Interviu: „Guvernul continuă să mimeze reforme în domeniul energetic, şi nu doar”

Interviu cu specialistul în energetică și activistul civic Eugen Camenscic

Acum doi ani, la Chișinău, se discuta aprins despre redeschiderea poligonului de depozitare a deșeurilor de la Țânțăreni. Pe de o parte, consilierii optau în favoarea acestei idei, iar pe de alta, oamenii protestau vehement împotrivă. De altfel, managementul deșeurilor reprezintă o problemă nu doar pentru Chișinău, ci pentru întreaga țară. Despre aceasta, dar și despre probleme legate de energetică și ecologie discutăm cu specialistul în energetică Eugen Camenscic.

— D-le Camenscic, de ce ați ales energia sustenabilă ca subiect de studiu?

— Eu am făcut studii de licență în Termoenergetică, după care am făcut masterat, tot aici, în Energie și Mediu. Mi-a plăcut domeniul respectiv. În plus, schimbările climatice sunt importante. E un domeniu interesant, de asta l-am și ales.

— Ați făcut studii și peste hotare, în Marea Britanie. Cum a fost să reveniți după acel an în R. Moldova?

— În prima lună a fost destul de greu să mă adaptez. Acum e bine.

— Ce ați făcut după revenirea dvs. în Moldova și cum a fost să încercați să schimbați lucrurile acasă?

— Și anterior elaboram diferite proiecte. Am lucrat la Primăria Taraclia, manager energetic. Acolo am și căpătat experiență și, cât de cât, mi-am format o viziune clară. Aceasta s-a schimbat puțin după ce am învățat în Marea Britanie, dar aș spune că înțelegerea domeniului, pentru mine, s-a aprofundat. Când am venit acasă, am început să mă implic în diverse proiecte. De exemplu, un proiect în cadrul căruia fac voluntariat este cel al Comunității tinerilor energeticieni „YES-Europe Moldova”. Scopul acestei comunități este crearea unui mediu care să permită tinerilor specialiști să acumuleze experiență personală și profesională. Implementăm diferite proiecte și prin asta ne cunoaștem mai bine reciproc. Acesta este, de fapt, primul pas. Facem asta deoarece înțelegem că, pentru a dezvolta un sistem energetic durabil pe viitor, avem nevoie de oameni bine pregătiți. Noi trebuie să creștem acești oameni aici, în Moldova, astfel încât ei, peste 10-15 ani, să înceapă schimbarea sistemului, fiindcă sistemul energetic în 20-25 de ani, va fi cu totul altfel.

— Cu ce vă ocupați când vă întâlniți în cadrul acestei comunități?

— Studenții fac prezentări și astfel ceilalți învață lucruri noi din domeniul energetic. Pe de altă parte, ei învață să vorbească în public, învață să comunice unii cu alții, pentru că aceste soft skills sunt o mare problemă la noi. Acesta e un proiect. În al doilea proiect, anual, organizăm o conferință la care invităm tinerii specialiști să se cunoască între ei. În acest an, conferința va fi pe 18 mai. Mai sunt și alte proiecte. De exemplu, lucrez ca freelancer pe unele proiecte, fac planuri locale legate de energia durabilă pentru unele localități. Aceste planuri sunt absolut necesare pentru a construi ceva, ele arată că ai viziune. Ajutăm autorităților să dezvolte aceste planuri și să știe încotro să meargă.

— Cât de deschise sunt autoritățile pentru colaborare?

— Diferit. Poate puțini oameni înțeleg de ce e nevoie de un asemenea plan, dar sunt și primari care pricep că asta e necesar.

— Ce conțin, de fapt, aceste planuri?

— Analiza situației curente. Apoi, calcule de emisii CO2. Scopul este reducerea emisiei de CO2 până în 2030 cu 40%. Propunem acțiuni care ar reduce aceste emisii. De exemplu, plantarea pădurilor sau promovarea eficienței energetice în clădiri publice sau casnice, și așa mai departe.

— Spuneați că, în 20 de ani, sistemul energetic va fi schimbat. Unde este și unde va fi locul R. Moldova în acest context?

— Cred că primul pas pe care trebuie să-l facem este democratizarea, adică crearea unei piețe energetice în Moldova, care ar presupune apariția unor actori cât mai diverși. Acum, noi nu avem piață, există un monopol. Dar, pentru a crea o piață, e nevoie de legislație puternică, care să funcționeze, dar și de voință politică.

— Într-un alt interviu, acordat cu ceva ani în urmă, punctați că Guvernul mimează reformele în energetică. S-a schimbat ceva între timp?

— Situația este aceeași ca și în alte domenii. Noi avem o lege despre pungi, care nu funcționează, la fel sunt și legile în energetică, tot nu funcționează. Au fost adoptate anumite legi care ar fi trebuit să lucreze din 2016, noi suntem în 2019 și ele nu lucrează. Deci, mimarea continuă, iar asta se întâmplă pentru că Guvernul și-a asumat un angajament față de Uniunea Europeană (UE) de a implementa anumite legi, dar face asta doar formal. Pentru că anumite legi nu au mers mai departe, lucrurile au fost lăsate baltă. Așa cum am zis, mimarea continuă, și nu doar în domeniul energetic. Același lucru e și cu managementul deșeurilor. Eu mă implic activ și în acest domeniu și cunosc cum stau lucrurile. Stau foarte prost și aici.

— În opinia dvs., sunt sau nu interesate autoritățile să rezolve problema monopolului în energetică?

— Ei întreprind anumite lucruri, dar asta nu-i suficient. E nevoie de voință puternică. Constat, însă, că și la nivel de Guvern, și la nivel de stat, în general, lipsește o viziune clară în acest sens. Noi nu știm unde trebuie să mergem, ce să facem, cum trebuie să arate asta. La fel e și cu managementul deșeurilor – zero, nicio viziune. Noi am avut o strategie, destul de bună, dar ea a fost respinsă și nu e clar de ce. Toți au sperat că această strategie ne-ar permite să mergem mai departe, dar în momentul în care e vorba de bani, ei dau înapoi.

— Cum se poate pune presiune pe guvernanți, ca să-și respecte obligațiunile, să facă într-adevăr aceste reforme?

— Noi, cetățenii R. Moldova, trebuie să conștientizăm că viața noastră depinde de mediu și că trebuie să facem tot posibilul pentru a determina Guvernul să implementeze reforme și proiecte. E foarte mult de lucru și pentru asta cred că e nevoie de voință politică – aici vorbim de sume enorme de bani. Dar noi nu o să ne mișcăm mai departe, dacă nu implementăm aceste proiecte. Ca cetățeni, trebuie să exercităm presiune, uneori chiar și mai radical, dar non violent desigur.

— Ce înseamnă, de fapt, să faci activism ecologic în R. Moldova?

— Când vorbim despre activism ecologic, oamenii de la noi înțeleg că strângem gunoiul și atât. Nu e doar asta, deși și acest lucru e important. Este foarte ușor să motivezi omul să facă ceva în domeniul mediului, pentru că asta cumva este o platformă unde nu contează cine ești, ce opțiuni politice te interesează – dacă e murdar afară, tu ieși să cureți, dacă ești om treaz la cap. Aici, e destul de ușor de motivat oamenii să se implice și eu cred că aici este potențial mare, luând în considerare că în R. Moldova poporul e atât de divizat – unii pledează pentru UE, alții pentru Uniunea Euroasiatică, alții vor unire cu România, mai avem și problema cu regiunea transnistreană. Deci, e foarte dificil să găsești o zonă de care toți oamenii să fie interesanți. Eu cred că anume domeniul mediului îi poate uni pe toți și acolo noi putem face lucruri concrete, acum, pentru a schimba situația aici, în Moldova. Chiar văd aici un potențial mare de a crea o platformă comună, iar asta mă motivează și pe mine să lucrez în acest domeniu. Totodată, înțeleg că dacă noi nu progresăm în democrație, nu are sens să vorbim de proiecte în energetică, de managementul deșeurilor și așa mai departe. Am spus mai devreme – noi avem nevoie de piață, iar piața presupune că, cât de cât, lucrează instrumentele democratice. Pentru asta avem nevoie de democrație. Din această cauză mă și implic în diferite activități pentru apărarea ei. Înțeleg că, în primul rând, trebuie să facem asta, după care să trecem la chestiuni globale.

— Dar cine e mai ușor de convins să se implice – tinerii sau cei mai în vârstă?

— Toți. Sigur, tinerii sunt mai activi, iar prin acest domeniu se pot dezvolta și alte capacități ale lor – leadership, comunicare, muncă în echipă. Aici nu e vorba doar despre grija de mediu, ci și despre grija de societate. Asta creează o comunitate care lucrează, care dezvoltă capacități, care transmite experiență. Sunt mai multe componente și eu chiar cred că trebuie de implicat și mai mulți oameni. Asta și facem cu „Hai Moldova”, „Extinction Rebellion Moldova”, „Occupy Guguță”.

— Există la noi această cultură de a strânge gunoaiele după sine, chiar și pe stradă? În Chișinău, și nu doar, e mult gunoi aruncat la nimereală, pe drumuri…

— Cred că noi, ca societate, demult suntem gata să strângem după noi și suntem gata să colectăm deșeurile separat. Cred în asta, și când aud argumentele legate de mentalitate și alte chestii similare, devin tare sceptic, pentru că văd cum oamenii se comportă și reacționează la apeluri. Oamenii sunt gata, doar că e nevoie să existe un sistem de colectare selectivă a deșeurilor. Dacă vom avea acest sistem, oamenii vor învăța repede cum să colecteze selectiv. Noi nu-l avem, nu au fost făcute premise și create condiții pentru oameni, ca să facă acest lucru, să colecteze selectiv. Dar, repet, e nevoie de sistem, deși el costă foarte mult. Acum, cel puțin, la nivel de oraș, în Chișinău, eu nu văd o viziune, nu văd cum poate fi realizat acest lucru. Vrem, până la urmă, ca prin proiecte să creăm această viziune și să facem proiecte pilot, să arătăm cum se poate de făcut și cum trebuie să fie făcute lucrurile. De exemplu, la „Hai Moldova”, am avut un proiect de colectare selectivă a deșeurilor în 10 școli – am testat, am pus pubele în școli și am descoperit că e ușor – nu mai dai voie oamenilor să arunce gunoiul unde vor, le explici clar ce trebuie făcut și totul merge ca pe roate. Pur și simplu, trebuie de apucat și de făcut.

— Totuși, credeți că într-adevăr nu are cine să se ocupe de asemenea proiecte la nivel de autorități, nu e nimeni?

— Voi vorbi despre primării, deoarece cred că asta ține de competența lor. La nivel de Chișinău, nu există viziune în acest context. Noi știm că avem probleme cu Țânțăreniul, cu alte poligoane de colectare a deșeurilor și înțelegem că, dacă implementăm sistemul de colectare selectivă a deșeurilor, putem reduce volumul acestora cu 40-50%. Și asta e mult – problema acestui poligon e redusă la jumătate, în asemenea mod. Mai mult, noi putem face bani din deșeuri reciclate. Nu există viziune și, din păcate, nu văd capacități la Primărie care să facă asta. Sigur, și acolo sunt probleme, noi știm ce salarii au funcționarii care activează în instituție și, bineînțeles, cei cu capacități nu se duc acolo.

— Dar dacă ar fi să vorbim despre Guvern?

— Nu observ deloc mișcări pozitive și acolo. Uneori, premierul spunea anumite lucruri care mă puneau în gardă și îmi trezeau dubii – vorbea de proiecte în domeniul managementului deșeurilor care nu au fost discutate sau propuse de către experți și nu înțeleg de unde le-a luat.

— Ziceați despre democrație mai devreme, care este, de fapt, un exercițiu zilnic pe care trebuie să-l încerce cetățenii. În opinia dvs., cât de multă lume de la noi este gata să facă acest exercițiu?

— Iarăși, noi suntem gata, doar că nu există un sistem care să faciliteze acest lucru. Democrația, așa cum ați spus, nu înseamnă doar să votezi odată la patru ani. Democrația, mai ales la noi, în Moldova, necesită foarte multă implicare. Trebuie să instaurăm un sistem și un stat care lucrează, iar acest stat va facilita procesele democratice mai departe. Cum facem asta? – și e un lucru care trebuie înțeles de toți – în primul rând, trebuie să ne implicăm foarte activ și trebuie să ne schimbăm fiecare în parte. Noi vrem schimbări, dar singuri nu vrem să ne schimbăm. De exemplu, costul călătoriei în troleibuz este de doi lei, eu aș plăti și cinci, dacă aș avea acces la un troleibuz cu aer condiționat și spațiu, să nu stai ca scrumbia în pachet. Deci, eu sunt gata să plătesc pentru condiții mai bune. Sau sunt gata să plătesc mai multe taxe pentru bugetul orașului, ca să am scări bune în subterane, ca să am un management al deșeurilor calitativ, ca să protejăm mediul, să avem transport accesibil, să nu avem problema parcărilor, și așa mai departe. Eu sunt gata să plătesc acești bani și fiecare trebuie să înțeleagă că democrația înseamnă să participi inclusiv financiar, pentru că altfel nu putem construi sisteme și spera că vor fi la fel de ieftine ca în URSS. Nu va fi așa. Asta e o investiție din partea fiecărui cetățean. Problema, de cealaltă parte, e că noi nu avem un stat care să reducă furtul și corupția. Dar, și aici fiecare cetățean trebuie să se implice și să înțelegem odată că în autoritățile publice e nevoie să lucreze cei mai buni oameni. Iar pentru asta trebuie să plătim bine. Dacă vrem un stat puternic, trebuie să înțelegem că e nevoie să-i facem pe cei mai buni să lucreze pentru acesta. În fine, problema trebuie rezolvată complex. Dar, dacă noi avem un Parlament care adoptă legi ce nu lucrează… Trebuie să demontăm acest sistem oligarhic și să ne punem drept scop creșterea salariilor în APL-uri. Atunci, cred, că se va lucra.

— Până la urmă, în ce măsură oamenii înțeleg problema schimbărilor climatice?

— Noi nu conștientizăm problema schimbărilor climatice, care nu se referă doar la Moldova, ci și la societatea globală. Problema este extrem de gravă – în 19-20 de ani, dacă nu întreprindem nimic, schimbările climatice vor atinge un punct critic, procesele având un caracter ireversibil. Atunci ne vom confrunta cu catastrofe nu doar climatice, ci și sociale, cum ar fi migrația de miliarde de oameni. Trebuie să ne gândim serios la asta, pentru că dacă oamenii nu pot trăi în țara lor, evident, vor căuta să plece de acolo. E o problemă extrem de serioasă. De altfel, „Extinction Rebellion” are drept scop de a pune presiune asupra guvernelor care nu acționează în acest sens. Apropo, aici nu e vorba doar de grija de mediu, e ceva mult mai radical – aici e vorba de schimbarea felului în care noi trăim. Sunt lucruri care trebuie schimbate și noi trebuie să găsim alte modalități de funcționare a societăților. Altfel, pur și simplu, nu o să trăim. Există și un așa-zis scepticism privind schimbările climatice deși 97% dintre savanți sunt siguri că acestea sunt cauzate de activitatea omului și, da, noi trebuie să ne schimbăm radical comportamentul.

— Mai ales, că se vede și la noi ce se întâmplă cu poluarea apelor, cu secetele…

— Da. La noi, în Moldova, seceta la fiecare 2-3 ani aproape că devine o normă. Eu îmi amintesc anii când temperatura de 30 de grade ni se părea una maximă, acum 35 – e normal. Deci, probleme sunt serioase, trebuie nu numai să vorbim despre ele, dar și să acționăm. La „Exctinction Rebellion”, noi avem trei revendicări față de guvernanți: implementarea unor proiecte concrete, implementarea cadrului legal și a structurilor în primării care să se ocupe de aceste proiecte și crearea unui consiliu cetățenesc, care să supravegheze implementarea proiectelor și politicilor la nivelul APL-urilor.

— La nivel individual, ce poate face fiecare pentru a reduce poluarea mediului?

— Cred că e important să reducem consumul de carne, să călătorim mai puțin cu mașina, să implementăm în case toate măsurile de eficiență energetică, să reducem volumul de deșeuri, să separăm deșeurile. Dar, cel mai important, până la urmă, e să exercităm presiuni asupra autorităților, ca ei să implementeze sisteme. Dacă noi nu avem strategii și gândire sistemică, putem lucra la nivel individual zeci de ani și lucrurile vor rămâne neschimbate.

— Vă mulțumim.

Pentru conformitate, Aliona CIURCĂ