Compensaţiile morale: cui şi cât?
Septembrie 2011. Poliţia anunţă că a reţinut un suspect în cazul asasinării omului de afaceri Igor Ţurcan. Următoarele patru luni, fostul poliţist Ion Agaci le-a petrecut în spatele gratiilor, şi alte trei, în arest la domiciu. Ulterior, procurorii n-au mai solicitat prelungirea mandatului de arest, iar, recent, urmărirea penală pe numele lui Agaci a fost încetată. Acum, fostul poliţist, împreună cu avocatul său, intenţionează să dea statul în judecată şi să solicite despăgubiri morale pentru ceea ce legea numeşte “acţiuni ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti”.
Gheorghe Cobzac, avocatul lui Agaci, spune că încă n-a iniţiat procedura, dar ne asigură că o va face. “Avem de gând să solicităm despăgubiri pentru aflare, deţinere şi punere neîntemeiată sub urmărire penală şi, clar că, pentru deţinere ilegală în arest”, a declarat Cobzac. Deşi încă nu a discutat subiectul în detaliu cu clientul său, avocatul zice că are deja câteva puncte de reper pentru mărimea compensaţiei pe care o vor solicita. “Dacă luăm orice caz pe care R. Moldova l-a pierdut la CtEDO, pot să vă spun că, orientativ, se încasează de la 50 de mii de lei pentru o lună de detenţie. Dar noi o să vedem, că am auzit la TV precum că procuratura deja vrea să-şi anuleze ordonanţa (de încetare a urmăririi penale – n.r.), că s-a speriat de presă…”, explică Gheorghe Cobzac.
La discreţia judecătorului
În R. Moldova există mai multe legi care prevăd expres dreptul la compensaţiile morale, iar printre cele mai “importante” se numără Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, adoptată în februarie 1998, şi, mai nou, cea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, din aprilie 2011, cunoscute în domeniu drept legea nr. 1545 şi, respectiv, nr. 87.
Totodată, potrivit Codului Civil, stabilirea mărimii compensaţiei pentru prejudiciul moral este lăsată, în principiu, la discreţia instanţei, care trebuie să ţină cont, totuşi, “de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului […] şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate”, iar caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate sunt apreciate în funcţie de “circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate”.
Din discuţiile cu mai mulţi judecători reiese faptul că nu există o procedură standard în ce priveşte stabilirea compensaţiilor morale şi că “totu-i individual, la fiecare caz în parte”, în funcţie de diferite circumstanţe, şi că “nu-i pentru omor – atâta, pentru vătămare corporală – atâta”. “Pentru noi, în prima instanţă e mai uşor, că este instanţa superioară, dar e clar că nu vom ajunge niciodată ca o persoană să fie mulţumită de mărimea prejudiciului”, ne-a delcarat un magistrat din nordul ţării.
Egali, şi nu prea
Deşi toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii, fără nicio excepţie, se pare că “statutul social” joacă un rol mai mult decât important când se decide mărimea compensaţiei. Pe lângă faptul că compensaţiile morale sunt neuniforme şi diferă de la judecător la judecător, practica ultimilor ani relevă că, deşi deseori magistraţii sunt cam “zgârciţi”, alteori sunt dubios de “generoşi”.
Un exemplu elocvent în acest sens îl reprezintă cazul fostului deputat Pantelei Sandulachi. Iniţial, instanţa a hotărât să-i acorde acestuia despăgubiri de 400 000 de euro, în baza legii nr. 87. Judecătorul îşi motiva mărimea compensaţiei prin faptul că Sandulachi este fost deputat şi “luând în consideraţie şi statutul său social”, dar şi faptul că “nu poate fi omisă circumstanţa că organele judiciare au manifestat, timp de opt ani, un comportament ostil şi total inadecvat faţă de unul dintre fondatorii statului R. Moldova”. Ulterior, după ce cazul a ajuns în atenţia presei, CSJ a decis, printr-o hotărâre irevocabilă, să caseze decizia Curţii de Apel Chişinău şi i-a acordat lui Sandulachi doar 1000 de euro pentru faptul că “a fost tras la răspundere penală ilegal şi că procesul penal iniţiat pe numele lui a depăşit limitele rezonabile de examinare a unor astfel de cauze”.
„Am rămas trăsnită”
De obicei, atunci când vine vorba de compensaţiile morale solicitate de cetăţenii simpli, fie instanţele de fond acordă din start sume mai mult simbolice, fie acordă sume mai mari, iar, ulterior, instanţele superioare le diminuează substanţial (Insert 1). Anume din cauza compensaţiilor mici, până la finele anului 2011, R. Moldova a pierdut patru cauze la CtEDO.
Într-una dintre ele, Avram ş.a. contra Moldovei, CtEDO a constatat că reclamantelor le-au fost încălcate dreptul la viaţa privată şi de familie prin prisma neacordării unei compensaţii proporţionale, şi a dispus achitarea pe numele acestora a unor sume cuprinse între 4 000 (circa 60 000 de lei – n.r.) şi 6 000 de euro (90 000 de lei – n.r.), în timp ce Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) le-a acordat între 5 400 şi 7 200 de lei.
„Ce să zic? Am rămas trăsnită. Cred ca e o sumă derizorie, comparativ cu consecinţele acelei emisiuni (difuzată de postul public de televiziune “Moldova 1” şi care le-a avut ca eroine pe cele două reclamante – n.r.), pentru că, după difuzarea ei, tatăl meu, fiind bolnav şi ţintuit la pat, a suportat un şoc şi a decedat”, îşi aminteşte Ileana Rusu, una dintre reclamante, de ziua în care a aflat la ce sumă le-a evaluat CSJ suferinţele morale.
Ce-i drept, CSJ şi-a argumentat poziţia prin faptul că, în redacţia veche, Codul Civil limitează suma prejudiciilor, în ce priveşte defăimarea, până la 3 600 de lei. Însă CtEDO nu a fost de acord cu acest lucru, menţionând că, anterior, CSJ a invocat cu mai multe ocazii în mod direct jurisprudenţa CtEDO şi a dispus plata satisfacţiilor egale sau cel puţin apropiate de cele acordate de curtea de la Strasbourg. Spre exemplu, astfel s-a întâmplat în cazul chişinăuianului Tudor Ciorap, în cazul căruia CSJ a făcut referinţă directă la art. 3 din CEDO (interzicerea torturii – n.r.) şi a mărit suma acordată cu titlu de compensaţie pentru prejudiciul moral suferit, la 10 000 de lei, după ce Curtea de Apel Chişinău i-a oferit 100 de lei (!). Ce-i drept, Ciorap oricum a mers mai departe şi, ca rezultat, CtEDO a dispus ca statul să-i achite 4 000 de euro cu titlu de prejudiciu moral, “chiar şi luând în considerare perioada relativ scurtă de detenţie în condiţii inumane”.
„Era o practică divergentă”
Ca răspuns la practica judecătorească neuniformă în ceea ce priveşte compensaţiile morale acordate pentru încălcarea Convenţiei europene a drepturilor omului (CEDO), în iulie curent, Mihai Poalelungi, preşedintele CSJ, şi Lilian Apostol, şeful adjunct al Direcţiei Agent Guvernamental din cadrul Ministerului Justiţiei, au plasat pe pagina web a curţii o “Opinie privind satisfacţia echitabilă”. În aceasta, subsemnaţii vin cu anumite recomandări şi chiar propun anumite sume pe care judecătorii ar putea să le acorde drept satisfacţie morală atunci când constată violarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale (Tabel 1).
„Conform legii, CSJ îi revine şi funcţia de unificare a practicii judiciare şi, pentru că în instanţele de judecată era o practică divergentă în acest sens, ne-a revenit obligaţia de a da această explicaţie, împreună cu agentul guvernamental”, explică Mihai Poalelungi cum a apărut acea opinie. Totodată, preşedintele CSJ a menţionat că, deşi respectiva informaţie este prezentată drept o părere, în realitate aceasta reflectă jurisprudenţa CtEDO în privinţa R. Moldova.
Potrivit datelor Ministerului Finanţelor, pe parcursul anului trecut, instituţia a îndeplinit puţin peste 200 de titluri executorii. Circa jumătate dintre acestea vizau hotărârile sau deciziile CtEDO, în timp ce majoritatea celorlalte titluri vizau legea nr. 1545. Şi, dacă în cazul CtEDO, suma medie plătită per hotărâre este de aproape 7 euro, atunci în cazul hotărârilor naţionale aceasta consituie nici 4 euro.
„Ar putea să acorde…”
Totuşi, au fost şi destule cazuri când, deşi încă nu exista opinia CSJ, instanţele din R. Moldova au acordat, cu titlu de compensaţii morale, sume practic similare cu cele acordate de CtEDO, sau chiar mai generoase. Spre exemplu, după ce a fost arestat în 2008 şi acuzat că făcea partea dintr-o grupare criminală specializată în transportul drogurilor, iar în octombrie 2009 a fost achitat de toate acuzaţiile care i-au fost aduse, Ruslan Ţopa s-a adresat direct la curtea de la Strasburg, solicitând compensaţii morale pentru detenţie ilegală. Dar curtea i-a respins solicitarea, pe motiv că acesta n-a încercat să obţină despăgubiri în instanţele naţionale, prin prisma legii nr. 1545. Ba mai mult, CtEDO chiar a oferit, drept exemplu, cazul Duca c. Moldovei, în care instanţele naţionale i-au acordat reclamantului peste 10 000 de euro (circa 150 000 de lei – n.r.).
Un caz clar de “generozitate” a instanţelor naţionale poate fi considerat şi cel al IPTEH S.A., căreia, în 2010, CSJ i-a acordat peste 50 000 de euro drept prejudiciu moral pentru lipsirea nejustificată de proprietate. Ce-i drept, asta s-a întâmplat când cererea societăţii pe acţiuni se afla deja pe rol la CtEDO, CSJ oferind respectivele sume în urma unei cereri de revizuire a cazului. Probabil nu e de neglijat nici faptul că unul dintre reclamanţii la CtEDO în cazul IPTEH este firma Kapital Invest S.A., înregistrată în România, la care premierul Vlad Filat este acţionar.
Deşi spre finalul opiniei menţionate mai sus se spune, la condiţional, că judecătorii din R. Moldova “ar putea să acorde satisfacţie morală”, Poalelungi susţine că, mai mult sau mai puţin, magistraţii sunt obligaţi să ţină cont de respectivele recomandări. “Noi nu publicăm, doar, şi facem comunicate de presă în ceea ce ţine de aceste recomandări, dar remitem în fiecare instanţă. Dar dacă judecătorul n-o respectă, şi hotărârea este atacată, atunci CSJ în orice caz va proceda în acest fel”, ne asigură preşedintele CSJ.
