VIDEO Furtul miliardului, „spălătoria rusească” și atacurile raider au „înflorit” și au avut loc în cadrul unui sistem și nu pot fi examinate separat

Interviu cu membrii Comitetului Consultativ Independent Anticorupție, Tamara Razin și James Wasserstrom

O analiză a factorilor care au generat cele mai mari fraude din istoria R. Moldova a fost făcută publică recent de către membrii Comitetului Consultativ Independent Anticorupție. Acesta a fost instituit în iunie 2021, prin decret prezidențial, având în componență experți naționali și internaționali, fiind finanțat de Uniunea Europeană și Statele Unite. Raportul intitulat „Republica offshore”, lansat recent, scoate în evidență faptul că furtul miliardului, „spălătoria rusească” și atacurile raider săvârșite asupra unor instituții bancare și de asigurări au o legătură directă între ele și nu pot fi examinate separat. Diverși indivizi, inclusiv politicieni, au profitat de lacunele legislative și de instituțiile slabe pentru a frauda statul de sume semnificative, ce vor putea fi recuperate cu mare dificultate, au subliniat vicepreședinții Comitetului, Tamara Razin și James Wasserstrom, în cadrul unui interviu pentru Ziarul de Gardă.

ZdG: Ce reprezintă Comitetul Consultativ Independent Anticorupție? A fost instituit acum un an, iar recent ați prezentat primul raport de activitate.

J. Wasserstrom: Comitetul a fost instituit cu ceva mai mult de 13 luni în urmă, printr-un decret prezidențial, care ne permite să fim un comitet independent la modul în care ne stabilim agenda, ne organizăm și ne îndeplinim sarcinile. Nu avem nicio legătură cu guvernul, care nu joacă niciun rol în alegerea subiectelor pe care le abordăm sau a modului în care ne executăm mandatul. Avem trei experți internaționali și trei experți naționali, care se întâlnesc o dată la trei luni, în cadrul sesiunii plenare, și decid orarul de raportare. Avem și un secretariat care își desfășoară activitatea aici, la Chișinău, care lucrează asupra rapoartelor pe subiectele stabilite în agendă. Ei lucrează cu mentori care îi ghidează.

Prima temă pe care am abordat-o, iar, în rezultat, avem un raport care analizează factorii care au contribuit la frauda sistemică și spălarea banilor în sectorul bancar, de asigurări și financiar din R. Moldova. Raportul se intitulează „Republica offshore”.

ZdG: Raportul „Republica offshore” se referă la cele mai mari fraude care au avut loc în R. Moldova: acel renumit furt al miliardului și așa-numita „spălătorie rusească”. Ați făcut o trecere în revistă a circumstanțelor care au determinat aceste infracțiuni. Care au fost cele mai importante situații care au dus la realizarea acestor fraude?

T. Razin: După cum stipulează raportul, condițiile au fost create încă de pe timpurile sovietice. Știți bine care era situația după declararea Independenței, când eram la început, ne cream ca stat, se crea sistemul bancar. Întotdeauna există persoane care caută căi de a se îmbogăți, foarte des, pe căi ilegale. S-a început totul cu unele încercări. Încercau marea cu degetul, să vadă cum merge, cu acțiuni ce vizau furturi de valoare nu prea mare.

ZdG: Deci, s-a început cu acțiuni mici?

T. Razin: Da. Și au văzut că le merge. Noi considerăm că nu a fost ceva gândit din timp, sistemic, la care toți acționau împreună. Credem că erau diferiți actori, care încercau în felul lor. Unora le reușea, altora nu. Au identificat unele lacune legislative, pentru că orice stat are lacune, pe care le exploatau. După aceea, deveneau aliați, după conveniență. Când le era convenabil, se aliau, când nu le mai era convenabil, se despărțeau și „se mâncau” unul pe altul. În sistemul nostru bancar și judiciar erau lacune pe care au putut să le folosească în avantajul lor. Nu au inventat nimic nou, au folosit ceea ce au învățat din alte țări, fiindcă acesta este un fenomen specific nu doar R. Moldova, ci și altor țări. Au creat aceste fenomene negative la noi în țară, care au avut un impact grav asupra țării noastre.

ZdG: Asta s-a întâmplat nu fără ca instituțiile de stat să fie neglijente sau chiar rău intenționate, din câte înțelegem.

J. Wasserstrom: Da. Este o afirmație corectă. Acest lucru reiese foarte clar din raportul nostru. Chiar dacă au existat unii angajați ai instituțiilor care au încercat să își facă datoria în mod corect, totuși, instituțiile au eșuat, ca rezultat al neglijenței ori al relelor intenții. În raport se menționează acest lucru. În unele cazuri este vorba doar de neglijență sau doar de rea intenție, în altele – de ambele situații.

ZdG: Și de ce s-a întâmplat lucrul acesta? Cum considerați?

J. Wasserstrom: Să ne amintim că R. Moldova era atunci foarte vulnerabilă, instituțiile erau noi. Așa că indivizi hapsâni, alături de clasa politică, au decis să testeze, pentru a vedea dacă sistemul are plasă de siguranță, și au aflat că nu are. Și au profitat de această vulnerabilitate și au corupt instituțiile una după alta, iar ambițiile lor lacome au devenit, în timp, tot mai mari.

ZdG: Menționați, în acest raport, nume concrete ale unor personaje binecunoscute în R. Moldova, care au organizat aceste fraude. Este vorba despre Vladimir Plahotniuc, Veaceslav Platon, Ilan Șor, Vladimir Filat și Oleg Reidman. Puțini dintre ei au reușit să fie sancționați penal, majoritatea au fugit din R. Moldova. Ce recomandări aveți pentru instituții în privința acestor persoane?

J. Wasserstrom: Noi nu suntem un organ de anchetă. Este de competența acestora să ia decizii. Dar, cu siguranță, am observat reticența care a existat sau lipsa cooperării în executarea unor investigații evidente sau a unor urmăriri penale, care nu au mai avut loc. Și una dintre recomandările raportului este ca aceste cazuri să fie revăzute și să fie luate decizii de reluare a urmăririlor penale. Am constatat o atenție selectivă a procuraturii față de unele cazuri, astfel încât unii indivizi au părăsit țara, ceea ce complică urmărirea penală. Raportul sugerează că R. Moldova poate face mai mult pentru extrădarea acestor persoane sau pentru ca ele să fie cercetate în afara țării.

ZdG: E nevoie de o implicare mai mare a instituțiilor europene, a instituțiilor internaționale în această privință?

J. Wasserstrom: Da. Dacă aceste crime implică fonduri europene, desigur, Uniunea Europeană are interesul să impulsioneze aceste anchete și să coopereze sau să implice direct instituțiile europene antifraudă. Și, să nu uităm că și Guvernul Statelor Unite poate aplica sancțiuni, potrivit Legii Magnițki, împotriva persoanelor care se îmbogățesc ilegal.

ZdG: În raport, aceste mari fraude sunt prezentate ca având legătură între ele. Puteți să ne explicați aceste conexiuni?

T. Razin: Lucrând asupra raportului, din start, am vrut să subliniem că, până acum, aceste trei evenimente mari – „spălătoria rusească”, furtul miliardului și atacurile raider – erau privite ca evenimente separate. Noi am constatat că ele au „înflorit” și au avut loc în cadrul unui sistem și nu pot fi examinate separat, pentru că împreună au atacat sistemul bancar, financiar și altele. Noi le-am analizat ca pe o problemă sistemică, alimentată de lacunele legislative din mai multe domenii. Unii au fost parteneri de conveniență, alții au fost implicați în „spălătoria rusească”, iar alții – în furtul miliardului. Dar toate trei fraude arată deficiențele din sistemul bancar și financiar. Scopul raportului nostru a fost să identificăm deficiențele sistemice, să facem recomandări pentru a le elimina, astfel încât să nu se mai repete. Există riscul ca, pe viitor, să mai fie încercări de a repeta asemenea fraude.

Noi nu suntem investigatori, noi am lucrat în baza documentelor care există deja, sute de pagini de documente pe toate cazurile. Și am ajuns la concluzia că ele reprezintă un grup de evenimente care sunt legate.

ZdG: Am putea spune că aceasta este noutatea pe care o aduce raportul față de ceea ce deja cunoaștem despre aceste fraude?

J. Wasserstrom: Cu siguranță.Pentru că prezintă legăturile, firul roșu ce face conexiunile între aceste evenimente și ce se întâmpla între ceea ce putem numi apogee ale unor conspirații frauduloase de lungă durată. Nu erau incidente izolate, erau legate unele de altele. Și raportul scoate acest lucru în evidență. Raportul conține o analiză exhaustivă și recomandări pe care vom insista, ca membri ai Comitetului. Deja am contactat instituțiile vizate în raport, pentru a le informa despre recomandările ce li se adresează. Intenția noastră este să lucrăm cu ele, să elaborăm un grafic cu termene rezonabile pentru implementarea recomandărilor. Vom urmări cum se aplică acestea și vom face publice datele, în rapoarte de progres elaborate la fiecare șase luni. Nu ne vom limita doar la modificarea unor legi, vom urmări ca acestea să aibă impact de îmbunătățire a politicilor deficitare descrise în raport. Dacă o lege este votată, dar nu este implementată – cui îi pasă? Este importantă aplicarea legii și impactul pe care aceasta îl produce. Deci, acesta este al doilea și cel mai important scop al Comitetului. 

ZdG: Deși după descoperirea acestor fraude legislația a fost schimbată și s-a menționat că există mai puține riscuri, ați menționat, în cadrul conferinței de presă pe care ați susținut-o la lansarea raportului, că există lacune în ceea ce privește cunoașterea beneficiarilor finali ai unor bănci din R. Moldova. 

J. Wasserstrom: Da, este adevărat. Și datele vin de la Banca Națională a Moldovei, nu le-am inventat eu. Au fost identificate deficiențe semnificative. În unele documente ale BNM, din ianuarie 2022, se menționează deficiențe în ceea ce privește identificarea beneficiarilor finali. În unul sau două cazuri, aceștia rămân ascunși. O altă problemă, potrivit datelor de la BNM, ține de reticența unora dintre cele 11 bănci aflate sub supravegherea BNM de a raporta tranzacțiile suspecte ale persoanelor expuse politic. Aceasta este o problemă foarte și foarte serioasă, dacă este adevărat ceea ce spune BNM. Și nu avem niciun motiv să nu credem Banca Națională.

ZdG: Asta ne duce cu gândul că ar putea să se repete asemenea fraude. Există un asemenea risc, fiind implicate persoane politice?

J. Wasserstrom: Da. De aceea, spunem că aceste deficiențe sunt periculoase.

ZdG: Și ce ar trebui de făcut în această privință?

T. Razin: În primul rând, cred că ar trebui ca toate instituțiile se depună efortul ca să înceapă implementarea recomandărilor noastre. Recomandările au fost create reieșind din studiul pe care l-am făcut și din lacunele pe care le-am depistat. Am avut întâlniri cu reprezentanții mai multor instituții, inclusiv cu cei ai Parlamentului. Până acum ni s-a promis cooperare. Noi o să încercăm să monitorizăm îndeplinirea recomandărilor. Am avut întâlniri cu membrii Comisiei pentru buget și finanțe și ai Comisiei juridice, care ne-au promis că o să facă o inventariere a legilor existente, pentru a vedea dacă mai sunt deficiențe. Astea sunt „portițele” pe care încercăm să le închidem. Dar știm că cei rău intenționați întotdeauna o să caute alte „portițe”. De asemenea, recomandăm să fie fortificat sistemul de supraveghere al organelor care au menirea să supravegheze, precum Banca Națională, să se impună o raportare mai activă. Cei care vor să facă scheme și vor să facă rău sunt foarte inventivi. De aceea, am formulat 45 de recomandări, pentru a schimba legislația. Dar legile trebuie și implementate, trebuie să funcționeze, și atunci o să fie rezultate. Avem zeci de legi care sunt scrise și nu au efect.

J. Wasserstrom: Totodată, dacă BNM află despre neraportarea unor tranzacții, poate face inspecții inopinate, ceea ce noi recomandăm. Iar, dacă găsește dovezi ale unor asemenea eșecuri, ar putea fi luate măsuri, precum retragerea licenței unor bănci, pentru a le sancționa.

ZdG: O problemă de actualitate este recuperarea prejudiciilor, care este dificilă. Ce trebuie de făcut ca banii să fie returnați în bugetul statului?

J. Wasserstrom: Eforturile trebuie îndreptate spre recuperarea la maxim a tuturor activelor care au fost delapidate sau furate, ca urmare a fraudei bancare. Și noi am formulat recomandări privind modul în care acest lucru poate fi făcut mai bine. Asta presupune o coordonare între instituțiile implicate, care a lipsit până în acest moment, stabilirea mandatelor, pentru a clarifica responsabilitățile fiecăruia, care în prezent pare să fie o problemă. Deci, este vorba de măsuri de ordin intern ce pot fi luate, pentru ca eforturile să fie mai eficiente. 

Dar, dacă e să fim realiști, trebuie să constatăm că această fraudă a avut loc mult timp în urmă. Chiar dacă știm unde se află activele furate, este foarte puțin probabil ca o parte mare a acestora să poată fi recuperată. În alte țări, unde am lucrat și au avut loc asemenea fraude masive, ne gândeam că, dacă vor putea fi recuperate 20-30 de procente, înseamnă că am făcut o treabă foarte bună. Desigur că este dificil, pentru că multe bariere corporative trebuie să fie depășite și sunt implicate multiple jurisdicții. Este un efort de lungă durată, care se poate solda cu recuperarea unor active. Dar, dacă s-ar putea recupera între 20 și 30 la sută, acest lucru ar fi extraordinar. Însă, trebuie să facem totul ce ne stă în puteri, inclusiv pentru a da un semnal altora. Dacă ei vor vedea că se depune un efort semnificativ și unele active vor fi, totuși, recuperate, dacă se va lucra cu statele prietenoase în acest scop, acest lucru îi va determina pe alții să nu încerce să repete aceste fraude. Dar să nu faci nimic nu este o opțiune. Orice sumă recuperată este mai bine decât nimic.

ZdG: Cum apreciați prestația sistemului de justiție în legătură cu aceste cauze de fraudă?

J. Wasserstrom: Slabă. Nu cred că există alt mod de a o descrie. Simplul fapt că una dintre metodele prin care au fost comise aceste fraude a fost prin acte ce justificau niște datorii, care, ulterior, erau cerute pentru a fi returnate, iar sistemul de justiție a legalizat aceste tranzacții, în pofida faptului că datoriile erau false, iar actele care le justificau erau îndoielnice. Acest fapt ridică întrebări față de modul în care au fost atenți la detalii cei care trebuiau să facă acest lucru. Fie că acest lucru a fost făcut intenționat, pentru că cineva a fost plătit pentru asta, fie că a fost făcut din neglijență ori din necunoașterea legii, este posibil și acest lucru, însă niciuna dintre aceste situații nu poate fi justificată. Ambele sunt rele, într-o măsură mai mare sau mai mică.

ZdG: Și, după aceasta, cum apreciați modul în care au fost investigate aceste fraude?

J. Wasserstrom: În cele mai multe cazuri, nu au fost investigate, iar cazurile care sunt investigate nu au fost finalizate. Și asta este o problemă separată. Deseori, investigațiile care ar fi trebuit să se soldeze cu acțiuni de urmărire penală nu au mai avut loc. Și asta ridică întrebări similare cu cele ale judecătorilor.

ZdG: Ce subiecte mai urmează să abordeze Comitetul din care faceți parte și care sunt planurile de viitor?

T. Razin: Vreau să subliniez că suntem un Comitet independent. Nu depindem de nimeni, nu raportăm nimănui și decidem singuri ce subiecte abordăm. Pentru anul acesta, ne-am propus să urmărim implementarea recomandărilor. La fiecare șase luni, o să facem publice rezultatele. Înțelegem că multe dintre recomandări nu pot fi implementate peste noapte sau în termen de 3-6 luni, dar vrem să vedem, cel puțin, eforturi de a începe implementarea lor.

Următorul raport este preconizat să apară în luna septembrie și va fi o analiză a eficienței organelor menite să lupte împotriva corupției. Știți că avem nouă instituții care au acest rol, dar nu întotdeauna ele sunt foarte eficiente. De aceea, facem o analiză sistemică să vedem ce ar trebui schimbat, cum ar trebui restructurat, din punctul nostru de vedere, pentru a avea un sistem mai eficient, în care nu se dublează atribuțiile. În cadrul următoarelor rapoarte, intenționăm să abordăm subiectele privind finanțarea partidelor politice și privind corupția în întreprinderile de stat.

ZdG: Ați subliniat faptul că este un Comitet independent. Care este garanția acestei independențe? Cine finanțează activitatea Comitetului Consultativ Independent Anticorupție?

J. Wasserstrom: Suntem finanțați de Uniunea Europeană, de Statele Unite și de o fundație ucraineană. Nu avem fonduri din partea Guvernului R. Moldova.

T. Razin: Și nici nu raportăm în fața finanțatorilor. Noi suntem total independenți.

J. Wasserstrom: Noi nu ne consultăm cu nimeni în privința modului în care să elaborăm rapoartele, ce recomandări să propunem. Atunci când facem public raportul, atunci este public pentru toată lumea.

ZdG: Vă mulțumim!

NOTĂ:

Tamara Razin este specialistă în finanțe internaționale, cu o experiență de lucru de 15 ani la Fondul Monetar Internațional. Anterior, ea a fost angajată la Banca Națională a Moldovei.

James Wasserstrom este diplomat american, care a deconspirat scheme de corupție în instituții internaționale și a activat ca ofițer anticorupție la ambasada SUA în Afganistan.