(VIDEO) Interviu cu Vladimir Voronin: „Igor Dodon, un președinte „culcat” sub democrați”

Interviu cu Vladimir Voronin, președinte PCRM, ex-președinte al R. Moldova

— Dle președinte, încotro se îndreaptă R. Moldova? Spre Est, spre Vest, sau într-o direcție deocamdată neclară?

— Cei care formează astăzi majoritatea parlamentară, socialiștii cu democrații, parcă, la prima vedere, s-au împărțit. Dodon se ocupă de Est, iar democrații – de Vest. Dacă însă la concret, atunci R. Moldova se îndreaptă în beznă, așa cum a fost în ultimii 8 ani, cu părere de rău. Cea mai mare tragedie e că, după ce s-au tot lăudat că au votat legi reformatoare, în viața omului simplu nu se schimbă nimic.

— Dar unde ar trebui să se îndrepte?

— R. Moldova trebuie să se dezvolte independent, cu forțe și cu surse proprii. Noi, fiind la guvernare în 2001—2009, am demonstrat că e posibil așa ceva.

— Chiar credeți că astăzi ar fi posibil ca R. Moldova să reziste fără finanțare externă?

— Noi, când am venit la putere în 2001, R. Moldova avea 85% din PIB datorie externă. Peste o lună, toate instituțiile financiare internaționale au dispărut din țară. Dar, ne-am descurcat. R. Moldova are toate posibilitățile să se dezvolte de sine stătător. Trebuie doar să fie condusă normal. Uitați-vă cum umblă aceștia care azi guvernează, bâlbâindu-se și tremurând că nu li se dau credite. Dar, nu e posibil să trăiești toată viața în datorii.

— Actuala guvernare este pro-europeană sau doar încearcă să beneficieze de banii europenilor, declarându-se pro-europeană?

— Ei folosesc obraznic acest aspect pentru a primi bani. Dar, dacă luăm Acordul de Asociere cu UE și ne uităm ce s-a executat, nu vom găsi niciun punct executat real.

—Președintele Igor Dodon și PSRM sunt la guvernare sau în opoziție?

— Dodon e ales neconstituțional. Din acest motiv, noi am declarat boicot alegerilor. În primul tur, ne-au susținut 50% din alegători, care nu s-au prezentat la urne. Pentru mine, el nu există ca președinte. Eu nu văd în el președinte. Eu văd în Igor Dodon o persoană care, încă înainte de a fi ales, înainte de a începe campania electorală, înainte de toate-toate, culcată sub democrați definitiv. Și el de acolo nu mai iese.

— În ce sens „este culcată sub democrați”?

— Toate indicațiile, toate chestiile astea. Credeți că el l-a votat benevol pe Timofti? Toți știu ce a fost atunci.

— Deci, considerați că Igor Dodon este subordonat PD-ului?

— El lucrează și este subordonat PD-ului. Este sluga PD-ului. Da. În toate chestiunile, în toate problemele. Și în Parlament, când ceva nu reușesc democrații, socialiștii imediat ridică mâna. Și în societate tot așa.

— Cu ce credeți că se va termina această colaborare? Au mai fost în așa situație și cei din PLDM și PL, iar ulterior Filat și Chirtoacă au fost reținuți…

— Ei toți se gândesc doar la ziua de azi, dar la ce va fi mâine, nu le ajunge minte să se gândească. Asta-i problema, ei nu se gândesc la perspectivă.

— Îl cunoașteți pe Igor Dodon. Deși nici el, nici soția sa nu au firme, au bani de vacanțe scumpe, casă de lux, concerte grandioase. De unde așa bani?

— Din păcate, îl cunosc. Am citit în presă despre finanțarea partidului din Bahamas. Iată de unde vin banii. Dar, mai departe, de unde sunt acei bani real, organele de drept să se ocupe.

— Organele de la noi pot să se ocupe? Au mână liberă?

— Ale noastre nu au liber, doamne ferește. Trebuie să se ocupe organele internaționale.

— După președintele Timofti, care apărea rareori în public, după actualul președinte, care promovează o politică pro-rusă, unii contestatari de-ai dvs. au început să vă privească cu alți ochi. Cum i-ați descrie pe succesorii dvs.?

— Eu nu l-am recunoscut pe Timofti ca președinte, pentru că a fost ales nelegitim. A fost ales din a treia încercare și nu din două, cum spune Constituția. Nu am vorbit niciodată cu el. Și pe Dodon nu-l recunosc. Dlui Timofti, însă, i-a ajuns minte și capacități, se vede că transmise de la părinți, să nu facă prostii. Nu a știut a face nimic bine, dar nu a făcut prostii, comparativ cu Dodon. Ăsta, în fiecare zi calcă pe bec și lucrează mai mult pentru imaginea sa.

— De ce nu ați candidat la prezidențiale? Nu a fost gestul dvs. o mână de ajutor pentru Dodon, care a beneficiat de întreg electoratul de stânga, ce era anterior al comuniștilor?

— Nu, în situația care era atunci și după ce a fost modificată în mod obraznic Constituția, eu nu aveam niciun drept moral să candidez. Dacă nu ar fi fost modificată Constituția, era altceva.

— Pe Zinaida Greceanîi ați făcut-o prim-ministră și ați înaintat-o candidată la funcția de președinte, dar v-a trădat. Cum explicați acest gest?

— Sunt interese. Ei nu au avut și nici nu au poziție care să le aparțină. Sunt interese să se mențină cu orice preț la guvernare. Ei îi vor trăda pe toți. Când va veni timpul, și pe Dodon îl vor trăda și primii vor fugi de pe corabia asta a lor. La fel și democrații.

— Cum erau Dodon și Greceanîi în PCRM?

— Atunci erau mai disciplinați decât soldații care stau în „karaul”. Așa-s cei care trădează.

— Cine pe cine a influențat: Dodon pe Greceanîi sau Greceanîi pe Dodon, când au plecat din partid?

— După cum observ și după cum am văzut și atunci când eram împreună, cred că Greceanîi îl influența pe Dodon. Lor li se spunea că sunt mama și feciorul.

— Ce-i leagă, de fapt?

— Idee nu am. Cred că interesele.

— Același lucru s-a întâmplat și cu Violeta Ivanov, o altă apropiată a dvs. Să fie la mijloc doar banii?

— Ei, mata cuvântul ăsta, „apropiată”, schimbă-l cu altul. Nu eram atât de apropiați. Cât despre bani, ce, nu ați citit pe site-ul vostru sau al cui despre dânsa? Ce casă construiește… Ea, ca și Dodon, ca și alții, sunt carieriști. Nu contează pentru ei ideologia partidului. Pe ei îi interesează ca acest partid să fie la suprafață, iar ei să fie acolo, la conducere, lângă turtă.

— De unde s-a luat Dodon în politică? Vi-l amintiți cum era la început, când a venit în partid?

— El în partid a venit mai târziu. Inițial, cineva din Guvern l-a propus. Dacă îmi amintesc bine, el avea o firmă. Nu țin minte cum se numea. Eu am pus atunci în sarcina Guvernului să deschidă prima bursă de mărfuri. Atunci, nouă ni s-a spus că el este capabil și poate să organizeze activitatea acestei burse. Și într-adevăr, a organizat-o. Nu știu cât de corect și cât de bine, dar a făcut-o. Apoi, consilierii mei l-au propus viceministru al Economiei. Iată așa a ajuns el în politică.

— S-a scris mult că, la fel ca și Igor Dodon, şi Vlad Plahotniuc ar fi o „creație” a dvs., mai întâi în afaceri, apoi în politică. Apropo, acum am așteptat vreo jumătate de oră în anticamera dvs. Am înțeles că, anterior, Plahotniuc tot aștepta mult până intra în biroul dvs., pe când erați președinte. E adevărat?

— Toată chestia asta cu Plahotniuc e inventată de jurnaliști.

— Deci, nu stătea în anticameră?

— Fii serios. El niciodată nu a fost în cabinetul președintelui R. Moldova. Prima dată am făcut cu el cunoștință în timp ce vizitam și controlam cum are loc reparația Mănăstirii Curchi. Firma pe care o conducea el atunci era responsabilă de un obiect, pentru că toate obiectele de pe teritoriul Mănăstirii erau repartizate la diferiți agenți economici. El administra ceva, nu mai țin minte ce firmă.

— Plahotniuc a sprijinit vreodată financiar PCRM?

— Cine? Nu acceptă businessmenii ăștia PCRM. Când aud de comuniști, ei fug ca dracul de tămâie.

— L-ați avantajat vreodată, când erați președinte, iar el stătea mai mult în umbră? V-a cerut vreodată ceva?

— Nu putea să-mi ceară, pentru că nu comunicam. Prin cine să-mi ceară?

— Dar cu fiul dvs., Oleg, în ce relații era?

— Nu știu. Mi se pare că se cunoșteau, pentru că ambii aveau afaceri în construcții.

— Astăzi în ce relații sunteți cu Plahotniuc?

— În niciun fel de relații.

— Când ați vorbit ultima dată?

— Cred că atunci când era în Parlament. Acum ar fi bine de restabilit relațiile, pentru că el e președintele PD, unul din cele mai super-puper partide, iar eu, în calitate de conducător al PCRM, ar fi bine să discutăm. E o idee care vă aparține vouă.

— Dacă l-ați suna acum, v-ar răspunde? Știe numărul dvs. de telefon?

— Nu știu dacă el pe al meu număr îl știe, dar eu pe al lui precis că nu-l știu.

— Controlează el astăzi tot ce se întâmplă în R. Moldova?

— Aici apare o întrebare. Așa spuneați și despre mine, că Voronin controlează tot ce zboară în Moldova. Vreau însă să vă spun cu toată sinceritatea că nu este nici Voronin, nici Plahotniuc, nici altcineva, care să controleze totul. Sunt oameni care răspund de direcțiile respective și, prin acei oameni, un șef trebuie să controleze activitatea. Dar, fizic, tu să controlezi totul, e imposibil.

— Cine avea mai multă putere, dvs., în 2001—2009, sau Plahotniuc astăzi, în 2017?

— Nu pot spune. Depinde despre ce putere vorbim.

— Putere de influență, să zicem.

— Eu aveam puterea bazată pe Constituție și pe lege. Care e acum situația, clarificați-vă cu dânșii.

— Dar pe dvs. Plahotniuc v-a șantajat vreodată?

— Nu, noi aveam atunci puterea cu 71 de mandate în Parlament. Ăsta era cel mai bun factor, pe care acum nu-l au nici democrații în mod cinstit, pentru că ei i-au cumpărat pe ăștia ca să fie mașini de vot, și nici socialiștii. Cum poate să mă șantajeze pe mine Plahotniuc? Nici pe aproape. Nu, nu, nu. Se exclude chestia asta. Nu numai Plahotniuc, dar nimeni.

— Dar când au plecat cei 14 deputați și se zvonea că PD stă în spatele plecării lor, l-ați sunat pe Plahotniuc să vorbiți cu el, să-i cereți explicații?

— Nu. Aceste explicații trebuiau să le prezinte cei 14 deputați, propuși de partid, susținuți de partid. Şi alegătorii au ales partidul, dar nu pe Ivanov, Vitiuc sau pe alții personal.

— Poate că ei au fost forțați?

— Nu știu dacă au sau n-au dosare, dar că ei au avut cârlige aruncate pe ei și cu cârligul ăsta i-au și tras în PD, eu sunt ferm convins.

— Tocmai de asta, nu merita să-l sunați pe dl Plahotniuc și să-l întrebați?

— Dar mata nu socoţi că asta ar fi o înjosire foarte mare pentru mine personal?

— Când dvs. erați un om foarte important, Plahotniuc încă nu era nimeni…

— Ei toți erau „nimeni”. Când mă uit acum la ei în Parlament dintr-o parte, nici nu vreau să-mi amintesc cine au fost ei, dar acum stau „s umnîm vidom” în Parlament. Chiar aceștia 14, cine a știut că ei o să fie trădători? Au fost persoane care nu m-am gândit niciodată că pot să facă prostia asta. De exemplu, Porcescu de la Strășeni. Om „poreadocinîi” din toate punctele de vedere. Eu aveam o încredere în el, dacă nu mai mult decât în mine. Eu singur am rămas uimit de deciziile multora din ei. Sunt câțiva pentru care eu poate am un regret. Ceilalți, cum spun rușii, erau „ciumadan bez ruciki”, ei știau că data viitoare n-o să mai ajungă în Parlament.

— Cum credeți, R. Moldova se îndreaptă spre dictatură? Sau spre un model cum este Rusia sau Belarus, unde un

om deține, practic, toată puterea?

— Asta întotdeauna a fost un pericol, în diferite regimuri. Și ăsta ar fi un pericol foarte strașnic și pentru R. Moldova, pentru independența, pentru integritatea țării. Acum, când Moldova este parte a multor structuri, organisme internaționale, europene, când Moldova a semnat Acordul de Asociere cu UE, când Moldova are multe obligații, nu cred că aceste instituții europene, și eu mizez foarte mult pe ele, vor permite acest dezastru. Ieri m-am întâlnit cu Ambasadorul SUA și i-am spus că, iată, pentru mine acuma „nastupaiet ceas X”, când am să văd poziția acestor instituții după votarea votului mixt. Comisia de la Veneția a spus că nu se acceptă, nu că trebuie modificări, cum spune Siriojca Sârbu. Nu, nu, nu. Comisia de la Veneția a spus categoric – nu se acceptă. Comitetul Politic al UE tot așa a spus, APCE tot așa și-a expus opinia despre aceasta. Dacă ei încalcă acum opinia acestor instituții internaționale, vreau să văd cum se vor șterge aceste instituții de scuipatul acesta în ele din partea majorității acestea parlamentare.

— „Prietenul” dvs., Mihai Ghimpu, spunea că votul mixt legalizează, într-un fel, Transnistria…

— Nu, nu legalizează nimic. Votul mixt menține la guvernare PD-ul și tot acest scandal din jurul modificării legii despre alegerile parlamentare are ca scop să salveze PD-ul.

— Ce politicieni vedeți în viitor în R. Moldova, care ar putea veni la guvernare pentru a rezolva problemele țării?

— În primul rând, aici trebuie de vorbit nu despre o sumedenie de politicieni, că nici nu-i avem, dar nici nu ne trebuie. Trebuie o echipă puternică, care să organizeze această activitate. Eu, de exemplu, nu înțeleg formarea organului executiv pe principii politice și pe principii de repartizare a voturilor în Parlament. Eu știu că guvernul trebuie să fie format pe principii profesionale, indiferent din care partid este. Da, primul-ministru lasă-l să fie propus de această coaliție majoritară, dar ceilalți trebuie să fie selectați de o comisie specială, să selecteze profesioniști. Cât timp vom trimite acolo persoane din partea partidelor, atâta timp o să fie dezastru și n-o să fie niciun fel de rezultat în Moldova.

— Iată, de exemplu, Maia Sandu are vreo șansă să vină la guvernare?

— Nu știu, credeți voi ce vă spun sau nu, dar eu cu Maia Sandu nu am discutat nici două vorbe. Nici nu am văzut-o la distanță de doi metri. Spun toți că era secretarul comisiei la care eu eram președinte când conduceam comisia pentru integrare europeană. Eu nu știu, nu țin minte.

— Dar cum o vedeți ca politician?

— Nu știu, nu cred că ea are perspectivă mare de a se ridica mai sus.

— Dar Andrei Năstase?

— Depinde de mulți factori. Vedeți, în toți anii aceștia, câți au fost prim-miniștri, câți au fost la guvernare. Eu nu pot acum spune că nu, iar mâine ei să ajungă acolo și pe urmă o să spună că, vedeți, el nu a avut încredere și așa mai departe. O să vedem.

— Acum și Anatol Șalaru a făcut un partid nou și președinte de onoare este Traian Băsescu. Ce șanse are acest partid?

— Astea-s jocuri de-ale lui Băsescu.

— De-ale lui Băsescu sau de-ale lui Plahotniuc?

— Nu, nu-l mai implicați voi chiar peste tot pe Plahotniuc, nu-l mai eroizați așa. Prin așa întrebări și așa probleme voi parcă îl faceți jertfă. Nu aș crede că are el și cu Băsescu, și cu Șalaru… Cine știe rădăcinile acestea unde se duc?

— Arestările din ultima vreme reprezintă o luptă cu corupția sau sunt răfuieli politice?

— În orice caz, la suprafață, se arată că e luptă cu corupția. Cu Filat încă se mai poate de spus despre componenta politică, dar despre ceilalți ce fel de componentă politică poate să fie? Ori într-adevăr sunt materiale care demonstrează că ei s-au ocupat cu prostii, ori sunt interese care nu au putut fi repartizate.

— Dar Șor merită să fie pedepsit pentru modul în care a gestionat BEM?

— Toți cei care au participat la furtul acestui miliard trebuie să răspundă. Noi, de exemplu, de când s-a ivit acest scandal, cerem să ni se ofere lista celor care au luat credite, dar până astăzi nu ni se oferă această listă. Nouă, deputaților.

— Dar cine credeți că a furat miliardul?

— Foarte mulți. Foarte multe persoane. Și prin credite, și prin scheme.

— Când spuneți foarte mulți, asta înseamnă că și de la PD, și de la PLDM, de la toate partidele care au fost atunci la guvernare, da?

— Nu că de la partide, dar cei care atunci aveau posibilitatea să „hăpăiască”.

— Și acum sunt pedepsiți toți?

— Nu, nu. Nici pe aproape. Și firma aceasta americană, Kroll, mie-mi pare că e o firmă fantomă, care special o să tărăgăneze până atunci când o să le fie lehamite la toți sau or apărea alte probleme mai importante, mai arzătoare și or uita de acest miliard. Dar banii de unde s-au furat? De la statul R. Moldova, de la cetățenii R. Moldova. Ce fac organele noastre interne? De ce așteaptă ca o firmă străină să ne deschidă ochii? De ce organele noastre, Ministerul Finanțelor, Banca Națională, Procuratura nu verifică unde s-au dus banii și cine i-a furat?

— Sediul pe care-l construia PCRM pe str. Armenească a ajuns acum la niște persoane apropiate lui Plahotniuc. Puteți să ne spuneți cum s-a întâmplat asta?

— Noi l-am construit împreună cu firma ceea care ni l-a construit. Noi am avut acolo numai o cotă, în acel sediu, și am dat garanții că rambursăm această cotă. Au trecut 8 ani de zile și noi ceva-ceva am rambursat, dar mai mult n-am avut posibilități și am fost nevoiți să vindem această cotă a noastră.

— Asta înseamnă că o firmă care era apropiată lui Plahotniuc a construit?

— Eu nu știu cu cine-s apropiați ei. Idee n-am. Iar mata umbli cu Plahotniuc. Voi luați și-i construiți un monument ceva… Nicio întrebare nu scapă fără Plahotniuc.

— Pentru că, în Moldova, orice se întâmplă, lumea crede că Plahotniuc face. Nu-i adevărat?

— Eu nu pot spune că-i adevărat sau că nu-i adevărat, că-i corect sau că nu-i corect. Categoric nu pot spune, pentru că nu cunosc până în detalii. Dar eu știu de când eram președinte că nu poate o persoană să-i țină pe toți sub control, să-i monitorizeze și așa mai departe. Nu știu, poate ei au alte scopuri, eu poate aveam alte scopuri și realizam alte sarcini ca președinte.

— Dar credeți că-i va veni și lui timpul când îl vor trăda persoanele apropiate?

— Dar de asta nu scapă nici… nimeni nu scapă. Și mai mult ca atât, să vedeți ce o să iasă la suprafață, de exemplu, dacă el pleacă undeva sau ceva… Să vedeți ce o să iasă. Și nu numai după el. După oricine. Pe mine cum m-au controlat ăștia care au venit din urma mea după 7 aprilie 2009? Ohoho! Eu am semnat în timpul activității mele 8800 de decrete prezidențiale. Le-au verificat pe toate. Inclusiv au ajuns la gramatica decretelor. Eu, până a deveni președinte, nu scriam în grafie latină. Eu am absolvit 4 instituții, dar toate la Moscova, și clar lucru că eu scriam… dar mi-am luat o persoană, profesoară, și jumătate de an m-am ocupat cu lecțiile.

— Apropo, sunt deputați care nu cunosc limba de stat – limba română.

— Limba de stat…

— E normal acest lucru?

— R. Moldova a fost tot timpul o țară polietnică. Avem și bulgari, și găgăuzi, și ruși, și ucraineni. Din punct de vedere al comunicării, nu-i normal, dar situația a fost de așa natură. Voi vă grăbiți. Și mata, ca persoană tânără, și ziarul dvs. se grăbește, și mulți alții se grăbesc. O să treacă o generație-două și o să vorbească toți moldovenește.

— Dar este diferență între moldovenească și română?

— Problema nu-i într-aceasta, dar de aici pornește statalitatea, de aici pornește demnitatea noastră de cetățeni ai țării. Dacă noi singuri nu știm a cui limbă vorbim și a cui istorie o studiem, vai de capul independenței și a suveranității noastre. Dar ce? Problema transnistreană nu a apărut din cauza limbii? Care alte probleme au fost la mijloc? Când s-a votat în parlament, pe 31 august, limba. Atunci. Eu doar eram ministru de interne, ultimul ministru de interne al RSSM.

— Cum calificați relațiile actuale cu România?

— România duce în Moldova o politică de expansiune.

— Dar cu UE?

— Actuala conducere a Moldovei nu este capabilă să execute nici măcar un alineat din Planul de Acțiuni R. Moldova – Uniunea Europeană, întocmit chiar de ei. Se ocupă doar de cerșirea banilor.

— Dar cu SUA?

— Statele Unite doresc să ne ajute, dar nu au pe cine.

— Dle Voronin, o parte importantă dintre cei care erau în guvernele PCRM în 2001—2009 lucrează acum pentru PD. La vamă este acum fostul ministru Vrabie și sunt unii care chiar lucrează la firmele domnului Plahotniuc. Cum s-a ajuns la asta?

— Nu, aici nu trebuie așa, pe toți la hurtă și pe toți să-i implicăm în politica asta a noastră idioată. Omul trebuie să supraviețuiască. Omul are familie, interese, situații. Omul trebuie să-și rezolve problemele. N-o să stea el să aștepte până or veni iar comuniștii și să moară de foame. El trebuie să lucreze undeva. Dacă-și onorează obligațiile, dacă-și onorează funcțiile, atunci care sunt pretențiile? Că el a lucrat cu comuniștii? Dar pe urmă, dacă or veni iar comuniștii, eu ce, pe toți ăștia care au crescut în ultimii ani, persoane tinere, persoane competente, profesioniste, să le spun că voi ați lucrat cu democrații și cărăbăniți-vă nu știu unde? Nu, așa nu se face.

— Aveți vreun regret din perioada în care ați fost președinte?

—Mai multe regrete.

—Spuneți-ne ce regretați sau ce ați fi făcut altfel dacă ați putea da timpul înapoi?

—Regret… poate cel mai important pentru mine a constat în aceea că, în pofida la toate eforturile și la toată sârguința mea, chiar și fiind de origine din Transnistria, n-am putut soluționa problema unificării țării. În situația când între aceste două maluri au fost jertfe, s-a vărsat sânge, și generația asta de oameni încă este, e foarte greu de depășit. E foarte greu. De aceea noi am și ieșit cu demnitate din 7 aprilie, n-am permis să se verse sânge. De aceea eu m-am și menținut în politică. Pe 10 noiembrie 1989 eu n-am permis să se tragă în mulțimea de oameni și să fie vărsat sânge. Acei care trec prin sânge și prin jertfe omenești, aceia n-au perspectivă. Uitați-vă la Ucraina. De câți ani deja se prelungește Maidanul? De ce? Pentru că au fost date indicații să tragă din arme în acei care erau pe Maidan. Da, oamenii au dreptul să greșească, și greșesc nu din cauza lor proprie, politicieni de ăștia de care avem și noi azi în Moldova îi scot în stradă… Și ce, noi o să începem a-i împușca pe acești oameni? Doamne ferește!

— Dar problema transnistreană nu credeți că nu se rezolvă fiindcă de ea au nevoie și politicienii de la Chișinău, și cei din regiunea transnistreană, pentru a pune pe roate diferite scheme?

— Noi nu am participat la scheme și nici nu am avut propuneri. Dar și eu am auzit așa discuții. Pentru cei care au condus și conduc astăzi această zonă, poate și există aceste posibilități.

— În ce relație mai sunteți cu Iurie Roșca, cu care ați colaborat în perioada de după 2005?

— Cu Iurie Roșca nu am relații. Dacă e să vorbim despre perioada în care la guvernare s-a aflat PCRM, atunci relațiile cu Roșca, într-o măsură mai mare sau mai mică, erau constructive. Așa cum trebuie să fie în cazul în care și partidul de la guvernare, și opoziția se pronunță pentru consolidarea statalității Moldovei – țară comună și pentru unii, și pentru alții – și pentru asigurarea intereselor cetățenilor R. Moldova, pentru creșterea consecventă și continuă a bunăstării oamenilor.

— E adevărat că PPCD a falimentat ca partid politic, iar Roșca ca lider, pentru că v-a votat în 2005, la al doilea mandat?

— Întrebați-l pe Roșca. Cât privește opinia mea, pot spune că Iurie Roșca și PPCD au mai multe motive să-i privească drept în ochi pe cetățenii Moldovei decât majoritatea activiștilor și forțelor politice de pe actuala avanscenă politică.

— La pădurea Țiganca, arendată de familia dvs., mai mergeți?

— Da, o dată vara și de 2—3 ori iarna. Noi peste tot am fost gospodari. Nu îți imaginezi cum era reședința de la Condrița când am ajuns președinte. Dezastru. Am făcut regulă. Și la Țiganca facem așa. Plantăm pădure, hrănim animale tot anul, nu doar când începe sezonul de vânătoare. Facem totul omenește.

— Aveți prieteni în politică?

— Winston Churchill (politician britanic, n.r.) a spus cândva că în politică nu există prietenii, există interese. Ăsta e și răspunsul.

— Nici în politica moldovenească nu e loc de prietenii?

— Nu, dar nici dușmănie nu trebuie să fie. N-ai dreptul, oricine ai fi tu, fie că ești președinte sau un simplu cetățean, să-l învinovățești pe un om care are o opinie diferită față de tine și care nu votează așa cum votezi tu și să ți-l faci dușman. Eu nu am utilizat niciodată acest cuvânt. Am vorbit despre oponenți, despre trădători, prostituate politice, dar nu dușmani, în interiorul țării.

— Fiul dvs. ce face acum?

— Fiul meu acum nu are de lucru. Nu-i permit să facă nimic. El avea firmă de construcții, dar acum nu-i permit să câștige niciun tender. Nu are niciun fel de relații cu guvernarea. Categoric.

— V-ați gândit vreodată să scrieți o carte despre activitatea dvs.?

— Voi toți mă întrebați, dar nimeni nu vrea să mă ajute. De vreo doi ani mă gândesc, dar nu are cine scrie cartea. Eu, capacități pur profesioniste pentru a scrie, nu cred că am. Da, eu pot să descriu evenimente, exemple… Ar trebui ceva de spus. Poate aș putea spune și mai multe decât ți-am spus matale în interviu.

— Vă mulțumim!

— Da. Voi să fiți cuminți și să citiți câteodată ziarul „Comunistul”.

Pentru conformitate, Victor Moşneag, Anatolie Eşanu