Șahiștii care au făcut istorie la Olimpiada Mondială
„Prin șah, ești obișnuit să ai timp limitat și să iei o decizie corectă cât mai rapid”
Echipa masculină a R. Moldova s-a clasat pe locul 6 la cea de-a 44-a ediție a Olimpiadei Mondiale de Șah, care a avut loc în orașul Chennai, India, în perioada 28 iulie – 9 august 2022. Echipa, formată din jucătorii Ivan Schițco, Andrei Macovei, Vladimir Hamițevici, Iulian Baltag și Dragoș Cereș, a obținut 17 puncte, înregistrând șapte victorii, trei remize și o înfrângere.
În contextul obținerii unui rezultat istoric la o competiție de această talie, ZdG a discutat cu doi membri ai echipei, Iulian Baltag și Andrei Macovei, care ne-au împărtășit ce semnifică, pentru ei, jocul de șah, cui se datorează acest rezultat și cum lecțiile învățate în joc sunt aplicate în viața de zi cu zi.
Iulian Baltag are o experiență de mai mult de două decenii în lumea șahului, participând la unul dintre primele turnee de șah în anul 1995 la Verdun, Franța. Pe parcursul carierei sale de șahist, a luat mai multe pauze de la joc, dar mereu a revenit. În prezent, activează în calitate de profesor de șah la Instituția Privată Liceul „Da Vinci” din Capitală.
Andrei Macovei are 22 de ani, practică șahul din anul 2007. Până în prezent, a participat la mai mult de 90 de competiții naționale și internaționale de șah. În anul 2021, a absolvit Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității de Stat din Moldova, iar, din toamnă, va urma studiile de master la Universitatea Texas din Dallas, SUA.
ZdG: Întâi de toate vă felicit cu ocazia rezultatului pe care l-ați obținut împreună cu întreaga echipă! Povestiți-ne cum a fost, ce emoții ați trăit?
Andrei Macovei: Da, a fost un rezultat foarte frumos, chiar în premieră pentru R. Moldova. Cel mai bun rezultat anterior ocupat la Olimpiada Mondială de Șah a fost locul 18, iar acum am reușit o performanță super frumoasă – locul șase. Plus că am avut o echipă destul de tânără, o echipă care nu a mai jucat înainte. De fapt, trei din cinci jucători la această Olimpiadă nu au mai jucat la așa tip de competiție și a fost un rezultat chiar foarte frumos, suntem foarte mândri de această performanță.
ZdG: Cum ați putea prezenta/ rezuma prestația dvs. și a echipei la Olimpiada Mondială de Șah din acest an?
Iulian Baltag: Consider că evoluția a fost foarte bună, pentru că, așa cum a menționat și Andrei, la Olimpiada din Istanbul din 2012, când am participat și eu în echipă, acolo rezultatul a fost locul 19, dacă nu greșesc, iar altă dată echipa a luat locul 18. Deci acestea au fost cele mai bune rezultate de până acum. Echipa de această dată a fost foarte tânără și am avut multă energie, ceea ce probabil a fost un factor care a determinat înregistrarea acestui rezultat.
ZdG: Fiind cel mai bun rezultat de până acum, cui sau prin ce se datorează acest rezultat?
Andrei Macovei: Aș spune că un factor important este vârsta medie a echipei. În mod normal a fost mai mică decât anterior, de obicei toți aveau peste 30 de ani, iar acum am avut doi juniori cu vârstă de până la 20 de ani și eu de 22. Cred că asta a fost un factor destul de important, pentru că vorbim despre India, despre o altă zonă climatică și alt fus orar și bănuiesc că oamenii cu o dezvoltare fizică mai bună și mai tineri au fost avantajați din acest punct de vedere. Fiecare dintre cei cinci jucători au fost într-o formă bună și, respectiv, antrenorul nu a întâmpinat dificultăți în alegerea jucătorilor.
ZdG: Ce dificultăți ați întâmpinat în procesul de pregătire, dar și în timpul competiției?
Iulian Baltag: Dificultăți în ceea ce privește jocul nu prea am avut. Mai mult legate de desfășurarea propriu-zisă a Olimpiadei și a locației unde a avut loc. În India, mâncarea nu a fost tocmai pe placul nostru și nici clima. Când bătea vântul, venea un val de căldură și era insuportabil. Cu echipa nu am întâmpinat dificultăți, unica „problemă” cu care ne-am confruntat era că ne doream cu toții să jucăm, pentru că noi eram în echipă cinci jucători, respectiv unul nu juca (jucătorii se rânduiau, n.r.).
ZdG: Totuși, pe parcursul pregătirilor, cât încă erați în R. Moldova, simțeați presiunea de a ajunge la rezultate bune sau a fost mai mult o participare pentru experiență?
Iulian Baltag: Nu prea simțeam presiune, pentru că înainte de competiție nu prea aveam un obiectiv, de exemplu să ajungem în primele 20 de echipe. Obiectivul nostru era să încercăm să jucăm bine și să vedem ce rezultat vom avea. Nimeni nu și-a imaginat că va intra în top zece.
ZdG: Cât de competitive sunt meciurile de șah de această talie?
Andrei Macovei: În mod normal, sunt la cel mai înalt nivel de competitivitate posibil, fiindcă fiecare națională și-a delegat cei mai buni jucători și câștiga cine era mai puternic sau cine era mai bine pregătit la momentul respectiv.
ZdG: Există o oarecare colegialitate chiar și între oponenți sau este o rivalitate foarte dură?
Iulian Baltag: Fiecare dintre noi are prieteni și din alte echipe, alte țări, dar atunci când jucăm pentru țara noastră, pentru R. Moldova, nu mai există această relație de prietenie. Lupta este luptă și încercăm să câștigăm, chiar dacă adversarul nostru ne este prieten.
ZdG: Ce echipe vi s-au părut a fi cele mai competitive? De ce?
Andrei Macovei: Sincer, din 11 partide am avut trei echipe care erau mai slab clasate decât noi, restul opt adversari, cel puțin pe hârtie, erau cu mult mai buni decât noi și fiecare meci cu aceste opt echipe a fost dur și foarte important. Dacă un singur rezultat era diferit, nu ne-am fi plasat pe locul șase, iar toate jocurile, începând cu meciul cinci cu Grecia și sfârșind cu meciul cu numărul 11 cu Anglia, au fost importante.
Iulian Baltag: Da, și tot timpul se întâmplau minuni. De exemplu, erau meciuri în care părea că o să pierdem sau situația era cam incertă. Însă, în cele din urmă, într-un meci cu Turcia, Andrei a fost eroul, iar adversarul lui a făcut o gafă și scorul final a fost de doi la doi. În meciul cu Grecia, eroul a fost Dragoș Cereș, unde scorul nu era prea favorabil pentru noi, însă, până la urmă, Dragoș a câștigat și am făcut remiză cu grecii. Respectiv, mereu era un jucător care salva echipa.
ZdG: Jocul de șah este mai mult bazat pe logică, pe statistici. Din cele povestite acum, observăm că nu întotdeauna este așa. Cât de important este norocul într-un astfel de joc?
Andrei Macovei: Este destul de important, însă este o vorbă în rusă «везёт тому, кто сам везёт» (cine muncește câștigă, n.r.), dar, uneori, chiar dacă poziția ta este mai proastă, poți avea noroc. Probabil ești recompensat de Cel de Sus pentru munca și efortul depus și reușești să faci remiză sau chiar să câștigi. În mod normal, nu prea ai loc de noroc, dar depinde mult și de tine și de adversarul tău, dacă el n-a fost suficient de atent, ai ocazia să-l bați chiar și pe cel mai bun.
Iulian Baltag: La Olimpiadă, norocul era mai mult legat de faptul ce echipă va ieși. De exemplu, în meciul cu Anglia, jucătorul lor care era considerat a fi cel mai în formă nu a ieșit din cauza că avea deja medalia garantată și nu-și dorea să iasă la joc și să riște pierderea medaliei. Bine, jucătorul care a ieșit în locul lui tot era extrem de bun. În rest, nu prea cred că există loc de noroc în șah.
ZdG: Care a fost cea mai memorabilă partidă de șah jucată vreodată?
ulian Baltag: Acum îmi este greu să-mi amintesc, dar am avut multe partide interesante. Bunăoară, partidele de șah cu regretatul Dumitru Svetușkin, care a fost mulți ani membru al echipei naționale și cu care am jucat în Campionatul Moldovei.
Andrei Macovei: Sincer nu am o partidă concretă, deși am câștigat în meciuri cu mulți mari maeștri, fiindcă fiecare victorie o consider foarte importantă și muncită și este destul de dificil să câștigi o partidă cu un mare maestru.
ZdG: Prin ce vă ajută jocul de șah în viața de zi cu zi? Aplicați strategiile din șah în anumite situații din viață?
Andrei Macovei: Da, desigur. Este un joc util pentru fiecare, iar dacă este învățat de la o vârstă fragedă, ajută mult la dezvoltarea gândirii, logicii, imaginației și cum să iei decizii într-un timp limitat. În viață, în unele situații, nu ai mult timp la dispoziție pentru a rezolva o dilemă, iar prin șah, ești obișnuit să ai timp limitat și ești nevoit să iei o decizie corectă cât mai rapid.
Iulian Baltag: Aș mai adăuga la cele menționate de Andrei că este important să muncești mult ca să fii un șahist bun. Respectiv, munca aceasta pe care o faci de mic te responsabilizează, iar, de obicei, șahiștii nu pot fi oameni leneși, pentru că au de muncit foarte mult.
ZdG: Sunteți ambii maeștri internaționali la șah. Ce înseamnă să ai acest statut și ce sfaturile și sugestii aveți pentru cei care vor să atingă un astfel de rang?
Andrei Macovei: Este penultimul cel mai mare titlu pe care poți să-l obții în șah, iar ultimul este titlul de mare maestru pe care cu siguranță ambii ne dorim să-l atingem în curând. Titlul de maestru internațional, desigur, este greu de atins, dar dacă ești destul de serios și ai dedicație și pasiune pentru jocul respectiv, cred că ai fi în stare să-l obții.
Iulian Baltag: Titlul de mare maestru este, desigur, mai greu de obținut, dar pentru tineri, așa cum este Andrei sau Ivan Schițco, care deja are titlu de mare maestru și lider al echipei la prima masă, este un pic mai diferit. Când ești tânăr ai mai multă energie, ești mult mai ambițios, ai mai multă motivație. Din această cauză este mai ușor să obții acest titlu. Pentru cei trecuți de 30 de ani se schimbă un pic prioritățile, iar, pentru mine, nu mai este atât de important să ating acel nivel sau să rămân la cel pe care-l am.
ZdG: Printre învingători au fost și participanți din state ex-sovietice, în care știm că nu se oferă condiții prea bune pentru dezvoltarea sportului și pentru tineri. Respectiv, care sunt factorii care contribuie la performanță?
Andrei Macovei: În țările din fosta Uniune Sovietică jocul de șah e la un nivel destul de înalt. Cel puțin, poate, nu din punct de vedere al finanțării, dar în ceea ce privește școala sovietică de șah, care este foarte bună. Eu nu am trăit în perioada sovietică, dar știu că, pe timpuri, puteai găsi aproape în fiecare curte câte o tablă de șah și mulți știau să joace șah. Cumva acest nivel de educație și cultură a jocului de șah era foarte dezvoltat și bănuiesc că acest fapt a jucat unul dintre rolurile cheie la dezvoltarea unei performanțe. Însă, în Uzbekistan, țara care a câștigat la Olimpiadă, nivelul de finanțare este cu mult mai impunător decât la noi.
Iulian Baltag: Dacă ar fi să luăm exemplul Uzbekistanului, acolo Guvernul țării se implică direct în „creșterea” tinerilor șahiști. Respectiv, atunci când Abdusattorov, cel mai bun jucător de la ei, a câștigat Campionatul Mondial la Șah Rapid, i-a fost oferit un apartament, mașină. La ei, tinerii sunt foarte motivați să înregistreze rezultate mari.
ZdG: Care sunt perspectivele jocului de șah în R. Moldova?
Iulian Baltag: Perspective există, însă finanțare nu prea avem. Tineri capabili și dornici să învețe, să progreseze avem mulți, dar lipsește finanțarea și promovarea acestui sport, așa cum ar fi cantonamentele, pregătirea în grup etc. Majoritatea sunt pe cont propriu și asta înseamnă că e mai dificil să obții rezultate semnificative în aceste condiții, dar, totuși, noi avem rezultate.
Andrei Macovei: Sper că această performanță care am realizat-o cu echipa noastră va da cumva un imbold altora. În primul rând Federației, dar și copiilor care vor vedea că este posibil să ai rezultate frumoase și în R. Moldova și vor fi motivați de reușitele noastre, iar Federația și, poate, Guvernul să investească mai mult în tinerii dornici de a face lucruri mari în șah.
ZdG: Dar voi unde vă vedeți viitorul, în R. Moldova sau, totuși, în afara țării?
Iulian Baltag: Eu voi rămâne în țară, voi încerca să promovez șahul, să ajut diferiți tineri, prin experiența mea, ca ei să „crească” și să reprezinte viitorul țării. Însă tinerii noștri, Ivan Schițco, deja învață în Texas, SUA. Andrei, peste câteva zile, de asemenea pleacă la aceeași universitate. Dar asta nu înseamnă că ei nu se vor întoarce. Dacă condițiile în țară vor fi pe măsură, ei, cu siguranță, vor reveni, cel puțin în echipă ei mereu vor rămâne.
Andrei Macovei: Încă nu sunt sigur. Am terminat studiile de licență la noi, iar acum a apărut o oportunitate foarte bună să merg la master. Nu vreau să mă gândesc ce o să fac în viitor, mie mereu mi-a plăcut Moldova și nu pot spune cu siguranță ce voi face în viitor, după studiile din State.
Interviu Blitz cu Iulian Baltag
ZdG: Primul meci înregistrat pe site-ul Federației Internaționale de Șah a avut loc în anul 2001. Respectiv, aveți o experiență de mai mult de douăzeci de ani. Ce modificări/ tendințe ați observat pe parcursul acestor ani în domeniul șahului?
I.B.: Da, nu e primul meci. Primul turneu serios la care am participat a fost în 1995 la Verdun, Franța. Pe parcursul anilor, cred că șahul a devenit mai global, multe chestii s-au schimbat: sunt mult mai multe competiții, inclusiv online. Consider că șahul a devenit mai popular, dar și mai tehnologizat. Pe timpuri, noi învățam din cărți, ne consultam cu antrenorul, dar acum totul poate fi studiat la calculator.
ZdG: Au existat momente în care v-ați fi dorit să luați o pauză sau să renunțați la acest sport? Dacă da, ce v-a determinat să continuați?
I.B.: Eu am făcut mai multe pauze. De la începutul anului 2013 și până în 2016, nu am jucat nicio partidă. Mă aflam atunci în Cipru și aveam alte priorități. Tinerii noștri din echipă prioritizează la momentul actual șahul, dar la mine au fost perioade când se afla pe planul cinci, șase.
ZdG: Am putea spune că jocul de șah este ca o primă dragoste?
I.B.: Exact, ceva de genul acesta, ar putea fi o analogie pentru șah. După circa patru ani de pauză, am primit o invitație de a juca și am acceptat, pentru că îmi era dor de șah. Consider că e bine să încerci și alte chestii în afară de șah, dar eu cumva mereu reveneam la joc.
ZdG: Ce vă place mai mult? Să fiți antrenor sau jucător?
I.B.: Îmi place orice activitate legată de șah. Acum sunt și profesor la Liceul „Da Vinci” și am devenit cumva atașat de elevi, iar în timpul apropiat, nu mă văd făcând altceva, ce nu ar fi legat de șah.
Interviu Blitz cu Andrei Macovei
ZdG: De pe pagina ta de LinkedIn, dar și din cele menționate anterior, am observat că ai urmat studiile superioare de licență la USM. De ce ai ales să faci Facultatea de Științe Economice?
A.M.: Am ales, în primul rând, să rămân în țară, pentru că vreau să fac mai mult șah, iar dacă plecam peste hotare să-mi fac studiile, deși nu neapărat sunt la un nivel mai înalt decât la noi în țară, aș fi avut alte griji, cum ar fi chiria, integrarea în societate etc. De aceea, am ales să rămân pentru licență în țară, iar facultatea am ales-o, pentru că îmi era interesant cum lucrează întreg sistemul financiar.
ZdG: După părerea ta, care este nivelul de studii din R. Moldova comparativ cu cel din UE sau SUA?
A.M.: Din câte am aflat eu de la colegul meu Ivan, care face acum licență în State, nu e atât de greu să înveți peste hotare. Dacă ai avut un liceu bun aici, în Moldova, ești destul de pregătit să înveți undeva peste hotare și acesta a fost atât cazul meu, cât și al lui Ivan. Acolo sistemul se diferențiază prin aceea că este mult mai axat pe interacțiunea dintre studenți și profesori, iar nivelul de complicitate e chiar mai simplu decât la noi.
ZdG: Ce-ar trebui să facă autoritățile pentru tineri, ca ei să se simtă bine și să rămână în R. Moldova?
A.M.: Pot vorbi despre cazul meu, pentru că sunt pasionat de șah, sunt sportiv de performanță și ce aș vrea eu din punct de vedere al sportului pe care îl practic este să existe diverse programe cu antrenori, cu cantonamente. Tinerii să știe că, dacă joc bine, vor fi remunerați și apreciați. La noi, însă, deseori, deși lucrezi mult și ai rezultate bune, nu ești apreciat la justa valoare. Astfel, îți pierzi din motivație, mulți pleacă peste hotare și se apucă de alte chestii.
ZdG: Vă mulțumesc pentru interviu! Succes în continuare.
