„Să nu permitem tot felul de «Șor Gaz SRL» să cumpere alegătorii, deja nu cu «tușonkă» sau cu bani, dar cu gaz”. INTERVIU cu Eugen Muravschi, expert al comunității Watchdog
Autoritățile de la Chișinău au dat dovadă de lipsă de transparență și pasivitate în gestionarea crizei energetice declanșate la începutul anului 2025, odată cu oprirea de către Federația Rusă a livrărilor de gaze naturale către regiunea transnistreană a R. Moldova, consideră Eugen Muravschi, expert al comunității Watchdog. Într-un interviu pentru Ziarul de Gardă, el s-a referit și la schema prin care sunt livrate gazele naturale în regiunea transnistreană prin intermediul companiei maghiare înregistrate în Elveția – MET Gas and Energy Marketing AG – și a unei companii din Dubai – JNX General Trading L.L.C. „Am fost surprins că guvernul a acceptat-o”, a subliniat expertul.
— Am început acest an cu o criză energetică fără precedent, cauzată de faptul că Federația Rusă nu a mai livrat gaze către regiunea transnistreană. Putem spune că suntem în continuare într-o criză energetică?
— Greul a trecut, în primul rând, pentru că iarna a trecut. Dar au rămas numeroase probleme și incertitudini. Nu știm dacă Rusia va continua să livreze gaze în regiunea transnistreană prin această schemă Dubai-Ungaria sau nu va continua. Nu știm exact ce se va întâmpla chiar și pe malul drept, pentru că se termină sezonul de încălzire, se reduce activitatea la termocentralele de la Chișinău și de la Bălți și asta va lăsa un deficit de energie electrică. Sunt multe semne de întrebare, dar nu mai avem riscurile din ianuarie-februarie ca lumea să înghețe fizic în apartamente sau să crape țevile de la frig. Faptul că se termină sezonul rece înseamnă că, chiar dacă vom avea probleme, nu va fi o criză așa cum a fost lunile trecute.
— Cum vedeți că s-au descurcat autoritățile de la Chișinău în gestionarea acestei crize, atât a situației pe malul drept, cât și a celei de pe malul stâng? Ați menționat despre soluția pe care autoritățile au permis-o în regiunea transnistreană – importul de gaze printr-o companie maghiară, cu sediul în Elveția, dar și achitarea printr-o companie din Dubai despre care nimeni nu știe nimic.
— Cred că se putea mai bine, dar se putea și mai rău. În primul rând, până la urmă, într-un fel sau altul, noi am trecut de această situație dificilă. Un lucru pe care l-aș fi vrut în primul rând de la autorității este mai multă transparență. Nouă ni se spunea foarte des că, da, există planuri, noi lucrăm, aveți încredere în noi, securitatea națională, nu putem să oferim mai multe detalii. Eu cred că a fost un exces de secretoșenie din partea autorităților încă de la început. Premierul Dorin Recean spusese că a dat instrucțiuni Ministerului Justiției să elaboreze instrumente juridice pentru naționalizarea obiectivelor strategice, apoi naționalizarea a devenit recuperare, apoi nu s-a mai auzit nimic despre acele instrucțiuni. Deci, nu a fost suficientă transparență, noi nu am știut la niciun moment care este strategia guvernului față de această criză energetică, care sunt obiectivele, care sunt măsurile, scenariile exacte, care sunt calculele politice, economice, sociale. Dacă stânga Nistrului a fost la propriu în întuneric, noi am fost așa, mai figurat, în întuneric.
Și al doilea lucru este o oarecare pasivitate. Eu cred că noi am avut suficient timp să ne pregătim de acest scenariu, pentru că autoritățile de la Kiev au anunțat cu mult timp înainte că nu vor prelungi contractul de tranzit cu Gazprom, deci, asta nu a fost o criză peste noapte. Impresia mea este că guvernul a mizat pe faptul că totuși Rusia va livra gaze în regiunea transnistreană prin gazoductul transbalcanic, ceea ce, într-adevăr, era tehnic, legal, posibil. Cred că totuși trebuia să se pregătească, mai ales că a fost timp, trebuia să elaboreze niște scenarii. În cel mai rău caz, scenariul rămâne doar pe hârtie, dar știi că ai un scenariu de lucru.
Și cred că asta e o problemă a acestei guvernări, poate nu doar față de criza energetică. Adică, noi nu ne pregătim serios pentru scenarii ipotetice din timp. Impresia mea a fost că guvernul nu era gata, pentru că nu credea că Rusia chiar va lăsa două luni, în toiul iernii, regiunea transnistreană fără gaze.
În ceea ce ține de schema actuală de aprovizionare a regiunii, am fost surprins de faptul că Guvernul a acceptat-o. Eu înțeleg că nu lași oamenii să înghețe, dar în momentul în care ai acest acord de ajutor cu Uniunea Europeană – 60 de milioane de euro grant pe masă, eu cred că asta era o situație sau un avantaj pe care Guvernul putea să-l exploateze mai bine. Să le spună celor de la Tiraspol că nu acceptă jocurile cu Rusia, care dă sau nu dă gaze, că lumea îngheață și nu mai permitem acest lucru. Noi avem 60 de milioane de euro grant, pe degeaba, asta e o sumă foarte mare de bani, nu ți-i dă nimeni. Fără scheme, fără împrumuturi, fără offshore-uri, fără datorii fictive, banii onești, direct pe masă, cu niște condiții foarte simple – că vor fi folosiți pentru consumatorii casnici în instituțiile sociale, că tarifele trebuie ajustate treptat și, desigur, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în regiunea transnistreană.
Uniunea Europeană nu o să finanțeze regimuri dictatoriale sau autoritare. Și, din păcate, regiunea transnistreană este un astfel de regim. Regimul lui Krasnoselski nu poate supraviețui în democrație. Dacă ar fi presă liberă, democrație și libertăți fundamentale în Transnistria, regimul acela nu se ține foarte mult și asta ar fi o condiție foarte importantă și un ajutor mare pentru reintegrarea țării. Și eu cred că ăsta a fost motivul real pentru care Transnistria a refuzat ajutorul UE.
— Ironia este că oficial ei au refuzat acest grant pentru a majora treptat tarifele, ca ulterior să le majoreze deja luând aceste resurse nu se știe de unde, care vin prin această companie din Dubai.
— Asta și pentru mine este dovada că majorarea tarifelor a fost doar un pretext pentru ei ca să refuze ajutorul UE. Pentru că ei oricum le-au majorat, pentru că, cel puțin acum, trebuie să plătească pentru tranzit, chiar dacă nu plătesc pentru gaze. Adică, ei n-au o problemă să majoreze tarifele. Problema lor era cu standardele democratice, care ar submina regimul Krasnoselski.
— Nu mi se pare foarte credibil că cei de la Chișinău nu cunosc exact cum funcționează schema și, probabil, ar fi trebuit să iasă și să spună transparent cine se ascunde în spatele acestei firme din Dubai. Pentru că nu poți să zici „noi am închis ochii, noi doar vă permitem să le dați gaze celor din regiunea transnistreană”.
— Sincer, impresia mea despre atitudinea guvernului era că la un moment dat erau atât de sătui de această criză, încât au zis „hai găsiți o soluție care măcar să respecte aparențele legale, conform legislației noastre”. Deci, tranzacțiile se întâmplă în afara R. Moldova, Moldovagaz este contractată doar să transporte gazul de la graniță până în regiunea transnistreană. Și ai noștri au zis „ok, asta cumva se încadrează în limitele legale, există această aparență estetică de legalitate, restul lucrurilor se întâmplă în afară țării, noi nu putem controla, nu este jurisdicția noastră, dar cetățenii nu trebuie să înghețe”.
— Există discuții că această combinație de companii ar putea fi folosită în preajma alegerilor parlamentare pentru a livra gaze ieftine sau „umanitare” către niște regiuni care sunt mai vulnerabile, controlate de grupul Șor, de exemplu. Există un asemenea risc ori sunt doar așa, niște presupuneri?
— Eu sunt sigur că vor fi încercări de a implementa astfel de scheme. Eu sper că totuși autoritățile vor avea înțelepciunea să se asigure că cadrul legal este ajustat ca să nu permită astfel de lucruri. Eu sper să nu avem astfel de situații în campanie electorală, când vine cineva cu gaz ieftin, guvernul să nu permită și apoi ei să se victimizeze. Deci, noi trebuie să ne asigurăm că cadrul legal nu permite astfel de lucruri, că orice concurent pe piață, orice participant la piață, joacă conform regulilor și vinde la un preț concurențial. Deci, eu cred că există mecanisme legale, ele trebuie verificate și ajustate, eventual ca să nu permitem tot felul de „Șor Gaz SRL” să cumpere alegătorii, deja nu cu „tușonkă” sau cu bani, dar cu gaz.
