VIDEO „Necesitatea de a avea un procuror general numit în funcție este o condiționalitate, un pas, spre începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană”. Învingătorul unui concurs anulat. Procurorul Octavian Iachimovschi, la Podcast ZdCe

Octavian Iachimovschi, procuror-șef adjunct interimar al Procuraturii Anticorupție (PA), a vorbit, în cadrul Podcast ZdCe, despre concursul anulat pentru funcția de procuror general, la care a candidat și a obținut cel mai mare punctaj. El a declarat că intenționează să candideze din nou la funcția de procuror general și a subliniat necesitatea ca noul concurs să fie anunțat cât mai curând.

„Eu sper, de fapt, că CSP va anunța un concurs într-un termen cât mai restrâns. Pentru că necesitatea de a avea un procuror general numit în funcție este o condiționalitate, un pas, spre începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Justiția este primul loc”, a spus Octavian Iachimovschi.

De asemenea, el a explicat de ce are nevoie PA de un nou sediu, cine trebuie să-l asigure, precum și de mai mulți angajați noi, după ce a fost lăsată să aibă în gestiune doar cazurile de mare corupție.

Octavian Iachimovschi a dat detalii despre dosarul „Frauda bancară” și despre episoadele ce îi privesc pe Ilan Șor, Vladimir Plahotniuc, Viorel Bîrcă, Vladimir Andronachi și pe fosta conducere a Băncii Naționale.

— Domnule Iachimovschi, ați candidat la funcția de procuror general și potrivit rezultatelor care au fost anulate, v-ați situat pe primul loc, după punctajul acumulat. Ați spus, într-o primă reacție, după ce a fost anulat concursul, că „ar fi dezamăgitor pentru întreg corpul de procurori și, desigur, pentru societate, dacă CSP a constatat că evaluarea dată de unii membri ai CSP a fost viciată”. Spuneți-ne dacă trebuia sau nu anulat acel concurs.

— Am să vă explic ce am avut în vedere când am spus că ar fi dezamăgitor pentru societate, pentru procurori. Procurorii, societatea așteptau un alt CSP, un CSP funcțional, nu un CSP interimar. Societatea își punea speranța în faptul că procedurile de pre-vetting vor alege cei mai buni procurori, mai ales că a fost pusă sarcina ca Comisia Pre-Vetting să identifice anumite carențe etice sau financiare în activitatea procurorilor. Societatea a crezut că vor fi cei mai buni, că vor fi procurori care nu vor comite erori, după cum au fost numite declarații, sau nu vor face anumite alte lucruri. Dar, din păcate, s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. CSP a luat o decizie. Aș putea doar să mă pronunț doar ca și jurist, din punct de vedere obiectiv. Este o decizie asumată de către Consiliul Suprem al Procurorilor, o decizie bazată pe proceduri prevăzute de codul administrativ, o decizie care, în opinia mea, ca și jurist, are puțină șanse de a fi răsturnată într-o instanță judecătorească.

— Adică, a avut dreptate CSP să anuleze rezultatele concursului?

— Aș spune că, în modul în care este reglementată procedura acum de Codul administrativ, în ordin general, CSP-ul a avut pârghii de a anula acest concurs.

— Și doar ca să amintim: s-a constatat, după ce punctajul a fost făcut public, că unul dintre membrii CSP, care în prezent deja nu mai este membră în CSP, Olesea Vârlan, a acordat un punctaj foarte mic actualului procuror general Interimar, Ion Munteanu, și, în acest fel, s-a constatat că ar fi fost viciat concursul. Dumneaei cumva a recunoscut că a fost o eroare. După asta și-a dat demisia. Însă, Procuratura Anticorupție, mai exact Veronica Dragalin, șefa dumneavoastră, șefa Procuraturii Anticorupție, a anunțat că a inițiat un proces penal pe această situație de anulare a concursului. Este modul în care vă ia apărarea, șefa dumneavoastră? 

— Nu, nu. În primul rând, nu am aflat ante factum despre faptul că se intenta un proces penal. Am aflat, la fel ca și toată lumea, că a fost intentat un proces penal. Doamna Dragalin nu s-a sfătuit cu mine sau cu altcineva pentru intentarea acestui proces penal. Dumneaei a anunțat că nu va tolera și, pe bună dreptate, este corect ca ceilalți reprezentanței Procuraturii, ai altor instituții, politicieni, să se abțină de la anumite comentarii referitor la desfășurarea acestui proces penal. Cred că dumneaei va veni deja cu o soluție și va comunica societății ce s-a întâmplat și care au fost rezultatele investigației.

—Dar puteți să ne dați niște detalii despre ce se întâmplă?

— Nu cunosc. De fapt, la Procuratura Anticorupției ne străduim ca procurorii să cunoască mai puține detalii din procedurile care se află la colegii lor.

— Dar vi se pare corect, în contextul în care dumneavoastră, fiind subalternul ei, ați fost candidat la această funcție? E corect să se pornească un proces penal pe situația asta cu anularea rezultatelor concursului?

— Dacă aș da o părere, ar fi doar subiectivă. Ar trebui să văd care vor fi rezultatele investigației.

Dar cât privește la eroarea despre care spuneați, nu știu dacă ați studiat decizia CSP. CSP, de fapt, în prima etapă a refuzat să îmi elibereze mie și domnului Muntean fișele de evaluare, dar cel puțin din analiza făcută în partea motivatorie a deciziei de către CSP, e puțin probabil că ar fi fost o eroare.

— Este declarația doamnei Vârlan.

— Nu știu cum trebuie să notezi ca să dorești să aplici o notă de 8,5, iar la final să iasă 3,5. 

— În contextul în care dumneaei a recunoscut că a fost o eroare, nu putea fi lăsat concursul în vigoare, până la urmă?

— Eu n-am văzut fișele. Dacă nu greșesc, în decizie se vorbea că nu erau argumentate notele. Sincer, eu nu sunt prea mulțumit cu nota acordată mie de doamna Vârlan.

— Ce notă v-a acordat?

— 7,1.

— Considerați că e prea mică?

— Da, consider că e prea mică.

— Credeți că se dorea din start anularea acestui concurs? 

— Nu știu, astea sunt niște presupuneri, conspirații. Ca să mai pronunț, ar trebui să am niște probe ca să înțeleg: s-a dorit anularea, nu s-a dorit anularea. Orice versiune are dreptul să fie liberă de a fi discutată.

— Pentru că guvernarea și-a dorit să schimbe regulamentul de alegere a procurorului general, să nu mai existe acest punctaj. Și acum am văzut că s-a anunțat că un nou concurs se va desfășura deja după reguli noi.

— Mai e corect ar fi spus că în Parlament există un proiect de lege votat în primă lectură. Deci nu vorbim spre regulament. Regulamentul ține de competența CSP. Și membrii CSP spuneau că vor face niște clarificări pentru a evita apariția unor situații similare.

— Credeți că era un favorit al guvernării în această cursă?

— Nu cunosc dacă era un favorit al guvernării.

— De ce v-ați dorit să deveniți procuror general? Vă doriți asta în continuare?

— Da, îmi doresc să candidez din nou. Aștept să fie numit concursul. Am anunțat-o mai mult persoane, că îmi voi depune candidatura mea, dacă va fi anunțat un nou concurs. Cum adică, „dacă”? Va fi anunțat un nou concurs, pentru că nu putem să avem o procuratură Republicii Moldova în stadiul de interimat deja, o să fie în octombrie, trei ani de zile. E deja e prea mult, e foarte mult.

— Și de ce anume vă doriți această funcție?

— Pentru că știu și simt că pot. Pot să fac mai mult.

— Ce ați schimba sau ce ați face în funcția de procuror general?

— În funcția de procuror general aș întări capacitățile și atribuțiile procurorilor-șefi ai procuraturilor specializate și aș încerca să ajustez structura procuraturilor la structura instanțelor judecătorești. Vorbim despre amplasarea teritorială a procuraturilor.

— În cadrul acestui concurs, au răsunat mai multe acuzații. De exemplu, domnul Demciucin a spus că ați fi cumătru cu Dumitru Obadă, președintele Consiliului Superior al Procurorilor. Aveți vreo legătură?

—Domnul Obadă a dat absolut toate detaliile. Noi cu domnul Obadă am învățat împreună la Institutul Național de Justiție. Am lucrat la Procuratura Anticorupție o perioadă, un an, după care dumnealui  a plecat, a revenit în 2016 sau 2017. A mai lucrat un an, după care a plecat la Institutul Național de Justiție. Am participat împreună la câteva evenimente de familie. El a fost la nunta mea, eu am fost la nunta dumnealui. În rest, au fost și anumite insinuări și referitoare la doamna ministră a Justiției. De fapt, asta și-a fost unul din motivele pentru care am solicitat, dacă nu fișele, măcar notele să fie publicate. Dacă ați observat, domnul Obadă nu mi-a pus mie  cea mai mare notă, și doamna ministră – la fel.

— În contextul în care spuneți că ați fost la evenimente de familie reciproc, poate fi obiectiv față de dumneavoastră?

— Dacă nu ar fi fost dumnealui obiectiv, probabil că eu urma să am o notă mai mare decât doamna Munteanu.

— Cunoașteți când ar urma să fie anunțat un nou concurs?

— Nu, nu cunosc, din păcate. Eu sper, de fapt, că CSP va anunța un concurs într-un termen cât mai restrâns. Pentru că necesitatea de a avea un procuror general numit în funcție este o condiționalitate, un pas, spre începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Justiția este primul loc.

— Atâta timp de interimat, și la Procuratura Generală, și mai multe instituții din cadrul Procuraturii, inclusiv dumneavoastră, sunteți în funcția de procuror șef adjunct interimar la Procuratura Anticorupției, asta cum afectează în general sistemul de procuratură?

— Interimatul de funcție nu este o poziție suficient de sigură pentru o persoană pentru a-și asuma anumite decizii, pentru că funcția este interimară, nu este o funcție de mandat. Este o chestiune care în mod special afectează, probabil, anume, procurorul general Interimar. Un procuror general Interimar ar putea să-și asume decizii mai radicale pe partea ce ține de politicile procuraturii, structura procuraturii și alte chestiuni foarte importante. Deci, pentru ca o procuratură să funcționeze, mecanismul de funcționare trebuiește aranjat foarte bine.

— Dar cum trebuie să fie un procuror general, așa încât să dea încrederea societății în sistemul de procuratura?

— Un procuror general trebuie să fie sincer și trebuie să fie obiectiv, atât cu societatea, cât și cu subalternii săi. 

— De ce e nevoie atât de mult de un nou sediu pentru Procuratura Anticorupție? Foarte recent, zilele trecute, doamna Dragalin a lansat un nou apel, s-a adresat direct autorităților, că e nevoie de un nou sediu, că e nevoie să fie angajați mai mulți oameni la Procuratura Anticorupției și că în acest fel nu pot fi investigate în mod eficient dosarele de mare corupție, dosarele pe numele unor funcționari de rang înalt, unor demnitari, precum deputați, miniștri, judecători, procurori.

— Dacă nu mă înșeală memoria, în iulie 2023 Parlamentul a decis ca competențele Centrului Național Anticorupției și ale Procuraturii Anticorupției să fie delimitate într-un mod clar, aș spune chiar radical. Potrivit competențelor, principiilor stabilite pe atunci, care sunt funcționale și acum, conducerea dosarelor urmăririi penale în dosarele Centrului Național Anticorupției, nu mai este responsabilitatea Procuratorii Anticorupției. La modul practic, Procuratura Anticorupției a pierdut suportul Centrului Național Anticorupției în efectuarea investigației. Noi nu avem deja o autoritate de combatere a criminalității care ar fi în subordinea procesuală a Procuratorii Anticorupției. Deci, am rămas singuri.

În plus că, din 22 august 2023, toate cauzele penale noi de competența Centrului Național Anticorupției sunt conduse, sunt conduse de către Procuratura Municipiului Chișinău, Procuratura Municipiului Cahul și Procuratura Municipiului Bălți. Deci noi am rămas fără o asigurare operativă, am rămas fără un suport procesual. Desigur că, în unele cazuri, atunci când au posibilitatea, colegii la Centrul Național Anticorupției ne ajută. Dar nu au tot timpul această posibilitate, având în vedere că urmează prioritar să-și ducă treaba lor până la capăt, deci, după aia să ne ajute pe noi.

— Ce anume trebuie să facă un ofițer CNA și nu poate face un procuror?

— Vorbim despre asigurarea tehnică pe care o are CNA și pe care noi am pierdut-o. CNA nu are suficient timp pentru noi, de exemplu, pentru a asigura urmăriri vizuale sau alte măsuri speciale de investigație. Noi deja nu mai suntem în lista priorităților CNA, pentru că ei au ca prioritate lucrul pe cauzele penale pe care lucrează împreună cu procuraturile municipale.

— Cum veți obține acest sprijin și de la cine?

— Odată cu decuplarea competențelor, guvernul și-a luat angajamentul de a asigura două chestiuni principiale. Prima chestiune – asigurarea unui buget propriu PA, și a doua – identificarea unui sediu și, respectiv, revizuirea statelor de personal. Statele de personal au crescut cu 50 și ceva de persoane. PA trebuie să aibă 198 de angajați. Vă dați seama că este un număr foarte mare de angajați care trebuiește dislocat undeva. Noi acum avem în jur de 900 de metri pătrați disponibili în cadrul CANA, dar asta luăm în considerare nu doar birourile, dar și toate coridoarele și toate spațiile auxiliare. Deci, fizic nu avem unde să încapă 198 de angajați într-un spațiu care este destul de mic pentru 80 de angajați, câți sunt acolo.

— Și de asta se tot cere acest sediu? Au fost identificate, s-a discutat despre mai multe clădiri la Academia de Știință, la Universitatea Pedagogică. V-au refuzat toate aceste instituții. Cine trebuie să soluționeze această problemă, cine trebuie să vă dea acest sediu?

— Știți, săgețile nu sunt aruncate corect. Nu ne-au refuzat pe noi. Da, au fost aruncate săgeți în direcția Procuratorului Anticorupției, dar repet că obligativitatea identificării unui sediu pentru Procuratorul Anticorupției este a Guvernului, nu este a Procuratorului Anticorupției. Deci, noi nu putem să ne ducem la un ministru sau la un director de instituție și spunem: „Ne-a plăcut clădirea, probabil că o să trebuiască să ne dai nouă”. Guvernul este cel care are obligația legală de a găsi sediu pentru Procuratorul Anticorupției.

— Cum s-a ajuns la aceste sedii, de exemplu, la Universitatea Pedagogică?

— Nu cunosc toate detaliile cum s-a ajuns la Universitatea Pedagogică, dar și nici la Academia de Științe, dar păcat că, din cât cunosc, nu am fost abordați într-un mod constructiv, de a ni spune: „Poate găsiți alt sediu, în altă parte, uitați-vă ce impedimente am avea noi, dacă în ale noastre două etaje goale o să stați și voi”. Deci s-au utilizat mai mult chestiuni de genul comunicate, petiții de protest și așa mai departe.

— Da, am văzut că s-au adresat în presă și și-au exprimat dezacordul ca Procuratorul Anticorupției să utilizeze sediile lor. 

— Mi-a părut rău cum au interpretat sau cum au tirajat această situație unii formatori de opinie prin chestiuni de genul „atac raider al Procuraturii Anticorupție” sau „Procuratura Anticorupție vrea să preia abuziv ceva”. E destul de neprofesionistă astfel de abordare.

— Poate Procuratura Anticorupție nu a comunicat destul de bine acest lucru? Pentru că de la Universitatea Pedagogică, de exemplu, a pornit subiectul.

— Eu cred că Universitatea Pedagogică urma să-și expune nemulțumirea față de Guvernul, nu față de PA. Noi nu suntem parteneri de discuție în această situație, noi suntem beneficiarii acestei discuții.

— Când trebuie să aveți acest sediu, așa încât să nu vă afecteze activitatea? 

— În decembrie 2023. 

— Deci termenul deja a fost depășit.

— Da, da.

— Și în această perioadă ce faceți, dacă nu aveți acești oameni? 

— În această perioadă riscăm să intrăm într-un blocaj și vă spun de ce. Nu avem cum să angajăm ofițeri de investigații, nu avem cum să angajăm ofițeri de urmăriri penală, nu avem cum să angajăm contabil, specialist pe resurse umane, aparat auxiliar, angajații subdiviziunilor de suport operativ sau suport tehnic. Nu avem unde să depozităm sau să păstrăm tehnica ce urmează să ne fie donată de către partenerii externi. Riscăm să rămânem blocați.

— Doar din cauza că nu aveți un sediu potrivit?

— Da, nu avem unde să funcționăm. Deci acest sediu în care ne aflăm acum era suficient pentru noi, probabil, doar din considerentul că aveam suportul deplin la CNA. Deja noi nu mai avem acest suport.

— Și ce se întâmplă cu dosarele pe care le aveți în gestiune? Am înțeles că o parte au fost transmise către CNA și către alte procuratori. Spuneți-ne ce dosare au rămas la Procuratura Anticorupției.

— La Procuratura Anticorupției acum facem o recapitulare să vedem unul exact al dosarelor care au rămas. Probabil că săptămâna viitoare doamna Dragalin  va veni cu date exacte, dar vor rămâne probabil în jur de 250 de cauze penale. Și toate aceste cauze penale sunt de complexitate înaltă. Sunt dosare foarte complicate.

— Câte dosare erau până acum?

— Până acum, PA avea trei atribuții procesuale mari: conducerea urmăririi penale în dosarele aflate la CNA, exercitarea proprie a urmăririi penale și susținerea acuzării de stat. Acum partea cu conducerea urmăririi penale nu mai există. Procuratura va investiga doar din nume propriu cauzele penale, nu va mai conduce urmăririle penale la un organ de urmărire penale.

— Vă întrebam câte dosare ați avut până acum?

— Cred că pe partea de exercitare a urmăririi penale erau în jurul de 260-270 și în jur de 370 până la 400 de cauze penale – în conducerea urmăririi penale. Și probabil peste 400 sau aproape 500 de cauze – în instanță de judecată.

— Ce se întâmplă cu aceste dosare în perioada până când nu vă veți găsi într-un nou sediu?

— E greu de spus. Noi încercăm să depunem toate eforturile ca să lucrăm pe toate aceste cauze penale, dar sper că această chestiune să nu se întindă prea mult, pentru că, din punctul meu de vedere, nu vreau să risc să văd ce-o să se întâmple dacă nu o să fim capacitați.

— Dumneavoastră conduceți urmărirea penală pe un dosar foarte important, cel referitor la frauda bancară.

— Da, corect, ar fi că nu conduc, dar conduc grupul de urmărire penală care efectuează urmările penale.

— Ce puteți să ne spuneți cum a evoluat în ultima perioadă acest dosar? Înțelegem că sunt mai multe dosare penale care se referă la această fraudă bancară.

— E un singur dosar. În instanță de judecată sunt mai multe dosare penale. La Procuratură Anticorupție este un singur dosar. Deci noi am împreună cu grupul de urmărire penal care îl conduc, am preluat această cauză în august 2019. Am auzit opinii că este o cauză destul de simplă, dar cei care au mai stat lângă noi, specialiști, experți, când au avut posibilitatea să ne ajute, au spus că este un dosar foarte complicat. Eu vă spun că este destul de complicat. La elaborarea acelor scheme pe care noi le numim „frauda bancară”, au stat minții foarte inteligente pentru a le gândi. În perioada fraudei, sunt chestiuni care sunt improvizație curată, deci nu există o anumită schemă, în fiecare zi făptuitorii își schimbau planurile. Deci îți dai seama că dimineața au avut intenția, iar seara deja își schimbă planurile și deja inventează o altă schemă. S-au întâmplat chestiuni de care nu am auzit nici în practica europeană să se fi întâmplat așa ceva, prin falsificări de anumite date contabile, simulări de întoarcere de credit, pasări de responsabilități financiare, deci e o chestiune destul de complicată.

Din păcate, noi nu am avut o bună perioadă de timp susținerea Băncii Naționale pe acest aspect. Am rămas în 2020 șocați când în cadrul unei percheziții am aflat că la Banca Națională se păstrau serverele celor trei bănci implicate în frauda bancară și chiar nu ne era clar de ce Banca Națională nu a informat niciodată că păstrează aceste servere. Noi credeam că ele sunt distruse.

La fel, pe parcursul investigației, am aflat că o persoană, șoferul unui microbuz care ar fi dus niște dosare de creditare la Chișinăul la Hâncești, dacă vă aduceți aminte era o știre despre un microbuz cu dosare arse. Și următoarea știre era că șoferul a decedat. Nu, el este viu, bine-mersi. Noi am la fel rămas șocați de faptul că el este viu, nu a decedat.

— Și ați ajuns să discutați cu el?

— Da, am ajuns și să discutăm. Dacă nu mă greșesc, are statut de învinuit, dar mai bine ar trebui să verific, pentru că avem doar la fază urmării penale peste 60 și ceva de persoane cu statut de învinuit. 

În plus, au existat până în 2019 foarte multe cauze penale, nu doar în PA, dar și în alte procuraturi, care puteau fi atribuite generic la dosarul fraudei bancare. Noi am căutat mai mulți ani toate dosarele, am conexat într-un singur dosar pentru a avea o imagine completă cum s-a realizat această fraudă bancară.

Am constatat că acțiunile, cele mai importante acțiuni, au început încă în anul 2011 și au culminat în anul 2014, dar cu repercusiuni ulterior și în anul 2015. Probabil că ultimul dosar penal pe care l-am conexat  la frauda bancară a fost în mai 2022. De aceea acum vorbim despre un singur dosar pe frauda bancară, dar pe parcurs când finalizăm un episod, disjungem episodul și îl trimitem în instanța de judecată. Practic, la moment, toți figuranții principali ai fraudei bancare au statut de inculpat sau de condamnat în acest dosar.

— Despre Ilan Șor am înțeles că s-ar afla la Moscova. Viorel Cernăuțeanu, șeful IGP, a anunțat într-un interviu. Nu știu dacă Procuratură are atribuții aici, dar ce eforturi se facă să fie întors ca să își pășească pedeapsa?

— Procedurile de extrădare, la faza judecătorească, sunt responsabilitatea Ministerului Justiției.

Ministerul Justiției cooperează pe acest segment atât cu Procuratura, cât și cu Inspectoratul General al Poliției. Noi ajutăm în măsura în care ni se solicită Ministerul Justiției pentru a practica toate actele, dar cunoașteți că domnul Șor are cetățenia statului Israel, deci nu a fost extradat de statul Israel, iar acum se află în Federația Rusă și nu cunosc detalii despre care au fost pașii concreți întreprinși pentru a obține o extradare de la Federația Rusă, dar din câte cunosc de la domnul Viorel Țentiu (șeful Direcției Cooperare Polițienească Internațională a Inspectoratului General al Poliției, n.r.), el în public a spus că cei din Federația Rusă ar fi refuzat.

— Din ceea ce s-a constatat că a fraudat Ilan Șor, s-a reușit să se întoarcă ceva în bugetul lui de stat?

— Este un proces care ține de competența executorului judicătoresc și nu de competența Procuratorului Anticorupției. După condamnarea unei persoane, procedura de recuperare sau de prejudiciului sau de casarea plăților aferente acțiunilor civile, acolo avem partea civilă, Banca de Economie, nu mai țin de competența procurorilor, ci sunt de competența executorului judecătoresc. Însă, din cât cunosc, la Ministerul Justiției este un proiect care urmează să aducă anumite clarități, anume pe partea când procurorii vor putea să intervină cu investigații noi pentru căutarea bunelor ce urmează a fi confiscate.

— Se ocupă de asta un singur executor judecătoresc?

— Da.

— Și nu știți dacă a reușit să se întoarcă sau nu? Ceva?

— Mi se pare că a reușit să se întoarcă nu mult, dar din ceea ce ne-a fost comunicat și din corespondența pe care o avem cu executorul judecătoresc și cu Banca de Economii, vedem că se întreprind acțiuni destul de multe pentru a asigura recuperarea. Noi avem aplicate sechestre pe mai multe bunuri la care este proprietar în Ilan Șor sau în care considerăm că este beneficiar efectiv. În măsura în care ni se solicită și măsura în care legea ne permite, noi îi permitem executorului judecătoresc să încaseze aceste bunuri pentru a asigura titlul executorului în baza deciziei de Curții de Apel.

— În cazul lui Ilan Șor, s-a aplicat sechestru pentru ca să fie acoperită toată suma constatată ca fiind fraudată?

— Nu. În cazul lui domnului Șor, noi nu am reușit să aplicăm sechestru pe toată suma care este fixată, de 5,2 miliarde, în decizia Curții de Apel. Pe diferite cauze penale sunt aplicate sechestre de circa 1,2 sau 1,1 miliarde de lei. Restul le căutăm. Noi am făcut comisii rogatorii în multe state, însă de la unele state nu am primit răspuns.

— O altă condamnare, Viorel Bârcă, fostul președinte al Băncii de Economii, a fost condamnat la 10 ani de închisoare, dar nu este în închisoare pentru că așa s-a decis instanța de judecată. Și a mai fost condamnat să achite 100 de milioane de dolari, bani despre care avocatul lui, de exemplu, nu vor mai putea fi recuperați, acești bani ajungând la Gazprombank în Rusia și de acolo dispărând.

— În acel proces, Banca de Economii a depus în faza judecării cauzei o cererre prin care recunoscut să fie atras în proces și Gazprombank. Însă instanța a respins această cerere.

Deja cauza urmează să se afle pe rolul Curții de apel și vom încerca să atragem o persoană responsabilă care poate să acopere acest prejudiciu. Cel puțin din ceea ce cunoaștem noi, din acea schemă, Gazprombank are o responsabilitate destul de mare față de prejudiciul care au fost cauzat BEM și, ulterior, bugetul de stat. E o schemă destul de complicată, de fapt. Acolo am putea să pierdem câte trei podcasturi ca să vă explic cât de complicată a fost această schemă.

— Deci nu e vorba doar de falsificare de semnături? 

— Nu, nu. E vorba despre originea acestor bani, cum s-au folosit acești bani, care este legătura cu Gazprombank. Sunt niște chestiuni ce țin de domeniul financiar-bancar, pe care a trebuit să le înțelegem noi singuri, neavând suportul necesar. Deci a fost destul de complicat. Într-o mare parte din cauzele penale trimise în instanța de judecată, schemele sunt destul de complicate. Cel mai simplu dosar este dosarul în privința lui Vladimir Andronachi.

— El deja este în libertate. 

— Da, a fost o decizie judecătorească, față de care noi nu am putut să ne opunem în nici un  mod.

— În plus, dosarul lui se examinează cu ușile închise. Am văzut că Procuratura și-a exprimat dezacordul, nemulțumirea.

— Eu aș spune mai mult nedumerirea.

— Cunoașteți pe când am putea avea o decizie, dacă spuneți că e un dosar simplu?

— Au fost planificate mai multe ședințe de judecată, însă apărătorii au intervenit cu o cerere de încetare a procesului. Acele ședințe, care trebuiau să aibă loc în luna martie au fost anulate și stabilită o ședință pentru data de 3 mai, la care urmează să se examinez această cerere de încetare. Nu vedem mari șanse de izbândă a  acestei cereri de încetare, dar totuși mi se pare că două sau trei ședințe au fost amânate, ședințe în care puteau fi cercetate probe și să meargă mai înainte. De aceea, e destul de greu să spunem când va fi o sentință în acest proces de judecată.

—  În instanțele de judecată ce dosare mai avem pe frauda bancară?

— Avem dosare în privința ex-guvernatorului Băncii Naționale. Avem un deputat, avem toată conducerea celor trei bănci. Când cineva îmi spune că dosarul frauda bancară bate pasul pe loc, mă simt un pic supărat, pentru că practic toți principalii figuranți din acest dosar se află acum pe banca acuzaților.

— Domnul Drăguțanu spunea pentru Ziarul de Gardă că, dimpotrivă, conducerea Băncii Naționale a acționat în așa fel încât să salveze sistemul bancar și nu înțelege de ce a ajuns el pe banca acuzaților.

— Noi nu am văzut chestiunea asta din probele pe care le avem, că Banca Națională ar fi întreprins pași concreți pentru a salva sistemul bancar. Noi am văzut, de fapt, viceversa. Erau soluții care trebuiau adoptate în anumite zile și ele nu erau adoptate. Erau rapoarte clare din partea subalternilor Băncii Naționale care spuneau că BEM se îndatorează într-un mod destul de neclar, iar conducerea Banca Națională nu a luat nicio decizie. A luat o decizie doar atunci când deja toate persoanele implicate în furtul miliardului și-au primit bani. Doar după aceea Banca Națională a intervenit.

— Acest dosar are foarte mulți inculpați: toată conducerea Băncii Naționale, conducerea celor trei băncii care au fost vizate de această fraudă și, mai recent, și Vladimir Plahotniuc. Faptul că sunt atât de mulți oameni vizați va îngreuna procesul?

— Sigur. Sigur, noi am contestat cu recurs decizia de a conexa aceste dosare, deoarece nu am văzut temei de conexare a lor. Vorbesc despre dosarul în privința lui Vladimir Plahotniuc. Faptele care îi sunt incriminate domnului Plahotniuc țin de o altă perioadă de timp. Nu au implicat participarea la ele a tuturor inculpaților care se află în dosarul de bază, se vorbește despre alte sume de bani care, la fel, fac parte a furtului miliardului. Deci noi nu am văzut un temei de conexare. Pentru mine este soluție neclară dată de instanță.

Pe frauda bancară noi avem multe etape care urmează încă a fi elucidate. Noi ne-am concentrat în mare parte pe identificarea bunurilor. Nu am avut și nici nu avem suficienți procurori și investigatori, ofițeri de urmărire penală și ofițeri de investigații pentru a acoperi toate părțile, dar avem încă multe episoade importante care trebuie să le clarificăm, cum ar fi atacurile raider din 2011, care la fel fac parte din frauda bancară, emisiile de suplimentare la BEM, ceea ce se numește privatizarea BEM, precum și unele tangențe dintre laundromat și frauda bancară. Sunt foarte multe chestiuni care încă urmează a fi elucidate, dar vă spun că având în vedere că eram prea puțini și trebuia să stabilim unele priorități, am încercat ca aceste priorități să se concentreze pe identificarea, înghețarea și sechestrarea mai întâi a bunurilor, pentru a putea recupera. Acum, probabil, că din miliard, care nu e chiar un miliard, probabil că am aplicat sechestru pe aproximativ 60 la sută din sumă care urmează a fi recuperată, suma care a fost sustrasă. 

— Ce se întâmplă cu dosarele pe numele lui Vladimir Plahotniuc? 

— Cel din instanță este conexat la dosarul mare (cu șefii BNM și ai băncilor falimentare, n.r). Și chiar nu pot să presupun când ar putea să fie finalizat. Avem zeci și chiar sute de persoane care trebuiesc audiate. Avem sute de volume de documente care trebuiesc cercetate. E un dosar care o să dureze, în păcate.

Dosarul care se află la faza de urmărire penală încercăm să finalizăm investigațiile într-un timp cât mai rapid. Noi nu avem obiceiul de a spune care anume este investigația noastră este prioritară. Din punct de vedere strategic nu ar fi corect de a o spune. De aceea noi informăm societatea atunci când finalizăm o investigație.

— Veaceslav Platon are și el mai multe dosare pe numele lui. Și din câte am înțeles, ar fi cerut azil politic în Marea Britanie. Asta vă face munca mai dificilă?

— Nu ne face munca mai dificilă, având în vedere că procedurile pot fi transmise în judecată și în lipsă. Dacă nu mă înșeală memoria, domnul Platon este inculpat în trei cauze penale acum și mi se pare că toate se află pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani. Șeidnțele de judecată au loc, se cercetează probe. Sunt acuzații de tentativă de scrocherie, de falsificare de carduri, de corupere activă, de escrocherie, sunt mai multe acuzații formulate în privința lui. 

— Dar ca să fie adus în Republica Moldova ce se întreprinde?

— Există niște prevederi comune practic în toate statele europene. Atunci când se examinează o cerere de azil, nu se permite nicio procedură de extrădare. Dacă sunt sincer, nu am văzut niciun act prin care să fie confirmat că există o procedură de azil în examinarea instanțelor din Marea Britanie. Dar în limita competențelor noastre legale, încercăm să întreprindem toate acțiunile pentru ca să putem să obținem o extrădare a domnului Platon din Marea Britanie.

— Am discutat despre Vladimir Plahotniuc, dar vă întreb și pe dumneavoastră dacă știți unde se află.

— Nu, nu cunoaștem. Nu am primit nicio informație oficială până acum, de la niciun stat care să confirme că s-ar afla pe teritoriul lor.

— Vreau să vă întreb dacă sunteți gata să treceți prin procedura de vetting.

— Da, sunt gata să trec prin procedura de vetting și, sincer, una din supărările mele subiective față de anularea concursului pentru funcția procuror general a fost că nu aveam posibilitatea să trec procedura într-un mod prioritar. Dacă treceam procedura de vetting, indiferent dacă eram numit sau nu eram numit procuror general, aș fi primit o creștere salarială substanțială.

— Asta prevede legislația? La cine se referă?

— Da. La procurorii care trec procedura de vetting. Și la judecătorii care trec procedura de 

— Care este majorarea în procente?

— Majorarea în procentuală probabil că ar fi în jur de 74-75%.

— Deci cine trece vettingul, automat îi se majorează salariul?

— Politicul vorbește despre o majorare de salariu, dar procurorii nu au obținut o majorare de salariu din anul 2018. Deci am făcut niște calcule și, dacă nu greșesc, majorarea de salariu promisă nu este altceva decât rata inflației pentru toți acești ani. De fapt, este o indexarea salariului.

— Dar am înțeles dintr-un interviu al doamnei Dragalin că foarte mulți procurori din cadrul Procuraturii Anticorupției ar fi gata să plece și să nu treacă această procedură. Puteți să ne spuneți detalii, câți ar pleca?

— Acum mai puțini procurorii ar pleca. Deci era o perioadă în care mai mulți procurori au spus că nu sunt gata să aventureze în această procedură, nu aveau încredere în această procedură. Mulți o numeau loterie. Dezamăgirea procurorilor a fost faptul că Comisiei s-a permis să pună la îndoială soluțiile adoptate de procurori. Și unii procurori au văzut că Comisia o poate face într-un mod imprevizibil. Toți procurorii au soluții anulate de către procurorilor ierarhic superiori sau de către judecători de instrucție. Toți procurorii au în cariera lor achitări, dar asta nu înseamnă că soluțiile pe care le-a dat au fost ilegale. În toate statele europene, soluțiile date de procurori mai sunt, din când în când, anulate de către judecători, dar aceasta nu înseamnă că acei procurori le-au făcut într-un mod ilegal. Da, sunt mai puțini care vor să plece, dar probabil că vom ști exact ce va întâmpla odată ce Comisia va începe notificările procurorilor.

— Tot într-un interviu doamna Dragalin se arăta foarte mulțumită de activitatea pe care o are la Procuratura Anticorupție, spunând că a transformat, a schimbat bine această instituție. Dumneavoastră, ce părere aveți?

— În general, despre activitatea Procuratorii Anticorupției, o părere obiectivă o puteți obține din afară. Am să spun părerea mea subiectivă, fiindcă nu poate fi apreciată ca obiectivă, chiar dacă ar fi una corectă. Procuratorul Anticorupției face lucruri destul de multe și lucruri destul de bune, având în vedere resursele minime care îi sunt puse la dispoziție. Iar acesta poate fi confirmat în special de colegii din străinătate care vin la Procuratorul Anticorupției și ne spun că ei nu s-ar apuca în general să lucreze în o astfel de procuratură, cu capacitățile care sunt date la moment.

— Dar până la urmă contează ce crede societatea pe intern și mai puțin ce crede cei care vin din exterior.

— Da, dar ceea ce crede societatea nu ajută la combaterea corupției. Nu tot timpul ajută la combaterea corupției. Modul în care este formată opinia privind activitatea Procuratorurii Anticorupției sau, în general, a sistemului de justiție, este o distructivă pentru țară, în special și pentru economie. Atunci când anumiți formatori de opinie încearcă să exagereze în nivelul de corupție care s-ar afla în sistemul judecătoresc și în Procuratură, asemănându-l cu un stat practic dictatorial sau totalitar, și tirajând acest mesaj tot mai departe și mai departe, credeți-mă că nu o să vină nici un investitor în Republica Moldova, fiindcă ei nu o să asculte procurorii ce o să le spună. –„Voi sunteți corupți?” –„Nu suntem corupți” – „Păi spuneți că nu, dar politicienii spun că da. Și atunci la voi în țară noi nu mai venim să investim”. Această retorică este distructivă. Unii politicieni își taie creangă de sub picioare când insistă pe aceste chestiuni.

— Dumneavoastră credeți că în cadrul Procuratorii Anticorupției nu sunt procurori corupți?

— Este destul de greșit de a spune că într-o anumită instituție nu sunt persoane corupte. Nu sunt de acord cu mulți colegi, inclusiv și din sistemul judecătoresc, care spun că dacă niciun judecător sau procuror nu a fost prins cu mită, înseamnă că nu există corupție. Probabil că nu se lucrează destul de bine pentru a-i prinde sau probabil că sunt foarte inteligenți dacă nu se lasă prinși. Sau probabil că tuturor le convine situația respectivă – să nu vină să divulge la Procuratura Anticorupției faptul cum procuror sau un judecător le cere mită. Probabil e un contract benevol încheiat între ei doi.

— Referitor la pregătirea profesională a procurorilor, mai ales când e vorba de scheme financiare complicate, credeți că sunt pregătiți procurorii?

— Procurorii la Procuratura Anticorupției sunt pregătiți, dar investigarea unor scheme de spălare de bani sau a unor scheme financiare implică deja, în secolul XXI, utilizarea anumitor softuri și anumite resurse tehnice. Îi arătam cuiva, probabil domnului Rusu, când era director la CNA, cum investigăm noi, cum urmărim circuitele financiare și aveam pe masă doar hârtii încleiate cu bandă adezivă și cu pixul desenate săgeți. Suntem în secolul XXI deja, pentru a le desena pe hârtie încă.