Poduri în stare nesatisfăcătoare? Ce se poate face pentru a avea o infrastructură de transport funcțională și durabilă

Interviu cu Mariana Garștea, CEO Sixense România

Nivelul de dezvoltare socio-economică al unei țări este puternic influențat de nivelul de dezvoltare al infrastructurii sale de transport. Știm deja despre planurile de construire și de reabilitare pentru mai multe poduri importante de peste Prut, la fel cum este un fapt binecunoscut acela că multe alte poduri de peste tot din țară au nevoie să fie aduse la o stare de funcționare considerată bună, conform statisticilor oferite chiar de Administrația de Stat a Drumurilor.

Ce se face pentru a menține, în urma dezvoltărilor și intervențiilor punctuale, o stare de exploatare corespunzătoare? Care sunt soluțiile tehnice pe care autoritățile le au la dispoziție?

Despre toate acestea ne explică pe larg Mariana Garștea, Directorul General al companiei Sixense România și un expert în sănătatea structurală a mediului construit. Echipa pe care o conduce are expertiză regională și oferă servicii de urmărire a comportării construcțiilor în timp, principala activitate care ne poate spune cu adevărat cât de sănătoasă este o structură pe termen lung, indiferent dacă vorbim despre o construcție civilă sau despre o autostradă.

Cum vedeți mediul construit din Republica Moldova? Ce părere aveți despre noile investiții care se fac în infrastructura de transport de aici, cu precădere referitor la podurile de la noi? 

Văd semnale bune și care mă bucură, pe de o parte. Se planifică investiții în dezvoltarea, reabilitarea și întreținerea infrastructurii de transport locale. Poate unul dintre cele mai relevante exemple este cel al podurilor transfrontaliere peste râul Prut: podul de la Ungheni, Leușeni – Albița, Cahul – Oancea și Sculeni – Sculeni.

Un semnal foarte bun este și aprobarea Codului Urbanismului și Construcțiilor al Republicii Moldova (CUC), un document care reglementează foarte bine toate operațiunile din jurul oricărui proiect de construcție și care pune foarte bine pe masă un lucru important în acest sens: creșterea standardelor de calitate, totul pentru a elimina erorile, problemele și derapajele din această industrie.

Pe de altă parte, este adevărat că există situații care trebuie ținute atent sub observație. Faptul că statisticile recente arată în continuare că 19,3% dintre poduri sunt încă în stare necorespunzătoare de folosință – nu e un lucru care trebuie ignorat și cu siguranță nu este un lucru care se rezolvă doar prin intervenții punctuale. Mai exact, există peste 200 de poduri din Republica Moldova care se află într-o stare nesatisfăcătoare, în timp ce alte 326 se află în stare satisfăcătoare.

Este o realitate cu care ne confruntăm și în România, din păcate și care este întâlnită în multe alte țări. Vorbim despre un fenomen actual pentru toate țările: infrastructura îmbătrânită care necesită investiții majore, vedeți ca exemplu Planul France Relance.

Starea nesatisfăcătoare vine din îmbătrânirea naturală a infrastructurii de transport, proces care trebuie ținut sub supraveghere, dar și din lipsa programelor de mentenanță și întreținere care să înceapă imediat de la darea în exploatare, pentru ca infrastructura să nu se deterioreze iremediabil, să nu genereze incidente sau accidente grave pentru comunitate, crescând astfel și costurile de reabilitare: consolidări, punere în siguranță etc.

Este foarte util că se investește major în infrastructură. Consider că mai lipsește un element din acest puzzle: luarea în considerare a activității de urmărire a comportării construcțiilor în timp. Pe lângă intervențiile punctuale și activitatea de inspectare vizuală, așa cum spuneam, este necesară monitorizarea structurală în exploatare, pentru a vedea evoluția sănătății structurii, pentru a fi puși în gardă dacă apar și alte probleme pe viitor, pentru a lua decizii mult mai proactiv și mai informat cu privire la alte situații care pot constitui un risc sau un pericol pentru folosirea normală a infrastructurii.

De altfel, legislație există în acest sens, este foarte bine pusă la punct, și în ea se specifică foarte clar obligativitatea, dar și modul în care trebuie realizat în mod corect programul de urmărire – și aici menționez Hotărârea nr. HG382/1997 privind urmărirea comportării în exploatare, intervențiile în timp și postutilizarea construcțiilor.

De unde cunoașteți atât de bine mediul construit local, dat fiind că dvs. conduceți o companie originară din Franța, cu activitate preponderentă în România? Care este experiența echipei pe care o conduceți și ce faceți mai exact?

Sunt apropiată de Republica Moldova în primul rând personal. Am crescut și studiat aici, într-un sat din raionul Orhei – și sunt în continuare foarte conectată la mediul construit local și la ceea ce se întâmplă din acest punct de vedere.

De asemenea, prin rolul meu profesional – conduc Sixense SEE&România –, sunt de asemenea conectată la regiune, nu doar la ce se întâmplă la București sau în marile orașe din România.

Așa cum ați menționat deja, compania pe care o conduc este originară din Franța (Sixense Group) și este lider mondial în domeniu, iar pe piața din România are deja o experiență de peste 12 ani.

Pe înțelesul tuturor, ceea ce facem este să oferim soluții digitale și expertiză pentru a menține sănătatea structurală a oricărui proiect de construcții, indiferent de complexitate. Parte din această activitate se traduce în servicii de urmărire a comportării construcțiilor în timp, pe care le realizăm prin cele mai noi tehnologii și soluții existente în acest moment. Multe dintre ele implică, dacă situația și obiectivele proiectului o cer, monitorizarea remote, prin instrumentație (senzori), automatizată și în timp real a proiectelor. Deci știm în orice moment starea tehnică a proiectului, ce riscuri pot să apară, dacă apar modificări ale parametrilor structurali de siguranță, iar toți cei implicați și vizați primesc alerte în consecință, pentru a interveni de urgență.

Pare complicat, poate. Suntem la intersecția dintre o companie de tehnologie și una cu expertiză aprofundată în inginerie geotehnică și structurală. Prin combinația lor, reușim să avem o perspectivă foarte bună asupra a ceea ce facem și să ne asigurăm că proiectele monitorizate sunt în siguranță deplină.

Spuneți-ne mai multe despre ce înseamnă această sănătate structurală a proiectelor de construcții, ce înseamnă ea mai exact și ce criterii trebuie îndeplinite în acest sens. 

Când spun sănătate structurală a proiectelor de constructie, mă refer la necesitatea de a ne asigura că o construcție, indiferent de tipul ei, stă în picioare așa cum a fost proiectată, respectă toți parametrii de siguranță și rezistă în timp, comportându-se normal în exploatare. Mai ales pentru că, pe parcursul duratei de viață a oricărei construcții, apar multe riscuri care o pot afecta: de la factori externi (temperatură, vibrații, șocuri climatice etc.) până la consecințe care decurg din fenomenul natural de îmbătrânire a unei structuri, așa cum explicam deja mai sus.

În acest context, este nevoie ca toți cei care construiesc sau care sunt implicați într-un proiect important din mediul construit – mai ales în ceea ce privește infrastructura critică – să cunoască în orice moment starea de fapt a structurii pe care o au în grijă. Să știe cum se comportă, ce modificări apar, ce probleme intervin – și, bineînțeles, să ia măsuri de întreținere în consecință, pentru a nu mai fi martorii unor evenimente grave pe care le vedem, din păcate, zi de zi la știri: poduri care se prăbușesc, infrastructură afectată de alunecări de teren și multe altele.

Sănătatea structurală este asigurată numai cu ajutorul activității de urmărire a comportării construcțiilor în timp (sau monitorizare geotehnică și structurală, în terminologia nouă, conform Eurocode 7), care este o activitate ce trebuie menținută pe toată durata de viață a unei structuri.

În ceea ce privește criteriile care trebuie îndeplinite, ați atins un subiect sensibil și extrem de important. În Moldova, ca și în România și în orice altă țară, e nevoie de profesionalism și servicii de calitate. Și când vorbim despre urmărirea comportării în timp a construcțiilor, calitatea este vitală: de la studiile de teren, proiectare, execuție, până la exploatare, urmărirea comportării în timp a construcțiilor este linia roșie de care nu se poate trece și la care nu se poate face rabat.

Faptul că legislația există nu înseamnă automat că ea este și implementată, că aceste lucrări chiar se fac, că proiectanții emit aceste proiecte de urmărire a comportării în timp, că analizează rezultatele venite din monitorizare, că Beneficiarii chiar cer realizarea acestor lucrări sau le contractează direct, că se emit măsuri clare care să ducă la reducerea costurilor, la prelungirea duratei de viață și la creșterea nivelului de siguranță.

De aceea, aici, în România, am și inițiat prima asociație de profil, Asociația Profesională pentru Monitorizare Geotehnică și Structurală (APMGS), într-o încercare de a aduce la un loc profesioniști validați, dar și de a pune pe masă un standard comun de reguli, de a ridica problema calității în industria de construcții și de a arăta bune practici care să ghideze domeniul.

Ca să revin însă la criterii, este important să avem un teren comun de înțelegere a lucrurilor. Voi lista doar câteva dintre cele mai importante lucruri de avut în vedere, pentru a ne asigura că standardele de calitate ale unui proiect sunt îndeplinite:

• Alegerea unor parteneri profesioniști, verificați, cu experiență dovedită. Siguranța structurală nu este un subiect care poate fi lăsat pe mâinile oricui sau cu care cineva să experimenteze.
• Cunoașterea foarte bună a legislației locale în vigoare și punerea ei în aplicare.
• Bugetarea corespunzătoare a activității de monitorizare structurală și geotehnică. Pe scurt, prioritizarea ei ca proces continuu, la fel de important ca alte activități din jurul unui proiect (proiectarea, execuția etc.)
• Realizarea activității de urmărire a comportării construcțiilor în timp – atât în execuție, cât și în exploatare. Este important să privim spre toată durata de viață a unui proiect.
• Deschiderea pentru a integra soluții digitale, acolo unde este justificat de gradul de complexitate a proiectului și de toți parametrii săi de siguranță care trebuie verificați.

Cum anume se poate asigura un investitor, dezvoltator sau factor de decizie că activitatea de urmărire a comportării construcțiilor în timp este implementată în mod corect? La ce trebuie să se uite?

La fel ca în absolut orice altă activitate, cu cine faci echipă, pe cine alegi să aibă grijă de proiectul tău, pe mâinile cui lași o investiție importantă – sunt lucruri esențiale, care trebuie cântărite bine.

Ca recomandări, aș puncta următoarele, tocmai ca să nu se ajungă în situații dificile sau critice:

• Societatea care va face monitorizarea structurală și geotehnică trebuie să îndeplinească o serie de standarde: să aibă autorizații care îi atestă activitatea, să facă parte dintr-o asociație sau comunitate de profil, să dețină certificări de calitate (tip laborator, ISO), să opereze independent de compania constructorului (pentru obiectivitate și autonomie în analiza referitoare la comportarea unei structuri), să dispună de o echipă cu experiență și ingineri specializați pe acest tip de lucrări, să existe referințe din partea altor proiecte similare etc.
• Factorii de decizie (dezvoltatori, investitori sau autorități gestionare de infrastructură) să se implice în mod direct în selecționarea partenerului pentru activitatea de urmărire a comportării construcțiilor în timp, pentru a avea un control atent asupra acestuia.
• Să se urmărească adaptarea programului de monitorizare geotehnică și structurală la situația din teren și la scopul în care vor fi folosite datele rezultate din acest proces.

Sper ca toate precizările și criteriile listate mai sus să ajute realmente factorii de decizie să departajeze și să selecteze în cunoștință de cauză și cu o mult mai mare ușurință, atunci când vine vorba despre o activitate atât de importantă cum este comportarea construcțiilor în timp.

* Acesta este un articol publicitar (P). Textul a fost formulat de compania care a plasat articolul.