Podcast ZdCe, cu Igor Nicoară, directorul Institutului de Geologie şi Seismologie: „O justă verificare a clădirilor poate fi făcută numai după un cutremur de pământ. Asta este realitatea”

În municipiul Chișinău, 80 la sută dintre clădiri au fost construite înainte de implementarea normelor de rezistență seismică și comportă riscuri în caz de cutremure majore, arată datele unui studiu efectuat încă în 2005.

Informații mai noi și mai exacte nu avem, pentru că, deși este necesară și este prevăzută de o normă legală, până în prezent nu s-a efectuat o pașaportizare a clădirilor din R. Moldova, spune Igor Nicoară, directorul Institutului de Geologie şi Seismologie.

Totodată, el vorbește despre riscurile ce pot apărea în caz de cutremure pe teritoriul R. Moldova, aflată în zona seismică Vrancea, despre cât de pregătiți suntem și cât de sigure ne sunt edificiile în care locuim, studiem sau mergem la muncă. 

Podcast ZdCe poate fi ascultat pe Apple Podcasts, Google Podcasts, Overcast, Spotify (din afara R. Moldova) și privit pe canalul nostru de Youtube.

— Cutremurele din Turcia și Siria ne-au îngrozit pe toți cei care am văzut imaginile terifiante cu mii de clădiri care s-au prăbușit, cu mii de oameni care și-au pierdut viețile, alții încă sunt căutați sub ruine. Este posibil în R. Moldova un asemenea cutremur, de o asemenea amploare?

— Un asemenea scenariu pentru teritoriul R. Moldova nu ar fi posibil, reieșind din geneza acelor seisme. Cutremurele înregistrate în partea estică a Anatoliei au fost de crustă, cu adâncimea focarului foarte mică, la 15-20 de km. Caracteristica acestor seisme este că energia e concentrată într-un loc relativ restrâns și toată puterea se simte pe o arie restrânsă.

— O putere mare pe o suprafață mică.

— Da. Și, atunci, și efectul este mai puternic. Dacă să vorbim despre zona Vrancea, care reprezintă pericol pentru teritoriul nostru, un cutremur de aceeași magnitudine ar avea un alt efect, pe o arie de răspândire cu mult mai mare. Așa este specificul zonei epicentrale Vrancea, când seismele majore și puternice sunt resimțite pe o arie foarte extinsă, până la Sankt Petersburg, Helsinki, Paris, Moscova, Atena.

— Și asta determină ca asemenea cutremure să nu fie atât de distrugătoare? 

— În orice caz, nu pe o arie restrânsă și nu cu un efect atât de puternic. Dar pot fi destul de distrugătoare. Ne amintim ce a fost pe 4 martie 1977, când efectul seismului s-a simțit în București, unde peste 30 de blocuri au fost dărâmate și peste 1000 de victime umane au fost înregistrate. 

— În ultimele zile au avut loc mai multe cutremure în România. Reprezintă acestea motive de îngrijorare?

— Acestea au fost înregistrate în zona Banatului, niște seisme semnificative, pe care le-au simțit localnicii, ceea ce se întâmplă foarte rar în acel teritoriu. Este ceva excepțional, după cum au remarcat și colegii din România. Dar, științific nu s-a dovedit nicio legătură între seismicitatea din zona Anatoliei, din zona Vrancea, din zona Mării Egee. Dar trebuie să conștientizăm că noi suntem expuși pericolului seismic și trebuie să fim pregătiți.

— Care sunt zonele cu cel mai mare risc atunci când cutremurele ajung și se simt în R. Moldova? 

— Conform hărții de zonare seismică, partea care este mai aproape de zona epicentrală Vrancea este cu un risc mai sporit. Ceea ce ar însemna o intensitate maximă posibilă de 8 grade. Este vorba despre partea de sud, sud-vest a teritoriului R. Moldova, care cuprinde unitățile teritorial-administrative Cahul, Cantemir, Leova, UTA Gagauz Yeri. Cea mai mare parte a teritoriului, cea din centru, ar simți intensitatea maximă de 7, iar în nord – intensitatea seismică maximă de 6 grade. 

Pentru că nu toți înțeleg aceste noțiuni, explic. Magnitudinea este forța cu care s-a măsurat cutremurul în zona focarului, energia care s-a degajat. Iar intensitatea – cum s-a resimțit cutremurul pe teritoriul unde ne aflăm. Și în Chișinău, unde noi ne aflăm, intensitatea seismică maximă este 7. Asta ar însemna că, ipotetic, la cel mai puternic cutremur de pământ din zona epicentrală Vrancea, drept consecință, unele clădiri ar putea fi avariate sau chiar distruse. Asta corespunde zonei de intensitate 7. Așa se fac calculele și hărțile normative care se aplică la edificarea construcțiilor. 

Dar mai există un factor – condițiile geotehnice, adică ce fel de sol avem sub noi, la ce nivel sunt apele freatice.

— Și care este situația în Chișinău?

— În Chișinău, în funcție de condițiile geotehnice, avem teritorii expuse intensității de 7 și de 8. Asta îi obligă pe dezvoltatorii imobiliari să construiască pentru zonele corespunzătoare edificii cu rezistența seismică de 7 sau de 8. 

— Le avem delimitate foarte clar aceste zone?

— Ele sunt delimitate. Dacă sunt zone care se intercalează și poate fi interpretată intensitatea la care sunt expuse, dezvoltatorii imobiliari se adresează la Institutul de Geologie şi Seismologie și noi dăm precizările privind seismicitatea terenului. La construcțiile cu rezistența seismică 7 și 8 diferența de costuri ar fi de aproximativ 10-15 la sută. Este vorba de calitatea betonului, numărul de fier armat care trebuie să fie la elementul betonului care ține sarcina construcției. 

— Unde sunt zonele în care trebuie să se construiască, respectând normativele pentru rezistență seismică 8?

— În partea de jos a orașului. Acolo este un pachet de roci sedimentare mai mare, ceea ce poate spori seismicitatea. Asta s-a demonstrat și din calculele făcute după cutremurele de pământ care au fost înregistrate și descrise pe teritoriul municipiului Chișinău. 

— În ce măsură se respectă aceste norme în Chișinău?

— Eu vreau să cred că majoritatea oamenilor sunt dispuși să respecte normele. Se mai găsește câte o excepție, dar nu cred că este o regulă. Există Agenția de Supraveghere Tehnică, iar dezvoltatorii imobiliari, la fiecare etapă a construcției, predau probe de calitate a betonului, pot fi făcute testări în laborator. Ceea ce mai mult mă îngrijorează sunt cazurile când persoanele intervin în construcții și pot dăuna rezistenței seismice pentru construcția în care locuiesc. Atunci când oamenii mai dau jos un perete sau își construiesc anexe. Noi avem blocuri pe care au crescut niște anexe ca ciupercile. Eu înțeleg că oamenii vor să-și creeze condiții mai bune de trai, dar acest lucru duce la risc pentru toată clădirea. 

— Ați semnalat aceste situații către autoritățile locale, în calitate de instituție care urmărește fenomenul seismologic?

— La evaluarea riscurilor, s-au analizat datele privind construcțiile și au fost transmise persoanelor responsabile din cadrul primăriei, din cadrul Ministerului Construcțiilor și Dezvoltării Regionale, cum se numea anterior. Ei cunosc problemele, informația a fost transmisă. 

Iată chiar zona aceasta unde dumneavoastră aveți sediul, în cazul unui risc de seism major în Vrancea, este mai vulnerabilă. Deoarece majoritatea construcțiilor în această zonă au fost edificate până la introducerea în vigoare a normativelor seismo-rezistente. Ele sunt construite în secolul XIX, în prima parte a secolului XX, când aceste normative nu erau. În 2005 asemenea clădiri reprezentau circa 80 la sută din tot fondul construit în municipiul Chișinău. Dar, ceea ce este important, în aceste 80 la sută din clădiri locuiau numai 10 la sută din populație. Din 2005 situația s-a mai schimbat, la unele construcții s-a mai intervenit, unele au fost demolate, altele au fost construite cu respectarea normelor. 

— Din câte am înțeles, un studiu privind rezistența clădirilor s-a făcut prin 2005?

— Asta este ceea ce noi am realizat în cadrul Institutului, în cadrul lucrărilor de microzonare a orașului Chișinău și evaluare a scenariului de risc. Dar ceea ce este important – a fost aprobată și o prevedere legală care, din lipsă de finanțe, nu se execută. Este necesară o pașaportizare a întregului fond construit pe teritoriul R. Moldova. Această normă are caracter de recomandare. Sarcina este pusă pe seama administrațiilor publice locale. Lucrări de microzonare au mai fost efectuate și pentru municipiile Cahul și Comrat. 

— Ce reiese din studiul efectuat în 2005? Care este situația în Chișinău?

— Vă spuneam de cele 80 la sută din construcții, din care un număr mare sunt vulnerabile. Clădirile multietajate, construite în serie, demonstrau o stare destul de bună. 

— Care clădiri sunt mai sigure? Cele noi, construite în prezent, sau cele construite în perioada sovietică? 

— Un răspuns corect este foarte dificil de dat. Clădirile care au fost construite în serie până în anul 1990 au fost încercate de niște evenimente seismice și unele dintre ele s-au comportat foarte bine, altele – nu prea bine și chiar s-a renunțat la acele tehnologii de construcție.

În privința clădirilor noi, dezvoltatorii imobiliari dau asigurări că tehnologia aplicată este destul de sigură și ei demonstrează asta în teorie. Dar o justă verificare poate fi făcută numai după un cutremur de pământ. Asta este realitatea. 

Spre exemplu, unele clădiri de tip monolit, construite până în 1990, s-au comportat foarte șubred la cutremurul din 1986. Au fost avariate, oamenii au fost evacuați, s-a intervenit la construcție, s-a mai consolidat și apoi oamenii s-au întors în aceste blocuri. Dar asemenea clădiri se proiectau pentru teritorii cu intensitatea maximă de 9, deși se află pe teritorii cu intensitatea 7, cu toate acestea, nu s-au comportat foarte bine. A fost factorul uman și anume, nerespectarea strictă a tehnologiei. Este exemplul unui bloc binecunoscut în Chișinău. La cutremurul din 1986 el a fost avariat. De la nivelul 2-3 s-a produs o fisură destul de semnificativă, de 5 centimetri. 

— Și în blocul acela continuă să locuiască oamenii în prezent?

— Oamenii au fost evacuați, blocul a fost consolidat, s-a intervenit în construcție și apoi au revenit oamenii să locuiască. Care a fost defecțiunea? Tehnologia presupunea turnarea betonului fără pauză, încontinuu. Dar au fost temperaturi mai jos de zero grade și s-a oprit turnarea betonului, și tehnologia nu s-a respectat. Și de aceea, la asemenea tehnologie s-a renunțat. 

— Care este acel bloc? Pentru că e vorba de soarta oamenilor și ar trebui să cunoască. 

— Oamenii cunosc, mai ales cei care locuiesc acolo, sigur cunosc. Este blocul de pe strada Miorița. Acolo sunt trei – unul dintre ele. 

— Care este situația instituțiilor de învățământ, a școlilor, grădinițelor, dar și a instituțiilor medicale, care sunt majoritatea încă din perioada sovietică? 

— Acestea sunt obiecte cu menire socială, ceea ce înseamnă că la proiectarea unor asemenea edificii, la seismicitatea existentă se adaugă încă un grad. 

— Și studiul din 2005 arată că aceste instituții sunt sigure?

— Ele s-au proiectat în conformitate cu normativele, dar nu vă pot spune în ce stare sunt. Pentru asta e nevoie de o pașaportizare. Mai ales în partea istorică a orașului, sunt unele instituții de învățământ care folosesc spații ale încăperilor istorice, ale unor instituții de artă, despre care noi nu cunoaștem care este starea lor.

— Care este situația la Cahul și Comrat, unde seismicitatea este mai puternică?

— Clădirile multietajate care s-au construit la Cahul – o serie răspândită pe tot teritoriul R. Moldova, s-au comportat destul de bine și arată o rezistență destul de ok. 

— Cum ne pregătim pentru un eventual cutremur? Ce trebuie să facă populația? Ce trebuie să facă autoritățile?

— Sunt niște reguli simple. În primul rând, trebuie să conștientizăm că locuim într-o zonă expusă riscului seismic. Ne amintim și din spusele părinților, buneilor, de anii 1986, 1977, 1940, când au fost cutremure resimțite. În 1940 au fost și victime umane pe teritoriul municipiului Chișinău. 

Încercăm să nu ne panicăm, pentru că 90 la sută din victimele umane sunt din cauza panicii și a comportamentului nepotrivit. Ar fi bine ca în locuință, în spațiul în care ne aflăm, să prevedem un loc mai sigur în caz de cutremur, de exemplu, sub elementele de construcție de rezistență. 

Ar fi bine ca mobila să fie fixată de perete. Trebuie să stăm cât mai departe de obiecte din sticlă, care ne poate răni foarte grav. Dacă ușa de la intrare este din metal, ar fi bine să o lăsați deschisă, pentru că sunt cazuri când se deformează și este dificil de evacuat oamenii din încăpere. 

Dacă ne aflăm mai sus de nivelul doi, este exclus să încercăm, în momentul resimțirii cutremurului, să ne evacuăm din încăpere. Cel mai bine – de așteptat, să fim calmi, să ne luăm actele, iar după ce se produce cutremurul, să ne evacuăm. 

— Nu alergăm pe scări.

— Nici într-un caz. Scările sunt elementele cele mai vulnerabile ale unei construcții. Energia electrică poate ceda, liftul este interzis să-l utilizăm. Dacă încercăm să ne evacuăm în momentul producerii cutremurului, se pot crea aglomerări de oameni pe scări. Dacă se prăbușesc – este o tragedie. 

— Dacă suntem afară, în stradă? Ne ferim de clădiri, ne ducem în spații deschise?

— Într-un spațiu mai deschis – de așteptat calm și de așteptat reacția autorităților. Este foarte important ca după resimțirea cutremurului să ne evacuăm din încăpere. Pentru că nu cunoaștem care este starea clădirii care ar putea fi afectată. Așa s-a întâmplat în Turcia, unde unele clădiri s-au prăbușit un pic mai târziu după producerea cutremurului. 

— Ce trebuie să facă autoritățile?

— Trebuie să verifice periodic starea clădirilor, dacă se respectă normele. Noi de multe ori constatăm că legislația la noi este perfectă, dar nu perfect se implementează. Un organ responsabil ar fi Agenția de Supraveghere Tehnică. Periodic, în afară de controalele ordinare, ar trebui să facă și altfel de controale. 

Autoritățile fac antrenamente după diferite scenarii de cutremure de pământ, inclusiv Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Noi evaluăm riscurile în eventualitatea unui cutremur similar cu cel din 1940, care a fost documentat și care s-ar putea să se repete. Dar în Turcia, conform evaluării potențialului zonei seismogene, seismicitatea trebuia să fie mai redusă decât s-a produs la cutremurul recent. O dată la o mie de ani poate să fie ceva excepțional, ceva ce nu a fost anterior. Am văzut că a fost afectată acea cetate medievală, care a rezistat până acum. Dacă ea s-a prăbușit, asta despre ceva ne vorbește.

Vă mulțumim pentru interviu!