„Stai oleacă, noi avem o pecete pe noi istorică. De opresiune, supărare, ascunziș, frică, garduri înalte”. Andrei Bolocan, la Podcast ZdCe
Cunoscut mai ales în mediul on-line pentru parodiile și ironiile sale asupra politicienilor din R. Moldova, Andrei Bolocan a vorbit, la Podcast ZdCe, despre cum vede el viața politică și socială din R. Moldova și aspirațiile de integrare europeană ale țării. Este autor și realizator al unor produse digitale – „Internetu’ Grăiește” și emisiunea „Lumina”. Urmărește acțiunile și declarațiile oamenilor politici și îi critică atunci când acestea nu corespund realității sau când sunt populiste.
— Ai locuit mai mult timp în Canada împreună cu familia ta. De mai bine de jumătate de an ați revenit la Chișinău. Care e diferența atunci când te muți în Canada față de când revii în Republica Moldova? Care sunt provocările care vă stau în față acum?
— Eu nu mă așteptam ca revenirea tot să fie o formă de migrație.
— Adică, e practic de la zero, asta vrei să spui?
— E un soi „de la zero”, pentru că noi ne modelăm, ne plămădește mediul în care trăim foarte mult. Acolo am plecat cu un fel de așteptări, un fel de surprize s-au întâmplat în viața mea, un fel de boțuri de copii au apărut în viața mea. Am revenit aici într-un mediu în care eu n-am fost de 10 ani, adică am venit în vizită, dar n-am fost de 10 ani în calitate de cetățean responsabil care trebuie să meargă pe la ASP-uri, să ducă copiii la școală, să înfrunte gerul, năpasta și traficul chișinăuian sau să spere că în calitate de pieton, am oleacă de drept de a pășit uneori în fața unei mașini pe zebră.
Acesta ar putea fi un sfat util pentru cei care decid să revină – să ia în calcul acest cost emoțional. Eu nu spun: „Nu veniți în țară, că doare ca și o migrație”. Dar e un preț, e un cost pe care trebuie să îl iei în calcul. De exemplu, un contact din ăsta minor cu cineva la o masă de informații la policlinică. De ce e așa de complicat pur și simplu să fii amabil? Dar pe urmă, mergi la un spectacol despre foamete și îți zici: „Stai oleacă, noi avem o pecete pe noi istorică. De opresiune, supărare, ascunziș, frică, garduri înalte.”
— Crezi că ce s-a întâmplat cu noi în istorie ne afectează până în prezent?
— Cred foarte mult, da. Buba părinților mei de a stinge lumina, de a economisi, de a renunța la confort, de a nu lua în calcul ideea de confort…
Cred că eram student la Berlin când am văzut prima dată autobuze cu turiști din care ieșeau oameni în vârstă. Și mă gândeam că ei trebuie să stea în rând la „Raisobes” după pensie.
Eu așa vedeam oamenii bătrâni la mine în țară în anii ’90, la începutul anilor 2000. Bunica mea, la 55-60 de ani, îmi povestea care-s pomenile pe care ea le pregătește, mie, un copil de 4-5-6 ani.
Ca apoi să văd un canadian de 75 de ani pe bicicletă electrică, care trăiește bine, a investit în fonduri de investiții, și-a răscumpărat casa, copiii trăiesc departe, n-are nicio grijă, grija lui sunt cumpărăturile, bicicleta și vacanțele. În cazul nostru, noi avem un trecut destul de dureros și el e foarte recent, și pe care trebuie să-l recunoaștem.
— Avem anul ăsta un an electoral. Urmează să alegem un președinte, iar la anul viitor urmează să fie alegeri parlamentare. Anul trecut, am avut alegeri locale. Cum crezi că se vor întâmpla lucrurile la prezidențiale?
— Uite, eu n-am să vă spun cu cine să votați. Dar trebuie de votat un președinte familist. Trebuie de votat un președinte care ține la familie. Dar nu vă spun cu cine să votați.
Nu-l cheamă Igor sau Ion, nu cu litera „I” să înceapă numele. Poate să înceapă cu Ceban sau cu Dodon numele de familie. Dar nu vă spun cu cine să votați. (ironic, n.r.)
Eu încă nu știu, sincer, ce o să se întâmple. Poate că văd asta prin prisma recentei reîntoarceri în țară. Încă pe timpul lui Plahotniuc era vidra asta cu multe capete, vedeam resursele nebune ale unui PD, ale unui Plahotniuc, troli, canale de televiziune, publicitate, site-uri create peste noapte.
Acum vezi aceleași resurse sau poate resurse un pic diferite, pagini cumpărate de prin Thailanda de Șor, despre care voi ați povestit de nenumărate ori. Noi, la „Internetul grăiește”, cred că săptămânal arătăm vreo 3 pagini cu publicități de sute de euro, pe care CNA, procuraturile nu le văd. Revista „Wired” a scris săptămâna trecută despre Moldova, dar nu știu cum autoritățile noastre încă nu se prind. Dar Zuckerberg (Mark Zuckerberg, cofondatorul și președintele rețelei Facebook, n.r.), între timp, face bani și Ilan Șor își adună credit politic foarte mare.
— Actuală președintă Maia Sandu are șanse să câștige încă un nou mandat?
— Sigur, da. Șanse mai au mulți. Dar cred că acum Maia Sandu are cele mai mari șanse să câștige al doilea mandat. Doar că va fi și este deja un cutremur continuu de fake-uri, deep fake-uri lansate, pagini, interviuri, echipe de avocați care fac tot felul de mișmașuri, garanți cu 12 mii de lei care te eliberează din arest.
— Dar dacă ar fi să le povestești unor oameni care nu-i cunosc, ce le-ai spune despre politicienii din Republica Moldova? Ce le-ai spune despre Igor Dodon, de exemplu?
— Igor Dodon este un angajat foarte disciplinat al unei instituții de stat din afara Republicii Moldova. Un angajat disciplinat, fidel, care a reușit să-și bage și familia în acest păienjeniș frumos. Kremlin îmi pare că se cheamă locul acela unde oamenii de peste 70 de ani poartă „cemodanul” cu ei la baie.
— Despre Ion Ceban?
— Ion Ceban este un simpatic, un drag mie. Eu des fac video despre Ceban și uneori în comentarii mai văd câte un rând gen: „Tu faci și asta pentru că el te-a amenințat pe tine”. În 2021, Ceban m-a amenințat într-un mesaj privat. Nu mă doare asta, pentru că amenințarea și ea e parte dintr-un buchet general al lui Ion Ceban în care se ascunde atâta capcană frumoasă de miel, de pisoi drăguț, de om care vorbește calm, liniștit. Dar când a avut de urlat, a urlat. Și a ieșit din Partidul Comuniștilor, a ieșit din Partidul Socialiștilor. La timp a înțeles. Și-a luat concediu să-l susțină pe Dodon în 2020. A spus că PAS aruncă pastile mirositoare. A spus de cinci ori că îl arestează, că vin mascații. Și a spus că vin peste familia lui, peste copii. A spus că PAS va aduce tot gunoiul la Stăuceni. El spune, responsabilitate – nu-i. El face ședință de lucru pentru care este plătit, în care el este politician.
El plătea din banii primăriei transmisiunile live despre MAN, pentru MAN. De lansarea MAN-ului. Pentru 200, 300, 400 de euro din bugetul municipal o să ne doară? El își trage podcasturi despre primărie. Au vreo 3-4 like-uri, dar are podcast cu tehnică, microfoane, lumini.
— Dar a câștigat încă un mandat, a reușit să convingă locuitorii capitalei. Iar cineva dintre analiștii politici spunea că el este un politician care știe să învețe. Adică, învață și evoluează, cel puțin în aparență.
— Dar asta noi ne dorim? Eu nu știu dacă îți dorești sau nu să ajungi în funcție de administrație publică. Eu nu îmi doresc. Și atunci eu vreau să aleg oamenii. Eu vreau această putere. Tare îmi place acest drept și îmi place să am forumuri prin care să le văd competențele, mesajele și pe urmă să pot cumva să îi pun la perete dacă ei greșesc, nu? Noi n-avem asta. Doar o dată în 4 ani putem să ne exprimăm voința.
Poți să nu deszăpezești acum, dar cine știe câte concerte prin Barcelona și Milano o să mai învârtească Ceban ca să-și ridice ratingul până la parlamentare, că asta e miza.
— Cine este Ion Chicu?
— Ion Chicu este un mare motiv de bucurie antropologică pentru mine. Eu aș fi vrut să am poate și oleacă de background psihologic. Iată, te uiți la specia umană. Noi avem un Stephen Hawking, un Einstein, un Cristiano Ronaldo, un Ion Ceban și noi avem Ion Chicu. Ion Chicu e special. Eu nu știu dacă mai sunt așa cazuri. Poate trebuie de săpat în istorie, de văzut.
Ion Chicu e un personaj special în politică noastră. Să-ți iubește atât de tare feciorul, încât în pandemie să-i joci nunta, iată ăsta e tată! Eu nu am avut noroc de așa părinți, să mă iubească așa tare. Dar nu a fost nuntă, a fost o masă de sărbătoare.
Mie îmi place acest test, trebuie de introdus la cabinetul psihiatric, când obții foaia asta pentru permisul auto.
— Ok, hai să continuăm cu Ilan Șor.
— Ilan Șor este un tânăr antreprenor care uite ce a făcut la Orhei. El așa ar putea să facă în întreaga țară. Să finanțeze din umbră SRL-uri și instituții publice, ca să pară că sunt bani curați,
sustenabilitatea să fie zero, cuvântul sustenabilitate să nu-l înțeleagă majoritatea din cei care sunt plătiți de Ilan Șor și ies la proteste. Și noi stăm aici la Ziarul de Gardă, înregistrăm podcasturi, facem investigații, dar lumea zice: „Uite că a făcut artificii, concerte.”
— Ce crezi despre Plahotniuc? Crezi că vrea să revină în Republica Moldova?
— Nu știu. Nu știu dacă el în general a avut în plan să facă ceva în Republica Moldova, în politică. Omul ăsta e evident flămând de scheme și bani. Și noi vedem asemenea manifestări maniacalo-criminale. El e o manifestare de conștiință a unui om care vrea să facă scheme, vrea să facă mulți bani.
— Și s-a gândit că în Moldova anume prin politică se poate asta de făcut cel mai bine.
— Da, mai ales în perioada aceea. Îl vezi pe un Filat care are bani și te gândești: „Eu pot mult mai mult decât Filat să fac.”
Dar noi, cumva, trebuie să ajungem la un sens comun în societate prin care să ne depărtăm la maxim de aceste manifestări de conștiință în politică. Lumea e plină de oameni cu gânduri urâte, negative, rele și care comit crime. De la pedofili – la teroriști, la Vova Putin. Cumva, noi am arătat de-a lungul istoriei că creierul nostru e capabil și de asemenea gânduri și acțiuni în defavoarea umanității și a altor oameni și care provoacă multă suferință.
Dar cum să găsim mecanisme să ne protejăm de asta? Să ne protejăm de un Ilan Șor – „Ded Maroz”, să ne protejăm de un Plahotniuc? Să ne protejăm de cei care îl vor servi pe dânsul și vor spune: „Eu am credit de plătit, înțelegi? Eu nu o fac pentru că eu cred, nu. Eu urmăresc emisiunea «Lumina», eu îți strâng mâna pe stradă, dar nu pot, că eu am de plătit.”
— Hai să te întreb și despre cei care se află acum la guvernare.
— Hopa, nu, nu, nu! Doar de bine … (ironic, n.r.)
— Ce ai povesti cuiva despre Maia Sandu?
— Maia Sandu, președinta Republicii Moldova, prima femeie președintă… Vezi că e tare riscant. Noi ne-am ars de atâtea ori, de atâtea ori am suflat în compot în Moldova cu politicienii, încât atunci când spui: Cred că Maia Sandu este …, pe urmă te gândești că acuș ceva se va întâmpla și ceva o să se descopere. Până atunci, vreau să cred că e integră. Vreau să cred că e bine intenționată. A reușit să facă ceea ce noi ne doream de mulți ani, de mult timp. A adunat un buchet de evenimente sau un buchet de pași care ne-au apropiat de Uniunea Europeană.
— Partidul pe care l-a creat, PAS, care se află la guvernare, este criticat pentru o comunicare publică nu foarte bună, pentru că sunt aroganți, că nu acceptă persoane din afară, că și-au luat cumva puterea doar lor.
— Dar câte au fost, de fapt, acele cazuri în care erau suficienți candidați din altă parte? Că eu tot făceam acest exercițiu. Platforma DA nu a ajuns în Parlamentul ăsta după 2021 și mă gândeam la Alexandr Slusari, la Dinu Plîngău, cumva venind alături de ei. Asta nu s-a întâmplat. Eu înțeleg deciziile lor politice, pentru că ei n-ar putea pe urmă să cheme la ședința partidului pe cineva care nu e din partid sau ar trebui să-i roage să devină membri de partid.
Dar aroganța tot vine la pachet cu puterea, nu crezi? Asta nu înseamnă că e bine. Asta trebuie de confruntat la maxim. Dar mulți care ajung acolo sus, ajung să… mașină de serviciu, birou și le pare că totul merge bine.
Eu aș critica anumite apariții. Mi-am amintit cum Monica Babuc a căpătat o funcție la Institutul Cultural Român. Și pe urmă, îi văd pe ai noștri întâlnindu-se cu politicieni care au pus-o în funcție pe doamna Babuc. Pe urmă, auzi de cazul Bibliotecii Naționale și de cum se încearcă o prietenie cu un cult religios. Multe lucruri destul de netransparente, negândite. Și nu sunt tare împăcat cu asta.
— Crezi că PAS va reuși să integreze Republica Moldova în Uniunea Europeană?
— Dar nu-i doar treaba PAS-ului asta. Dacă și noi ne dorim, probabil și noi ar trebui să ne dăm silință să facem asta. Dar dacă se va întâmpla în 2030, trebuie să mai fie un ciclu electoral, nu? Acum e tristă priveliștea la nivel de partidul PAS. Pentru că speram ca în câțiva ani să crească lideri, să vezi manifestarea acestui partid oleacă mai mult decât „noi și Maia Sandu”. Nu, Maia Sandu și încă șapte ar trebui să fie.
Știu că e o comparație proastă, dar pe timpul PD-ului știam tare mulți oameni din PD. Fiecare avea dracoveniile lui, fiecare avea gradul lui de aroganță sau prostie sau de „țuțism”, pe care îl purta cu el.
— Și cei PAS cred că au oameni cunoscuți, dar puțini au imagine bună.
— Acum e rândul meu să te întreb. Cum l-ai descrie pe scurt pe Igor Grosu?
— Nu știu dacă eu aș putea să fac asta. El a fost aici la interviu, la ZdG. Îmi pare că e un om foarte vesel.
— Vesel, exact. Primul lucru la care mă gândesc: Ăsta e un soi de stand-upper, doar cu job la Parlament.
— A făcut unele glume reușite în Parlament.
— Unele, da. Dar el nu pentru asta e plătit. Asta e un bonus. Asta e un artificiu, cum să zic, un ornament. El e o persoană glumeață, veselă. Dar nu știu dacă poți veni la cineva care e anti-PAS, sau poate nu cunoaște tare multe despre PAS, sau e indecis pentru cine să voteze, și începi să-l cucerești așa: „Știi, PAS are deputați tineri, are deputați integri, școliți acolo-dincolo”.
Noi trebuie să auzim cât mai mult părerile, opiniile lor, viziunile lor, planurile lor de a vedea această țară ridicată oleacă din genunchi. Numai nu cu fraze de genul: „Să restabilim încrederea în instituții”.
— Cum îi convingi pe cetățenii Republicii Moldova sau cum să le explici ce înseamnă integrarea europeană, ce înseamnă valori europene, reieșind și din aceste traume pe care le-am avut în istoria noastră?
— Da, și e tare greu de avut încredere complet în ceea ce înseamnă Occident acum. Că e plin de OZN-uri, și vaccin, și Soros, și toți din vor rău, totul e diabolic.
— Și oameni diferiți de noi, pentru că noi avem o toleranță destul de mică față de oameni care sunt un pic diferiți de ceea ce știm noi sau de tradițiile noastre.
— Ne afectează faptul că un catalan din Barcelona e diferit de un moldovean din Leova? Probabil. Dar își doresc ambii încredere în justiție și medici care sunt plătiți foarte bine și sunt bucuroși că vin la lucru și mai trag și un zâmbet unui copil din care iau sângele la analiză, dar nu doar stau în cabinete triste? Sau șefi de la dispensarul narcologic care știu să folosească un e-mail? Ar fi bine, nu? În 2024 să pot să faci asta.
Există un set de lucruri pe care ni le dorim, la care putem să ne întâlnim, să convenim, să avem un sens comun despre cum vedem țara dezvoltată și atunci toate diferențele astea, de fapt nu atât de mult contează. Pentru că tu nu vezi oameni confruntându-se în baza diferențelor. Tu nu vezi atâta frică de gay pe stradă, cum o are Ceban în capul lui. Pentru că nu a ajuns la o vârstă sau la un nivel de conceptualizare și intelectualitate ca să poată vorbi despre asta copiiilor. Îți dai seama, om adult, cu atâția ani în politică, și să nu poată să le vorbească despre iubire copiilor.
— Cred că asta nu ține atît de omul Ion Ceban, cât ține de politicianul Ion Ceban, mai degrabă.
— De politician, dar el lansează câte ceva, alimentează niște stereotipuri.
— Ce se întâmplă în internetul moldovenesc? Există foarte multe produse video, diverse canale de Telegram care sunt utilizate uneori și în scopuri politice, nedeclarate deseori.
— Dar oricum, trebuie să ai responsabilitate în jurul gurii, ca atunci când ai o audiență care te ascultă, să știi la ce înecat în fântână îi împingi.
— La un anumit podcast, Gheorghe Gonța îi spunea Nataliei Morari că, dacă intrăm în Uniunea Europeană, noi imediat trebuie să plătim.
— Da. N-ai văzut că ei așteaptă cu sacul? Cine intră, acela plătește. România, când a intrat în Uniunea Europeană, România arată pe hartă ca un pește, și când intra în UE, oamenii vărsau bani. Dar Uniunea Europeană e ca o semi-femeie, semi-bărbat, mare, cu mâinile întinse, cu un sac în fața ei. Și sacul ăla e plin de bani de fiecare dată când intră o țară. Și Moldova are mulți bani. (ironic, n.r.)
— Dar Moldova e în formă de struguri. Asta face vreo diferență? (ironic, n.r)
— Da, ea o să scuture banii de pe fiecare ciorchin, să cadă frumușel în sac, ca să fie frumos. (ironic, n.r.) Da, eu am mai auzit acolo multe sperietori. Dar chiar și dacă le validăm, să zicem că asta e adevărat, dar dă-ne oleacă de, cum zic, post-risk development la istoria ta. Zi-ne de ce ar trebui să ne păzim de asta.
Pentru că, chiar dacă scoți eticheta de Uniunea Europeană … De exemplu, Canada nu este în Uniunea Europeană, cu toate astea, sunt niște norme de drept care sunt respectate, da? Există o democrație sănătoasă, există clasa de mijloc, la care după pandemie e mai greu oleacă cu inflația. Și ei au avut o inflație mare, aproape de 9-10%, record. Dar, cu sau fără UE, cu sau fără acești bani imaginari pe care se teme Gheorghe Gonța să-i dea, noi putem să alegem un set de reguli și standarde la care să ne aliniem. Putem să facem asta? Sau, așa cum este, e bine?
Dacă pe mine o să mă convingă o majoritate a țării că așa cum este e bine și să mergem la fratele nostru mai mare, la Vova Putin, să îl ascultăm pe Kirkorov în continuare, o să ajugem noi oare să respectăm asta, să fugim din această țară, să ne uimim de ce vrea acest stat imaginar?
Dar dacă e posibil să adunăm un număr mai mare de oameni, care au arătat în 2020 că nu vor „kuliok”, în 2021 au arătat că nu vor corupție electorală, dar vor pe cineva cu intenții de integrare pro-europeană, noi, oamenii, putem în continuare, să mergem la acest exercițiu de alegeri și să ne exprimăm votul, să ne dăm silință. E abia al doilea ciclu electoral în care noi oleacă ne-am curățat de niște politicieni corupți. Construcții ilegale, bogății, venituri nedeclarate, până acum înflorește asta în Moldova. N-ai cum să oprești asta peste noapte.
Pe noi de-abia acum ne doare de unde ne luăm resursele energetice și facem cu bucata asta de pământ furată și ocupată de Federația Rusă ilegal. Toate bubele astea trebuie lecuite dacă ne dorim dezvoltare. Sau noi trebuie cumva să uităm despre aceste bube actuale și brusc să ne îngrijorăm că Gheorghe Gonța n-o să aibă bani de dat Uniunii Europene? Această grijă este nenecesară, neimportantă, ireală. Înțelegi? Și atunci când un om te împinge conștient sau inconștient, din prostie sau e plătit pentru asta din Londra sau nu știu de pe unde, atunci trebuie să fii foarte atent la ce consumi pe net. Foarte des noi suntem împinși la asta, mai ales pe online și, din păcate, Facebook-ul încurajează asta în comentarii. Discuțiile sănătoase nu-și au loc în comentarii pe Facebook. Cearta, da. Unde este Vlad Țepeș, da.
— Deci, cumva, sfatul este că mereu trebuie să fii atent la ce se spune și să pui la îndoială.
— Dacă un titlu mă împinge la îngrijorare, la frică, la un germene de ură, în clipa așa trebuie să se simțim în noi un fel de manifestare de conștiinciozitate. „Stai oleacă. Dă să mă opresc. Dar eu simt asta. Dar asta e real? Asta există? Pe mine asta mă doare?”.
E normal, într-o asemenea piață sălbatică și capitalistă cum e Moldova, să existe asta, ca oamenii ca Ilan Șor să investească în TikTok-uri, în TV-uri, în pagini fake pe Facebook, ca să cuprindă o arie cât mai mare de oameni. Eu, de exemplu, mă simt tare descurajat, pentru că știu cât de ușor înfloresc minciunile și manipulările pe TikTok. Și nu găsesc forță în mine, dar poate nici nu-i cazul, poate cu timpul se va găsi un leac, poate vor fi norme legale. Cu toate că, trăim într-o epocă de liberă exprimare și trebuie să celebrăm și asta. Și poate odată cu celebrarea acestui fapt, că fiecare poate vorbi despre orice, trebuie, la pachet, să avem și simțul ăsta al responsabilității.
