„Nunțile și cumătriile s-au mutat în secția COVID”. Interviu cu șeful secției Reanimare de la Institutul de Medicină Urgentă

Ivan Cîvîrjîc este anestezist reanimatolog și din anul 2014 muncește la IMSP Institutul de Medicină Urgentă. Este unul dintre medicii care a lucrat chiar de la începutul pandemiei cu pacienți critici cu COVID-19, fiind repartizat în secția Reanimare. De curând, el a devenit șef al secției respective. Cu Ivan și colegii săi am discutat anterior, în luna mai a anului trecut, precum și în luna martie a acestui an, când se împlinise un an de la primul caz de COVID-19 confirmat în R. Moldova. În acest interviu am vorbit despre noua sa funcție, despre testele Antigen, certificate false de vaccinare, dar și despre noile restricții și despre ce ne așteaptă în perioada rece a anului.

— Ultima dată când discutam cu dvs., erați unul dintre medicii care munceau în secția de COVID-19 a Spitalului de Urgențe. Acum sunteți șeful secției Reanimare. Ce s-a schimbat în perioada asta și cum vă pare noua dvs. activitate?

— Înainte de toate, vreau să spun că dacă data trecută când am discutat eram medic, iar acum – șef de secție, data viitoare voi fi probabil vicedirector (râde, n.r.). Dincolo de asta, sigur, odată cu funcția nouă, am și mai multe responsabilități. Sunt niște lucruri pe care trebuie să le organizez, ca și conducător de unitate atât de mare de Terapie Intensivă (TI). Totuși, secția Reanimare COVID la noi în spital e una cu 47 de paturi, e o secție destul de mare, cu un total de 100 de angajați, dintre care doctori, asistente medicale, medici rezidenți, infirmiere, brancardieri. E destul de complicat. Și e complicat inclusiv pentru că, de la ultima discuție și până acum, încărcătura muncii nu s-a redus semnificativ. Noi am avut o perioadă de liniște în lunile aprilie-mai, după care în iunie-iulie, treptat, secția a început să se umple și acum suntem iarăși plini cu pacienți cu COVID. Îmi pare foarte rău că, după un an și jumătate de activitate, în pofida tuturor eforturilor pe care le facem noi, în calitate de colectiv, ori ca societate medicală, nu ne reușește… Înțelegem că nu este doar problema noastră, ci a întregii societăți, care nu vrea să înțeleagă niște lucruri foarte simple.

— Dar ce s-a întâmplat după luna iunie, încât a crescut numărul îmbolnăvirilor?

— Probabil, este vorba de acea tulpină nouă, Delta, despre care s-a confirmat că este prezentă în R. Moldova. După evoluția clinică a pacienților, noi realizăm că este o formă mult mai agresivă a bolii. De asemenea, din păcate, boala a „întinerit” și mulți tineri fac forme severe, ceea ce, să zicem, acum jumătate de an, nu era. Chiar și cu tulpina britanică, când a ajuns în R. Moldova, nu erau atât de mulți pacienți tineri care să aibă afectată o parte atât de mare a suprafeței pulmonare – vin cu afectare pulmonară de 50-70% și, din păcate, problema e că mulți dintre acești pacienți rămân cu sechele pe un termen nedefinit. Rezolvarea problemei pulmonare în COVID, spre deosebire de o pneumonie bacteriană, e mult mai grea. Cei care fac forme severe stau foarte mult în spital și, respectiv, în aceeași unitate de timp, se află foarte multe cazuri la tratament în spital, iar supravolumul de pacienți nu înseamnă deloc că se extinde și spațiul pentru ei. Spațiul în spital rămâne exact același. E destul de greu de deschis noi secții de TI, pentru că avem solicitări de izolare a pacienților, zonă de tranzit pentru echipare și dezechipare a personalului medical, anumite cerințe din punct de vedere al echipamentului, care trebuie respectate. De aceea, numărul de paturi nu se mărește – e greu de organizat asta în unele instituții medico-sanitare, iar faptul că pacienții rămân internați pe termen lung creează probleme privind organizarea serviciului medical.

— Înainte să începem acest interviu, ați spus că nunțile din august s-au mutat în secția de COVID…

— Da, la un moment dat, la noi, jumătate dintre pacienții aflați în secția de Reanimare COVID, erau veniți de la nunți, nunți organizate de moldoveni, cu atâta dragoste și ardoare… În fine, este dorința noastră, este o bucurie a noastră să ne întâlnim cu toții la o masă, din păcate, însă, cu pandemia în care ne aflăm, lucrurile se complică. Deci, jumătate dintre pacienții aflați atunci la noi erau veniți de la nunți, cumătrii, veniți de peste hotare, pentru a participa la anumite evenimente festive. Au fost mulți pacienți care sunt stabiliți cu traiul peste hotare, au venit pentru un eveniment în Moldova și s-au reținut aici 2-3 săptămâni, dintre care două – în secția de Reanimare.

— Am văzut ipoteze potrivit cărora s-ar putea să avem înainte ani întregi în care, pe timp de vară, restricțiile să fie relaxate, iar iarna să crească din nou infectările. Dvs. ce credeți că urmează?

— Am analizat și noi ceea ce spun experții. Din păcate, ne așteaptă o toamnă destul de încărcată. Este normal ca această infecție virală să treacă într-o formă sezonieră, ca și gripa, pentru că sunt anumite circumstanțe care favorizează răspândirea mai rapidă, așa cum e începerea anului școlar, anumite evenimente, totuși, oamenii vin-pleacă din concedii, adică poate fi o relansare a situației în perioada iarnă-vară, să zicem. Însă, din câte înțelegem, toamna și primăvara va fi foarte greu. Este absolut normal ca noi să încercăm să învățăm a trăi cu COVID, pentru că infecția nu se va duce nicăieri, ci va rămâne cu noi. Virușii sunt niște microorganisme care există de foarte mult timp pe Pământ și ei au reușit să se adapteze la condiții de trai, este clar că ei au niște elemente în ARN-ul lor sau ADN, depinde de virus, care le dă posibilitatea să fie vietăți destul de deștepte. E absolut normal pentru o vietate – atunci când găsește niște impedimente pentru dezvoltarea sa de mai departe, cum ar fi în acest caz, vaccinul, distanțarea socială, masca – când nu îşi găsește victime sau arealul de trai, cum e omul – că noi suntem, de fapt, niște arealuri de trai pentru ei – să încerce să își modifice codul genetic, ca să devină mai rezistentă. Asta se întâmplă și cu coronavirusul și de aceea apar atât de multe tulpini. E o evoluție absolut normală, pentru că virusul produce mutații pentru a-și prelungi viața. De aceea și mesajul nostru e să ne deprindem să trăim cu acest virus. Însă deprinderea aceasta, când organismul înțelege ce fel de virus este și încearcă să găsească mecanisme pentru a lupta cu el, cere timp. Acum, organismul nostru trebuie ajutat și învățat să lupte. Iar una din căile de a învăța organismul nostru să lupte și să reziste este vaccinarea. E clar că vaccinurile nu te scutesc sută la sută de boală, dar nu acesta e scopul lor. Scopul lor e de a învăța organismul să lupte cu virusul, astfel încât să nu mai fie atât de pline secțiile, iar oamenii să facă doar forme ușoare, această infecție să se transforme doar într-o formă de viroză sezonieră. Din păcate, acum, la noi, nu există nicio speranță pentru așa ceva. Suntem într-o fază, când, după un an și jumătate, lucrurile nici pe departe nu sunt rezolvate. Asta e ca și drumurile în Moldova – tot se apucă să le facă, dar rămân tot așa câte doi, trei, patru ani.

— Spuneați că, inițial, societatea s-a mobilizat să lupte cu această boală, însă după apariția vaccinurilor lucrurile s-au complicat, deși mulți le așteptau…

— Problema este evidentă pentru mulți dintre noi. Din păcate, în societatea noastră sunt mulți doctori care și-au creat o imagine negativă și, din păcate, mulți oameni judecă medicii din același unghi. Dar nu e așa. Sunt mulți profesioniști la noi, sunt oameni devotați, sunt oameni care vor să ajute oamenii. Din cauza imaginii greșite pe care societatea și-o face, suferă toți. Ceea ce nu cred că este corect.

— Cum mai rezistă colegii dvs. acum? A trecut ceva timp de când muncesc în costume și cu măști, iar unii specialiști avertizează cu privire la o viitoare pandemie de burnout în rândul lucrătorilor medicali…

— Toți cei din secția mea au lucrat un an fără concediu. Înțelegând cât de important e asta pentru ei, vara toți au plecat în concedii, deşi, poate, cu resurse limitate pe care le-au avut. Mulți dintre colegi i-au acoperit pe cei plecați, lucrând în mai multe ture. Deci, practic, atunci ei dormeau în spital. Și apoi alții se schimbau. Eu presupun că această odihnă cumva le-a încărcat bateriile, dar judecând după mine, care am fost în concediu și la revenire era ca și cum nici nu aș fi ieșit nicăieri, cred că situația rămâne, totuși, complicată. Oboseala, în rândul doctorilor, este foarte mare, pentru că, până acum, de fapt, noi nu avem un tratament împotriva coronavirusului, omologat la nivel internațional. Există numai două-trei medicamente despre care s-a demonstrat că ajută, dar în rest noi suntem cu mâinile goale în fața unui virus destul de agresiv. Și încă a unei întregi populații, care ne arată cu degetul, spunând că noi suntem niște ucigași, oameni care vor să facă bani pe seama bolnavilor. Puteți întreba orice doctor de la noi din secție dacă ar vrea să revină la modul lui de viață de dinainte de pandemie, 200% vor spune că da.

— S-a discutat mult despre certificatele false de vaccinare. Dvs. ce știți despre acest fenomen?

— Cred că cei care s-au ocupat de asta trebuie pedepsiți. Și nu doar cei care au eliberat certificate, dar și cei care au încercat să le obțină. Dar această pedeapsă ar trebui să fie una constructivă. La noi statul a învățat să pedepsească cu bani, adică cu ceea ce oamenii nu au. Nu, nu trebuie așa. Iată acei doctori care au eliberat certificate false și acei oameni care le-au procurat trebuie să vină să lucreze în folosul societății și, ținând cont de faptul că ei nu cred în existența virusului, să vină la Reanimare în secția de COVID. Echipați, pe 15 zile, și să facă muncă în folosul comunității. Să vină să vadă cum lucrează doctorii, dacă ei într-adevăr sunt acei mincinoși – poftim, să vină, noi suntem deschiși, îi echipăm în combinezoane și le facem vizite ca să le arătăm ce înseamnă asta. Câteva luni în urmă, apropo, am avut o pacientă care susţinea categoric că ea nu are COVID, deși alături de ea era o femeie aflată la intubație și o altă femeie – la intubație non-invazivă. Noi îi explicam că ea are COVID, exact ca și celelalte două paciente. Nu a crezut până starea ei nu a început să se înrăutățească. Oameni care ajung la Reanimare și cred în anumite stereotipuri, pot să nu priceapă că au COVID, să nu înțeleagă unde au nimerit. Când văd însă ce se petrece acolo – foarte mulți oameni și insuficiență de oxigen – pe parcurs ei înțeleg că, totuși, există acest virus, dar din păcate, pentru unii dintre ei este prea târziu.

— Dar pacienți fals vaccinați ați descoperit în secție?

— Da, noi am avut un tânăr, care la internare afirma că s-a vaccinat cu Johnson & Johnson. Noi am insistat, deoarece tabloul lui clinic, dacă ar fi fost vaccinat, nu ar fi arătat așa, și atunci el a recunoscut că a făcut rost de un certificat fals. El a stat la noi la Reanimare cu o afectare pulmonară de 80%, având doar 36 de ani. A stat la TI două săptămâni și jumătate. Pe parcurs, am discutat cu el și l-am întrebat – uite, cui ai făcut mai rău, mie, ca doctor, sau ție – ca pacient? Posibil că a înțeles, dar poate că nu… Este un serial american foarte interesant, care se numește „Scrubs” („Clinica”, n.r.), e umoristic, dar are multe mesaje bune. Într-un episod apare un tânăr specialist, care are un pacient fumător, cu suspecție de cancer. Până la urmă, după verificări, s-a dovedit că nu era cancer, ci o simplă pneumonie. Și superiorul acelui tânăr specialist îi spune: „Bine, dă-i tratamentul și trimite-l acasă”. Acel tânăr spune: „Nu, eu aș vrea să-l reeduc, ca să lase fumatul, pentru că ar putea face cancer”. Celălalt îi spune că nu va reuși, însă cel mai tânăr insistă. Peste două zile, el descoperă că, deși îi promisese să se lase, pacientul fuma pe ascuns. La care, superiorul îi spune: „Pacienții sunt aici ca noi să îi tratăm, noi nu putem să-i educăm. Acum îl tratezi de pneumonie, iar când va reveni cu cancer, o să-l tratezi de cancer”. Exact așa, probabil, e și în situația noastră. Din câte înțelegem, nu vom putea să educăm societatea, tot ce ne rămâne e să o tratăm. Dar, din păcate, asta nu este suficient.

— Deși sunt zile în care numărul infectărilor nu e atât de mare, decese se înregistrează destul de multe. De ce acest val, patru, ucide atât de mulți oameni?

— Probabil, cea mai mare problemă e organizarea repetată a serviciului. Noi, în calitate de clinică, am fost în tonus mereu, pentru că secția COVID nu s-a închis când numărul de cazuri s-a redus, iar aceste deprinderi pe care le-am avut nu s-au pierdut nicăieri. Multe clinici au fost închise, iar acum s-au redeschis. În plus, tulpina Delta este una foarte agresivă, solicită o reacție mult mai rapidă și promptă din partea personalului medical. Totodată, rata de evoluție a bolii e mult mai scurtă decât era: starea pacienților se agravează din a patra – a cincea zi. Odată ce mulți dintre colegii noștri nu au lucrat ceva timp cu acești pacienți, au nevoie de timp ca să intre în ritm.

— Tot mai des auzim despre testele Antigen. Cât de sigur acestea depistează boala?

— Eu aș da preferință testului clasic, pentru că acesta, până la urmă, este mult mai sigur, sensibilitatea și specificitatea lui e mai mare. Iarăși, întrebarea e și de ce să facem testul, pentru că mulți fac forme ușoare, acasă. Ei trebuie să înțeleagă că, într-o infecție virală, primul lucru pe care trebuie să-l facă cineva este autoizolarea. Chiar dacă ai febră și suspectezi că nu e COVID, oricum stai acasă și autoizolează-te cu familia. Astfel, îi protejezi pe cei din jur. Chiar și cu formă ușoară, pentru tine e benefic să faci testul PCR, dar și pentru statistica epidemiologică generală.

— Potrivit unor surse, testele la COVID, efectuate în ultimul timp în R. Moldova, sunt în special făcute de cei care trebuie să plece în străinătate. Care, totuși, ar fi proporția celor simptomatici, care solicită un test, în raport cu cei care au nevoie de test pentru a pleca peste hotare?

— Nu cunosc, dar acum vedeți că, în mare parte, pentru toți accesul în anumite zone se face numai cu testul PCR, nu cel rapid. Ca atare, din câte știu, test rapid fac majoritatea celor care sunt cu forme ușoare, acasă, și vor să confirme. E o metodă de a te autoanaliza acasă – dacă ai COVID sau nu. Dar și aici e o problemă. Acești oameni care fac teste rapide acasă și au forme ușoare, rămân contagioși. Mulți dintre ei, simțindu-se bine, circulă pe afară. Problema este la nivel de evidență. În farmacii nimeni nu duce evidența testelor vândute. În mod normal, aceste teste ar trebui vândute cu condiția că testul se face pe loc și, dacă persoana e pozitivă, informațiile să fie înregistrate, să ajungă la ANSP, iar evoluția pacientului să fie urmărită de medicul de familie. Mulți fac aceste teste rapide acasă și nu sunt evaluați sub nicio formă.

— Există numeroase semnale că starea excepțională, instituită recent, este una pur formală, întrucât normele sanitare nu se respectă cum ar fi trebuit. Ce credeți dvs. despre felul în care se respectă starea excepțională în R. Moldova, mai ales că a început și școala?

— Cât despre școală, consider că copiii nu ar trebui să fie atinși. Însă părinții trebuie să știe că copiii lor pot fi infectați și pot fi contagioși. Dar copiii ar trebui să frecventeze școala – educația unei societăți e foarte importantă, chiar dacă este pandemie. Din păcate, în R. Moldova, unde sistemul educațional, alături de cel medical, are foarte multe probleme, e imposibil de educat o societate sănătoasă în mediul online. De aceea, susțin cu fermitate că copiii trebuie să frecventeze școala. Eu nu văd în asta o problemă. Copiii nu sunt în acea categorie vulnerabilă. Pur și simplu, părinții trebuie să fie atenți la unele aspecte – că aceştia se pot infecta, cum intră în contact cu buneii, dacă buneii sunt vaccinați sau nu. Cât despre restricții, purtarea măștii în locuri publice este o chestie absolut normală, atunci când e spațiu închis, în locurile unde sunt aglomerații. În Europa asta nu e așa o problemă, pentru că educația și respectul unul față de altul sunt extraordinare acolo. Noi trebuie să înțelegem de ce facem lucrurile astea. Nu e vorba că cineva vrea să închidă cuiva gura, prin intermediul măștii. Oamenii, dacă vor dori să fie auziți, vor fi. Important e ca mesajele pe care ei le transmit să fie corecte.

— Dar ce se întâmplă cu pacienții care vin acum în alte secții, nu în cea de COVID?

— Problema este că secția de Reanimare COVID, indiferent în ce spital este, solicită foarte multe resurse – oameni, medicamente, spațiu, finanțe. Totuși, activitatea spitalului nostru nu a fost totalmente blocată și își revine, în proporție de 70%, la condițiile de dinaintea pandemiei. Asta e o chestie îmbucurătoare.

— Mai vin studenți la medicină, rezidenții cum se descurcă? Sunt interesați tinerii de medicină?

— Da, spre binele lor, studenții s-au întors la forma de instruire cu prezență fizică. Eu mai activez și la Catedră, sunt asistent universitar și am avut deja un grup de studenți străini cu care, respectând formele de protecție, am fost și la pacienți. Important e că toți aceşti studenți sunt 100% vaccinați. Noi trebuie să înțelegem cu toții că nu suntem atât de importanți pentru Bill Gates (râde, n.r.). Dar suntem importanți pentru familiile noastre, pentru că suntem părinții cuiva, copiii cuiva și pentru ei inclusiv e important să ne vaccinăm.

— Ce urmează după valul patru?

— Tare sper că data viitoare când vom discuta, ne vom spune că în sfârșit s-a terminat COVID-ul. Eu tare vreau ca, după valul patru, totul să se termine. E o chestie pe care practic o visez – să mă întorc la activitatea mea normală. Clar lucru că pacienți vor mai fi, dar am speranța că nu va mai fi volumul de acum. Eu sper că societatea se va trezi, dacă după atâția ani, la urma urmei, a ales un guvern pro-european, și se va uni, va înțelege că lucrurile nu mai pot continua așa și noi trebuie să depunem toate eforturile ca să rezolvăm problema asta. Tare sper…

— Vă mulțumim!