„Marea majoritate a alegătorilor chiar cred că aleșii poporului pot deveni marfă”

Interviu cu Iurie Pasat, primarul satului Bălceana, raionul Hâncești

Bălceana, din raionul Hâncești, este un sat care face parte din circumscripția electorală nr. 38. Pe 15 martie, curent, alegătorii din acest sat au participat la alegeri parlamentare noi, după ce deputatul ales pe 24 februarie 2019, Alexandru Botnari (PDM), renunțase la mandatul de deputat. În martie, oamenii din Bălceana au avut de ales unul din cinci candidați. Deși majoritatea sătenilor au votat în favoarea Olesei Stamati, satul s-a pomenit cu un alt deputat pe circumscripția lor – doctorul Ștefan Gațcan. Deși a fost anunţat câștigător al scrutinului, deputatul nu a mai vizitat circumscripția sa, chiar dacă în campanie le promisese alegătorilor tot sprijinul. Acum o săptămână, alegătorii din circumscripția 38 au aflat că ar putea rămâne, pentru a doua oară, fără deputat, după ce Ștefan Gațcan a anunțat că se retrage din Legislativ, în urma unui scandal fără precedent iscat între socialiști și democrați. După alegerile din 15 martie oamenii din Bălceana au intrat în carantină, în sat înregistrându-se un număr mare de pacienți, dar și primul deces de COVID-19 din R. Moldova.

Cum trăiește satul astăzi? Cum se descurcă oamenii și cât de benefică a fost pentru alegători schimbarea sistemului electoral pe liste de partid în unul mixt, care a presupus alegerea deputaților pe circumscripții uninominale, dacă acești deputați pot fi „cumpărați”, „vânduți” sau urmăresc alte interese decât cele ale alegătorilor?

ZdG a dialogat cu Iurie Pasat, primar al localității la al doilea mandat, cel care a gestionat carantina în primul sat din R. Moldova, izolat din cauza pandemiei.

— Domnule primar, potrivit ultimelor evenimente din politica de la noi, circumscripția 38 Hâncești a rămas iarăși fără deputatul său. Când şi cum ar putea avea loc următoarele alegeri anticipate?

— Da, se pare că iarăși riscăm să rămânem fără deputat. Am discutat cu mai mulți colegi din Primărie. Deocamdată, atâta timp cât nu există o decizie finală în privința retragerii mandatului de deputat lui Ștefan Gațcan, cred că e devreme să ne pronunțăm asupra unor noi alegeri în circumscripție. Dar, după cum evoluează lucrurile, s-ar putea să mai trecem printr-un nou scrutin. Chiar astăzi m-am întâlnit cu mai mulți colegi, primari din alte sate și am înțeles că majoritatea sunt revoltați și cred că acesta e rezultatul organizării alegerilor în baza sistemului electoral mixt, votat de fosta coaliție PSRM-PDM, adică de cei care mai sunt și astăzi la guvernare. Dacă ar fi să ajungem iarăși la alegeri, ar însemna să ne asumăm și niște cheltuieli, deloc oportune în condițiile de astăzi.

— Apropo, cât ar fi să coste un eventual scrutin?

— Nu pot face niște calcule foarte exacte, dar cred că e vorba de milioane. Într-o singură circumscripție. Logic ar fi ca acești bani să nu mai fie consumați pentru alegeri – că mare folos din asta, oricum, nu avem, ci să fie direcționați satelor care au nevoie de apă, de canalizare, de drumuri, Dar, repet, ce avem astăzi, sunt consecințele sistemului electoral mixt. De altfel, nicio circumscripție de la noi nu este scutită de asemenea riscuri. Atât de șubredă e verticalitatea unor oameni politici, încât te poți aștepta la orice de la ei.

— Să fie cei aleși pe circumscripții mai vulnerabili decât cei aleși pe liste de partid?

— Nu este un secret pentru nimeni că și pe circumscripții așa-zișii candidați independenți sunt negociați tot de partide. În campanie toți au promis că vor fi deputații cetățenilor din circumscripțiile respective, că vor apăra interesele lor, dar atunci când ajung în Parlament sunt mai dependenți decât alții de anumite circumstanțe și forțe politice. Să luăm cazul aceluiași deputat Gațcan. Dumnealui a ajuns într-o situație prin care nimeni, cred eu, nu și-ar dori să treacă. Chiar astăzi vorbeam cu niște colegi că medicii, artiștii, pedagogii, sportivii ar trebui să-și facă meseriile, fără a râvni la funcții politice. În Parlament ar trebui să ajungă, preponderant, economiști și juriști, pe când medicii sau profesorii ar trebui să lecuiască și să educe societatea. Să facă munca pe care o cunosc cel mai bine.

— Apropo, la 15 martie, la Bălceana lumea pentru cine a votat mai mult?

— În satul nostru alegătorii și-au dat voturile pentru Olesea Stamati. Oricum, mergând la vot, oamenii au riscat, pentru că eram la început de pandemie. Imediat după alegeri, Bălceana a fost primul sat din R. Moldova care a intrat în carantină. La noi în sat, pe 13 martie, fusese înregistrat primul caz de îmbolnăvire. Lumea deja era speriată de COVID-19 și foarte mulți nu au ieșit la alegeri. Deputatul Gațcan a fost ales în urma participării unui număr extrem de mic de alegători în acel scrutin. La alegerile parlamentare noi din 15 martie au participat 23,30%, cu 18% mai puțin decât la 24 februarie, când au participat 41,9% dintre alegători. Până la urmă, problema nu-i asta, problema e că dl Gațcan nu a îndreptățit așteptările alegătorilor.

— Primul deces de COVID-19 din R. Moldova a avut loc în satul dvs. Bălceana a fost prima localitate intrată în carantină. În ajunul scrutinului și după s-au adus mai multe acuzații în adresa autorităților centrale că desfășurarea alegerilor ar fi generat răspândirea bolii…

— Aș aminti aici că, vineri, înainte de alegerile parlamentare noi, am cerut Comisiei Excepționale raionale anularea alegerilor în localitatea noastră, deși eram conștienți de faptul că alegerile nu pot fi anulate într-o singură localitate. Oficial, erau două soluții: ori se anulează pe circumscripție, ori are loc scrutinul. Până la urmă, s-a decis ca alegerile să aibă loc, cu respectarea tuturor rigorilor sanitare. Voi fi sincer acum. După analiza evoluțiilor ulterioare, pe care am făcut-o, după cum s-au îmbolnăvit oamenii, nu aș spune cu siguranță că lumea s-a îmbolnăvit neapărat în urma participării la scrutin. Astăzi mă frământă mai multe întrebări, legate de răspândirea acestui virus la Bălceana. Așa și nu ne este clar până acum de unde s-au infectat, aproape concomitent, cele 16 persoane virusate, într-un sat de vreo mie trei sute de locuitori (ceilalți, destul de mulți, fiind plecați peste hotare), dacă nu sunt din aceleași mahalale, sunt din zone diferite.

— Cum a fost să gestionați prima situație de carantină în R. Moldova?

— În calitatea mea de primar care a gestionat primul focar de COVID-19 din republică, de altfel, fiind absolut nepregătit pentru asta, recunosc că, datorită înțelegerii manifestate de săteni, ne-am descurcat… La acea etapă, nu aveam un protocol după care ar fi trebuit să gestionez situația. Am mizat mai mult pe intuiție, pe experiența altor țări, pe care o aflam din știrile de pe rețelele de socializare… Ulterior, mai mulți primari, care ajunseseră într-o situație similară, îmi telefonau de acuma mie și mă întrebau cum am procedat într-o situație sau alta, voiau să știe, practic, cum ne-am descurcat noi la Bălceana. Recunosc, nu a fost deloc simplu, în carantină.

—Familia dvs. cum a suportat carantina? Aici cum v-ați descurcat, ca a fost și asta o premieră?

—Nici aici nu a fost simplu… Soția muncește la Hâncești. Și fiica mai mare e tot acolo. Duminică, spre seară, a luat-o pe mezină în ospeție la sora mai mare și au plecat la Hâncești, astfel încât dimineața să fie la muncă. Iar de luni, așa s-a întâmplat, a fost instituită carantina, fiind închise toate intrările în sat. Astfel, timp de trei săptămâni, cât ne-am aflat în carantină, am vorbit doar la telefon cu familia, eu fiind singur acasă. Zilele treceau cum treceau, iar nopțile erau nespus de grele… Ziua eram cu gândul la oamenii din sat, ca să se descurce, să iasă sănătoși din izolare, că aveam diferite situații în sat… Iar noaptea, mă gândeam la COVID: dacă dă pe neașteptate peste mine, ce mă fac? Voi reuși sau nu să apelez 112? Era stresant, pentru că pe atunci cunoșteam mult mai puține decât acum despre această boală. Te puteai aștepta la orice.

— Cum s-a schimbat viața satului după carantină?

— Am urmărit zi de zi cum trăiește satul, cum se descurcă oamenii în izolare… Da, cred că regimul de carantină, situația aceasta de risc i-a schimbat pe mulți. Îmi amintesc de situațiile în care unii dintre cei care se descurcă mai bine financiar mă căutau la telefon ca să mă întrebe care familie din sat are mai multe nevoi, că ar ajuta-o cu niște făină, cu cartofi sau cu alte produse… Au fost situații diferite și deosebite. Un partid politic ne-a alocat 30 de mii de lei ca să cumpărăm produse alimentare pentru cei aflați în izolare… Am organizat achiziția produselor și am decis să primească pachete alimentare toate familiile din sat, indiferent de starea lor economică sau de simpatiile politice. Atunci când ofeream aceste pachete au fost cazuri când unii, care se descurcă mai bine, ziceau că transmit pachetul vecinilor sau unor familii nevoiașe din sat… A existat o stare de compasiune, de milă. Oamenii au înțeles că dacă ne ajutăm unii pe alții, putem scăpa mai ușor de probleme.

— Dar cum s-a schimbat viața dvs.?

—Mult. Acum înțeleg că în viață prioritatea cea mai importantă e sănătatea. Dacă până la pandemie aveam planuri de reparații, de mobilare a casei, acum mă gândesc mai întâi cum să ne păstrăm sănătatea și cum să fim cât mai mult timp și cât mai aproape de familie și copiii noștri.

— Dar cum a fost relația cu autoritățile centrale?

— Pe parcursul carantinei am avut impresia că toți au uitat de noi, că am rămas singuri, în izolare totală. Nu pot uita cum au adus-o, la intrarea în sat, pe consăteanca noastră – prima decedată în urma infecției cu noul coronavirus… M-au anunțat că aduc mortul și asta a fost. A trebuit să găsesc câțiva oameni care să accepte să ducă sicriul la groapă. Lumea era înfricoșată de boală și, ascultând mesajele „stați acasă”, nu voiau să iasă de prin gospodării. Dar pe cine a interesat atunci această condiție în care mă pomenisem, în calitate de primar?

— În prezent, cei care analizează tot ce s-a întâmplat și se întâmplă la noi, legat de pandemie, recunosc că suntem în impas, că nu se vede capătul acestui dezastru. Dvs., cum credeți, din ce cauză învingem atât de greu pandemia?

— Cred că lucrurile au mers și continuă să meargă greu, pentru că la noi nu există o gestionare profesionistă a situației. Eu nu înțeleg de ce premierul iese, bunăoară, dimineața cu niște declarații, după care iese președintele, „oleacă doctor”, cu declarații care, uneori, contrazic cele făcute anterior de premier, spre seară poate ieși ministra Sănătății, spunând altceva. Ce să înțeleagă cetățeanul? La început, oamenii erau mai organizați, mai ascultători, dar când a început acest „joc” al declarațiilor, fiecare a interpretat situația cum l-a dus capul. De ce despre problemele din sănătate nu ar trebui să vorbească doar reprezentanții instituțiilor din Sănătatea Publică? De ce aceștia nu sunt lăsați să facă declarații și să le vorbească oamenilor despre riscuri? Prea mult PR politic se face pe contul pandemiei.

— Dl Gațcan, după alegeri, sau după ultimele „decizii” a venit cu vreo adresare către alegătorii din circumscripția 38? Le-a explicat ceva? Le-a promis ceva?

— Decât filmulețele postate pe rețelele de socializare, în care dl doctor spune că are probleme psiho-emoționale și că s-a retras la reabilitare, nu am auzit nicio declarație, nicio explicație, făcută pentru alegătorii săi. De fapt, pe dl Gațcan, în calitatea sa de deputat ales pe circumscripția 38 Hâncești, noi nu l-am mai văzut deloc aici, deși menirea unui deputat ales pe circumscripție ar fi cu totul alta… Îmi imaginez că orice deputat, mai ales dacă e ales pe circumscripţie, când părăsește o fracțiune și aderă la alta, ar trebui să facă o vizită în teritoriu, să invite reprezentanți ai alegătorilor săi, nu neapărat membri ai partidului care l-a susținut și să le vorbească despre planurile sale. Să le spună de ce vrea să plece, de ce se retrage din Parlament, ce va face în continuare, cum rămâne cu promisiunile făcute în campania electorală. Atunci când a fost votat sistemul electoral mixt, se argumenta că deputatul ales va fi al alegătorilor, aceștia fiind în drept să-i retragă mandatul dacă el nu respectă promisiunile făcute în scrutin. Eu nu am văzut la noi niciun caz în care alegătorii să poată influența retragerea mandatului unui deputat.

— Dar cum se văd de la Bălceana aceste dezordini politice care se întâmplă la Chișinău: kulioace cu bani, trădări de țară, cumpărarea deputaților, traseismul politic și, mai nou, sechestrarea deputaților…

— Toate acestea arată foarte urât. Și nu doar la Bălceana, dar peste tot oamenii nu privesc cu ochi buni cele întâmplate. Noi am mai trecut prin tot felul de trădări. Oamenii, atunci când participă la scrutin, își dau votul pentru o idee. De obicei, imediat cum se văd în fotoliul de deputat, candidații uită de toate promisiunile electorale și nu-și mai amintesc deloc drumurile spre satele noastre… Până la alt scrutin. Unii preferă să umble dintr-o fracțiune în alta, fără a cugeta că atunci când un cetățean i-a dat votul el a pledat pentru anumite schimbări, viziuni, idealuri politice. Nu poți în campanie să spui una și după asta să te răzgândești și să faci altceva… Gațcan a ajuns deputat cu PSRM. Cei care l-au votat au ținut cont de asta, au fost probabil simpatizanții acestui partid… El, între timp, s-a răzgândit și a zis că trece la Pro Moldova. Ce să înțeleagă cetățenii care l-au votat? Chiar și eu, dacă l-aș fi votat, m-aș fi supărat că a alunecat pe altă platformă… Logic ar fi ca atunci când tu nu te mai regăsești în familia vreunui partid, depui mandatul și în Parlament ajunge următorul de pe lista electorală. Iar în cazul deputaților de pe circumscripție, decizia trebuie să revină electoratului, care l-a ales prin vot direct. Așa ar fi cel puțin onest.

— S-a vorbit și în cazul lui Gațcan, dar și a altor deputați trecuți la Pro Moldova, că aceștia ar fi fost motivați financiar, cu sume mari de bani, până la un milion de euro… Chiar credeți că acest lucru e real, că deputații pot fi atât de simplu cumpărați sau vânduți?

— Marea majoritate a alegătorilor chiar cred că aleșii poporului se pot vinde, pot deveni marfă. Personal, nu vreau să cred că astfel de târguri sunt posibile. Mai degrabă, aș zice că la mijloc sunt alte chestiuni, poate vreun subiect de șantaj. Nu exclud că unii o fi fost cumpărați și cu bani, dar nu cred că poate fi vorba despre sume atât de mari la noi, în R. Moldova. Dacă astfel de bani ar fi investiți în problemele satelor noastre, astăzi am fi cu toții mai fericiți acasă.

— Apropo, și dacă niște sume de bani, pe potriva celor vehiculate în spațiul public, ar ajunge la Bălceana, cum le-ați gestiona?

— În primul meu mandat de primar am reușit să asigur aprovizionarea localității cu apă, am deschis o rută de pasageri, am atras mijloace financiare pentru construcția sistemului de canalizare, am reparat drumurile din sat, ne-am ocupat de consolidarea râpelor și a podurilor. Acum, în actualul mandat, continuăm să reparăm drumurile, deoarece dacă am miza pe cei 180 de mii de lei, cât primim pe an de la Fondul Rutier, am avea nevoie de vreo 20 de ani, ca să reparăm drumurile din sat. Mai avem de reparat acoperișurile școlii și ale grădiniței… În general, mă gândesc să atragem în sat mai mulți investitori care ar oferi locuri de muncă oamenilor, astfel încât aceștia să rămână acasă, cu familiile lor. Banii mari, despre care mă întrebați și despre care se vehiculează că ar fi cumpărați deputații, nu sunt bani curați, iar de bani murdari noi nu avem nevoie la Bălceana.