În campaniile electorale, orice „gogoașă” prinde picioare și se rostogolește prin tot satul

Interviu cu Petru Popescu, artist plastic, consilier în cadrul Consiliului local Valea Trestieni, Nisporeni

— Pe noi, cei de la ZdG, ne-a impresionat vizita dvs. la redacție, pentru a sesiza problemele satului. În calitate de consilier local, ce ați întreprins?

— Când au devenit cunoscute aceste ilegalități, am adresat un demers primarului Grigore Cananău, solicitând informații la aceste subiecte. Nici până în prezent nu am primit un răspuns. Au urmat sesizări către Procuratura Nisporeni, Procuratura Generală, Procuratura Anticorupție, CNA. Unele dintre ele au fost remise spre examinare Procuraturii Nisporeni, iar la altele ni s-a răspuns că „faptele nu întrunesc elementele infracțiunii”. În urma unei așa-zise anchete desfășurate de IP Nisporeni, care s-a bazat doar pe declarațiile parțiale ale celor învinuiți și ale primarului, fără a fi citat nici eu, în calitate de reclamant, Organul de Urmărire Penală a emis un raport către Procuratura Nisporeni, solicitând neînceperea urmăririi penale. Deși în sesizările depuse am cerut examinarea problemei la fața locului, pentru a avea o anchetă complexă, transparentă, obiectivă, care ar permite stabilirea circumstanțelor și stabilirea adevărului, acest lucru nu a avut loc. În final, printr-o ordonanță de refuz a pornirii urmăririi penale, emise de către Procuratura Nisporeni, a fost stabilită o suprafață totală de 31 ha de teren arabil, acaparat ilegal, suma prejudiciului fiind de doar 3.024 de lei. În consecință, cei care au acaparat aceste terenuri au fost sancționați în temeiul art.116, al. 2, Cod Contravențional, cu o amendă de 1.200 de lei, în timp ce bugetul local a ratat venituri de zeci de mii de lei din neîncasarea impozitului funciar și a taxelor de arendă. Ulterior, a fost depusă o contestație împotriva ordonanței respective, am adus mai multe argumente privind aspectele omise în totalitate în cadrul anchetei, dar aceasta fost respinsă ca fiind nefondată, cu menținerea deciziei inițiale. Apropo, în anii 2015-2019, actualul primar a deținut funcția de inginer funciar, fiind singura persoană din sat cu funcție de răspundere pe domeniul funciar, care a cunoscut despre aceste ilegalități. Dar, din momentul în care a preluat funcția de primar și până în prezent, nu a intervenit pentru a stopa neregulile, iar în cadrul audierilor, deseori a tăinuit o parte din ilegalități. Acest fapt, pe lângă manifestarea neglijenței în serviciu și cauzarea unor prejudicii materiale intereselor publice, ridică suspiciuni rezonabile de complicitate la aceste acțiuni.

— Cât de mult descurajează tăcerea sau răspunsurile evazive ale instituțiilor statului la demersuri în care sunt sesizate eventuale cazuri de corupție?

— Personal, nu voi tolera sub nicio formă hoția, minciuna, corupția, fărădelegea și bătaia de joc, voi depune în continuare toate eforturile ca să îndreptățesc fiecare vot acordat de oameni. Voi lupta pentru restituirea fiecărui metru pătrat de teren și a fiecărui leu care aparține localității. Consider că am obligația civică și morală să condamn astfel de năravuri, chiar dacă sunt conștient de riscurile la care mă expun, pentru că acolo unde legea nu funcționează e periculos să ai dreptate. Mă încurajează ideea că adevărul nu moare nicicând. Nu se îneacă și nu arde. Adevărul învinge și iese întotdeauna la suprafață.

— Tinerii din generația dvs. sunt atrași ani la rând de altfel de viață, pe care o găsesc în afara R. Moldova… De voie sau de nevoie ați rămas să locuiți în sat?

— Pur și simplu, am încercat să fac aici ceea ce puteam face în altă parte, chiar dacă sunt conștient că nu e simplu și că e mult mai greu decât dacă aș fi plecat. După absolvirea, în 2011, a Facultății de Urbanism și Arhitectură, am activat un timp în calitate de arhitect, iar din 2019 am revenit la o pasiune mai veche, legată de sculptură, pictură, iar mai nou – modelarea artistică a betonului. Dar, colac peste pupăză, pandemia mi-a dat mai multe planuri peste cap, astfel încât, pe viitor, nu este exclusă probabilitatea de a pleca din țară.

— Și cum e să trăiești din artă în R. Moldova?

— Ori de câte ori sunt întrebat dacă aici e posibil să trăiești din artă, îmi doresc mult să pot răspunde „da”. Dar, atunci când valorile se vând la colț de stradă pentru a supraviețui, singura șansă rămâne să cauți soluții în altă parte. Ca să reziști, ai nevoie de nervi de oțel. Atunci când oamenii economisesc bănuț cu bănuț, probabil ăsta ar fi ultimul domeniu în care ar investi. De obicei, mai solicitate erau lucrările mici, accesibile ca preț, dar, în pandemie, oamenii au renunțat și la acestea. Deseori, ești închis ca într-un cerc, când bănuții obținuți din vânzarea unei lucrări sunt investiți în materiale și instrumente, pentru a da viață altei lucrări. Atunci când faci un lucru cu mult suflet și dăruire, satisfacția sufletească pe care o primești la final nu are preț, deși trebuie să renunți la multe. Nu pretind la titlul de artist. Nota finală o dă publicul. Se spune că frumusețea este în ochii celui care privește.

— Dacă ar fi să descrieți în câteva cuvinte viața satului dvs., ce ați spune?

Când mă uit spre satul meu, îmi văd copilăria ca într-o oglindă. Aici am crescut, am colindat toate dealurile, de aici am pornit. E un loc sfânt. Acum 15-20 de ani, satul era mult mai plin de viață, acum arată pustiu, migrația oamenilor a lăsat un fel de tristețe. Dar, în ciuda tuturor neajunsurilor, libertatea pe care o găsești aici în cântecul păsărilor, în mirosul florilor, nu se compară cu nimic. De altfel, imaginea satului este asemeni unui tablou pe care îl port cu mine oriunde. Un fel de icoană. Aceasta se regăsește și în lucrările mele…

— Da, în R. Moldova, satele sunt pustiite, lipsite în special de tineri… Cum pot fi readuse la viață satele noastre?

— De ani buni, demografia R. Moldova este grav afectată de migrație, depopularea lovind în durabilitatea existenței multor localități, în special rurale, dar și a bunăstării economice, în ansamblu. Satul moldovenesc este la limita existenței demografice. Pentru unele localități, deja este prea târziu pentru a fi readuse la viață, acestea fiind practic șterse de pe hartă. Satele seamănă tot mai mult a cimitire, case și grădini în paragină, oamenii se chinuie să trăiască de pe o zi pe alta, familii destrămate cu părinți la mii de km distanță și copii lăsaţi în voia sorții, din care mai târziu vom realiza că am crescut niște monștri pe bani veniți din străinătate. Ne îngropăm părinții și bunicii prin Skype, iar casa și ograda în care am crescut rămân de vânzare. Numărul populației se reduce anual cu zecile de mii, pentru că oamenii fug de aici în căutarea unor condiții de trai mai bune, motivele cel mai des invocate fiind lipsa locurilor de muncă, salariile mici în raport cu prețurile, nivelul înalt al corupției… Multe sate intră într-un ritm accentuat de îmbătrânire, ceea ce înseamnă că, fără un efort economic și o resuscitare urgentă a situației, nu va fi posibilă readucerea lor la viață. Și modul prin care au fost tratate periferic localitățile rurale a creat o discrepanță și mai mare dintre sat și oraș. Astfel, la sate, cetățenii au rămas față în față cu propriile probleme. Singuri. Pentru readucerea la viață a satelor sunt necesare politici de dezvoltare rurală, prin dezvoltarea infrastructurii de transport și drumuri, alimentare cu apă, canalizare, evacuarea gunoiului, facilitarea accesului la servicii de primă necesitate, asigurarea accesului la educație și diverse activități culturale, acordarea unor facilități și susținerea în deschiderea unor noi afaceri de către antreprenorii tineri, atragerea fondurilor externe pentru dezvoltarea localităților rurale.

— Cum a schimbat pandemia viața satului Valea Trestieni?

— La Valea Trestieni, restricțiile impuse de situația pandemică au fost și mai sunt resimțite. Au fost sistate mai multe activități culturale, a fost sistată activitatea instituțiilor publice și de învățământ, au existat restricții de circulație, fiind sistat transportul public de pasageri. În urma suspendării complete a unei curse, în prezent, oamenii sunt nevoiți fie să apeleze la serviciile de taxi, fie la transport de ocazie, pentru a ajunge la spital, farmacie sau pentru a reveni acasă. Restricțiile impuse de starea de urgență au lovit dur în special în cei cu venituri mici.

— Cine sunt prosperii satului? Dar nevoiașii?

— Viața la sat este plină de griji și nevoi, pentru că știm cu toții cum stăm la capitolul salarii și cât de greu este să te descurci în lipsa unui loc de muncă, mai ales dacă trebuie să întreții și o familie. Probabil, dacă aș folosi sintagma „prosperii satului”, aș exagera. În mare parte, oamenii o duc greu, nu pot să zic că trăiesc într-o sărăcie totală, dar în lipsuri – da. Mulți au plecat la mii de km, în căutarea unor condiții de trai mai decente, pentru a-și asigura un viitor, pentru a-și întreține familia rămasă acasă. Mult mai complicată este situația în cazul vârstnicilor, care nu au posibilitatea de a pleca sau au rămas singuri, neavând pe nimeni. Cu o pensie mizeră, care abia de ajunge de pâine, servicii și medicamente, este imposibil altceva decât să supraviețuiești de la o zi la alta.

— Ce legături vedeți între sărăcie și dezinformare?

— E o legătură directă. De obicei, problema este mai acută în zonele rurale, unde gradul de sărăcie e mai ridicat, iar accesul la sursele de informare e mai limitat. De aici până la manipularea opiniei publice e un singur pas. De altfel, de această situație se face uz în campaniile electorale, atunci când orice „gogoașă” prinde picioare și se rostogolește prin tot satul. Pe fundalul unei sărăcii acute și în lipsa accesului la surse veridice de informare, oamenii cad pradă dezinformării și manipulării. Atunci când sărăcia bate la ușă, iar stomacul este gol, instinctul prevalează asupra rațiunii.

— Acum câteva săptămâni, R. Moldova a ajuns „anticipat” în febra electorală. Cât de deciși sunt consătenii dvs. să participe la alegeri? Care e profilul alegătorilor din Valea Trestieni?

— Odată ce procesul a fost declanșat, nu ne rămâne decât, fiecare dintre noi, să-și facă datoria civică de cetățean și să profite de dreptul constituțional, garantat de lege. Oamenii sunt deciși să participe la alegeri, dar, cu părere de rău, de la un scrutin la altul, numărul celor care participă e tot mai redus. Dacă e să luăm ca reper alegerile parlamentare din 2019, din numărul total al celor înscriși pe liste, la urne s-au prezentat mai puțin de 50%, iar acest fapt se datorează în mare parte exodului populației. Cât ține de profilul alegătorilor, pe primul loc se situează persoanele în vârstă, iar la polul opus – tinerii. Totodată, conform opțiunilor de vot, dacă ar fi să ne raportăm la ultimele scrutine, majoritatea voturilor au fost acordate partidelor sau candidaților de dreapta.

— Ce-și doresc alegătorii de la viitorul Parlament?

— Să fure mai puțin și să muncească mai mult. Dar haideți să aruncăm o privire în urmă și să analizăm ce s-a întâmplat în ultimii 8-10 ani. Dacă anterior prea puțini erau cei care au auzit sau cunoșteau de R. Moldova prin „eforturile remarcabile” ale ultimelor guvernări, am devenit cunoscuți în întreaga lume. Am ajuns cea mai săracă țară de pe continent, un stat măcinat din temelie de corupție, în care se fură cu miliardele, cei furați fiind și cei care sunt condamnați. Suntem țara în care instituțiile statului au devenit o bâtă împotriva cetățenilor, țară în care se încalcă flagrant drepturile și libertățile, conducerea instituțiilor de stat fiind preluată de clanuri mafiote, în scop de îmbogățire ilicită și protejare a intereselor și schemelor ilegale, o țară în care exodul a atins cote alarmante, pentru că oamenii fug cât văd cu ochii în căutarea unor condiții mai bune de trai, o țară care a coborât continuu, treaptă cu treaptă, în clasamentul libertății presei, independenței justiției și la alte capitole. În ultimii ani, statul de drept și justiția sunt anihilate, este facilitată corupția, este încurajată hoția. S-a furat ca-n codru, s-a manipulat, în timp ce de la televizor auzeam despre cât de frumoasă este viața, despre cum crește economia, cum cresc exporturile, despre drumuri bune, despre pensii și salarii „majorate”, despre susținerea familiilor… În realitate, prețurile la produse și servicii creșteau, pe când pensiile se majorau cu doar 20-30 de lei. Drumurile sunt ca după război, dar „bune” pentru Moldova. De la viitorul Parlament așteptăm schimbări drastice în eradicarea corupției, sărăciei, dar mai întâi de toate în ceea ce priveşte independența totală a justiției. Atunci când legea va funcționa pentru toți, rezolvarea unor probleme va veni de la sine.

— Și cum vedeți evoluțiile politice după scrutinul anticipat?

— În prezent, nu putem vorbi, decât ipotetic, despre așteptările pe care le am și speranța că viitoarele evoluții politice după scrutin să fie pe măsura așteptărilor. Atâta timp cât niciun partid nu are siguranța că ar aduna de unul singur o majoritate absolută de voturi, evoluțiile politice vor depinde, în mare măsură, de rezultatele finale ale alegerilor, iar ritmul cu care se vor schimba sau nu lucrurile va depinde de voința viitoarei clase politice, mandatate prin votul cetățenilor. După viitoarele alegeri parlamentare, așteptăm cu toții o clasă politică nouă, mai curată, care să nu uite de cei care i-au trimis acolo, şi nu doar amintindu-și de ei la sfârșit de mandat. O clasă politică matură, care ar găsi consens în rezolvarea problemelor cetățenilor, și nu a intereselor personale. Nu mai vrem să vedem penali, corupți și analfabeți în Parlament, iar cei care au probleme cu legea să ajungă pe banca acuzaților, indiferent de statut. Vreau să văd că legea devine capăt de căpătâi pentru toți și în toate.

— Cum tratează oamenii din Valea Trestieni subiectul corupției din stat?

— Subiectul trebuie discutat în continuare, pentru ca fiecare cetățean să fie conștient de drepturile și obligațiile pe care le are în fața legii, dar și de riscurile la care se expune în cazul unor practici mai puțin legale. Acolo unde este cazul, indiferent de nivelul corupției, justiția trebuie să-și facă treaba, pentru că astfel de practici ilegale erodează încrederea în instituțiile statului, iar mai departe problemele se țin lanț.

— Dacă ar fi restituit miliardul furat, ce ar trebui să facă R. Moldova cu acei bani?

— Probabil, să fie investit în economie, pentru a asigura ulterior noi venituri la buget. Deschiderea unor locuri noi de muncă, care ar asigura un venit stabil pentru cetățeni, iar astfel s-ar mai diminua din procesul de migrație al acestora. Investiții în rețelele de infrastructură: drumuri, apeducte, canalizare, care ar mai ameliora condițiile de trai, în special în localitățile rurale, care încet ,dar sigur sunt șterse anual de pe hartă. Investiții în educație și sănătate, pentru că, în prezent, exportăm „creiere”, întrucât aici nu avem nevoie de ele. Construcția unor întreprinderi regionale de prelucrare a deșeurilor, deoarece riscăm să ne transformăm într-o gunoiște imensă. Probabil, ar fi și alte domenii în care ar putea fi folosiți acești bani, important să existe dorință să fie găsiți și restituiți.

— Unii declară că nu sprijină sub nicio formă corupția, dar tac, pentru că le este frică. Într-o comunitate mai mică, așa cum ar fi satul dvs., aceste frici pot fi și mai multe. Care, cum sunt ele, fricile celor care se opun fenomenului corupției?

— Frica te oprește, dar ca să o depășești, trebuie să acționezi. Probabil, de cele mai multe ori, aceste stări de frică au o legătură directă cu statutul persoanei sau vin din teama unor eventuale etichetări sau presiuni. Teama celor care se opun fenomenului corupției, de a condamna acest flagel periculos, prin acțiuni concrete, nu doar prin a vorbi, fără a întreprinde ceva, nu rezolvă problema. Dimpotrivă, sporește continuitatea. E nevoie de implicare și acţiuni, nu doar de vorbe în șoaptă. Trebuie să ne educăm pe noi înşine, după care să luăm atitudine față de cei care ne tratează cu nesimțire pe stradă, la serviciu, în instituții publice sau private, în societate, în general. Societatea se va schimba doar dacă fiecare dintre noi dorește să se schimbe și să facă ceva pentru asta.

— Când scăpăm de pandemie, ce ați vrea să faceți în primul rând?

— În primul rând, vreau să-i văd pe toți sănătoși, dar absolut pe toți, iar această pandemie să plece în istorie pentru totdeauna, fără întoarcere. În continuare, vreau să creez, am multe idei, iar atât timp cât Cel de sus mi-a dat această posibilitate, o voi face mereu cu mult suflet și multă dragoste.

— Vă mulțumim.