Început de 2016. R. Moldova se află într-un impas greu de estimat

Cine e  responsabil de situaţia în care suntem? Cum poate fi depăşită aceasta?

R. Moldova se află într-un permanent proces de incertitudine politică

Tatiana Badan, președinta Congresului Autorităților Locale din Moldova, primara satului Selemet, Cimișlia

Prima şi cea mai importantă cauză a crizei este incapacitatea sistemului actual politic şi administrativ de a face faţă provocărilor pe plan intern şi extern, or, în R. Moldova, s-a păstrat un sistem politic şi administrativ sovietic, excesiv de centralizat, politizat, clientelar, întemeiat pe aşa-numiţi lideri de partide (majoritatea dintre care s-au discreditat). Sistemul actual de alegeri nu asigură crearea unei elite care ar reprezenta cu adevărat cetăţenii şi regiunile. La guvernare, ajung mulţi oameni extrem de îndoctrinaţi, fără autoritate, fără imagine şi fără capacităţi de lider. Totodată, multora le lipsesc cu desăvârşire valorile etico-morale. Aceasta este o consecinţă a alegerilor bazate pe liste de partid, unde oamenii, de regulă, sunt selectaţi nu după criterii de profesionism, etică şi morală, dar după mărimea contribuţiei financiare şi gradul de afiliere personală faţă de liderul de partid. La noi, partidele sunt considerate SRL-uri ale liderilor/finanţatorilor numiţi şi „saci cu bani”, care-şi promovează interesele personale, în detrimentul celor naţionale. Şi administraţia publică este una nereformată, birocratizată, lipsită de orice capacitate de a elabora şi implementa politici eficiente. Un astfel de sistem constituie una dintre frânele care împiedică dezvoltarea R. Moldova pe calea democraţiei, modernizării şi europenizării. Această situaţie a cauzat discreditarea întregii clase politice şi guvernamentale atât pe plan intern, cât şi pe plan extern. Gradul de dezamăgire şi neîncredere din partea cetăţenilor şi a partenerilor de dezvoltare este extrem de mare, fiind confirmat şi de sondajele din ultimii ani.

Instabilitatea politică, lipsa reformelor structurale şi de sistem sunt o altă cauză a crizei. De doi ani, R. Moldova se află într-un permanent proces de incertitudine politică: preelectorala şi alegerile parlamentare, alegerile locale, schimbarea a trei guverne doar într-un singur an etc. În aceste condiţii, întregul sistem administrativ a fost blocat, devenind nefuncţional. În consecinţă, reformele, asumate cu mult fast de guvernările de la noi, sunt blocate sau se confruntă cu mari restanţe. Chiar şi strategiile incluse în Acordul de Asociere rămân neimplementate. Sunt afectaţi cetăţenii, care nu au sesizat vreo îmbunătăţire a vieţii lor, în pofida promisiunilor guvernanţilor. De altfel, rata de realizare a Acordului de Asociere RM-UE este de sub 20%, potrivit unui studiu al Expert-Grup.

Cu siguranţă, şi criza financiară şi economică la care s-a ajuns în urma furtului din sistemul bancar şi a blocării reformelor, influenţează negativ situaţia. Acum statul se află în pragul incapacităţii de plată, există restanţe la salarii, parametrii economici se diminuează. R. Moldova este într-o situaţie extrem de umilă, fiind determinată „să cerşească” ajutor financiar din partea partenerilor de dezvoltare. Majoritatea, însă, sunt dezamăgiţi şi încep să pună condiţii pentru acordarea ajutorului financiar. Partenerii R. Moldova au început să realizeze că suportul necondiţionat a fost valorificat ineficient. Şi mai grav e că cetăţenii aşa şi nu au văzut vreun efort real al celor de la guvernare, legat de investigarea rapidă şi obiectivă a cazurilor de corupţie.

Deci, dacă e să vorbim despre vinovăţie, toate instituţiile politice şi guvernamentale sunt responsabile de ceea ce se întâmplă în R. Moldova. În special partidele parlamentare sunt responsabile de politizarea excesivă a instituţiilor statului, dar şi de promovarea incompetenţei şi lipsei de profesionism în cadrul administraţiei publice.

De aceea, primul lucru care urmează a fi realizat în R. Moldova pe termen mediu şi lung – este o reformă profundă a sistemului politic şi administrativ, astfel încât să avem un sistem de administraţie modern, european şi eficient, atractiv, care ar acţiona în interesul cetăţenilor.

Pe termen scurt, urgent, ar trebui implementate reformele stipulate în Acordul de Asociere. Un element fundamental, care a lipsit până în prezent, este creşterea rolului societăţii civile şi al autorităţilor locale în procesul de implementare şi monitorizare a reformelor.

Partidele politice care au guvernat din 2009 au eșuat lamentabil

Igor Grosu ex-viceministru al Educației

Situația din 2016 este consecința directă a politicii interne duse din 2009 până în prezent. Clasa politică, zisă pro-europeană, pe lângă puținele victorii obținute pe dimensiunea integrării europene, s-a complăcut în bătălii între partide și devorarea concurenților, a partajat pe criterii politice instituțiile statului (în special cele de drept – CNI, CNA, MAI, Procuratura, CSM). Acțiunile guvernanților, cea mai recentă fiind maniera dubioasă de creare a coaliției și votare a guvernului, sunt diametral opuse față de ceea ce înseamnă democrație. Iată că în 2016 nimeni nu mai pune la îndoială faptul că trăim într-un stat capturat, în cea mai mare parte, de o singură formațiune politică – Partidul Democrat, flancat de câțiva „aliați de companie”. Partidele politice care au guvernat din 2009 au eșuat lamentabil. De altfel, o bună parte din proaspeții „democrați” sunt nimeni alții decât progeniturile partidului comunist.

La prima vedere, soluția este una simplă – schimbarea clasei politice. Dar oricine ar veni acum la guvernare, oricât de bine intenționat ar fi, va avea o misiune dificilă. Va trebui să destructureze un sistem corupt, construit pe interese de grup și scheme de devalizare a statului, să refacă instituțiile statului, să recupereze, în cel mai bun caz, o parte din miliardul furat. Însă cel mai complicat va fi recăpătarea încrederii oamenilor în stat.

Anticipatele rămân a fi o opțiune pentru schimbarea guvernării actuale, căreia îi va fi greu să trișeze atât pe plan național, cât și extern. Chiar dacă guvernul încearcă să adopte în pripă acțiuni populiste, societatea va fi greu de mințit de această dată.

În același timp, nu trebuie să privim anticipatele ca un scop în sine, mult mai importante sunt rezultatele. Este important să fie asigurate condiții de desfășurare a alegerilor egale pentru toți actorii politici și ca cetățenii, oriunde s-ar afla, să își poată exercita dreptul la vot. Până atunci, instituțiile trebuie să funcționeze, salariile și plățile sociale, mizere cum sunt, trebuie să fie plătite.

Prima țară care s-a oferit să ne ajute este România, de altfel ca de fiecare dată. Dar, ironia sorții, prima vizită a guvernării la București s-a transformat din una triumfală într-o bătaie de cap. Țara vecină a pus termene de realizare și condiții foarte stricte. Majoritatea dintre ele reprezintă, de fapt, restanțele guvernării din 2015. Așa și nu a fost ales un guvernator al Băncii Naționale, iar predecesorul, în care nimeni nu mai are încredere, continuă să conducă instituția. Solicităm alegerea unui guvernator competent, în cadrul unul proces deschis și transparent, sub monitorizarea atentă a societății civile și a partenerilor externi. De asemenea, este importantă modificarea legislației bancare și finalizarea auditării celor trei bănci care au falimentat. S-ar putea să avem surprize mari și aici, iar robinetele prin care banii noștri plecau peste hotare să nu fie încă închise. Resetarea relațiilor cu Fondul Monetar Internațional este o sarcină și mai complicată, fără de care colaborarea cu alți parteneri nu este posibilă. Depolitizarea și reformarea instituțiilor de drept, o restanță deja „eternă” a guvernării de la Chișinău, și multe altele. Totodată, condiționalitatea cea mai importantă este demararea unui dialog real cu protestatarii, societatea civilă și partidele de opoziție. Să vedem cât de sinceră va fi guvernarea în acest proces.

Eu credeam că fiecare trebuie să-și facă munca corect și onest

Gheorghe Erizanu, scriitor

Toți suntem vinovați. Poate cu excepția lui Mihai Ghimpu (din propria sa declarație). În peste 20 de ani de independență, noi am pierdut prin coclaurile democrației incipiente, autoritarismului komunist, guvernelor Filat și celor care au urmat sistemul real de valori, alias meritocrația, bunul-simț și speranța. Am ucis sistemul educațional. Și am alungat cultura din societate. Am introdus noțiuni de „poneatie” în loc de reguli de joc și competiție. În toate domeniile.

Nu cunosc răspunsul. Eu credeam că fiecare trebuie să-și facă munca corect și onest. Pe segmentul lui. Atât. De la ușier până la premier.

Probabil, am greșit. Cred că trebuie să o luăm de la capăt. Să învățam alfabetul bunului-simț sub presiunea imensă a rea-voinței și a găinăriilor în masă. E ușor de spus. E imposibil de realizat. Îl respect pe Gandhi. Dar nu cred în izbânda teoriilor lui aici și acum. Cei deștepți zic că avem nevoie de o perioadă de stabilitate. Ca, sub presiunea societății și a factorilor de decizie de aiurea, să demontăm bucată cu bucată acest puzzle al dezastrului. Am dubii. Rea-voința se poate osifica, întări în această perioadă de respiro. Răul are nevoie de timp scurt ca să se întărească. Binele are nevoie de mulți-mulți ani. Și, esențial, pentru victoria binelui e nevoie de speranță. Răul nu are nevoie de speranță.

Oricum ai da, nu văd nicio sclipire pentru viitorul pe care-l mai am de trăit. Căutați optimiști în altă parte. Cei care știu că binele va învinge răul. Și trăiesc în civilizații.

Eu trăiesc într-o simplă viață de om. Viața mea se măsoară în zile, ani, muncă onestă și nicio speranță.

Capacitatea lui Plahotniuc de a supraveghea instituţiile statului e absolut uimitoare

Igor Boțan analist politic

Vina pentru criza economică, financiară, politică şi morală în care a ajuns R. Moldova o poartă clasa politică, în mod special exponenţii acesteia – liderii formali şi informali ai partidelor politice care au guvernat ţara în ultimii 15 ani. În societate s-a conturat deja opinia că regimul autoritar al ex-preşedintelui Vladimir Voronin a creat condiţii propice pentru manifestarea plenară a „talentelor” lui Vlad Plahotniuc în calitate de manager al business-urilor „familiei” prezidenţiale, al diferitelor scheme de „optimizare”, redistribuire şi redirecţionare a veniturilor întreprinderilor de stat şi private. Acest gen de „optimizări” s-a realizat prin „luarea sub control” a persoanelor-cheie din sistemul de drept şi de reglementare. În 2009 a avut loc înlocuirea clanului lui Voronin cu „guvernarea pro-europeană”, care a furat miliardul. Liderii PD şi ai PL ne asigură că această „schimbare” nu s-ar fi produs fără contribuţia lui Vlad Plahotniuc.

Guvernarea „pro-europeană”, care a furat miliardul, şi-a început activitatea prin semnarea protocolului secret privind partajarea instituţiilor de drept şi de reglementare. Această partajare secretă a fost justificată în public de către liderul PL, Mihai Ghimpu, care a dezvoltat aşa-zisa „teorie a pârghiilor”, prin care partidele din coaliţia pro-europeană, care a furat miliardul, se puteau ţine reciproc în condiţii de „şah”, rezolvând problemele personale şi de clan fără frică, cu ajutorul pârghiilor respective. Cel mai performant jucător s-a dovedit a fi Vlad Plahotniuc. Partenerul său de „coaliţie pro-europeană”, care a furat miliardul, Vlad Filat, pe care-l numea „rege al contrabandei” ca răspuns la apelativul „păpuşar”, a primit „şah-mat” şi se află actualmente în penitenciar. Un alt partener de „coaliţie pro-europeană”, care a furat miliardul, Mihai Ghimpu, sub ameninţările permanente cu „şah”, despre care putem judeca şi datorită investigaţiilor jurnalistice ale ZdG, a renunţat la lupta împotriva „Corporaţiei Air-Bank”, a acceptat să facă coaliţie majoritară de „guvernare pro-europeană” alături de transfugii comunişti ai lui Artur Reşetnicov, fost protagonist al documentarului „Atac asupra Moldovei”, în care învinuia România de organizare a loviturii de stat la 7 aprilie 2009.

Este important să ne întrebăm dacă nu cumva exagerăm atunci când îi atribuim lui Vlad Plahotniuc capacităţi extraordinare. Probabil nu, dacă luăm în considerare un şir de fapte incontestabile. Vlad Plahotniuc a reuşit să înjghebe o majoritate de 19 deputaţi, din totalul de 35, în Adunarea Populară a Găgăuziei, fără ca PDM să fi câştigat măcar un singur mandat în alegerile din 2012. Această performanţă a fost reprodusă recent, în decembrie 2015, când doar simplul anunţ al lui Vlad Plahotniuc că revine în politică a produs timp de 7 ore un seism în fracţiunea PCRM, care a pierdut 2/3 din deputaţii săi, afiliaţi imediat la PDM. Sunt cu adevărat enigmatice resorturile pe care le foloseşte Vlad Plahotniuc pentru astfel de transformări ale „materialului uman”. Şi mai uimitoare este capacitatea lui Vlad Plahotniuc de a supraveghea instituţiile statului. În calitate de simplă persoană privată el a reuşit să-i convoace, în vara anului 2014, în cabinetul său personal, pe cel mai influent bancher din Moldova – Ilan Şor, pe liderul celui mai influent partid din „coaliţia pro-europeană”, care a furat miliardul – Vlad Filat, şi pe prim-ministru, care a venit la întâlnire la îndemnul şefului de partid, fără să ştie unde merge şi cu cine urmează să se întâlnească. Aceste detalii curioase le ştim din faimosul denunţ al bancherului Ilan Şor, care l-a mituit pe Filat. Este de remarcat că denunţul lui Ilan Şor îl identifică pe Plahotniuc drept adept al binelui public, care a organizat întâlnirea pentru a-i ameninţa pe cei prezenţi că-i va pedepsi dacă admit ruinarea sistemului bancar. Deci, Vlad Plahotniuc ştia foarte bine ce urma să se întâmple. Mai mult, el s-a ţinut de cuvânt, şi cel asupra căruia a arătat Şor a fost pedepsit.

Ce-i de făcut în această situaţie? Se pare că nu există alte soluţii urgente decât eliminarea de la guvernare, prin alegeri, a „pro-europenilor” care au furat miliardul şi depolitizarea instituţiilor de drept şi de reglementare.

A rămas doar timp pentru fapte concrete

Ion Dolganiuc, primarul satului Colibași, raionul Cahul

Vedem cu ochiul liber că situația în care suntem este o consecință a lipsei de responsabilitate a guvernării centrale față de promisiunile făcute. Odată cu accederea la putere, promisiunile au fost uitate, asupra lor prevalând intrigile politice, la baza cărora nu au stat ideologii sau principii, ci interese private și de afaceri. De la 2009 încoace, guvernările care s-au perindat la putere nu și-au onorat promisiunile făcute, iar acest fapt a descurajat puternic cetățenii. Urmăresc tot ce se întâmplă în satul nostru, la Colibași. Constat că lumea e confuză, derutată. Zi de zi, spiritul de neîncredere pune stăpânire pe oameni.

Amintesc aici că satul nostru, Colibași, a fost una dintre cele mai active localități în perioada luptei pentru Eliberare Națională și pentru Independență.

Personal, simt un fel de frică în legătură cu marile dezamăgiri ale oamenilor. Nu vreau să descopăr că luptătorii de altădată își pierd încrederea în idealuri și valori. Chiar și în aceste condiții, noi, cei de la Colibași, încercăm să păstrăm spiritul de luptă, în speranța că mai e loc de o schimbare în bine.

Cred că ar trebui să punem punct etapei în care doar ne-am exprimat indignările. Acum e nevoie de unitate. Prin fapte concrete ,și nu prin declarații, problemele ar putea fi depășite. Faptele concrete, însă, ar trebui să fie cele legate de promovarea democrației reale, și nu a celei verbale…

De altfel, dacă în următoarele 4-5 luni situația nu se va schimba, va fi mare jale în R. Moldova. E o perioadă foarte dificilă. Lumea cere ca guvernarea să gândească la rece. Nu mai avem timp de declarații, a rămas doar timp pentru fapte concrete.