„Va trebui să învățăm să trăim cu virusul în următorii ani”

Interviu cu Matteo Bassetti, profesor de boli infecțioase al Universității din Genova, director al Clinicii de Boli Infecțioase a Spitalului San Martino din Genova, Italia

— Dle Bassetti, COVID-19 a făcut ravagii în Italia. Care este situația în prezent?

— Gestionăm destul de bine situația. În lunile martie, aprilie, chiar și în mai, situația era destul de gravă, în special dacă ne referim la numărul cazurilor, la spitalizări sau la numărul deceselor. Acum, situația e cu totul diferită. Până în iulie, s-a înregistrat o reducere continuă a numărului de internări în spitale. Am ajuns în partea de jos a curbei, cu plus-minus 40 de persoane în secția de terapie intensivă. Apoi, a fost o ușoară creștere a numărului cazurilor pozitive, dar nimic nu se compară cu perioada martie-aprilie, când aveam peste 4 mii de cazuri în unitățile de terapie intensivă. Chiar dacă avem o ușoară creștere a numărului cazurilor de internări, situația este sub control. Avem multe cazuri pozitive de COVID, însă doar o parte din persoanele respective ajung la spital și foarte puține au stări grave.

— Cum s-a schimbat virusul din luna martie și până acum?

— E dificil să spunem dacă virusul s-a schimbat sau dacă noi ne schimbăm. Probabil e adevărat că a avut loc o schimbare a încărcăturii virale, asta s-a produs prin mai-iunie sau chiar iulie, când se constata o reducere a numărului infectărilor și, evident, o reducere a încărcăturii, or, dacă avem mai puțină boală, prin urmare, avem mai puțini oameni infectați, asta însemnând o încărcătură virală mai mică. Apoi, în același timp, a crescut abilitatea noastră de a trata pacienții cu COVID-19, asta înseamnă că ne descurcăm mai bine acum – știm cum și când, dar și în cât timp să îi tratăm. E foarte important că-i tratăm cât mai devreme, dar și cu medicamente corecte. Acum, nu mai sunt 10 medicamente, ci doar două – Revdesemir și Dexametazonă. Rezultatul e că, la final, luând în calcul toate acestea, inclusiv faptul că mai mulți oameni sunt imuni, mai ales în nordul Italiei, avem și o boală diferită. Totuși, e foarte dificil să afirmăm că boala e diferită din cauza virusului sau din cauza noastră. Important, în opinia mea, e rezultatul, iar rezultatul final e acesta: rata mortalității era în jur de 50% în martie-aprilie, acum e în jur 0,4-0,5%. Mai avem raportate cazuri, dar în foarte puține dintre acestea se ajunge la deces.

— Cât de mult reușesc medicii să comunice unii cu alții în perioada asta, în legătură cu noutățile despre virus?

— În opinia mea, e foarte important să fie împărtășite cunoștințele despre modul în care să tratăm și când să tratăm cu alți colegi, pentru că ceea ce am aflat e că există o variabilitate diferită între spitale. Deci, sunt spitale în care doctorii au mai multă expertiză și, evident, dacă doctorii sunt experți mai buni, vorbim, până la urmă, despre o rată a mortalității mai mică în acele instituții, dar și o despre o rată mai mică de complicații. E foarte important acum să împărtășim cunoștințele și algoritmii despre cum și când să tratăm pacienții, despre ceea ce trebuie să facem și ceea ce nu trebuie să facem.

— Copiii au început să meargă la școală și, odată cu asta, au apărut frici legate de creșterea numărului de infecții. Pe de altă parte, există preconcepția că virusul afectează mai mult persoanele 60+. Sunt copiii mai imuni la virus?

— Ceea ce știm din experiența Marii Britanii e că o proporție variată din numărul copiilor ar putea fi afectată de virus. Când comparăm copiii cu tinerii, adulții sau vârstnicii, proporția de infectări e mai mică. Acesta e un punct important, pentru că asta arată că, probabil, virusul are o afinitate mai mică cu cei mici decât cu adulții. Dar, în general, contează mult măsurile care se întreprind în școli. În Italia, de exemplu, avem un protocol foarte strict în ceea ce privește frecventarea școlii – masca, când intri în școală sau când circuli cu transportul școlar, evitarea spațiilor aglomerate, încercarea de a nu face sport în școli și așa mai departe. Eu cred că aceste măsuri stricte permit să nu avem o situație alarmantă în școli. Se raportează cazuri de infectări, dar sunt foarte puține și neproblematice.

— Totuși, este adevărat că virusul afectează mai degrabă oamenii în vârstă?

— Nu e adevărat. COVID-19 este comun pentru orice vârstă nu doar în cazul vârstnicilor. Singura diferență e că, printre tineri, pot fi mai mulți pacienți asimptomatici și aceasta e problema – tinerii pot fi purtători de virus și îl pot transmite celor în vârstă. Cred că toată lumea trebuie să fie conștientă de faptul că oricine poate fi afectat de COVID-19 și toată lumea trebuie să respecte măsurile pe care le recomandăm noi, medicii. E important, de asemenea, în opinia mea, să respectăm regulile fără a aștepta penalizări – să le respectăm pentru că suntem buni cetățeni, dar și din grijă pentru de alți oameni, mai mult decât din grija că vom fi amendați.

— Credeți că e potrivit modul mixt de a face orele în școli?

— În opinia mea, e important să revenim în școli, în orice caz. În Italia, noi am închis școlile pe 20 februarie. Eu consider că e important să continuăm să avem comunicare și socializare pentru copii. În caz contrar, până la urmă, vor apărea mai multe probleme, dacă ei nu se duc la școală. Poate un mix între școala online și cea obișnuită ar fi o soluție, deși, ca soluție finală, eu consider că e mai bine copiii să frecventeze școala.

— În R. Moldova, există multă dezinformare legată de purtarea măștii – unele persoane consideră că asta le face rău. Purtarea măștii în spații închise afectează oamenii în mod negativ, în vreun fel?

— Să începem de la faptul că purtarea măștii este doar una din măsurile care trebuie respectate. Evident, dacă porți masca, dar, în același timp, nu îți speli mâinile, strângi mâna celor cu care te întâlnești, te îmbrățișezi cu fiecare, tot nu e bine, pentru că, în acest caz, masca devine mai puțin utilă. Masca este importantă, dar la fel de importante sunt păstrarea distanței, spălarea mâinilor, vaccinarea și, totodată, izolarea acasă dacă apar simptome gripale. Toate aceste cinci măsuri sunt importante.

— Se vorbește despre o epidemie de depresie, după pandemia de COVID-19. Cât de des pacienții dvs. afectați de COVID au manifestat simptome de depresie?

— Depresia este, din păcate, ceva comun pentru COVID-19, în special, în cazul pacienților. Imaginați-vă să stați închis singur într-o cameră, timp de două săptămâni, fără vreun contact cu rudele, prietenii, fără vreun contact chiar și cu persoanele care muncesc în domeniul sănătății, pentru că ei intră acolo doar o dată, de două ori pe zi. Depresia cauzată de coronavirus este un punct important și trebuie luat în considerare nu doar acum, dar și în viitor.

— În mass-media, au apărut subiecte în care se vorbea despre cercetările efectuate în legătură cu pacienții cu COVID-19 și efectele acestui virus asupra unor organe, care rămân chiar și după tratament. Dvs. ce observații ați înregistrat în acest sens, de când lucrați cu pacienții cu COVID-19?

— Da, din păcate, COVID-19 lasă unele consecințe. Nu știm pe cât timp acestea rămân, dar e clar că există. E vorba de consecințe asupra plămânilor, asupra sistemului nervos central, probleme dermatologice, de asemenea, se menține oboseala și oboseala cronică. E o boală dificilă, care poate lăsa consecințe semnificative. Ceea ce nu se cunoaște de fapt, așa cum am menționat, e pentru cât timp acestea rămân. Noi adunăm informații din tot ce s-a întâmplat în aceste șase luni și avem pacienți cu pneumonie care încă se confruntă cu probleme. Iarăși, nu știm pe cât timp, dar asta cred că va fi o parte semnificativă din cercetările noastre ulterioare.

— Considerați că în cazul unei țări aflate deja în criză ar fi o soluție testarea cât mai multor persoane? Care ar fi alte soluții pentru a depăși criza?

— Contează câte investiții există în țară, pentru a depăși această boală. Eu cred că dacă există resurse limitate, atunci e mai bine, probabil, să se investească în spitale, în medicamente, în paturi pentru terapia intensivă, iar testele să fie rezervate pentru pacienții simptomatici. Evident, chiar dacă aveți resurse limitate, e important să aveți teste, dar dacă trebuie să alegeți, e mai bine să dați preferință investiției în spitale.

— Ce e mai important să avem mai întâi: un medicament sau vaccinul împotriva acestui virus?

— Ambele. Oricum, eu cred că vom avea multe cazuri chiar și când va fi vaccinul. E important să investim în ambele părți, ca să avem mai mulți agenți activi împotriva COVID-19 și să știm cum să-l tratăm. Trebuie să investim în vaccin, mai ales, pentru a avea mai mulți oameni imuni. Până la urmă, mai multă vaccinare înseamnă mai puțină circulație a virusului, dar nu putem alege care e prioritar, ambele fiind importante.

— Când credeți că ne putem aștepta la un vaccin?

— Sunt deja câteva programe în lume și asta e un fel de competiție, dar eu sper că va fi o competiție bună și vom reuși să avem vaccinul cât de repede posibil. Poate la început de an vom avea niște doze, iar vaccinarea mai extinsă va fi posibilă, probabil, la vara următoare.

— În ce măsură pacienții tratați de COVID-19 obțin imunitate?

— Noi nu știm cât de mult rămâne această imunitate. Sperăm că rămâne pentru 6-12 luni, dar trebuie să așteptăm până vom ști cu siguranță, să vedem după vaccinare sau după boală cât de mult anticorpii rămân.

— Există voci care susțin că virusul a fost creat de om. Ce credeți despre asta?

— Nu avem nicio dovadă a faptului că virusul a fost creat în laborator.

— Un oficial din R. Moldova declara, la un moment dat, că în toată lumea coronavirusul a luat viața celor care și așa erau o povară pentru ei și pentru cei din jur…

— Cred că acesta e un fel greșit de a gândi. Fiecare persoană e importantă. Eu sunt medic și, când am început această carieră, am făcut alegerea să am grijă de toată lumea, nu să decid să am grijă de unul, în loc de altul. Fiecare persoană este importantă în mod egal pentru doctori. Virusul ucide mai mult persoane care au comorbidități sau sunt mai în vârstă, dar în final, noi nu putem alege, facem tot ce putem mai bine în cazul fiecăruia.

— Sunt destul de mulți lucrători medicali infectați în R. Moldova, în parte și datorită faptului că inițial erau mai multe probleme cu echipamentul de protecție. Ce le-ați spune acum medicilor din R. Moldova?

— Nu ar trebui să accepte să trateze fără echipament adecvat. Spitalele sau guvernul trebuie să le pună la dispoziție echipament adecvat, pentru ca ei să-și poată face munca în siguranță. Altminteri, e foarte dificil să lucrezi.

— Există mult scepticism în raport cu existența acestui virus. De unde credeți că vine acesta?

— Există negativiști care consideră că virusul nu e atât de important. Eu, personal, încerc și să fiu calm, dar și să calmez oamenii, să le spun că aceasta e o boală gestionabilă, totuși. Totodată, eu nu obosesc să spun că noi trebuie să insistăm asupra măsurilor de prevenție. Trebuie să calmăm oamenii, dar și să comunicăm corect cu ei privind respectarea regulilor.

— Pentru dvs. ce a fost cel mai greu de când a început pandemia?

— De câteva luni, de dimineață până seara muncesc în acest spital foarte mare, alături de sute de oameni. Eu veneam în fiecare dimineață la muncă și oamenii mă priveau în față, căutând un zâmbet sau o sursă de calmare, iar pentru mine era dificil, întrucât nu știam cum să tratăm această infecție… Noi încercam din răsputeri să ajutăm oamenii și nu era ușor, pentru că era vorba de o boală cu totul necunoscută. Pentru mine era dificil chiar și să vorbesc cu oamenii – deși am ieșit mult la televiziuni, am mers la interviuri, dar în țara mea erau mai multe puncte de vedere și adesea cuvintele erau interpretate incorect. Nu a fost ușor, dar cred că dacă totul ar începe de la capăt, aș face lucrurile exact în același fel. Cred că nu aș schimba nimic din ceea ce am făcut noi, ca echipă.

— Care au fost momentele în care v-ați pierdut speranța și când ați devenit poate mai optimist privind lupta împotriva virusului?

— În martie, cam pe la final, eram foarte speriat, era multă presiune, mulți pacienți, era complicat să găsim paturi pentru ei și a fost o perioadă extrem de dificilă. Apoi, în mai și iunie, am fost chiar fericit, văzând cum se reducea numărul persoanelor infectate. Acum, nu sunt neapărat fericit, pentru că avem în continuare internări, dar mă bucur că situația a devenit una gestionabilă și sunt mai sigur, atunci când vine vorba de tratarea acestor pacienți.

— Care ar fi lecțiile acestei pandemii pentru guvernele și/sau sistemele de sănătate ale lumii?

— În primul rând, trebuie să fim mai solidari unii cu ceilalți. Pe timpul pandemiei, fiecare țară sau regiune, a optat pentru o cale separată. Nu am făcut niciun efort comun, cel puțin la început. În opinia mea, e foarte important să împărtășim cunoștințele despre virus unii cu alții și să încercăm să construim o strategie comună, pentru că uneori aveam senzația că țările sunt una împotriva alteia – „eu nu am cazuri de infecție, tu ai. Vreau să închid granița cu tine, eu vreau să te pun în carantină” și tot așa. În cazul unei pandemii, în secolul XXI, e important să construim o strategie comună. Eu cred că aceasta ar fi lecția. Și o altă lecție ar fi ca eforturile pentru dezvoltarea și crearea unui medicament sau a unui vaccin să fie făcute mai degrabă în comun decât așa cum am făcut în trecut.

— Din 18 septembrie, Israelul a instituit o nouă perioadă de carantină națională. Credeți că odată cu venirea toamnei ne-am putea aștepta la și mai multe cazuri de infecții?

— Cred că nu ne putem permite o altă carantină totală, e prea dur pentru economia noastră. Poate, am putem avea unele mai mici – să închidem o școală sau un mic cartier, unde apar focare, însă nu cred că ne mai putem permite o carantină precum cea din martie.

— Într-o țară mică, unde e multă corupție și există multe cazuri de infecție, dvs. ce ați face pentru a depăși criza?

— Nu știu, nu am o rețetă pentru asta, dar cred că, în orice caz, e prioritar să le explicăm oamenilor că măsurile de igienă sunt importante anume pentru ei. Încercați să le explicați asta. Unii spun că refuză să poarte masca, pentru că vor să fie liberi, dar libertatea ta sfârșește acolo unde începe libertatea mea de a nu mă infecta. Și, de asemenea, unul din punctele importante e ca oamenilor să li se dea un exemplu bun.

— Când credeți că vom putea spune, în general, că am depășit criza legată de virus?

— În următorii ani va trebui să trăim cu virusul, pentru că dificultăți vor mai fi. Când va apărea vaccinul, unii vor lua decizia să nu îl facă, de exemplu. Așa că e important să continue investițiile în tratament și în spitale.

— Știm că medicii sunt foarte obosiți. Cum rezistă ei și cum rezistați dvs. în continuare?

— Cred că suntem cu toții obosiți psihologic și e timpul poate să mai schimbăm argumentele. Vorbim foarte mult despre COVID-19 și e timpul să mai vorbim și despre alte probleme, inclusiv despre alte boli, care sunt mai puțin tratate și chiar subestimate. Toate problemele trebuie luate în considerare.

— Vă mulțumim!