(doc)Banii publici, „slăbiciunea” noilor miniştri
Guvernul Gaburici are 11 miniştri noi. Mulţi dintre aceştia au activat şi până acum în funcţii publice, fapt ce le-a permis să aibă acces facilitar la fonduri de stat. Astfel, mulţi dintre noii miniştri, prin intermediul firmelor administrate de familiile lor, au manifestat „slăbiciune” pentru banii publici, beneficiind în ultimii ani de contracte cu statul de zeci de milioane de lei. Alţi miniştri, prin intermediul unor membri ai familiilor lor, administrează afaceri în domeniile pe care le vor conduce, astfel nefiind excluse eventuale conflicte de interese pe parcursul desfăşurării activităţii.
Stephen Bride, vicepremierul şi ministrul Economiei, s-a născut la Dakar, Senegal. El a obţinut cetăţenia R. Moldova în decembrie 2013. Ordinul a fost semnat de preşedintele Nicolae Timofti „în interesele republicii şi în cazuri excepţionale”.
Interesele „francezului” de la Economie
Stephane Christophe Bride a fost, în 2001-2005, director executiv la Compania de audit „Ernst and Young” (EY) Moldova/Europa de Est, iar în 2005-2010, director EY Moldova. În 2005, fiind angajat al unei companii concurente, actualul ministru al Economiei a fondat, împreună cu soţia sa, Olesea Bride, firma „Grant Thorton Audit” SRL, specializată în auditul companiilor. În 2009, împreună cu soţia, Bride a mai fondat o firmă de consultanţă în domeniul evaluării bunurilor imobiliare, „Grant Thorton” SRL. Firmele sunt parte a brandului „Grant Thorton Moldova”, o reprezentantă a Grant Thorton International LTD.
După crearea acestor firme, în 2010, actualul ministru părăsi EY Moldova, una dintre primele patru companii de audit la nivel mondial, şi alege să administeze şi să extindă compania „Grant Thorton” în R. Moldova şi România. Compania ministrului a auditat, printre altele, Banca de Economii, Unibank şi Banca Socială. „Compania a dat avize, în general, favorabile celor trei bănci, deşi fărădelegile de acolo au avut ecou în toată societatea”, aminteşte expertul economic Vasile Tofan.
Firma „Grant Thorton” este înregistrată într-un imobil de pe strada Gr. Ureche, 69. Clădirea aparţine soţilor Bride şi a fost pusă, în iulie 2014, în gaj, la Moldinconbank, pentru un credit de 276000 euro (aproximativ 5 milioane de lei) şi 451.204 lei. Pe aceeaşi adresă mai sunt înregistrate alte două firme fondate şi conduse de ministrul Economiei. „G&G Solar 1” SRL a fost fondată în martie 2013 şi e profilată în montarea panourilor solare.
Anul trecut, firma ministrului a câştigat un proiect finanţat de BERD pentru construirea unui parc fotovoltaic (baterii solare) pe teritoriul centrului Porsche de lângă Chişinău. Tot pe Gr. Ureche, 69 îşi are sediul şi „G & G Wind” SRL, fondat de Bride şi un cetăţean francez, Jeremy Besnier. Firma a fost fondată în 2014 şi este specializată în implementarea proiectelor de eficienţă energetică, activităţi care s-ar putea intersecta cu activităţile Ministerului Economiei. Olesea, soţia ministrului, mai gestionează firma SC „Novohabitat”, o societate pe acţiuni de tip închis, înregistrată tot pe st. Gr. Ureche, 69, practicând afaceri imobiliare. Cei doi locuiesc într-un imobil de lux de pe str. Crizantemelor din Chişinău.
Afacerile de la Nisporeni ale ministrului Construcţiilor
Poliţistul Vasile Bâtcă a ajuns ministru al Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor. Şi-a început cariera în subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne (MAI), ajungând vicecomisar de Nisporeni. După alegerile locale din 2007, a fost ales în funcţia de viceprimar de Nisporeni. În acest timp, a aderat la PDM, devenind unul dintre liderii organizaţiei. După alegerile locale din iunie 2011, a fost ales preşedinte al raionului Nisporeni. Funcţionarul deţine o casă în Nisporeni, de 160 m.p., două loturi de pământ şi zece terenuri agricole cu o suprafaţă de peste 6 ha. În 2013, ministrul şi-a procurat un apartament de 80 m.p. în centrul Chişinăului, pe str. Lev Tolstoi, iar la alegerile parlamentare din noiembrie 2014 a donat Partidului Democrat 80 de mii de lei. Ambele tranzacţii par a fi motivate printr-un credit de 720 mii de lei, luat de la Victoriabank, în 2013, pe 15 ani. Doar că, preţul de piaţă al unui apartament pe str. Lev Tolstoi depăşeşte cu mult valoarea creditului.
Familia ministrului administrează firma „Pabinis-Com” SRL, cu sediul la Nisporeni. SRL-ul este înregistrat pe numele Ninei şi al Ludmilei Pohomea, sora şi nepoata ministrului. Totodată, Natalia, soţia ministrului, este angajata acestei firme. Din 2013, în doar doi ani, SRL-ul a beneficiat de cel puţin 16 contracte cu Primăria Nisporeni şi cu Consiliul Raional. Acestea depăşesc suma de 5 milioane de lei. Oficialul crede că nu ar fi existat vreun conflict de interese în aceste contractări. „Soţia mea este doar angajată la această întreprindere, iar firma, care aparţine surorii şi nepoatei, a luat contractele legal, participând la licitaţie. Contractele au fost semnate cu Primăria Nisporeni şi nu cu Consiliul Raional şi nu văd niciun conflict de interese”, a declarat Bâtcă. El neagă că familia sa ar mai gestiona şi alte firme. Am sunat la „Pabinis-Com”, iar la telefon a răspuns chiar Natalia Bâtcă. Aceasta a precizat că Ludmila Pahomea locuieşte în afara R. Moldova. Natalia şi-a contrazis soţul, acum ministru, precum că ea ar fi o simplă angajată şi ne-a spus că e „administratorul principal”. Deşi spune că nu mai are alte SRL-uri, funcţionarul este contrazis de datele Camerei Înregistrării de Stat (CÎS), care-l dau fondator, împreună cu soţia, la „NV-Pozitiv”, înregistrată în iunie 2009, cu sediul în Chişinău, str. Sprâncenoaia 6/4. Numele ministrului Construcţiilor a apărut în presă în scandalul „pomenilor electorale” de la alegerele prezidenţiale din România, atunci când mai mulţi martori au declarat că ministrul actual ar fi luat parte la coruperea alegătorilor cu bani şi ceasuri pentru a-i convinge să-l voteze pe candidatul Victor Ponta. Din 2004, actualul ministru deţine şi cetăţenia României.
Firma ministrei şi contractele cu statul
Ruxanda Glavan a fost, din iunie 2013, viceministra Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, iar în Guvernul Gaburici aceasta conduce instituţia. În anii 2003—2006, a lucrat în calitate de manager la Compania farmaceutică Pfizer, iar din 2006 are propia afacere – Compania „Glavirux”, specializată în importul şi distribuţia produselor cosmetice, a celor de igienă personală, a utilajului medical şi a preparatelor farmaceutice. Glavan a fost, oficial, director al companiei până în momentul angajării la minister. Ulterior, administratoare a devenit Olga Sajin. La fel ca şi în cazul ministrului Bâtcă, firma familiei Glavan a avut lipici la banii publici. Din 2013, Compania „Glavirux” a câştigat peste 70 de licitaţii la stat. Astfel, numai în doi ani, compania ministrei a obţinut contracte de aproximativ 10 milioane de lei. În special, această firmă a livrat articole de igienă personală, utilaj medical şi preparate farmaceutice la mai multe spitale din Chişinău şi din ţară. Firma Ruxandei Glavan a câştigat licitaţiile, inclusiv la Policlinica N1, condusă de Anadela Glavan, mama ministrei.
Soţul ministrei este Aureliu Cincilei care, din iulie 2013, este viceguvernator la Banca Naţională (BNM). Ambii soţi au devenit funcţionari publici concomitent, Glavan fiind înaintată de Partidul Democrat, iar soţul ei – de PLDM. Din declaraţia cu privire la venituri şi proprietăţi, observăm că ministra, împreună cu soţul, deţin trei terenuri, două apartamente în Chişinău, şi două case de locuit, una în Chişinău cu o valoare de câteva milioane de lei. Totodată, familia funcţionarilor deţine trei automobile, o Toyota Yaris procurată în 2011, o Toyota Corola din 2009 şi un Lexus GS 300 din 2013.
Ministrul cu interese în agricultură
Ion Sula a ajuns ministru al Agriculturii şi Industriei Alimentare (MAIA) venind de la Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, subordonată Ministerului. Noul ministru activează în cadrul instituţiei pe care o va conduce de la sfârşitul anului 2009, atunci când a renunţat la funcţia de director al firmei SC „S&S COM”, pe care a fondat-o în august 2003. Sula va conduce o instituţie care promovează politicile în agricultură, deşi are mai multe interese în acest domeniu. Oficial, acesta este implicat în fondarea şi administrarea Gospodăriei Ţărăneşti „Sula Ion Nicolae”, pe care a gestionat-o un timp împreună cu tatăl său, Nicolae. Înainte ca acesta să ajungă în funcţii importante, în presă au apărut articole despre lucrurile frumoase pe care familia Sula le-a reuşit în agricultură, Gospodăria Ţărănească având în proprietate mai multe terenuri, acolo unde cultivă legume, creşte răsad de legume şi fructe în sere. „Banii sunt de la Corporaţia de finanţare rurală şi de la băncile comerciale. Am beneficiat şi de subvenţii din fondul de subvenţionare a producătorilor agricoli”, declara, în 2012, pentru „Timpul”, Nicolae Sula, tatăl actualului ministru. Şi a avut dreptate. În ultimii ani, conform rapoartelor Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi în Agricultură, Gospodăria a primit repetat subvenţii de la stat (200 de mii de lei în 2011), ultima dată, în 2014, aproape 35 mii de lei.
În declaraţiile cu privire la venituri şi proprietăţi, Sula a indicat că, în 2013, şi-a vândut cota-parte din firma „S&S Com”, şi ea cu mai multe activităţi în agricultură. Doar că, ministrul a rămas apropiat de acest agent economic, or, conform datelor de la CÎS, SRL-ul este administrat acum de mama sa, Susana Sula. Reprezentanţii Primăriei Costeşti ne-au confirmat că familia Sula este implicată masiv în afaceri agricole. „Afacerile familiei nu mă vor împiedica să-mi fac meseria corect. Din contra, lucrul ăsta poate ajuta, pentru că, fiind din domeniu, cunosc problemele reale ale agricultorilor. Da, de vreo 20 de ani, în afacere e implicată toată familia. Acum eu nu sunt parte a procesului de conducere”, ne-a spus ministrul.
Firma din domeniu a ministrului Sănătăţii
Şi Mircea Buga, fostul director al Casei Naţionale de Asigurări în Medicină (CNAM), acum ministru al Sănătăţii, are interese în domeniul pe care-l va conduce, prin intermediul firmei „Rares Medfarm”, fondată de soţia sa, Ludmila Buga. SRL-ul are declarate mai multe obiective de activitate, inclusiv farmaceutică. De fapt, în iunie 2009, cu doar două luni înainte ca Mircea Buga să fie numit în funcţia de director al CNAM, firma familiei sale a semnat un contract privind eliberarea către persoanele asigurate a medicamentelor compensate din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală chiar cu acea instituţie. În 2013, inclusiv şi din acest motiv, Mircea Buga a fost investigat de Comisia Naţională de Integritate, care a decis clasarea cauzei din lipsa încălcărilor. Buga a revenit în cadrul Ministerului Sănătăţii după o pauză de aproape cinci ani, după ce a mai fost viceministru în perioada comunistă, 2007-2009. Noul ministru, conform ultimei sale declaraţii cu privire la venituri şi proprietăţi, deţine două apartamente (unul de 108 m.p., obţinut prin donaţie) şi un oficiu, dar şi peste 160 de mii de lei pe conturi bancare. Oficialul a contractat, în 2012, trei credite în sumă totală de aproape 70 de mii de euro, bani pe care urma să-i întoarcă băncilor până la sfârşit de 2014.
Ministrul cu trei apartamente
Oleg Balan a venit la şefia MAI din postul de rector al Academiei de Administrare Publică. Singurele legături cu instituţia pe care o conduce datează din anii 2000, atunci când a fost lector, şef de catedră şi decan al Facultăţii de Drept a Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI, dar şi director al liceului militar al MAI. Balan a ajuns mai întâi în Parlament, pe listele PLDM. Atunci, ZdG a scris că Balan este unul dintre fondatorii firmei „Sterimed Com”, alături de Vadim Ojog şi o firmă cu acelaşi nume din România. SRL-ul are interese în sfera farmaceutică. Printr-un alt agent economic, Balan era implicat şi în agricultură. Împreună cu fratele său, Victor, au fondat, în noiembrie 2013, firma „Bivon” SRL, specializată în cultura produselor agricole. Oamenii din Cârpeşti, Cantemir, localitatea de baştină a lui Balan, susţin că firma a cumpărat mai multe terenuri agricole de la localnici. De fapt, în ultima declaraţie de avere a noului ministru acesta a indicat că a procurat 8 terenuri agricole doar în 2014. Doar că, după ce a devenit deputat, iar mai nou, ministru, Balan a renunţat la cota sa parte din cele două SRL-uri, el neavând acum înregistrată pe numele său vreo firmă. Totodată, Balan este proprietarul a trei apartamente, obţinute în 2011, 2013 şi 2014, dar şi a unui Audi A6, fabricat în 2012 şi cumpărat în 2014. Soţia ministrului este şi ea angajată a MAI, în cadrul Academiei „Ştefan cel Mare”.
Justiţiarul – pe placul comuniştilor
Vladimir Grosu, proaspătul ministru al Justiţiei, locuieşte, împreună cu soţia, Rodica, într-un apartament de 70 m.p. În ultima declaraţie cu privire la venituri şi proprietăţi, acesta a mai indicat că deţine două maşini, o Toyota Highlander şi un Land Rover Freelander. Grosu a ajuns la şefia ministerului şi datorită PCRM-ului. El a candidat pentru această funcţie în Guvernul Leancă II, nevotat de Parlament, pentru ca mai apoi, în Guvernul Gaburici, să fie înlocuit cu Oleg Efrim. Doar că, în timpul şedinţei Parlamentului, după consultări, Efrim a renunţat să candideze, locul său fiind ocupat, iarăşi, de Vladimir Grosu. Atunci, ex-ministrul Efrim a spus că a renunţat să candideze pentru a nu se face responsabil de declanşarea alegerilor anticipate, or, comuniştii ar fi condiţionat votarea Guvernului de candidatura la funcţia de ministru al Justiţiei.
Nu este o surpriză că Grosu a fost preferat de PCRM, pentru că, anume pe timpul guvernării comuniste, acesta a intrat în serviciul public, fiind, în 2006, numit agent guvernamental, reprezentantul Guvernului R. Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO). De numele acestuia se leagă multe dosare controversate, pierdute la CtEDO de R. Moldova. De exemplu, în 2004, Partidul Popular Creştin Democrat s-a adresat la CtEDO după ce autorităţile locale şi mai apoi instanţele de judecată le-au interzis să protesteze, pe motiv că, la protest, urmau a fi lansate chemări la război, la agresiune, ură etnică şi violenţă publică. Instanţa şi-a motivat decizia prin faptul că, în cadrul protestelor, urmau a fi răspândite sloganuri precum: „Jos regimul totalitar al lui Voronin” şi „Jos regimul de ocupaţie al lui Putin”. La CtEDO, Guvernul, reprezentat de Vladimir Grosu, a susţinut că organizarea demonstraţiei în faţa clădirii Guvernului ar fi putut provoca tensiuni între electoratul majoritar al PCRM şi electoratul minoritar al PPCD, degenerând în acţiuni de violenţă. Guvernul a mai susţinut că interesul electoratului majoritar, care a votat pentru PCRM, prevala faţă de cel al electoratului minoritar, care a votat partidul reclamant. Suplimentar, limitând libertatea de întrunire a reclamantului, autorităţile au luat în considerare interesul R. Moldova de a menţine relaţii bilaterale bune cu Federaţia Rusă, se spune în hotărârea CtEDO. Ulterior, Grosu a susţinut la CtEDO că Andrei Taraburcă nu a fost maltratat la 7 aprilie 2009. Curtea însă a precizat că Guvernul nu a oferit o explicaţie acceptabilă a originii leziunilor reclamantului suferite în timp ce se afla în detenţie şi a obligat Guvernul să-i ofere tânărului 15 mii de euro.
Cinci ani în trei partide
Serghei Afanasenco, ministrul Tineretului şi Sportului, este ucrainean, vorbitor exclusiv de limbă rusă. Afanasenco, prima persoană cu dizabilităţi din istoria R. Moldova care a ajuns ministru, este de meserie strungar. În 2006-2013, a absolvit Universitatea de Stat de Educaţie Fizică şi Sport, iar din 1999 este preşedinte al Asociaţiei persoanelor cu dizabilităţi „Invasport”, reprezentând R. Moldova la mai multe competiţii internaţionale pentru persoane cu dizabilităţi. Din 2008, Afanasenco a activat la Centrul pentru Copii şi Tineret „Artico”. Actualul ministru este cunoscut graţie traseismului său politic. Timp de aproximativ 7 luni, în 2009, acesta a fost deputat în Parlament din partea PCRM. La alegerile parlamentare din 2014, el a candidat pe listele Partidului „Patria”, condus de Renato Usatîi. În final, Afanasenco a fost înaintat la post de ministru de Partidul Democrat.
Potrivit declaraţiei sale de venit, depusă la Comisia Electorală Centrală (CEC) în timp ce candida pe listele lui Usatîi, acesta ar trăi doar din salariul de la „Artico” şi din pensie. Funcţionarul a mai declarat un apartment de 47 m.p. de pe strada Hristo Botev. În acest apartament, primit ca moştenire de la tatăl său, este înregistrată Asociaţia Obştească „Asociaţia Tinerilor Invalizi din R. Moldova”. Directorul executiv al acestui ONG este fiica sa, Maria Afanasenco. Totodată, Afanasenco figurează la CÎS ca administrator cu funcţii suspendate la Întreprinderea Mixtă „Prospectico”. Firma este fondată de Oleg Topciu şi de un cetăţean ucrainean, Oleksandr Kalenyuk, fiind specializată în servicii imobiliare.
Trecutul lui Victor Osipov
Vicepremierul pentru Reintegrare, Victor Osipov, e de profesie jurnalist. Din 2009 până în 2010, acesta a ocupat aceeaşi funcţie în Guvernul Filat 1, fiind înaintat de Alianţa Moldova Noastră (AMN). După ce a plecat de la AMN, în 2011, în presă a apărut informaţia că Osipov ar fi consilierul democratului Vlad Plahotniuc. La alegerile parlamentare din 2014, Osipov a fost managerul de campanie al PDM. Funcţionarul, împreună cu soţia sa, Dorina Osipov, este fondatorul firmei „Odoraşul” SRL, care deţine o revistă pentru copii, administrată de soţia vicepremierului. Potrivit CÎS, Osipov mai este fondatorul Agenţiei de Publicitate şi Comerţ „Promo şi Punctum”, care a fondat postul DTV (Democraţie şi Transparenţă în Televiziune). Acesta era difuzat prin cablu, fiind finanţat de Departamentul Românilor de Pretutindeni. Ion Terguţă, unul dintre directorii acestui post tv, ne-a spus că Osipov nu deţinea controlul asupra companiei publicitare, respectiv asupra postului DTV, fiind doar unul dintre proprietari, şi „nu a primit niciun dividend sau alt beneficiu financiar, postul fiind practic falimentat de comunişti în 2008”. Oficial, Osipov este şi administratorul APLP Nr. 52/22 din str-la Studenţilor 4/2, chiar dacă locatarii din acest bloc spun că acesta nu locuieşte în zonă.
Din ultima declaraţie de venit accesibilă, cea din 2010, aflăm că funcţionarul are trei apartamente pe str. Sciusev 73, primite cu titlu de donaţie în 2006. Acestea au fost cumpărate în 2001-2002 de soţii Nina şi Dumitru Crăciun. Ulterior, aceştia au donat apartamentele lui Osipov. De fapt, Nina e sora vicepremierului. Ea locuieşte la Popeasca, Ştefan-Vodă şi lucrează la un centru comunitar pentru persoanele cu dizabilităţi. Din spusele angajaţilor Primăriei din sat, familia Crăciun nu a locuit vreodată în Chişinău.
Miniştrii fără afaceri
Sergiu Palihovici a lăsat funcţia de secretar general adjunct al Guvernului pentru cea de ministru al Mediului. Palihovici este soţul Lilianei Palihovici, vicepreşedinta Parlamentului. Despre famila Palihovici, ZdG a scris anterior că locuieşte într-o casă particulară, evaluată la câteva milioane de lei, la marginea Chişinăului, construită însă în baza unor credite luate de cei doi soţi. Familia Palihovici nu are înregistrată nicio firmă.
Viorel Cibotaru, ministrul Apărării, este singurul ministru din Cabinetul Gaburici care nu a ocupat în ultimii ani funcţii publice. El nu are firme înregistrate pe numele său.
Acesta vine în funcţia de ministru din sfera societăţii civile, cu studii în jurnalism, dar şi mai multe masterate în domeniul securităţii, făcute la universităţi din Europa. Este expert în apărare şi securitate naţională şi, în 2000-2006, era director de programe la Institutul de Politici Publice, iar în 2008-2010 – director al Centrului de Informare NATO. Ministrul e căsătorit cu Liubovi Cibotaru, prodecan al Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă”.
Din Guvernul Gaburici mai fac parte Maia Sandu, ministra Educaţiei, Anatol Arapu, ministrul Finanţelor, Natalia Gherman, ministra Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Vasile Botnari, ministrul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, Monica Babuc, ministra Culturii, şi Pavel Filip, ministrul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor. Aceştia s-au regăsit însă şi în Guvernul Leancă.
