„Pe timp de pandemie, nevoile copiilor din familii social vulnerabile rămân la fel de simple – căldură, iubire și siguranță” 

Interviu cu Victoria Morozov, fondatoarea și directoarea Asociației „The Moldova Project”

Dincolo de fricile actuale, legate de coronavirus, există frici din cele mai vechi, cu care mulți oameni din R. Moldova sunt nevoiți să lupte zi de zi – sărăcia, dependențele și traumele de tot felul. Asociația de care se ocupă Victoria Morozov, o tânără din R. Moldova aflată acum în SUA, are grijă să pună pe picioare familiile aflate în dificultate, astfel încât, ulterior, acestea să devină autosuficiente, iar copiii care fac parte din ele să-și poată construi un viitor prosper. Victoria ne-a povestit despre modul în care s-a muncit la Asociație pe timp de pandemie, despre suportul material, dar și psihologic care le este oferit beneficiarilor, dar și despre planurile de viitor ale entității pe care o conduce. 

— Victoria, care e atmosfera în zona unde vă aflați din SUA? Cum este gestionată acolo criza pandemică?

— SUA a confirmat până acum peste 2,18 milioane de cazuri de COVID-19 și aproximativ 118,283 de decese, potrivit Worldometer. Este dificil să faci o caracterizare a situației la nivel de țară, aceasta fiind atât de mare, iar în diferite state situația fiind gestionată absolut diferit. Spre exemplu, săptămâna trecută eram într-un orășel din Wisconsin, unde într-un supermarket enorm am observat doar două persoane cu mască. Săptămâna aceasta, în schimb, fiind la Chicago, am observat că nici măcar nu-ți este permis să intri într-un magazin dacă nu ai mască, regula fiind obligatorie. Lumea vorbește mult despre pandemie, dar majoritatea sunt extrem de îngrijorați cu privire la criza financiară prin care trece țara la moment, oamenii devin tot mai dezamăgiți, anxioși și panicați de consecințele acestei crize economice. Peste 20 de milioane de americani și-au pierdut locurile de muncă, iar o parte din afacerile mici de-abia mai respiră, chiar dacă statul îi ajută prin diverse programe. Probabil, îngrijorarea este se datorează şi faptului că majoritatea acestor programe se încheie la finele lunii iunie și lumea deja se gândește la ce le rezervă viitorul. De aceea, și este neliniștită. 

— Dar în societate, în jurul dvs., ce schimbări ați observat? 

— La nivel comportamental, cu siguranță, lumea s-a schimbat. De obicei, aici persoanele sunt foarte prietenoase, comunicabile, oamenii sunt grijulii unii față de alții. Acum însă au devenit mult mai reci, mai precauți, mai retrași, iar dacă cumva din neatenție nu respecți distanța socială, devin foarte iritați, pot chiar să te înjure, ceea ce nu am observat anterior. Cred că societatea se reinventează, unii încearcă să beneficieze de pe urma acestei situații, alții se conformează, iar alții caută disperat oportunități pentru a supraviețui. Cu siguranță, nici aici nu este simplu, există multe provocări, dar sper că oamenii vor reuși să le depășească. Ei nu au cele mai puternice programe sociale la moment, dar totuși oamenii nu sunt lăsați singuri în fața problemelor, iar soluții temporare pot fi identificate, cu sau fără ajutorul statului.

— De la începutul pandemiei, „The Moldova Project” s-a implicat în activități de suport pentru familiile aflate în dificultate. Din observațiile dvs., cum i-a afectat pandemia pe oamenii de la sate?

— Familiile de la sate, în special cele social vulnerabile, chiar și până la pandemie erau oarecum în dezavantaj față de cei care locuiesc la oraș. Vorbim aici de accesul la evenimente culturale și sociale, la diverse oportunități de implicare și ne referim, în special, la copiii și tinerii care au cu mult mai puțin acces la diverse programe de educație formală și non-formală în raport cu cei de la oraș. Beneficiarii noștri s-au confruntat cu o situație destul de dură pe timpul pandemiei, atunci când văzându-se închiși în casă, nu au știut cum să gestioneze criza într-un mod eficient, referindu-ne aici mai ales la unele sate din raionul Hâncești, care se numără printre cele plasate în carantină totală. Oamenii care erau zilieri s-au văzut lipsiți de posibilitatea de a mai găsi de lucru, pentru că trebuiau să stea acasă, astfel nivelul consumului de alcool și violența domestică au sporit considerabil. Copiii, care în situația normală mergeau la școală, unde pe lângă posibilitatea de a învăța aveau și acces la o masa gratuită, s-au pomenit și ei blocați, fără a avea acces la procesul de educație online sau la alte activități binevenite în situația lor. E trist să ne imaginăm viața acestor familii, dacă ar fi fost lipsite și de ajutor extern, mai ales că, în această perioadă, nici serviciile de asistență socială nu au putut să-și desfășoare activitatea conform unui regim normal.

— Cum și cu ce ați reușit să-i ajutați pe cei aflați în dificultate?

— În ultimele 3 luni am reușit să susținem beneficiarii noștri prin diferite metode – la fiecare trei săptămâni am livrat pachete cu produse alimentare și igienice pentru mai bine de 100 de familii; din primele zile de pandemie am lansat Linia Violet – un serviciu prin care ne-am propus să acordăm suport psihologic și informativ la telefon tuturor celor care au nevoie de noi, persoanelor care se confruntă cu o situație pe care nu o pot gestiona singure sau chiar copiilor care ar avea nevoie de ajutor în pregătirea temelor. Serviciul a fost și continuă să fie disponibil și pentru reprezentanții autorităților publice locale (APL), pe care am încercat să îi ajutăm să facă față necesităților beneficiarilor în situația de criză, sugerându-le să direcționeze către noi cazurile, la rezolvarea cărora am putea contribui. În trei luni de activitate, ne-au reușit peste 800 de intervenții datorită Liniei Violete. De asemenea, am lansat serviciul de bibliotecă mobilă pentru copiii și tinerii din satele în care lucrăm. Desfășurarea lecțiilor online n-a fost nici pe departe posibilă pentru copiii noștri de la sate, care nu dispun de device-urile necesare sau de conexiune la internet. Ei nu aveau nici măcar acces la cărți, pentru că și bibliotecile au fost închise în perioada aceasta. Astfel, am dotat microbuzul nostru cu mai bine de 230 de cărți pentru toate vârstele și preferințele și ne-am pornit prin sate să promovăm lectura și să distribuim cărți celor dornici de a cunoaște ceva nou. Totodată, am ajutat peste 60 de familii să achiziționeze animale domestice pentru a se hrăni și susține individual –  3 vaci, 11 porci, 160 de rațe, 160 de boboci, peste 1000 de pui. Și acestea sunt doar o parte dintre animalele care și-au găsit stăpâni în rândurile beneficiarilor noștri. Încă lucrăm în direcția aceasta, ca să reușim să ajutăm cât mai multă lume.

— Cum identifică The Moldova Project familiile vulnerabile cărora urmează să le acorde ajutor?

— Înainte de toate, identificăm un raion în care ponderea familiilor social vulnerabile este mare și stabilim un parteneriat cu Direcțiile de Asistență Socială Raionale. Ulterior, aceștia ne orientează spre APL din comunitățile unde este concentrat un număr sporit de familii vulnerabile cu mulți copii. Apoi, cu ajutorul primăriei și al asistenților sociali locali, identificăm familiile social vulnerabile care se potrivesc criteriilor noastre de selecție, și anume: să aibă în componență cel puţin trei copii, deși uneori acceptăm și părinți solitari cu doi copii, și să fie dispuși să coopereze și să depună efort pentru a obține rezultate și pentru a deveni autosuficienți în timp.

— Cât de deschise sunt autoritățile publice locale când „The Moldova Project” le propune o colaborare?

— Noi colaborăm cu multe APL și desigur că am avut experiențe diferite – și plăcute, și mai puțin plăcute. Trebuie să recunoaștem însă că, în mare parte, avem colaborări bune cu APL-urile și ei sunt receptivi la sugestiile noastre întru soluționarea multor cazuri vulnerabile. Cu siguranță, împreună suntem mai puternici, iar cei care colaborează cu noi de mai mult timp o să recunoască că atunci când ne unim eforturile, și rezultatele sunt mai vizibile.

— De unde vin donațiile pentru „The Moldova Project”?

— Este important să ținem pasul cu procesul de fundraising, pentru că nu ne dorim să lipsim beneficiarii noștri de suportul pe care ne propunem să-l acordăm. Donațiile vin din diverse surse, cum ar fi: granturi, contracte încheiate de sponsorizare cu mai mulți agenți economici care desfășoară campanii eficiente de responsabilitate socială corporativă, donații private de la persoane fizice și donații pe care reușim să le adunăm în urma evenimentelor de fundraising desfășurate în țară și peste hotare.

— Cine poate deveni voluntar pentru Asociația „The Moldova Project”?

— Voluntarii sunt una din cele mai importante resurse ale organizației noastre și noi îi apreciem extrem de mult. Oricine poate deveni voluntar în echipa noastră. Important e să fie o persoană pozitivă, responsabilă și să nu judece beneficiarii noștri. Nu este necesară o pregătire prealabilă, o putem face împreună, pe măsură ce ne apucăm de lucru.

— Cum sunt copiii din Moldova, cei pe care îi vedeți și cu care lucrați? Care sunt nevoile și bucuriile lor?

— Toți copii sunt minunați, iar nevoile lor sunt cât se poate de simple: mediu familial comod, iubire și siguranță. Anume asta încercăm și noi să facem – să prevenim prin toate modalitățile posibile abandonul acestora, să-i iubim necondiționat, să-i ajutăm pe părinți să le înțeleagă necesitățile și să le creăm pe cât posibil o copilărie armonioasă. Ei nu ne cer valori materiale și nici nu le așteaptă. Rechizite, cărți, produse alimentare sănătoase, haine sunt câteva dintre lucrurile de care ei au nevoie și, dacă le au pe astea, la sigur vor reuși să devină adulți care cu timpul își vor asigura și mai mult. Pe lângă astea, le oferim copiilor și alte bucurii prin activități de ludoterapie desfășurate de echipa noastră multidisciplinară chiar și pe timp de pandemie direct în curtea casei lor. Micile surprize de Ziua Copiilor sau o ciocolată găsită în punga cu produse alimentare livrată de echipa noastră sunt adevărate surprize și surse de fericire pentru copiii din proiectul nostru.

— Cum reacționează beneficiarii atunci când mergeți să le oferiți ajutor?

— Beneficiarii noștri înțeleg că ceea ce facem noi este parte a unui drum lung către sustenabilitatea lor ca familie și că, fiind deschiși la acest ajutor, pot beneficia de o șansă mare ca într-o zi să-și găsească un loc de muncă pentru a-şi întreține familia, iar copii pot avea acces la educație și la o viață fără lipsuri. De fiecare dată, ei ne așteaptă cu mare nerăbdare, ne simt lipsa atunci când nu putem merge sau mergem mai rar și ne petrec cu multe mulțumiri și rugăminți să le fim alături. Ei înțeleg foarte bine că ajutorul oferit este indispensabil pentru a depăși situația în care se află.

— În ce măsură păstrați legătura cu beneficiarii? Le urmăriți parcursul? Ulterior, unii dintre ei revin să ofere, la rândul lor, suport altor persoane aflate în dificultate?

— Noi lucrăm foarte mult pentru a stabili conexiuni strânse cu beneficiarii noștri, cu unii este necesar să avem cel puțin o discuție telefonică zilnică, îndeosebi atunci când familia traversează situații de depresie, anxietate, violență domestică etc. Reabilitarea unor persoane vulnerabile presupune și prezența noastră nemijlocită în majoritatea aspectelor vieții lor, ca aceștia să se simtă înțeleși, susținuți şi protejați. Deseori, acoperirea necesităților materiale nu este ceea de ce are nevoie cu adevărat o familie în perioadă de criză, mai degrabă este vorba de liniște sufletească și de siguranța că nu ești singur. Iar aici echipa noastră multidisciplinară este cea mai bună. În timp, noi devenim prietenii lor cei mai buni. Din primele săptămâni de lucru cu beneficiarii, noi încercăm să le dezvoltăm deprinderea de ajutor reciproc, deși foarte des ei se ajută între ei, ba cu transport, ba cu niște lapte, ba cu o donație de o căpriță. Și da, unele familii care cu ajutorul nostru au ajuns la autosuficiență și deja se descurcă de sine stătător, își doresc să ne ajute în susținerea familiilor aflate acum în dificultate, iar când se întâmplă acest lucru, parcă primim o confirmare în plus din partea Universului că ne-am făcut treaba bine.

— La ce proiecte munciți acum?

— În această perioadă ne concentrăm atenția pe activitățile care ajută familiile să depășească criza creată de pandemie. În primul rând, le oferim suport material sub forma produselor alimentare și igienice, susținere psihologică și ajutor medical, la necesitate. Totodată, continuăm să ne gândim și la viitorul familiilor. Noi vrem ca ei să fie puternici și autosuficienți, de aceea îi ajutăm să-și repare casele și să-și schimbe veceurile, dacă acestea sunt periculoase pentru viața copiilor lor, să-și construiască gospodării sustenabile, cumpărându-le animale, păsări și instrumente agricole. Pentru noi este foarte important şi ca acești copii din familiile beneficiare să nu rămână în urmă de sistemul de învățământ, întrucât ei nu au avut acces la școala online. Pentru asta, îi implicăm săptămânal în activități de ludoterapie și le oferim cu împrumut cărți relevante pentru ei. Curând, vom începe să le cumpărăm ghiozdane și rechizite pentru noul an școlar, astfel asigurându-ne că sărăcia nu va fi un impediment pentru educația lor. Pe lângă aceste activități, psihologul nostru este în contact la telefon cu beneficiarii 24/7, iar în urma acestor discuții noi aflăm din prima sursă care sunt problemele de bază și unde este necesar să intervenim. Apoi, împreună cu echipa, decidem care ar fi cea mai eficientă metodă pentru înlăturarea și depășirea acestor situații problematice.

— În opinia dvs., ce ar trebui să învățăm cu toții din această situație de criză pandemică? Ce credeți că va urma?

— COVID-19, cu siguranță, este o tragedie care are urmări asupra tuturor aspectelor vieții noastre. Noi nu mai suntem la fel, dar poate nici nu mai trebuie să fim la fel. Lumea post-COVID oferă multe posibilități de a ne reinventa, inclusiv ne oferă un set de priorități și angajamente dramatic schimbate. Dacă o să reușim să lăsăm spațiu psihologic suficient de deschis și n-o să ne concentrăm pe ceea ce am pierdut, făcând reconstituiri disperate ale trecutului, poate o să reușim să învățăm ce fel de persoane am dori să devenim într-o lume nouă. Eu vreau să mulțumesc tuturor celor care în această perioadă au fost responsabili, n-au rămas indiferenți față de necesitățile altor persoane, au avut grijă de pacienți și beneficiari, de comunitate. Aveți grijă de voi, de familiile voastre și de comunitățile din care faceți parte.