„Mai multor formaţiuni din Parlament le este frică de alegeri anticipate”

Interviu cu ministra Educaţiei, Maia Sandu

— Cum calificaţi situaţia politică creată după alegerile parlamentare din 2014?

— Opţiunile electorale definesc o societate, cu toate problemele şi lacunele ei. Chiar dacă nu mi-am făcut iluzii în privinţa rezultatelor alegerilor parlamentare şi a formulei de guvernare ulterioare, trebuie să recunosc că nu m-am aşteptat la o asemenea evoluţie a lucrurilor. În perioada electorală mi-a fost frică de faptul că nu vom acumula suficiente voturi pe centru-dreapta ca să formăm guvernul; nu m-am gândit că, obţinând, destul de greu, o victorie la limită, vom ajunge să avem nevoie de voturi de la alte partide decât cele autodeclarate proeuropene. Consider că această situaţie este foarte periculoasă pentru ţară, dar şi pentru viitorul partidelor politice democratice. În primul rând, pentru că un guvern minoritar are capacităţi limitate de a implementa reforme şi nu poate lua decizii importante fără sprijin stabil din partea Parlamentului. În al doilea rând, mult mai grav este că această luptă inutilă pe centru-dreapta toarnă apă la moară celor care ţin neapărat să ne ofere în dar Rusiei. În plus, cred că alegătorii sunt de-a dreptul derutaţi.

— Este primul Dvs. mandat parlamentar. Cum vi se pare componenţa legislaturii? Activitatea Parlamentului?

— Parlamentul a fost ales de cetăţenii acestei ţări şi, din respect faţă de ei, mă voi abţine să comentez componenţa acestuia. În ceea ce ţine de activitatea legislativului, din experienţa mea scurtă, constat că există multă vorbă, multe pauze şi „responsabilitate” colectivă, care, cel puţin până acum, nu a condus la decizii în interesul alegătorilor.

— Maia Sandu a devenit, până la urmă, „mărul discordiei” în procesul de votare a noului Guvern. Cel puţin asta declarase liderul comunist, Vladimir Voronin. Cum credeţi, din ce cauză Voronin este atât de pornit împotriva dvs.? Aţi discutat vreodată cu el?

— Faptul că PCRM nu mă agreează e mai degrabă un compliment pentru mine şi nu mă surprinde. E o dovadă de consecvenţă ca, după mai multe încercări de a mă destitui din funcţie, comuniştii să nu accepte un guvern din care fac parte şi eu. Cât priveşte atitudinea negativă a PCRM faţă de reformele pe care le-am promovat noi în educaţie, aceasta este explicabilă. Chiar dacă o parte a societăţii sprijină politicile educaţionale, există şi oameni supăraţi, pentru că reformele sunt, într-adevăr, dificile. Comuniştii au decis să capitalizeze politic nemulţumirile unei părţi a societăţii, chiar dacă realizează că aceste măsuri sunt necesare. Este firesc ca opoziţia să critice guvernarea. Dar această critică era mai credibilă dacă viza domenii problematice în care nu a avut loc nicio transformare pozitivă, de exemplu dacă ar critica incapacitatea guvernării precedente de a combate corupţia. Deşi s-ar putea ca lipsa progresului pe această dimensiune să le convină. Nu am discutat niciodată cu liderul comunist din momentul învestirii mele în funcţia de ministru al Educaţiei. Însă cred că el înţelege foarte bine obiectivele pe care le urmărim noi în educaţie; nu e vorba de neînţelegeri care ar putea fi eliminate într-o discuţie. Mai degrabă e o ambiţie şi o încercare de a-şi împăca orgoliul. După atâtea tentative, într-o anumită măsură umilitoare pentru ei, de a mă demite, dar şi după multiplele compromisuri pe care au trebuit să le facă în ultimele săptămâni, comuniştii aşteaptă un mic „sacrificiu” din partea celor care le cer să voteze guvernul.

— De ce credeţi că sunt atât de puţine femei în Guvern? E pentru că nu am avea femei experte, profesioniste, care ar fi tot atât de potrivite ca şi bărbaţii nominalizaţi pentru funcţia de ministru?

— Avem puţine femei în guvern pentru că avem puţine femei în politică. Şi asta se întâmplă din două motive, în opinia mea. Primul este că noi trăim într-o societate uşor misogină, chiar dacă femeile în Moldova au mai multe oportunităţi şi sunt mai apreciate decât în alte ţări cu acelaşi nivel de dezvoltare. Uneori bărbaţii sunt misogini fără să realizeze acest lucru. De exemplu, atunci când o femeie se descurcă bine, i se spune că e mai bună chiar decât un bărbat, de parcă bărbatul e indicatorul performanţei. Pe mine nu mă supără asemenea comparaţii, dar e clar că avem nevoie de timp ca să învăţăm să apreciem oamenii la justa valoare. Al doilea motiv ţine de cultura politică din Republica Moldova sau, mai bine zis, de lipsa acesteia. Pentru oamenii oneşti, indiferent dacă sunt femei sau bărbaţi, este descurajant să se aventureze într-un proces politic cu reguli de joc dubioase, lipsite de transparenţă, inclusiv în ceea ce priveşte finanţarea partidelor. În acelaşi timp, eu cred că este foarte important ca femeile care reuşesc să ajungă în funcţii de răspundere să nu se lase manipulate de bărbaţi şi să facă lucrurile bine. Doar aşa vom reuşi să scăpăm de stereotipul că politica nu este pentru femei.

— Joi, după ne-votarea Guvernului Leancă-2, aţi plecat din R. Moldova. Reveniţi?

— Am avut o problemă de ordin personal. Am revenit deja.

— Credeţi că, după cele întâmplate acum în viaţa politică de la noi, mai are şanse R. Moldova să urmeze Acordul de Asociere cu UE şi să fie agreată în calitate de membru al UE?

— Îmi este greu să-mi imaginez cum un guvern care nu are sprijin majoritar în parlament va putea realiza angajamentele din Acordul de Asociere, dar asta nu înseamnă că este imposibil. Chiar cu PL în formula de guvernare, reformele ar fi destul de greu de promovat. Asta pentru că unele măsuri prevăzute în Acord afectează în mod direct interesele unor politicieni şi pentru că implementarea unor reforme necesită mult curaj şi spirit de sacrificiu. Vreau să cred că încă nu e totul pierdut. O coaliţie PLDM, PD şi PL încă mai este posibilă.

— 10 martie este termenul limită în care ar mai putea fi învestit Guvernul. Cum credeţi, ce va urma?

— Cred că un nou guvern va fi votat foarte curând, indiferent de ce va fi scris în program şi de componenţa acestuia. Asta pentru că mai multor formaţiuni din parlament le este frică de alegeri anticipate.

— Care credeţi că sunt problemele cele mai complicate ale clasei politice actuale?

— Problema principală este, probabil, faptul că actuala clasă politică moldovenească nu are sentimentul realităţii şi al gravităţii situaţiei în care se află Moldova. În plus, ne lipsesc valori fundamentale, ca integritatea, onestitatea şi curajul. Mai mulţi dintre politicienii de azi au o părere exagerat de pozitivă despre ei înşişi şi consideră că au tot timpul înainte ca să-şi consolideze puterea, prin orice mijloace, să-şi rezolve propriile probleme şi, mai târziu, poate şi pe cele ale ţării.

— Cum vedeţi calea cea mai eficientă de combatere a corupţiei în R. Moldova?

— Aşa cum demonstrează experienţa României, cel mai important lucru este să avem instituţii independente şi profesioniste. Cum anume putem ajunge acolo e mai greu de spus. Mai întâi trebuie să apară nişte politicieni care să permită acestor instituţii să devină independente şi puternice. În situaţia în care am ajuns, acest lucru nu se va întâmpla fără presiune din afara ţării şi mă refer aici la Uniunea Europeană.

— Sunteţi cunoscută ca o persoană foarte fermă în decizii şi foarte determinată în combaterea corupţiei. Aţi accepta într-o bună zi funcţia de directoare CNI sau şefă a Procuraturii Generale?
— Sunt sigură că există mai multe persoane ferme în decizii în R. Moldova care ar putea să facă aceste instituţii funcţionale. Întrebarea este cum să ajungă acolo? Şi dacă ajung, vor fi lăsate să-şi facă meseria? Oricum, eu cred că până şi cel mai vicios cerc poate fi rupt, dacă se doreşte foarte mult acest lucru.

— Ce aţi reuşit să realizaţi la capitolul combaterii corupţiei în educaţie? Cât v-a permis legislaţia şi anturajul?

— Noi putem combate corupţia în sistem doar în mod indirect. De exemplu, prin creşterea transparenţei proceselor, prin îmbunătăţirea reglementărilor, prin promovarea oamenilor integri în sistem, prin creşterea salariilor şi îmbunătăţirea finanţării instituţiilor. Măsurile întreprinse la Bacalaureat au avut şi ele ca efect reducerea corupţiei. Dar pentru a transmite un mesaj puternic că nu va mai fi tolerată corupţia şi pentru a descuraja acţiunile ilegale, trebuie să avem cazuri concrete de persoane care au fost sancţionate, eventual chiar condamnate, de către organele de drept.

— Care sunt momentele pentru care aţi muncit cel mai mult? Ce v-a reuşit şi ce nu v-a reuşit?

— Cel mai greu lucru a fost să conving o bună echipă de profesionişti să se implice în promovarea transformărilor în educaţie, să o facă în ciuda salariilor mici şi a obstacolelor unui astfel de angajament. Să încerci să faci o revoluţie de mentalitate cu resurse limitate şi impedimente de tot felul se poate dovedi un exerciţiu extrem de epuizant. Printre lucrurile importante pe care nu am reuşit să le facem şi care trebuie să rămână pe agenda guvernului în următorii trei ani se numără reforma pentru îmbunătăţirea calităţii resurselor umane în educaţie, cea mai importantă, crearea şi consolidarea instituţiilor de asigurare a calităţii în învăţământ şi continuarea procesului de modernizare curriculară.

— Câţi neprieteni v-aţi făcut în urma implementării noilor reguli la BAC? Vă afectează neprietenii?

— Cred că noţiunea nu corespunde unei asemenea situaţii. Există oameni care ne-au sprijinit atunci când am început lupta împotriva copiatului şi a corupţiei la Bac şi oameni care au fost deranjaţi de aceste măsuri. Ultima categorie eu o împart în două grupuri. În primul sunt tinerii, care, încurajaţi de tradiţiile proaste din sistem, nu au lucrat suficient de-a lungul anilor de studii şi s-au pomenit într-o situaţie stresantă pentru ei, când au realizat că nu vor putea să meargă la facultate. Nu ne putem supăra prea tare pe ei, mai ales dacă ţinem cont de deficienţele sistemului educaţional. Dar adevăraţii oponenţi ai acestor măsuri sunt cei care au făcut bani din vinderea de rezolvări, note, diplome de studii. Cu aceşti oameni nu trebuie să fim toleranţi, aceştia trebuie, cel puţin, excluşi din sistem.

— Dacă va fi modificată componenţa Guvernului propus, acum câteva zile, de Iurie Leancă, în ce condiţii aţi rămâne la Educaţie?

— Eu am spus şi cu alte ocazii că voi accepta să rămân în funcţie atâta timp cât voi avea sprijin politic pentru reforme. Dacă acesta nu va mai fi asigurat, ar fi ineficient, pe de o parte, şi împotriva propriilor mele principii, pe de altă parte, să rămân la minister. Un alt lucru care contează este sentimentul că faci parte dintr-o echipă care, în întregimea ei, lucrează în beneficiul ţării.

— Care este acum situaţia în PLDM? Se simte în PLDM tensiunea dintre Leancă şi Filat?

— Referitor la relaţia dintre cei doi, cel mai corect ar fi să obţineţi răspunsul direct de la sursă.

— Aveţi vreun regret ca aţi revenit în Moldova?

— Nu, nicidecum. Ultimii doi ani şi jumătate au însemnat o experienţă extraordinară pentru mine, o veritabilă provocare profesională. Am spus-o cu mai multe ocazii că, pe termen lung, educaţia este răspunsul la multe dintre problemele şi provocările cu care se confruntă societatea noastră şi lumea, în general. Respectiv, implicarea şi încercarea de a schimba, cât de puţin, lucrurile în bine în acest sector merită toate eforturile. Şi apoi, eu cred că e mai bine să regreţi că ai făcut anumite lucruri, decât să regreţi că nu ai făcut nimic.

Pentru conformitate, Alina Radu

Acest interviu a fost realizat luni, 16 februarie 2015