Viorel Morari: „Nici noi, procurorii, nu suntem atotputernici”

Interviu cu Viorel Morari, procuror-şef, Procuratura Anticorupţie

— Deoarece declaraţia dvs. cu privire la venituri şi proprietate pe anul 2015, la fel ca şi cea a altor procurori, nu este încă publică, v-aş ruga să ne spuneţi cu ce avere veniţi în această funcţie, pentru a vă putea monitoriza.

— În 2015 am avut un salariu de funcţie de 127 mii de lei. (ne-a vorbit şi despre alte venituri, din activitatea didactică, n.r.) Referitor la imobile. Folosesc un apartament de tip mansardă, de 99 m.p., declarat. În declaraţia veche erau două, pentru că jumătate de an am locuit într-un apartament, iar a doua jumătate, în alt apartament. De aceea am declarat două. Acum am declarat doar un apartament, pe care-l folosesc. Nu este al meu (este apartamentul părinţilor, n.r.). La momentul intrării în funcţie sunt proprietarul unei Skoda Octavia din 2006.

— În declaraţiile trecute ştiu că aveaţi şi alte maşini.

— Da, şi în 2015 am declarat alte automobile, printre care Skoda Octavia, Land Rover, Volvo, Skoda Superb şi iar, Skoda Octavia. Aceasta sunt automobile pe care le-am folosit, dar ele niciodată nu au fost ale mele. De exemplu, nu am avut automobil sau nu-l foloseam, luam pe vreo săptămână de la cineva o maşină. De exemplu, Volvo XC 90 este al fratelui. Cineva putea să mă vadă la volan şi putea să spună că Morari are automobil, dar nu l-a declarat. Iată de ce am declarat toate maşinile pe care le-am folosit.

— Deci, nu stau toate aceste maşini în garaj la dvs.?

— Nu stau în garajul meu şi la acest moment nu le folosesc. Sunt ale altor persoane. Sunt declarate două Skoda Octavia. E de fapt acelaşi automobil, dar cu numere de înmatriculare diferite. De aceea am indicat automobilul de două ori. Când apare declaraţia, cuiva i se pare că sunt toate ale mele, fiindcă le-am declarat, însă repet, le-am declarat doar pentru că le-am folosit. De asemenea, dacă vorbim de avere, am două împrumuturi, unul de 15 mii USD, iar altul de 15 mii de euro, contractate în 2014.

— În timpul concursului pentru suplinirea acestei funcţii, aţi solicitat presei să monitorizeze viitorul şef al Procuraturii Anticorupţie (PA), pentru ca acesta „să nu se transforme dintr-un erou, la prima etapă, într-un balaur”, spunând că „cei care vin şi omoară balaurul, ulterior sunt ei cei care se transformă în balauri”. La ce anume v-aţi referit? De unde această idee? Din experienţă?

— Nu e din experienţă. Este un basm, specific atât pentru tradiţia moldovenească cât şi pentru cultura orientală.

— Dar au fost alţi procurori înaintea dvs. care s-au transformat în balauri de aţi spus asta?

— Nu. Am reieşit din…. Bun. Vă spun şi istoria, de ce am ajuns la această idee. În 2009, imediat după alegeri, am fost la o masă rotundă, unde au participat unii reprezentanţi ai forţelor politice care au câştigat alegerile. Şi una din întrebările mele a fost: „bine, dvs. aţi omorât balaurul”, dând exemplul basmului respectiv, „dar nu vă veţi transforma dvs. în acel balaur?”. Şi persoana nu a putut să-mi răspundă. A tăcut pur şi simplu. Nu vreau să-l nominalizez. Era un politician de la guvernare. De aceea am spus şi eu că există pericolul ca orice om care ajunge într-o anumită funcţie şi are o anumită autoritate să se transforme şi să devieze de la o linie normală. Eu nu spun că o s-o fac, dar este un pericol care-l paşte pe oricare. Adresarea mea către presă a fost făcută pentru ca ea să fie corectă şi echidistantă, pentru că ăsta e rolul ei.

— Rolul presei e şi să monitorizeze, dar şi să critice, atunci când e cazul.

— Da, sigur. Critica. Vrem nu vrem, ne place sau nu ne place, dar critica e o metodă de a monitoriza.

— Şi de a îmbunătăţi lucrurile?

— Da, sigur. Dacă cel care este criticat primeşte critica şi o înţelege.

— Procurorii din R. Moldova primesc critica pozitiv?

— E greu de spus. Nu vreau să mă pronunţ asupra acţiunilor fiecărui procuror. Eu mă strădui în permanenţă să fac asta.

— Dar procurorii sunt influenţaţi de ceea ce apare în presă?

— Şi procurorii sunt oameni şi sunt influenţaţi de anumite fenomene care au loc în societatea noastră. Fiecare persoană este influenţată de ceva. Corupţia poate exista nu doar în sensul clasic al ei. Ea poate acţiona sub imperiul unei influenţe chiar a societăţii în întregime.

— Aţi avut timp să verificaţi dosarele şi plângerile care există astăzi în PA?

— Încă o fac. Sunt 825 de dosare în conducere şi 115 dosare în exercitare. Eu nu reuşesc fizic să iau cunoştinţă de ele. Sunt alte activităţi cotidiene urgente în desfăşurare. Sunt alte dosare care se pornesc în momentul de faţă şi care impun atenţia mea.

— Îmi amintesc că, într-un interviu anterior pentru ZdG, Daniel Morar, fostul şef al DNA, zicea că atunci când a ajuns la conducerea instituţiei a găsit multe dosare care pur şi simplu se prăfuiau, multe cu soluţie de a nu începe urmărirea penală sau multe trimise în judecată fără probe suficiente. Dvs. ce aţi găsit?

— Există anumite dosare la care activitatea de urmărire penală este mai lentă, deoarece procurorii sunt suprasolicitaţi. Fizic, un procuror nu reuşeşte să facă faţă volumului de lucru existent. Din considerentul ăsta există dosare care merg mai lent, nu din altele.

— Întrebam dacă nu aţi găsit dosare special lăsate şi uitate.

— Nu am găsit. Momentan, vă spun că nu am găsit.

— Câtă libertate aveţi în această funcţie?

— Eu cred că deplină. Poate cineva o să mă contrazică, dar eu am libertate deplină. Până acum nu am fost influenţat de nimeni.

— În interviurile pentru alte instituţii media v-aţi fixat un termen, 1 august, pentru a aduce în atenţia opiniei publice dosare cu nume mari. De unde această siguranţă? Există plângeri?

— Eu nu am spus că vor fi dosare. Dvs. interpretaţi. Am spus că până atunci trebuie să se simtă mirosul schimbării. Dacă până la 1 august, dacă eu personal, nu o să am intima convingere că pot schimba lucrurile, înseamnă că am obligaţia să-mi depun demisia. În afară de asta, vreau să revigorez anumite dosare. Asta am avut în vedere.

— Prima impresie care este? Simţiţi că puteţi schimba lucrurile?

— Este foarte dificil, dar eu sper că pot şi capacităţile mele intelectuale, profesionale şi personale o să-mi permită să o fac.

— Există astăzi, în R. Moldova, persoane intangibile pentru procurori?

— Pentru mine nu există nimeni intangibil.

— Dar pentru subalterni?

— Psihologic, pentru fiecare persoană există cineva intangibil. Am dat şi un exemplu atunci când am susţinut interviul pentru această funcţie. Când făceam o testare la INJ, în cadrul unui program, am dat spre soluţionare două speţe. Prima: ce fac dacă săvârşeşte o faptă corupţională un ofiţer de urmărire penală, şi a doua: dacă fapta e săvârşită de un ministru sau prim-ministru. Dacă în cazul ofiţerului toţi mi-au spus clar ce măsuri trebuie să întreprindă, în cazul al doilea, a fost o pauză. O perioadă de tăcere. Fapt ce demonstrează că nu toţi sunt gata să investigheze fapte săvârşite de persoane cu funcţii de demnitate înaltă. Şi asta doar din punct de vedere psihologic.

— Dat fiind că până acum nu au fost?

— Poate pentru că nu au fost. Atunci când este o persoană cu funcţie înaltă, ea are un alt statut. Are alt cerc de cunoştinţe, alt nivel de avocaţi. Există şi presiunea din partea societăţii. Asta periclitează urmărirea penală. Şi procurorul este om. Poate are frică să nu admită o eroare. Frică să apară în faţa presei.

— Astea au fost unele din motivele pentru care, până acum, nu am prea avut asemenea dosare?

— Nu pot spune asta. Poate ei până acum nu au săvârşit.

— Au fost corecţi toţi funcţionarii mari din R. Moldova?

— Eu nu pot spune că toţi sau nu toţi.

— Dar partide intangibile există?

— Dacă vă referiţi la PD, pentru mine, nu. În primul rând, este şi problema PD-ului dacă ei n-ar conştientiza sau ar considera că sunt intangibili. Fiindcă suntem într-o societate democratică, iar cei care sunt chemaţi la guvernare trebuie să dea exemplu pentru restul. Sau chiar pentru opoziţie. Ei trebuie să facă în aşa fel încât societatea să fie mulţumită de acţiunile pe care le întreprind. Dar dacă cei aflaţi la guvernare nu acţionează conform legii, ci în interes personal, este o problemă, şi e o problemă în primul rând a procurorilor.

— Procurorii o să poată face ceva, ţinând cont de realităţile din R. Moldova?

— Care realităţi?

— O realitate este că un partid deţine practic toată puterea în ţară.

— Posibil este orice. Important este să se vrea.

— În ultimii ani, au fost judecaţi şi condamnaţi câţiva judecători şi procurori, doar că – practic toţi sunt din raioane, în condiţiile în care se cunoaşte că cea mai mare corupţie este, totuşi, în Chişinău. Vom avea, şi dacă da, când, judecători şi procurori din Chişinău prinşi cu mită, judecaţi şi condamnaţi? De la CSJ, Procuratura Generală?

— E greu de spus. La noi există câteva probleme. Faptul că se vorbeşte nu înseamnă că e real. Dar, din alt punct de vedere, dacă există vorbe… Nu iese fum fără foc. Adevărul poate fi la mijloc. De ce au fost sau nu au fost, mi-e greu să spun. Despre CSJ. La ei, dosarul ajunge în a treia etapă. Mai mult ca atât, examinarea e diferită. Să ajungi în această instituţie este dificil. Nici noi nu suntem atotputernici. Faţă de cei din raioane, ăştia deţin mai multe informaţii. Atât judecătorii, cât şi procurorii au acces la informaţii secrete. Cunosc secretele şi tacticile efectuării măsurilor speciale de investigaţie. Chiar şi aspectul ăsta face dificilă investigarea unei cauze penale în privinţa subiecţilor cu statut special.

— Apropo, pe procurorii anticorupţie cine-i verifică dacă sunt corupţi? Nu au fost cazuri când cineva dintre ei a fost pedepsit penal.

— Am avut şi eu un dosar penal în privinţa unui procuror de la PA, când eram în altă secţie. Deci, nimeni nu are frică. Eu, în orice caz, nu m-am temut. Că nu am reuşit, e deja alt aspect.

— În ultimii trei ani și jumătate, au fost pronunțate 6 sentințe definitive pe numele unor procurori. Doi dintre ei au fost achitați, cu motivarea că CNA a provocat acei procurori să comită infracțiunea. Există și hotărâri ale Curții Europene care interzic provocarea. Provoacă CNA?

— R. Moldova are trei cauze pierdute la CEDO sub aspectul provocării. Două dintre ele se referă la acte corupționale. Cauza Sandu c. Moldovei și cauza Pareniuc. Este și cauza Morari c. Moldovei, acesta fiind fratele meu, care tot a fost provocat la comiterea infracțiunii, nefiind însă vorba de o faptă corupțională. Provoacă sau nu, e greu de spus. Investigarea infracțiunii de corupere în flagrant e dificilă. Urmează a fi instruită și persoana care colaborează cu organul de urmărire penală, și ofițerii de investigație ca să nu admită în acțiunile lor vreun element de determinare a făptuitorului la săvârșirea faptei infracționale. Or, crearea condițiilor pentru primirea, estorcarea și acceptarea banilor nu înseamnă, în viziunea mea, provocare. Dar, este o limită foarte sensibilă, atunci când a fost sau nu provocare, care ține de domeniul măsurilor speciale de investigație.

— În multe cazuri se spune că procurorul, judecătorul nu pretind bani. Iar dacă nu există pretindere/estorcare, nu mai pot fi celelalte fapte.

— La general vorbind, componența infracțiunii de corupere este una formală. Adică, este suficient să existe pretinderea și acceptarea și deja e consumat actul de corupție.

— Dacă eu vin și vă dau dvs. acum niște bani, iar dvs. nu i-ați cerut, asta e corupție?

— Și eu accept….

— Acceptați tacit, fără a spune că-i vreți.

— Dvs. îmi spuneți că îmi lăsați suma respectivă pentru a face ceva… și eu accept.

— Deci, chiar dacă nu ați cerut, estorcat, e corupție?

— Dacă sunteți sub acoperire și acționați la indicația organului de urmărire penală, iar intenția vine din partea dvs., dacă dvs. îmi spuneți că lăsați banii și ieșiți, da, aici poate fi interpretată ca provocare. Dacă eu cumva v-am dat de înțeles, dacă ați avut nişte probleme și eu nu mi-am îndeplinit atribuțiile corespunzător, și înțelegeți că eu estorchez sau vă creez nişte condiții defavorabile, atunci da. Recunosc că e dificil de făcut diferența.

— Cum vedeţi oamenii, cetăţenii, în lupta cu corupţia?

— La noi există o problemă în aspectul ăsta. Ei nu trebuie să se plângă sau să ne sesizeze. Este important ca, atunci când sunt invitaţi ca martori, ca specialişti, să participe, chiar dacă asta le creează disconfort. Pentru noi e dificil când luăm o persoană dintr-o instituţie publică şi invităm colegii săi pentru a face declaraţii în calitate de martori. Ei nu fac declaraţii de deconspirare. Se limitează să spună că nu ştiu, nu au văzut, nu au auzit. Nu sunt cooperanţi, şi asta e problema întregii noastre societăţi. Problema e că şi cetăţenii nu au încredere în organele de drept, de aceea ei nu se prea adresează. Înţeleg că este greu de a documenta o faptă de corupţie şi o singură adresare, câteodată, se poate solda cu o ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale. Dar dacă în privinţa unui funcţionar vor fi zece adresări de acest fel, asta va schimba starea lucrurilor.

— Mita de 100 de mii de euro pentru ofiţerul CNA a fost reală? Banii au existat, au fost găsiţi sau a fost doar denunţul?

— Banii au existat. Potrivit denunţului persoanei care l-a făcut, care a fost avertizată privind răspunderea penală pentru denunţ calomnios, el a transmis suma respectivă, de 100 de mii de euro, când era încă liber. Dosarul penal în privinţa denunţătorului, care este preşedintele Federaţiei de Baschet din Moldova (Octavian Vucol, n.r.), a fost iniţiat la 16 februarie 2016. După pornire, persoanele au avut întrevederi. Adică ofiţerul de investigaţie, care este bănuit de fapte de corupţie, a fost acel ofiţer care a avut materialul incipient, primordial, care a servit drept temei pentru pornirea urmăririi penale. S-a pornit urmărirea penală pe 16 februarie. În perioada pornirii, ofiţerul nu trebuia să aibă nicio treabă cu persoana bănuită, respectiv preşedintele Federaţiei, decât în cadrul unei proceduri oficiale.

— De unde cunoaşteţi că ei s-au văzut?

— Din spusele denunţătorului, dar şi din spusele ofiţerului, care a recunoscut că s-au văzut. Acum se întreprind acţiuni de urmărire penală pentru a documenta suplimentar acţiunile respective, că ei s-au întâlnit, pentru a stabili locul primirii. La sfârşitul lunii februarie – începutul lunii martie, cei doi s-au întâlnit, declarantul spune că i-a transmis suma de 100 de mii. Ofiţerul a acceptat şi i-a oferit în schimb, pentru suma respectivă, garanţii că n-o să fie reţinut sau arestat şi că dosarul penal în privinţa lui va fi muşamalizat. Asta din declaraţiile declarantului. Ulterior, cauza se investiga, iar declarantul a fost reţinut, în a doua jumătate a lunii mai. A fost reţinut deoarece informaţia despre fapta respectivă, despre o posibilă muşamalizare a cazului am primit-o de la un reprezentant al unei ambasade, care monitoriza cazul. S-a luat cazul la control şi s-a pus sarcina de a intensifica lucrul pe dosarul respectiv. Ca rezultat, s-a solicitat mandat de arest pe numele preşedintelui Federaţiei de Baschet. La momentul reţinerii, el nu a făcut declaraţii. Considera, probabil, că o să poată evita cumva…

— Acea persoană, ofiţerul, încă se ocupa de dosar?

— Da, atunci avea tangenţă, pentru că încă nu ştiam de aspectul dat. Erau anumite zvonuri, dar nu era clar ce şi cum. Credeam că-s doar zvonuri. Peste o anumită perioadă, persoana care era arestată în izolatorul CNA a depus denunţul respectiv, înţelegând că nu are sorţi de izbândă, iar dosarul nu va putea fi muşamalizat.

— Dar, cei 100 de mii de euro totuşi nu au fost găsiţi. Cred că s-au făcut percheziţii.

— Da, dar nu am găsit suma de 100 de mii. Ofiţerul nu recunoaşte că a luat banii. Recunoaşte că s-a întâlnit cu denunţătorul pentru a lua nişte acte, dar că nu a luat banii.

— Bănuiesc că, fără bani, o să fie greu de demonstrat?

— Suntem la etapa incipientă. Haideţi să nu fac prognoze. Interesant e că denunţătorul a acceptat să treacă testul la poligraf. Şi ofiţerul zice că îl va trece. Cel mai interesant însă e că ofiţerul CNA a refuzat să facem confruntări între el şi denunţător.

— Totuşi, dacă aş da cuiva 100 de mii de euro, eu m-aş asigura că am o dovadă că dau aceşti bani. Denunţătorul nu a adus vreo probă?

— Nu, nu a prezentat.

— De când sunteţi în funcţie, a mai fost un dosar de rezonanţă, cel legat de mita de la Primăria Chişinău. Cum s-a ajuns să fie instalată o cameră în biroul viceprimarului?

— Nu vă pot răspunde la această întrebare, pentru că ţine de tactica efectuării măsurilor speciale de investigaţii şi se atribuie la secret de stat. Dacă v-aş divulga, aş fi pasibil de răspundere, inclusiv penală.

— Asemenea probe, care au devenit publice, pot fi probe şi în judecată?

— Da, sigur. Au fost făcute publice pentru a argumenta, în viziunea mea, acţiunile CNA şi ale PA, pentru că se auzeau voci precum că s-a acţionat la comandă sau că sunt anumite reglări de conturi în Primăria Chişinău, sau că se doreşte eliberarea unui loc pentru cineva. De aceea s-au făcut publice. Ele au fost obţinute legal, cu autorizarea judecătorului de instrucţie.

— Asemenea camere, de ce nu sunt instalate în birourile tuturor funcţionarilor mari?

— În primul rând, dacă aş fi procuror de caz, eu nu aş accepta instalarea unor asemenea camere atunci când nu există o bănuială rezonabilă de săvârşire a faptei.

— Cred că în cazul a cel puţin jumătate din funcţionari, această bănuială există.

— Bun, sunt de acord. Atunci haideţi să-i închidem mâine pe toţi. Să emitem o lege pentru a-i închide pe toţi, iar eu, ca procuror anticorupţie, să încep a-i închide. Credeţi că e o soluţie?

— Aţi fi un erou…

— Eu cred că o să ajungem în altă extremă. Trebuie făcut totul în baza unor probe legal administrate. Înţeleg că avem o mare problemă cu corupţia, dar nu trebuie să trecem o anumită barieră, ce ţine de drepturile şi libertăţile unei persoane.

— De ce un om, important, până la urmă, viceprimarul de Chişinău, poate lua mită, chiar în biroul său? Cum poate fi catalogată această atitudine?

— Mi-e greu să vă spun. Probabil nu simţea suflarea noastră în spate. Altfel nu pot argumenta. Probabil pentru că noi nu ne facem treaba cum se cade, el şi-a permis să ia mită în birou.

— În acest dosar, poate PA să verifice cum şi-au cumpărat, de exemplu, dl Coteţ şi dl Blaj case de lux (despre care ZdG a scris)?

— Da, şi am pus ca sarcină anume aspectul ăsta, cel al veniturilor şi proprietăţilor pe care le deţin.

— Să vorbim puţin şi despre dosarele de rezonanţă ale CNA şi PA. A fost condamnat doar Vicol (ex-şef al FISC), care însă nu e în arest, deşi anii trecuţi au fost iniţiate şi alte dosare. Multe din ele se tărăgănează. De ce?

— Dar de ce dvs., ca jurnalist, nu vă duceţi să vă interesaţi despre dosarul X, Y sau Z? Este şi o problemă a noastră, a procurorilor, că trebuie să comunicăm că a fost şedinţă într-un dosar sau altul. Dar, să fiu sincer, nici societatea nu e tare interesată că este şedinţă, la data cutare, ora cutare. Pe toţi îi interesează secvenţe de la faţa locului, din birou, careva înregistrări audio, video…

— Este dosarul fraudei din sistemul bancar cel mai important, complex şi greu dosar din câte au existat vreodată?

— Unul din cele mai. Pentru că nu am avut toate dosarele în gestiunea mea. Este destul de complicat. Nu mă pot pronunţa în detaliu fiindcă studiez acum. Sunt mai multe fapte. Nu sunt clare toate circumstanţele. Fapta e de rezonanţă.

— Există un dosar al miliardului furat, aşa cum se numeşte în popor această fraudă? Sau avem dosare pe bucăţi, care împreună formează miliardul?

— Da, sunt mai multe dosare şi este şi un dosar complex, care vede fenomenul la general.

— Ca să ne lămurim. Avem doi oameni importanţi învinuiţi în legătură cu aceste fraude. Şor şi Filat. Care dintre ei e învinuit în dosarul miliardului?

— Dosarul Filat e în judecată, care trebuie să spună: vinovat, nevinovat. Cu Şor nu mă pot pronunţa, pentru că la acest moment e în etapa de investigare.

— Cei doi figurează doar în câte un singur dosar, Filat în cel privind denunţul lui Şor, iar Şor are doar dosarul privind conducerea ineficientă a Băncii de Economii?

— Nu vă pot spune alte detalii. Toate discuţiile mele pe marginea dosarelor care sunt în procedură perturbează buna desfăşurare a urmăririi penale. Credeţi-mă. O să fiu obligat să fac public atunci când o să adoptăm o hotărâre. Sau dacă nu o să luăm o hotărâre, dar o să tergiversăm dosarul.

— Vreau doar să ştiu dacă există şi alte dosare pe numele celor doi.

— V-am spus. Insistaţi şi o faceţi în zadar.

— Faptul că dosarul Filat este examinat în şedinţe închise ar putea fi un motiv ca la final să existe bănuieli că sentinţa nu a fost corectă, anume din aspectul ăsta, că totul a fost secretizat?

— Fiecare hotărâre urmează a fi pronunţată public, chiar dacă şedinţele au fost închise. Permanent, cineva o să fie nemulţumit. Dar, fiecare hotărâre a instanţei de judecată urmează să fie motivată. Fiecare hotărâre are o anumită structură, partea introductivă, partea descriptivă, partea dispozitivă. În partea descriptivă se descriu evenimentele, poziţia părţii acuzării şi părţii apărării. Ulterior sunt constatările instanţei, care trebuie să fie clare pentru alte persoane care citesc hotărârea respectivă, pentru a înţelege de ce instanţa l-a condamnat sau de ce l-a achitat. Judecătorul trebuie să scrie în hotărâre tot ce a fost în şedinţă. Pentru că, ulterior, hotărârea va fi examinată de Curtea de Apel, prin prisma celor scrise. Dacă se va constata că judecătorii au introdus date neveridice sau false, ei pot fi traşi la răspundere. Noi vorbim ipotetic. Dar dacă se constată asemenea fapte, vă spun sigur că ei vor fi traşi la răspundere penală. Nici nu se discută.

— În ultimele luni se vorbeşte doar despre delapidările de la Banca de Economii, deşi cunoaştem că la finele anului 2014 au avut loc mai multe scheme. Una din ele, făcută publică de un deputat socialist şi confirmată ulterior de presă, arăta cum aproape 13 miliarde de lei au fost scoşi din Banca Socială în urma unor credite oferite mai multor companii în temeiul unor contracte de credit semnate pe 25-26 noiembrie 2014. Iniţial, banii au ajuns pe conturile a cinci firme necunoscute: „Danmira” SRL, „Davema-Com”, „Voximar-com”, „Contrade”, „Caritas Group”. Au aflat procurorii unde au ajuns aceşti bani, într-un final? Există un dosar separat pe aceste cazuri?

— Vă asigur că ilegalităţile din toate băncile se investighează.

— Unii administratori ai acestor firme erau oameni simpli. Unul ştiu că avea probleme cu drogurile şi chiar dispăruse. Altul era şeful pazei lui Şor. Au fost toţi audiaţi?

— Da, inclusiv administratorii au fost audiaţi, dar nu vă pot spune mai multe.

— Persoanele care au fost audiate ca martori în dosarele privind fraudele din sistemul bancar mai pot fi audiate/anchetate în calitate de bănuit/învinuit?

— Dacă se constată circumstanţe noi. În primul rând, este interzis de a le audia ca martori atunci când există bănuiala rezonabilă că sunt implicate în săvârşirea infracţiunii sau când există un potenţial risc să fie bănuite. Dar, dacă au fost audiate ca martori, ăsta nu e un impediment să le fie schimbat statutul. Acest statut nu oferă nimănui garanţii, imunitate sau scutirea de răspunderea penală.

Pentru conformitate, Victor MOŞNEAG