Legea psihologului: „Mai puține divorțuri, mai puține crime, mai puține acte de suicid”

Condițiile de viață tot mai stresante au generat apariția pe piață a unui număr din ce în ce mai mare de „terapeuți” falși în diverse domenii, inclusiv în cel al  psihologiei. Practicile false, neîntemeiate pe cunoștințe sau pe argumente științifice, cauzează numeroase probleme celor care apelează la ele. Cel mai des, persoanele ce recurg, fără a conștientiza, la practicile „salvatorilor” falși  cheltuiesc bani mulți pentru astfel de terapii, pierd timp, dar și sănătate, în condițiile în care aceste remedii sunt ineficiente sau chiar nocive. 

Așa cum în R. Moldova lipsește o lege care să reglementeze domeniul prestării serviciilor psihologice și să prevină astfel activitatea falsă a autointitulaților psihologi, lipsesc și soluțiile de limitare a accesului persoanelor la asemenea servicii, dar și remediile de combatere a falselor activități ale unor așa-ziși psihologi. 

În aceste circumstanțe, o echipă de profesioniști, în urma mai multor consultări publice, a elaborat un proiect de lege ce își propune să reglementeze exercitarea profesiei de psiholog în R. Moldova. Autorii proiectului de lege pledează pentru standarde de calitate în domeniu, dar și pentru mai multă siguranță și încredere oferită celor care au nevoie de asistență psihologică. Potrivit autorilor proiectului de lege, implementarea prevederilor incluse în document ar presupune reformarea domeniului astfel încât asistența psihologică și psihoterapeutică să fie oferită beneficiarilor exclusiv în mod etic, în condițiile respectării confidențialității.

Am discutat cu Daniela Sîmboteanu, psihologă, expertă în domeniul protecției drepturilor copilului, despre așteptările și posibilele efecte ale noii legi. Aceasta precizează că, de fapt, acest proiect de lege este unul destul de întârziat. „Noi am ratat cel puțin 10 sau chiar 15 ani în care aveam nevoie de o asemenea lege. Să ne amintim că în R. Moldova, primii psihologi au absolvit facultatea prin 1993-1994. Deci, de pe atunci ar fi trebuit să funcționeze un cadru legal care să reglementeze activitatea psihologilor. La noi însă, în primii ani, majoritatea psihologilor erau încadrați în instituțiile de învățământ și erau ghidați de cadrul legal din domeniul Educației. Odată cu evoluțiile societății, au apărut mai multe domenii în care s-a solicitat implicarea psihologilor, iar în ultimii 10-15 ani, și din partea populației au apărut mai multe solicitări de asistență psihologică într-un cadru privat. Oamenii sperau și mai speră că, având suportul psihologilor, ar putea identifica soluții eficiente pentru problemele lor”, punctează Sîmboteanu. 

— Să înțelegem că această creștere a solicitărilor din partea populației a și generat sporirea numărului de psihologi?

— Da. Pe de-o parte, instituțiile de învățământ au deschis mai multe facultăți, care au instruit mai mulți psihologi. Pe de altă parte, în special în urma pandemiei de Covid, au apărut mai multe probleme emoționale, inclusiv de sănătate mintală. Oamenii aveau nevoie și căutau ajutor psihologic, voiau să fie consiliați de profesioniști. Cu toate acestea, în R. Moldova nu există un cadru legal care să reglementeze cum ar trebui să fie organizat acest serviciu psihologic. Și mai importante decât reglementarea unui cadrul legal sunt aspectele ce țin de asigurarea protecției beneficiarilor de servicii psihologice. Nu este o noutate pentru nimeni faptul că în prezent, pe lângă serviciile profesioniste, avem servicii oferite de diletanți, care nu respectă normele etice, principiile de bun simț și de empatie față de beneficiari.

— Și care sunt principiile care ar trebui să fie respectate de psihologi în activitatea lor?

— În exercitarea actului profesional, psihologii adevărați se bazează pe principiul competenței, specializării și integrității profesionale, respectând abordarea „nu dăuna”. Este important și principiul independenței, nediscriminării, imparțialității profesionale și liberei concurențe, principiul umanismului, asigurării demnității și respectului față de oameni, dar și principiul respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, principiul informării și al consimțământului prealabil, principiul confidențialității și păstrării tainelor profesionale. Am estimat că în instituțiile statului – școală, poliție, spitale sau penitenciare, activează peste o mie de psihologi. Aceștia sunt angajați oficial, dar nu le sunt asigurate mai multe lucruri care ar garanta calitatea serviciilor. În prezent, lipsește un cod etic al psihologilor, majoritatea sunt calificați ca și cadre didactice, dar nu ca și psihologi. 

— Ce se întâmplă cu o persoană care a venit la un psiholog căutând răspunsuri la întrebări pentru a-și soluționa problemele personale, dar a întâlnit un „specialist” lipsit de etică, care nu poate face față mai multor rigori?

— Impactul e mai mult decât negativ, pentru că sunt numeroase cazuri în care psihologii nu se întreabă ce probleme anume au oamenii care apelează la ei. Sunt cumva loviți de dezamăgiri, de deznădejde? În astfel de situații, oamenii pierd bani, pierd timp, dar și sănătate. O persoană care primește un serviciu neprofesionist din partea unui psiholog riscă mult că problemele sale interne nu doar că nu vor fi soluționate, dar că va intra într-un impas și mai mare. În loc de stabilizare, persoana poate ajunge pacient într-o instituție specializată în psihiatrie. În loc de stabilizare psihologică, în loc de găsirea unor soluții, în loc de suport pentru integrarea într-un mediu sau pentru restabilirea unui echilibru intern, se întâmplă viceversa: persoana devine și mai dezechilibrată, riscând să fie afectată de o tulburare psihică. Dintr-o stare de tristețe, care ar putea fi abordată și atenuată de către un psiholog profesionist, persoana ar putea ajunge în depresie.

— Dar care sunt cele mai frecvente probleme care le cauzează persoanelor probleme psihologice ori stări inclusiv depresive?

— Nu avem studii care ar demonstra care sunt cel mai frecvent întâlnite probleme, deși este cert că e vorba despre situații legate de relații interpersonale, relații copii-părinți de diferite generații. Sunt probleme legate de starea emoțională a persoanei, de crizele de vârstă pe care persoanele le confruntă sau de crizele legate de anumite circumstanțe sociale. Și la nivel mondial, în urma COVID-ului, s-a constatat creșterea nevoii de servicii psihologice. Tot mai frecvent aceste servicii au fost solicitate după ce oamenii au stat foarte mult timp închiși în casă, confruntându-se cu probleme care poate au existat și anterior în relațiile interpersonale, dar pentru că a fost instituit acest lockdown, ele s-au acutizat, ajungându-se chiar la divorțuri. Și apoi, tot ce se întâmplă în jur – războiul, crizele politice, economice – toate acestea generează diverse reacții. De fapt, un psiholog lucrează cu reacția persoanelor la situații și nu cu situația. Serviciile psihologice, fiind tot mai solicitate, contribuie la dezvoltarea copilului, la pregătirea copiilor pentru școală, îi ajută pe copii să treacă mai ușor peste eșecurile școlare. Psihologii lucrează și cu cei dotați, ajută la orientarea profesională a copilului. Sunt și psihologi organizaționali. Avem multe organizații care caută psihologi pentru consolidarea echipei, ca angajații să răspundă la diverse provocări care există în legătură cu adaptarea acestor oameni la locul de muncă, la situații noi care apar în colective. Deci, aplicarea psihologiei este foarte vastă și nu se limitează doar la consultații private. 

— Cum pot delimita beneficiarii un specialist profesionist de unul rătăcit în această profesie?

— Mai întâi, un psiholog adevărat e cel care are studii în domeniul psihologiei. Nicio profesie nu există în lumea asta în care oamenii profesează neavând studii. Noi nu vom merge niciodată la un medic care nu are studii în medicină, nu vom apela un jurist care nu are studii în drept. Exact așa e și în psihologie. La noi însă s-a profanat acest domeniu și în prezent, avem pe piață foarte multe persoane care s-au autodeclarat psihologi fără să dețină licență în psihologie.

— Dar ce fel de studii au aceștia?

— Sunt diverse categorii. O parte dintre aceștia au studii în alte sfere, dar au hotărât să urmeze studii de masterat în psihologie. Universitățile i-au acceptat și aceștia au studii de masterat în psihologie, autodeclarându-se psihologi. Această practică este inadmisibilă, ea nu este recunoscută la nivelul Federației Europene a Psihologilor, care subliniază clar că un psiholog este o persoană care deține studii de licență în psihologie, masterat, dar și alte studii de specializare. Un masterat în psihologie este un avantaj pentru cei care îl dețin. Bunăoară, o persoană care are studii de licență în drept a obținut un master în psihologie. Acest masterat îl poate ajuta să se aprofundeze în probleme din domeniul dreptului, dar nu îi poate permite să practice psihologia. Din altă categorie sunt cei care au intrat la studii postuniversitare. Problema este că pe piața noastră sau pe cea din afară astfel de specialiști sunt acceptați. De obicei, astfel de școli oferă cunoștințe avansate, dar e ca și cum aceștia au ajuns direct la etajul 10 cu ascensorul, fără să treacă pe la nivelurile inferioare. Un psiholog ar trebui să aibă studii de licență în psihologie, un masterat într-o specializare, dar și o școală postuniversitară de psihoterapie, dacă vrea să practice psihoterapia. Prin acest proiect de lege ne propunem să aliniem serviciul psihologic de la noi la standardele care există la nivel european și global.

— Și care e noutatea proiectului de lege?

— Mai întâi, ne propunem instituirea unui Colegiu al psihologilor, dar și elaborarea unui registru al psihologilor în care să se regăsească toți psihologii, astfel încât cei interesați să contacteze un specialist să o poată face cu încredere, fie că e vorba de persoane private sau de instituții oficiale sau comerciale. Orice angajator s-ar putea convinge că un candidat sau altul întrunește sau nu condițiile necesare pentru deținerea poziției de psiholog. Prin acest proiect de lege va fi formalizat sistemul de liberă practică a psihologiei în R. Moldova. În prezent, oricine poate închiria un spațiu, scrie pe ușă că este psiholog sau chiar psihoterapeut. Dacă este mai bănos, mai plătește publicitate sau participă la niște emisiuni… Lumea este, de obicei,  credulă. Mulți apelează aceste persoane fără să se întrebe dacă ei sunt adevărați sau falși. Avem specialiști cu diplome obținute în urma unor studii on-line, făcute timp de 2-3 luni. 

— Ce impact ar putea avea noua lege?

— În urma acțiunii acestei legi, cetățenii vor beneficia de servicii de calitate, vor fi mai eficienți în viața personală și profesională, vor fi mai puține divorțuri, mai puține crime, mai puține acte de suicid, mai multe persoane care se vor realiza mai eficient profesional.