Reforma Justiţiei — o iluzie optică?
Odată cu plecarea comuniştilor de la guvernare, în R. Moldova s-a promis reformarea justiţiei. Teoretic, ea a început încă din 2010, când ministru al Justiţiei era Alexandru Tănase. Atunci acesta afirma că reforma justiţiei se va axa pe trei domenii prioritare: organizarea judecătorească, reforma procedurilor şi reforma procuraturii. La 25 noiembrie 2011, Ministerul Justiţiei (MJ) a demarat oficial procesul de implementare a Strategiei de reformare a sectorului justiţiei în R. Moldova, printr-o lege votată în Parlament şi intrată în vigoare în ianuarie 2012. Costurile reformei în justiţie ar urma să fie de 150 mln de euro, iar o mare parte din bani urmează să vină de la instituţiile internaţionale.
Este însă posibilă reformarea justiţiei în R. Moldova, mai ales după ultimele evenimente? Îşi doresc cu adevărat politicienii din R. Moldova reforme într-un domeniu bântuit de corupţie, dar pe care îl manevrează după bunul lor plac? Ce cred judecătorii despre reformarea justiţiei? Cum ar reforma-o ei? Despre toate astea am discutat cu mai mulţi judecători din R. Moldova la Adunarea Generală a Judecătorilor, care a avut loc vineri, 10 februarie, în incinta Teatrului “Mihai Eminescu“ din Chişinău.
Dina Rotarciuc, membră a Consiliului Superior al Magistraturii
Cred că, în primul rând, ar trebui de mărit numărul judecătorilor. În al doilea rând, trebuie de creat condiţii pentru ca judecătorii să poată înfăptui adecvat actul justiţiei. În al treilea rând – salarizarea. Al patrulea – asigurarea fiecărui judecător cu câte un asistent competent, care i-ar ajuta să perfecteze toate actele judiciare. Acesta, consider eu, este strictul necesar care trebuie acoperit de reformă. E strigător la cer. Judecătorii nu doar îşi doresc această reformă, ei nici nu mai pot lucra în condiţiile în care sunt puşi în acest moment să activeze.
Gheorghe Creţu, vicepreşedintele Curţii de Apel Chişinău
Poate nu-i vorba despre o reformă radicală, fie nişte schimbări esenţiale sau optimizare e absolut necesar. Societatea are nevoie de o justiţie mai viabilă, să fie mai aproape de justiţiabil. Altă discuţie este că, deseori, cele propuse nu ţin cont de propriile interese, dar nici de interesele celor pentru care facem justiţie. Consider că însuşi conceptul naţional de reformare a justiţiei, care a fost aprobat, este binevenit, s-a ţinut cont de multe, dar este încă foarte mult de lucru. Cred că trebuie să se mai ţină cont de ce are nevoie societatea, dar şi de nevoile corpului judecătoresc. Noi vedem bine, din interior, ce ar fi bine de schimbat, de îmbunătăţit.
Ion Guţu, judecător de instrucţie, Judecătoria Făleşti
În condiţiile în care trăim, e foarte greu, dar reforma trebuie efectuată şi, în primul rând, de atras atenţia la personalitatea fiecărui judecător, de atras atenţia la selectarea cadrelor şi, nu în ultimul rând, la remunerare. E foarte dificil. De multe ori se spune, la diferite nivele, despre majorarea salariilor, dar se bate pasul pe loc. Esenţial, în cadrul reformei, ar fi majorarea numărului de judecători. Pentru ca un act de justiţie să fie corect şi legal, un judecător trebuie să aibă un termen anumit, în care să reuşească să examineze, să analizeze toate cele discutate în şedinţe, să pună pe cântar toate probele şi să găsească soluţia corectă. Acum, acest lucru este aproape imposibil.
Gheorghe Balan, judecător la Judecătoria Botanica, Chişinău
De 20 de ani încoace, ne convingem tot mai mult că unii au dreptul la fericire, iar alţii sunt sortiţi la mizerie şi sărăcie. De multe ori am văzut şi am simţit, fiecare dintre noi, astfel de situaţii. Am ajuns să trăim într-o Moldovă sub stigmatul mioritic, a cărei justiţie funcţionează sub presiunea politicului. Am ajuns să trăim într-o ţară în care a spune adevărul devine o virtute uitată. Sunt măcinat de dezamăgiri, după 15 ani de activitate în funcţia de judecător. Mărturisesc cu amăraciune că, uneori, îmi este silă de modul în care funcţionează multe lucruri în societatea în care trăiesc şi în sistemul judecătoresc în care activez. Dar ştiţi de ce este generată această stare de lucruri? Răspunsul este simplu: controlul puterii judecătoreşti de către celelalte puteri din stat. Pentru a asigura principiul separării puterilor în stat, Guvernul nu ar trebui să trăiască pe Marte, judecătorii pe Venus, iar Parlamentul pe Lună. …Se vrea o justiţie nedemnă, săracă şi călcată în picioare ca şi întreaga societate, o justiţie care poate fi cumpărată, o justiţie de buzunar, o justiţie care poate fi controlată, o justiţie care poate fi pusă la zid prin populism ieftin. Cât timp unii judecători şi procurori cu funcţii de conducere sunt simple unelte de lucru în mâna oamenilor politici, înfrăţiţi sau contopiţi cu oligarhii, reforma funcţională a Justiţiei rămâne o fata morgana sau, altfel spus, o iluzie optică. Îmi doresc multe, dar mă tem că, înşirându-le aici şi acum, mesajul meu ar putea fi interpretat ca o banală scrisoare către Moş Crăciun, rămasă în amintire din îndepărtata copilărie.
Mihai Antonov, preşedintele Curţii de Apel Bender
Cred că reforma în justiţie trebuie începută, în primul rând, de la Constituţie. Este nevoie ca toate puterile să fie egale. Ce se face acum e incorect, iar noi, judecătorii, suntem afectaţi de aceste acţiuni. E nevoie, în primul rând, de schimbat legislaţia. Se vorbeşte de mai mult timp despre schimbarea Codului Contravenţional, or, noi nu reuşim, în 3 luni, să pedepsim o persoană care a comis contravenţia. Sunt şi alte momente în legislaţie care ar trebui revăzute, dar despre legislaţie la noi nu se prea vorbeşte. Se spune doar că judecătorii sunt de vină. Cred că s-a creat o imagine artificială a sistemului judecătoresc.
I-aş invita pe cei care critică, inclusiv guvernanţii, să vină să lucreze ca judecător, iar eu să-i controlez. Să vedem cum vor lucra ei, iar ei să vadă cum lucrăm noi şi sâmbetele, şi duminicile, şi după orele de lucru. Facem asta ca să nu avem tergiversări, dar toate eforturile noastre se egalează cu zero, pentru că dacă cuiva nu-i convine ceva, acuză judecătorul. Şi iar totul începe de la politică.
Nu cred că influenţa politicului asupra justiţiei mai poate fi suportată. E imposibil de făcut asta în varianta actuală. Dacă nu te supui, îţi intentează proceduri disciplinare. Eu sunt judecător de atâţia ani şi nu am avut niciodată intentate proceduri disciplinare, dar acum, nu le-a convenit ceva cu alegerile şi mi-a fost intentată procedură disciplinară.
Cred că nu-i nicio diferenţă între fosta şi actuala guvernare. Practic, nu văd nicio schimbare. Se vorbeşte despre salariile judecătorilor. Aş fi de acord să trăim cu salariile actuale, dar, dacă vorbim despre construirea democraţiei, hai să trăim toţi cu asemenea salarii. Sunt de acord să trec la pesmeţi, dar nu sunt de acord ca cineva să aibă 40—50 de mii, iar un judecător de primă instanţă să primească 3700 lei, mai ales că lucrează şi sâmbata şi duminica. Curată bătaie de joc. Dacă sunt unii judecători care au milioane, nu trebuie puşi toţi în aceeaşi oală. Acei judectori cu case mari şi milioane în cont sunt protejaţi. Celor de sus nu le convin judecătorii oneşti, care muncesc.
Iată, de exemplu, preşedinta Judecătoriei Căuşeni iese de la lucru noaptea la 19.00, dă din mână să oprească vreo maşină pentru a ajunge acasă. Dimineaţa, la 5.00, e la lucru. Cei de sus, însă, nu văd toate acestea. Doar critică. S-a spus că vor da bani judecătorilor care circulă dintr-un oraş în altul, dar totul a rămas la nivel de promisiuni. Despre aceste lucruri nimeni nu vorbeşte, dar atunci când vine vorba despre aspecte negative, toţi sar în capul judecătorilor.
Aş vrea să-mi dea mie voie să fac reforma. Aş face-o în toate domeniile. Dacă cineva declară ca trăieşte din salariu, să trăiască din el. Să nu mai aibă subvenţii sau surse suplimentare de venit, nedeclarate. Mă credeţi că, dacă aş face eu reforma, bugetul R. Moldova s-ar tripla? Dar, la noi, pe oamenii care vor şi pot să facă ceva, îi exclud din joc.
Sunt multe cazuri când dosarele nu sunt instrumentate corect, iar nouă nu ne rămâne decât să achităm persoanele, chiar dacă vezi că sunt vinovate. Nu vreau să învinuiesc procurorii, dar spun realitatea. A fost un caz când s-a înaintat învinuirea pe un articol, dar eu consideram că era nevoie de înaintat învinuirea în baza altui articol. Trebuia omor, dar dosarul a venit pe leziuni corporale medii. Ce era să fac, pentru că judecătorul, conform legii, nu poate pronunţa o hotârâre bazată pe o faptă mai gravă decât cea încriminată de procuror. Dacă procurorul tace, noi condamnăm în temeiul articolului cerut de procuror, chiar dacă vedem că nu-i corect.
Cred că reforma în justiţie este posibilă, dar pentru asta e nevoie de consolidarea eforturilor. Reforma justiţiei nu trebuie concentrată doar în sistemul judecătoresc. Ea trebuie privită în ansamblu, pentru că altfel nu va avea sorţi de izbândă. Dacă la noi vin procese-verbale întocmite incorect, dacă unele dosare se instrumentează incorect, iar reforma se va baza doar pe activitatea judecătorilor, reforma nu are sorţi de izbândă.
Cel mai grav e că întreg sistemul e privit drept corupt până în măduva oaselor
Oleg Efrim, ministrul Justiţiei
Sistemul judecătoresc din Moldova trebuie reformat. Este un imperativ dictat de problemele existente în sector şi cerut de opinia publică, de cetăţeni, pe care judecătorii nu au cum să o ignore. Ba mai mult, judecătorii înşişi au nevoie de o schimbare calitativă, atât în activitatea cotidiană, cât şi din aprecierile pe care societatea le dă sistemului judecătoresc în ansamblu. Salariile magistraţilor sunt, desigur, sub orice nivel al unui trai decent, numărul imens al dosarelor care-i revine fiecăruia nu are cum să contribuie la realizarea unui act calitativ al justiţiei, iar timpul în care acestea sunt examinate în instanţe depăşeşte uneori orice termene rezonabile. Totodată, este cu desăvârşire lipsit de transparenţă procesul de selectare şi promovare a judecătorilor, dar şi a altor decizii ale organelor de autoadministrare judecătorească, iar abaterile disciplinare sunt pedepsite constant doar cu avertismente. Cel mai grav e, însă, că întreg sistemul e privit drept corupt până în măduva oaselor, aceasta fiind percepţia majorităţii covârşitoare a cetăţenilor simpli şi trebuie tratată ca atare, chiar dacă, deseori, e nedreaptă. Or, ştiu că, în acest sistem, lucrează suficienţi profesionişti adevăraţi, care şi-au dedicat viaţa acestei complicate şi extrem de responsabile profesii, cu standarde morale pe care nu şi-au permis să le coboare vreodată, nici la locul de muncă, nici în viaţa privată. Aceşti oamenii oneşti trebuie să lanseze acum o campanie de autoasanare în rândurile magistraţilor, fără nicio toleranţă pentru cei care, în numele legii, comit fărădelegi, pătându-le lor bunul nume.
Reforma va fi realizată, în pofida tuturor rezistenţelor şi piedicilor, de oriunde ar proveni ele. Fie că e vorba de interese obscure ale unor grupări economice, care au reuşit până acum să vicieze profund funcţionalitatea sistemului judecătoresc, fie că e vorba de anumiţi reprezentanţi ai sistemului care s-au pus în slujba acestor interese.
În următorii doi ani va fi reevaluată activitatea tuturor judecătorilor, conform noilor criterii – bazate nu doar pe cunoştinţe, ci şi pe rezultate, va fi revăzută procedura şi efectele răspunderii disciplinare, introduse măsuri de transparentizare a tuturor deciziilor adoptate de organele de autoadministrare judecătorească şi aplicat un larg şi sistemic spectru de acţiuni anticorupţie. Scopul acestora este de a le oferi judecătorilor oneşti, care îşi îndeplinesc plenar obligaţiile de serviciu, garanţia faptului că munca lor va fi recompensată pe măsură.
