„Nu este prima dată când se cere demisia mea”. Despre eliberarea condamnaților pe viață, acuzațiile de imixtiune în justiție și repatrierea lui Șor, Platon și Plahotniuc. Ministra Justiției, Veronica Mihailov-Moraru, la Podcast ZdCe
Ministra Justiției, Veronica Mihailov-Moraru, comentează, în cadrul Podcast ZdCe, acuzațiile fostei șefe a Procuraturii Anticorupție, Veronica Dragalin, de imixtiune în procesul de vetting din partea președinției, guvernului și Centrului Național Anticorupție. De asemenea, ministra explică modificările legislative care s-au soldat cu eliberarea din închisoare a mai multor deținuți condamnați pe viață și susține că motivul ar fi comunicarea defectuoasă între instituțiile statului. Ea se referă, de asemenea, la eforturile de a-i aduce în R. Moldova și în fața legii pe Ilan Șor, Veaceslav Platon și Vladimir Plahotniuc.
— Domeniul justiției este asumat de actuala guvernare ca fiind unul prioritar, dar mai multe evenimente și declarații de ultimă oră par să alarmeze întreaga societate. Inclusiv dumneavoastră vi s-a solicitat demisia urmare a unor modificări legislative inițiate de Ministerul Justiției, după care au fost eliberați din detenție mai mulți condamnați considerați periculoși. Dar aș vrea să începem cu niște declarații de ultim moment, făcute de fosta șefă a Procuraturii Anticorupție, doamna Veronica Dragalin, care a spus într-o emisiune că asupra unor judecători s-ar fi făcut presiuni, inclusiv a folosit termenul de „șantaj”, din partea fostului ministru al Justiției, domnul Sergiu Litvinenco și a foștilor directori ai Centrului Național Anticorupție, domnii Iulian Rusu și Eugen Rurac. În momentul în care domnul Litvinenco era ministru, dumneavoastră erați secretară de stat. Cunoașteți despre aceste situații și cum ați răspunde unor asemenea declarații și acuzații?
— Nu cunosc despre aceste declarații și observăm mai multe declarații în ultima vreme care inundă spațiul public și cred că trebuie foarte atent de examinat, or, de ce aceste declarații apar acum și nu atunci când doamna Dragalin era în postura de procuror-șef al Procuraturii Anticorupție? În eventualitatea în care au apărut asemenea circumstanțe, acestea trebuiau vociferate inclusiv în cadrul Consiliului Superior al Procurorilor, inclusiv în virtutea funcției sale. Respectiv, cred că este important să ne uităm la fapte, și anume că procedura de vetting, care din start era conștientizat faptul că nu va fi una comodă sau acceptabilă pentru judecători și procurori, însă aceasta a derulat și a produs rezultate destul de bune până acum. Mă refer la faptul că avem un Consiliu Suprem al Magistraturii, un Consiliu Suprem al Procurorilor, noile colegii efectuate, rata de promovare fiind una relativ destul de bună – 60% din candidații care au aplicat. Faptul că unii exponenți ai anumitor instituții sau ai anumitor structuri și-au manifestat dezacordul cu aceste reforme, este dreptul acestora.
— Era vorba despre judecători, după cum menționa dumneaei, ce urmau să fie admiși după acel prag de 5 ani, care ulterior a fost eliminat. CNA ar fi adunat această informație, pe care ar fi utilizat-o pentru a controla anumiți judecători.
— Nu cunosc despre aceste detalii, dar este clar un lucru. Odată ce a fost format CSM
în calitate de organ responsabil de autoadministrare în sistemul justiției, a examinat cu maximă atenție toate detaliile necesare atunci când a fost vorba de confirmarea acestor judecători în funcție, inclusiv ulterior ce președinția a restituit pentru o nouă reexaminare. În cazul dat, doar aceștia pot să răspundă la aceste întrebări, or, hotărârile care au fost adoptate au fost motivate corespunzător.
— Vă așteptați că după o asemenea declarație poate să apară și declarații ale judecătorilor care se presupune că ar fi fost supuși acestor presiuni?
— Judecătorii care eventual au fost supuși unor presiuni, întotdeauna aveau posibilitatea să o facă și, mai ales, atât un judecător, cât și un procuror, conform legii, trebuie să semnaleze orice influență necorespunzătoare către organul de autoadministrare. Faptul că apar astfel de declarații ulterior, deja apar și mai multe întrebări – de ce acum?
— Doamna Dragalin a acuzat de imixtiuni în justiție președinția și guvernul. Ea a spus că i s-a cerut o listă cu procurori care să treacă eventual vettingul. Am văzut și reacția președinției, și a guvernului, care au clarificat, într-un fel, lucrurile, spunând că li s-a cerut o listă cu procurori care să treacă mai repede vettingul sau primii vettingul, ca să nu fie afectate dosarele pe care le examinează acești procurori. Ce opinie aveți dumneavoastră cu privire la această situație?
— Reprezentanții autorităților vizate s-au pronunțat deja asupra acestor declarații și au fost negate. Reiterez că aceste declarații trebuiau să fie făcute la momentul oportun, pentru a se lua măsuri, fiindcă, până la urmă, orice declarație trebuie și asumată corespunzător atunci când ești în funcția respectivă. Acum, cel puțin, nu se susține cu alte probe corespunzătoare și, respectiv, nu cred că este întemeiată.
— Doamna Dragalin a spus că e gata să treacă și testul poligraf pentru a-și susține declarațiile.
— Ca și judecătorii Curții Supreme de Justiție. Am văzut intervenția unui judecător al CSJ care a examinat contestațiile candidaților care nu au trecut vettingul. Aici este cuvântul unui împotriva cuvântului celuilalt. Dar, pe de altă parte, haideți să ne uităm la deciziile comisiilor de evaluare. Ele sunt mai mult decât convingătoare, cele de nepromovare în privința unor candidați, și vedem că nu sunt bazate pe niște criterii neclare, sunt bazate pe criterii foarte clare, susținute de probe, de documente. Iar Curtea Supremă de Justiție a examinat destul de minuțios contestațiile și asta se vede din deciziile pe care le-au examinat și avem puține cazuri care au fost trimise la reevaluare. În rest, noi nu avem niciun dubiu atunci când instanța supremă a examinat și în mai mult de 95% din cazuri a confirmat justețea și calitatea evaluărilor făcute de comisiile de vetting, în corespundere cu legile vettingului.
— Chiar și în aceste condiții, aveau voie acești oficiali, președinția și guvernul, să discute cu șefa Procuraturii Anticorupție, care și ea urma să treacă prin vetting, despre eventuale liste de procurori? Poate fi catalogat ca un element de imixtiune?
— Așa cum au spus atât președinția, cât și reprezentanții CSM, astfel de discuții nu au fost. Și doamna Dragalin, fiind șefa Procuraturii Anticorupție și un subiect al vettingului, cu atât mai mult trebuia eventual să reclame aceste lucruri la timpul oportun.
— Dumneavoastră personal vi s-a solicitat demisia. Am văzut declarații din partea unor partide aflate în opoziție, după ce s-a discutat foarte mult în societate despre Legea amnistiei, votată în 2021, dar cu impact în 2024 și 2025, când au fost eliberați mai mulți deținuți condamnați pe viață – Legea amnistiei care pentru prima dată se referă la amnistierea unor condamnați pe viață. Anterior au mai fost asemenea legi adoptate de legislaturile precedente, dar nu se refereau la condamnații care au săvârșit crime grave. Drept urmare, a fost dată afară din partid deputata Olesea Stamate, care a venit cu propuneri de amendamente la această lege. Dar, la eliberarea acestor persoane au contribuit și niște modificări propuse de Ministerul Justiției în 2024. După ce Legea amnistiei a permis comutarea detenției pe viață la pedeapsa cu 30 de ani de detenție, aceste modificări propuse de Ministerul Justiției au permis ca și această pedeapsă de 30 de ani să fie redusă până la 25 de ani. De ce ați considerat necesare asemenea modificări în legislație, mai ales în contextul în care se cunoștea despre această Lege a amnistiei care deschidea oportunitatea persoanelor condamnate pe viață să-și poată reduce sentința ori să-și comute sentința la 30 de ani de detenție?
— În primul rând, vreau să fac un pic de claritate. Eu am devenit ministru în februarie 2023. Chiar dacă am activat în calitate de secretar de stat înainte de această perioadă, 2021-2022, eu nu am fost responsabilă de segmentul administrației penitenciare, ceea ce a fost în responsabilitatea unui alt secretar de stat, sub egida unui alt ministru. De aceea, atunci când după ședința guvernului, acum două săptămâni, atunci când am fost întrebată despre situația respectivă, am comunicat că este necesar să fac mai întâi o analiză comprehensivă pentru a înțelege cele întâmplate și să înțeleg retrospectiva evenimentelor. Într-adevăr, Legea amnistiei care a fost adoptată în 2021 și-a propus să fie în premieră aplicabilă și pentru deținuții pe viață. (…) Ca urmare a comunicării la nivel de Administrație Națională a Penitenciarelor, Comisia Juridică și Secretarul de Stat, atunci s-a depistat că sunt mai multe dificultăți în aplicarea practică a amnistiei. Au fost operate mai multe amendamente care au facilitat aplicarea amnistiei. În special, a fost abrogat alineatul 2 al articolului 7, care prevedea că reducerea pedepsei la 30 de ani sau, mai precis, comutarea pedepsei, conform noii terminologii, nu se aplică persoanelor vizate de articolul 6, adică celor condamnate pe viață pentru infracțiuni deosebit de grave sau excepțional de grave, potrivit vechiului Cod penal.
Și cumva, iată, aici s-a rupt comunicarea și memoria instituțională. Mai ales că, deși guvernul a dat, de principiu, un aviz pozitiv următoarelor amendamente, versiunea venită spre avizare guvernului diferă față de versiunea finală adoptată înainte de lectura a doua. Și iată aici au fost acele carențe care au dus la neconștientizarea și neanticiparea acestor riscuri.
Ce ce ține de modificările legislative la Codul penal, aici am să vă contrazic categoric și vreau să fie clar pentru toată lumea: eliberarea deținuților nu este datorată modificărilor operate de Ministerul Justiției. (…) Pe proiectul Codului penal s-a lucrat doi ani și ceva, deci, nu putem vorbi despre niște propuneri care nu au fost lucrate și incluse în cadrul unor discuții academice, evaluate și expertizate. În cadrul grupului de lucru s-a apelat și la expertiza Consiliului Europei. Am aici un raport în care specialiștii au spus foarte clar că, deși în 2017 Codul penal și-a propus să umanizeze politica penală, în raport cu alte state europene, politica penală în Republica Moldova este una din cele mai aspre, cu cele mai lungi pedepse. Și de aceea Republica Moldova are și foarte multe condamnări la CEDO pentru condiții proaste de detenție.
— Am înțeles că scopul era de umanizare a sancțiunilor.
— Da, umanizare, dar cu anumite limite. Respectiv, una din recomandări a fost să promovăm alternativele, mai ales pentru infracțiunile grave, deosebit de grave și excepțional de grave, și în al doilea rând, să respectăm un ghid al jurisprudenței din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care a spus foarte clar că în ceea ce privește deținuții pe viață, dacă aceștia nu au un mecanism la care se apeleze după o perioadă de timp pentru a-și putea revizui detenția, aceasta este considerată compatibilă cu articolul 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ceea ce înseamnă interzicerea torturii.
În Codul penal era deja prevăzut mecanismul de liberare înainte de termen pentru deținuții pe viață atunci când ei au executat efectiv 30 de ani și instanța ajunge la concluzia că nu mai este necesară executarea unui program probațional de reeducare, evaluare. Și în decembrie 2022 am primit un demers de la Administrația Națională a Penitenciarelor în care s-a menționat că din cei 128 de deținuți pe viață din 2022, undeva 47% au fost condamnați sub auspiciul Codului penal vechi din 1961, iar Codul penal vechi prevedea 25 de ani ca posibilitate de solicitare. Și în al doilea rând, o bună parte din condamnații deținuți pe viață deja ajung la perioada de 30, 31, 32 de ani.
— Dar unii experți au constatat anume faptul că pentru unii deținuți s-a aplicat atât Legea amnistiei, cât și modificările Codului penal, care au venit ca inițiativă din partea Ministerului Justiției, și unii au reușit exact în felul ăsta să iasă din închisoare.
— Primii patru deținuți pe viață care au fost eliberați au fost eliberați strict pe articolul 7, litera D din Legea amnistiei, fără a fi cumulate cu prevederile din Codul penal, fiindcă ei deja aveau 30, 32, 33 de ani, inclusiv cu zile cumulate pentru condiții proaste de detenție din perioadele anterioare.
În celelalte două cazuri (cazul Alexandr Sinegur și Iurie Radulov, n.r.), într-adevăr, au fost
aplicate Legea amnistiei plus prevederile Codului penal, art. 91 sau 92 (modificate la inițiativa Ministerului Justiției, n.r.)
— Adică, prin Legea amnistiei li s-a comutat pedepsa pe viață cu pedeapsa de 30 de ani de închisoare și Codul penal le-a permis ca această pedeapsă de 30 de ani să fie redusă la 25.
— Dar aici este o problemă de aplicare defectuoasă a legii. În primul caz, în care s-a comutat pedeapsa la 30 de ani, în primul rând, din analiza preliminară care o facem acum și am spus că în cadrul ANP-ului facem o anchetă de serviciu, nu erau suficiente elemente de a se aplica corespunzător. Și în acest caz a fost depus recurs și a fost anulată.
Din punctul meu de vedere, articolele 91 și 92 din Codul penal sunt niște norme facultative, care sunt puse la dispoziția condamnatului de a solicita, însă decizia finală o ia judecătorul. Nu poți să aplici cumulativ atât și amnistie, cât și aceste articole, mai ales că ambele se bazează pe aceleași criterii: evaluare psihologică, dacă a trecut un program și așa mai departe. Codul penal este legea de bază penală. Legea amnistiei a fost o lege excepțională, care răspunde la niște necesități temporare.
— Am văzut din decizii de judecată că în multe cazuri, Administrația Națională a Penitenciarelor acționa ca un avocat al acestor condamnați și solicita în instanță amnistierea, eliberarea lor.
— Pe partea ce ține de acțiunile penitenciarului, că aici e vorba mai exact de penitenciarul de la Rezina, afirm cu toată fermitatea că examinăm foarte minuțios acțiunile administrației,
fiindcă acestea trebuie să fie în strictă conformitate cu legislația și în strictă obiectivitate. Și nu în zadar am anunțat că am demarat o anchetă foarte serioasă pe acest aspect, s-au făcut și modificări la nivel de conducere.
— S-a cerut demisia și și-a depus demisia șeful ANP.
— Și asta nu înseamnă că lucrurile se termină aici, dar avem nevoie de rezultatele anchetei, fiindcă rezultatele preliminare arată foarte multe inconsecvențe în acțiunile reprezentanților penitenciarelor, dar să respectăm și prezumția acestora, vrem rezultatele analizei, anchetei și vom lua toate măsurile corespunzătoare.
— Ce fel de inconsecvențe? Dacă puteți să ne dați măcar unele detalii.
— În total, atât pe amnistie, cât și pe eliberare, au fost înaintate vreo 77 de demersuri. Undeva 45-47 au fost respinse. În unele cazuri, se înaintau cereri și în baza Legii amnistiei, unde se refuza amnistia, se încerca pe liberare înainte de termen (prevederile Codului penal, n.r.) și în deciziile Curții de apel era o claritate, o consecvență pe o strategie.
O inconsecvență observată este că pe un caz s-a înaintat cu propunere pozitivă în favoarea condamnatului, iar pe un alt caz, nu s-a înaintat cu o propunere pozitivă foarte convingătoare în favoarea condamnatului. (…) Și nu este clară metodologia pe care au utilizat-o atunci când au evaluat profilul.
— Ceea ce se poate observa în toate aceste decizii este că nu știu dacă instituțiile au comunicat foarte bine atunci când s-a votat și Legea amnistiei, și modificările la Codul penal. Și dacă s-a estimat să se întâmple aceste eliberări. A fost o comunicare defectuoasă în acest caz? Era necesară și Legea amnistiei, și modificările la Codul penal care să deschidă aceste portițe?
— Am ridicat avizul guvernului atunci când, în general, a fost elaborată Legea amnistiei și, chiar la final, este recomandat că este necesară o notă de fundamentare și o analiză foarte amplă asupra aplicabilității practice asupra unei astfel de legi. Și mi-aduc aminte că am fost informată că ulterior au mai fost niște discuții pe platforma Parlamentului, a Comisiei Juridice, unde Administrația Națională a Penitenciarelor a prezentat un tabel al tuturor deținuților pe viață în cazul în care ipotetic li s-ar aplica amnistia. Aceasta nu înseamnă liberarea automată, dar urmau să aștepte expirarea termenului. Și conform acelui tabel, ar fi vorba de ieșirea a două-trei persoane maxim pe an. (…) Însă, chiar dacă legea nu prevede negru pe alb că se interzice cumularea, aici foarte mult conta rolul judecătorului ca să nu admită cumularea, mai ales când e vorba de aceleași criterii. Și această inconsecvență din partea reprezentanților penitenciarelor, probabil, tot a generat această situație. Însă, hai să spunem așa, situația este sub control.
Doar în privința a trei deținuți s-a cumulat, două decizi de judecată deja au fost anulate, în privința uneia mai avem un recurs. Iar Parlamentul a emis acea lege de interpretare privind clarificarea că nu pot fi cumulate, deși aceasta cumva era și de la sine înțeles.
— Vedeți intenții, să zicem, de rea-credință în modificările aplicate la Legea amnistiei?
— Eu nu sunt în măsură să mă expun asupra acestui fapt, fiindcă noi vorbim despre un for legislativ care a votat pentru toate acestea, și-au asumat această lege inclusiv cu riscurile și efectele corespunzătoare. La fel au votat pentru modificările respective ulterioare. Însă, cu siguranță, nu a fost un proces comunicat eficient și coordonat pentru a anticipa toate aceste situații.
— Dar s-a găsit o singură vinovată conform guvernării și partidului aflat la guvernare, doamna Olesea Stamate, care a fost dată afară din partid. Este ea singura vinovată?
— Este un proces complex în care cumva suntem mai mulți responsabili și trebuia cumva să fie anticipate aceste măsuri. Ce am observat din ce am mai investigat este că au avut loc mai multe ședințe, inclusiv cu participarea Procuraturii Generale, a Consiliului Superior al Magistraturii, despre aplicabilitatea Legii amnistiei. Fiindcă un an sau doi, Legea amnistiei practic nu funcționa, nu era aplicabilă față de deținuții pe viață din cauza acelor prevederi care ulterior au fost și anulate sau reformulate urmare a amendamentelor operate ulterior. În primăvara 2023, deja când am devenit ministru, sau vara 2023, am fost semnalată că mai mulți deținuți pe viață au anunțat greva foamei și asta cred că s-a întâmplat în câteva rânduri, în semn de protest pentru faptul că cererile de amnistie nu se examinau de către judecătorul din raza teritorială a circumscripției respective. Și atunci am convocat o ședință la Ministerul Justiției cu reprezentanții CSM, CSJ și ANP, pentru a înțelege de ce nu se examinează. Dar atunci, cel puțin în prezența mea, nici nu a fost discutată problema că ar putea fi cumulate (prevederile Legii Amnistiei, n.r.) cu articolele 91 și 92 (din Codul Penal, n.r.).
— Dar în 2023 era deja adoptată acea modificare care prevedea comutarea.
— Da, dar nu s-a vorbit despre acest lucru. S-a vorbit numai despre faptul că, în general, cereri de amnistie nu se examinau, fiindcă ele în 2023 încă nu s-au examinat. Nu au fost admise. Deci, primele cereri de amnistie au început să fie admise cam abia în vara 2024. Și iată aici a fost acea lipsă de comunicare interinstituțională, poate și neconștientizare sau poate și neluarea atitudinilor corespunzătoare de prevenție. După ce voi termina ancheta, cu siguranță, voi reveni cu toate detaliile în acest sens.
— Ce răspuns aveți pentru cei care vă cer demisia?
— Nu este prima dată când se cere demisia mea. Segmentul justiției este întotdeauna unul foarte complicat și complex, având în vedere multitudinea de domenii pe care le avem: sistemul judecătoresc, sistemul procuraturii, penitenciare, drepturile omului, probațiune. Eu întotdeauna am activat în beneficiul mandatului pe care îl am, să pot face cât mai multe lucruri bune. În cazul în care se va decide că acesta este un lucru mai bun pentru țară, nu este o problemă. Funcția nu mă ține. Mă ține faptul că pot să contribui și cred că în doi ani, împreună cu echipa guvernamentală, noi am reușit să avansăm multe procese. Mă refer nu numai la vetting, mă refer și pe partea de legislație, la faptul că din cele nouă măsuri pentru a se da start în negocierile (de aderare la UE, n.r.), șase au ținut de segmentul justiției și cele șase au fost îndeplinite, în primul rând, de Ministerul Justiției.
— Dacă vi se cere demisia de către actuala guvernare, o aveți în vedere?
— Dacă va fi pusă în discuție, nu este o problemă.
— A sabotat Ministerul Justiției procedura de extrădare a lui Ilan Șor atunci când el se afla în Israel?
— Niciodată.
— Doamna Veronica Dragalin a spus și anterior că ar fi existat asemenea situații de sabotaj din partea Ministerului Justiției, pentru că ea a pregătit o solicitare de extrădare conform formularului de pe pagina Comisiei Europene, iar Ministerul Justiției a refuzat să expedieze un asemenea formular.
— Nu este adevărat și Ministerul Justiției niciodată nu își va permite să saboteze ceva în detrimentul țării noastre.
— De ce nu s-a întâmplat această extrădare? S-a împotrivit statul Israel? Care a fost motivul?
— Primele cereri au fost depuse atunci când ministerul era condus de către un alt ministru, după care s-a continuat. Apoi, autoritățile israeliene au solicitat tot mai multe informații, discuții au fost. Noi, de altfel, am fost tot timpul deschiși colegilor de la Procuratura Anticorupție și întotdeauna orice propunere din partea lor am analizat-o și am fost receptivi. Și atunci când Ilan Șor a fost condamnat definitiv și executoriu de către Curtea de Apel Chișinău, atunci noi am înțeles că trebuie să modificăm cererea inițială, fiindcă s-a schimbat statutul persoanei. Și noi am modificat atunci cererea și atunci am avut o discuție cu colegii de la Procuratura Anticorupție, care spuneau că au inițiat anumite discuții la nivel de procuratură, că poate ar fi util să mai dăm anumite detalii din dosar. Și atunci ne-au contactat și ne-au spus că ar fi bine, poate, în cererea de formular să mai fie niște detalii suplimentare. Și am zis că „bine, dar haideți să respectăm cadrul legal”, fiindcă noi putem da acele informații care ne sunt cunoscute, nu ca autoritate, fiindcă noi purtăm răspundere pentru fiecare cuvânt scris acolo.
Și, într-adevăr, ne-au prezentat acel formular, noi l-am analizat, practic, în mare parte, noi l-am preluat, am adăugat în limitele care ne spune legislația. De aceea eu nu pot să înțeleg aceste acuzații. Sau poate este o viziune diferită, sau o așteptare diferită pe care a avut-o doamna Dragalin.
Din discuțiile care le-am avut cu autoritățile israeliene, deja era pe fază de final și noi trebuia să primim decizia dacă se acceptă sau nu. Timp în care am primit, deja s-a anunțat în spațiul public că el a fugit în Federația Rusă.
Încă din martie sau aprilie anul trecut am trimis o cerere de extrădare și către Federația Rusă. Peste ceva timp ne-au trimis un răspuns foarte sec că se refuză din lipsa temeiurilor legale. Am înaintat repetat, la fel ni s-a spus că ceva nu este corespunzător legislației, am înaintat repetat iarăși și am solicitat concret să ni se spună ce anume. Și este cumva ciudat, fiindcă, între timp, am avut alte cereri de extrădare care au fost acceptate și avem persoane care acum urmează să fie extrădate din Rusia.
— Veaceslav Platon a fost reținut și se află în custodia autorităților britanice în prezent. Din câte înțelegem, se examinează solicitarea de extrădare. Vă așteptați să fie extrădat?
— Cel puțin, din punct de vedere al respectării condițiilor, parcă totul corespunde.
— Aveți încredere că dacă este extrădat, va fi judecat onest aici, în R. Moldova, și mai ales, că nu se va întâmpla ca și în cazul altor persoane care au venit, au fost reținute 30 de zile și apoi au fost eliberate?
— Eu cred că ultimele evoluții în sistemul judiciar arată totuși o îmbunătățire pe segmentul dat, urmare mai ales a formării completelor specializate și modificărilor legislative. De exemplu, pentru anul 2024, conform raportului de activitate al judecătoriei Chișinău, arată peste 100 de sentințe pronunțate, inclusiv pe cauze de corupție. Bine, poate nu sunt cauzele cele de corupție mare sau de politică care ne așteptăm noi, dar iată, avem și pe cauzele Nesterovschi, Lozovanu, Gârleanu. Faptul că au reușit să fugă nu face decât să le înrăutățească situația și, pe de altă parte, cred că din experiența acestor situații, și organele noastre de drept vor fi mai vigilente.
— Ziarul de Gardă a descoperit recent că Vladimir Plahotniuc și-a luat o identitate mexicană. Ce eforturi se depun pentru a-l localiza?
— În acest moment, Procuratoria Generală e responsabilă de acest subiect.
— Va răspunde Plahotniuc conform legii dacă ajunge să fie adus în R. Moldova, în condițiile în care se spune că încă mai trage sfori prin unele instituții din domeniul justiției?
— Totul depinde de cât de vigilente vor fi organele de drept. Noi, pe partea de minister, ca politici, și am fost mai mult decât receptivi în ultimii ani să oferim toate instrumentele legale și pe partea de măsuri speciale, investigații, Cod penal, Codul de procedură penală. Știm că foarte mult se lucrează la partea legislației, dar mai mult trebuie de lucrat și la partea de aplicare a legii.
— Aveți încredere că acum, la doi ani de mandat în fruntea Ministerului Justiției, se iau decizii mai corecte de către judecători?
— Cred că este mult mai multă voință decât înainte.
— Dar de către procurori?
— Și de către procurori. Chiar dacă mai sunt semnale de rezistență, fiindcă procurorii încă sunt deranjați poate de exercițiul de vetting sau poate de faptul că durează cam mult în privința lor, și cumva îi înțeleg. Dar, din discuțiile pe care le am cu procurorii, inclusiv în cadrul Consiliului Superior al Procurorilor, știu că sunt și procurori care, într-adevăr, doresc ca lucrurile să se schimbe în bine pentru țara asta.
— Vă mulțumim.
