[EXCLUSIV] Eduard Baghirov: „El a fost unul dintre cei care au ordonat lovitura de stat de atunci”

Interviu cu Eduard Baghirov, blogger, scriitor rus, condamnat în dosarul 7 aprilie

— Dle Baghirov, cu ce vă ocupaţi acum? Vă este dor de Moldova?

— Cu ce se poate ocupa un scriitor, un scenarist? Stau la vilă, scriu, în voie, scenarii, cărţi. Călătoresc. Mi-e tare dor de Moldova şi îmi va fi dor mereu: prea multe lucruri sincere, luminoase mă leagă de republica voastră. O iubesc foarte mult. Păcat că aşa s-a întâmplat cu această politică. Sper, cândva se va rezolva şi voi putea iarăşi să mă distrez cu prietenii „La Taifas” pe fundalul pieselor lui Grisha Severin şi să mă refugiez o lună-două la prietenul meu Jora, la Ţâpova.

— După 7 ani de la evenimentele din aprilie 2009, cum credeţi că a evoluat situaţia din R. Moldova? Ce credeţi despre faptul că mulţi dintre cei împotriva cărora a protestat lumea şi-au schimbat partidele şi astăzi iarăşi stau la cârma ţării?

— În aceşti ani, în republică, nu s-a schimbat nimic. Cum au furat poporul, aşa îl şi fură. În legătură cu aceşti indivizi, nimic de mirare. Politicienii care au venit la putere se străduie să se ţină sus cu orice preţ. Politica mare nu se axează pe planul estetic sau oricare alte sentimente umane. E o mare greşeală să gândeşti astfel.

— De ce încă nu este clar ce s-a întâmplat atunci? Sau, totuşi, s-a clarificat ceva din momentul în care sunteţi singurul condamnat, în 2015, la 5 ani de închisoare, fiind acuzat că aţi fi participat la organizarea protestelor şi la destabilizarea situaţiei din R. Moldova? De ce nu v-aţi apărat în acel proces? Cum comentaţi hotărârea judecătorilor?

— De ce aş pierde timp şi resurse pentru a mă apăra în procese politice, mai ales într-un proces de faţadă? Sincer, e amuzant. Ei înşişi nu pot formula exact pentru ce mi-au trântit 5 ani de închisoare. Organizarea loviturii de stat care mi-a fost incriminată nu e ca şi cum ai fura o bicicletă: să demonstrezi acest fapt, practic, e imposibil. Pur şi simplu, sunt o figură prea comodă pentru a sustrage atenţia de la adevăraţii vinovaţi ai festivităţii, care, în aceşti ani, stau liniştiţi în guvern şi în parlament. De ce să ne mirăm că doar eu am stat închis? Parcă puteau să se condamne pe ei înşişi?

— Acum, dosarul dvs. se află la Curtea de Apel, interesele fiindu-vă reprezentate de un avocat din oficiu. Avocatul susţine că a încercat să vă contacteze, dar nu a reuşit. De ce nu i-aţi răspuns la mesaje, ca să cooperaţi cu apărarea în acest proces?

— Da, sunt la curent: procuratura crede că 5 ani de privare de libertate pentru mine sunt insuficienţi şi cere înăsprirea sentinţei. Avocatul, pur şi simplu, minte. Bineînţeles, el nu a luat legătura cu mine. În genere, mai mult timp eu nu am ştiut că el există şi contestă ceva pentru mine. Mi-au povestit despre aceasta jurnaliştii. Dar, sincer vorbind, mi-e totuna: vă spun doar că nu iau în serios această farsă. Nivelul încrederii mele în justiţia R. Moldova este egal cu 0. Nu doar al meu. De altfel, numele meu a fost şters şi din lista Interpol. Respectiv, această clovnerie nicicum nu-mi afectează viaţa, pot chiar să mă condamne la moarte.

(După interviu, miercuri, 6 aprilie, Curtea de Apel a menţinut hotărârea primei instanţe şi noi iarăşi am luat legătura cu Eduard Baghirov – n.r.)

— Curtea de Apel a menţinut decizia primei instanţe, conform căreia sunteţi condamnat la 5 ani de închisoare. Cum comentaţi acest fapt?

— Oare de ce s-au zgârcit? Măcar până la 20 de-ar fi decis. Era mai solid. Oricum, n-o să ajung la închisoare.

— Dar de ce anume astăzi, în ajun de 7 aprilie?

— Vă spun: e diversiune. Mâine, în presă, va fi discutat evenimentul şi jumătate din R. Moldova va afla că duşmanului nr. 1 al statului, scriitorului de la Moscova, Baghirov, nu i-au dat pace definitiv. Acestor artişti le trebuie să raporteze măcar ceva. Au trecut 7 ani, iar în voluminosul dosar – doar Baghirov.

— Apropo, ştiţi că procurorul Pântea, care a investigat dosarul dvs., a plecat din procuratură, fiind învinuit de ilegalităţi?

— Nu mă miră. Doar cazul meu, coordonat de el, este fărădelege flagrantă. Dar ce contează? Ţinând cont de faptul că această anarhie continuă şi progresează, Pântea, pur şi simplu, a fost înlocuit de cineva exact la fel, nici măcar nu-i cunosc numele.

— Revenind la „evadare”. Cu ceva timp în urmă, se vorbea despre faptul că aţi reuşit să părăsiţi R. Moldova cu acordul autorităţilor. E adevărat? Aţi putea acum să dezvăluiţi misterul plecării dvs., să ne spuneţi câteva detalii despre aceasta?

— Eu nu am afirmat acest fapt. Doar am presupus că autorităţile ar fi putut fi la curent: prea uşor mi-a reuşit evadarea, iar eu nu sunt un idiot şi înţeleg prea bine că astfel de lucruri nu se întâmplă din senin. Pe de altă parte, toţi conştientizează că eram o persoană mai mult decât incomodă pentru autorităţi şi serviciile speciale: în jurul meu mereu era mult zgomot media, chiar din închisoare ofeream interviuri batjocoritoare, cu ajutorul avocaţilor scriam pe bloguri, nu ascundeam nimic, şi, totodată, nu am semnat nicio fiţuică împotriva nimănui, nici măcar contra celor pe care nu-i respect, chiar şi acelaşi Tkaciuk. Deşi angajaţi ai SIS, în grade superioare, care au venit la mine în toiul nopţii să mă interogheze, cereau anume acest fapt şi-mi jurau că, imediat ce voi semna, voi fi eliberat. Nu aveam vreun temei să nu-i cred. Aş fi putut semna foarte uşor totul. Ce treabă am eu? Sunt cetăţean al altei ţări, aş fi plecat acasă şi basta, dar nu voiam cu acest preţ, nu-mi stă în fire: sunt scriitor rus, nu o canalie. Pur şi simplu, situaţia legată de mine s-a înfierbântat atunci atât de tare, încât ei înşişi erau bucuroşi să mă scoată de acolo. Eu, însă, am fugit singur, uşurându-le semnificativ viaţa.

— Menţineţi azi legături cu cineva din R. Moldova?

— Doar cu jurnalista Victoria Kriukova, care m-a însoţit în timpul evadării. Prietenim. Cu ceilalţi prieteni mă strădui să nu prea comunic: pentru ei, în continuare, e periculos.

— Urmăriţi situaţia din R. Moldova? Îl cunoaşteţi pe Vlad Plahotniuc, omul despre care astăzi se spune că ar conduce acest stat? Îl ştiaţi în 2009? A fost el implicat în evenimentele din 7 aprilie? Ce părere au autorităţile ruse despre el?

— Nu suntem cunoscuţi cu Plahotniuc, dar eu, bineînţeles, ştiu cine este. Da, el conduce ţara voastră: el schimbă conducerea în guvern, în parlament, gradele superioare în serviciile speciale, chiar şi pe preşedinte l-a scos din mânecă. Da, el a fost unul dintre cei care au ordonat lovitura de stat de atunci. Nu cunosc care-i părerea autorităţilor ruse despre el: dintre politicienii ruşi pe care îi cunoaşteţi comunic, uneori, cu viceministrul rus de Externe, Grigori Borisovici Karasin, dar avem teme mai interesante pentru discuţii, decât un oarecare Plahotniuc. La voi el este un demiurg, dar în Rusia e neînsemnat („еле-еле поц”, E.B.).

— Aţi putea concretiza răspunsul dvs. referitor la faptul că Plahotniuc a fost unul dintre cei care au ordonat răscoala din 7 aprilie? E părerea dvs. personală sau există dovezi care ar susţine această afirmaţie? Puteţi oferi detalii?

— De jure, bineînţeles, e părerea mea personală. Ce dovezi pot fi în asemenea situaţii? De ce aţi avea nevoie de ele? Instanţa de judecată de la voi nu s-a sfiit să mă condamne, în genere, fără vreo dovadă. Când la putere vor veni politicieni normali, toată frăţia care, în prezent, conduce, vor da mărturii, de pe scaunul acuzaţilor, unul împotriva altuia. Atunci se vor descoperi atâtea dovezi, de-o să-ţi vină să-ţi iei lumea în cap. Acum, însă, ce rost are să vorbim despre asta?

— În 2008—2009, când vă aflaţi în Moldova, ştiaţi de existenţa lui Plahotniuc? Era la fel de puternic precum astăzi?

— În acea perioadă, eu, în genere, pe nimeni şi nimic nu ştiam. Veneam încolo doar să mă odihnesc: să beau vin, să ascult muzică şi să scriu cărţi. Vă reamintesc, fosta mea soţie este originară din Chişinău şi are rude acolo. Împreună cu ea veneam în ospeţie.

— Opinia dvs. referitoare la faptul că el era unul dintre cei care au ordonat răscoala se bazează pe argumente?

— Da, am unele probe indirecte şi chiar aş fi gata să le prezint în judecată. Dar, clar lucru, nu acum. În timpul guvernării Plahotniuc, ele nu vor avea nicio importanţă juridică şi, în genere, nu vor fi cercetate. Să le publici în presă e devreme, dar asta neapărat se va întâmpla.

— Cunoaşteţi că un alt politician important, Vlad Filat, astăzi se află la închisoare? V-aţi aşteptat la o astfel de turnură a evenimentelor?

— Da, ştiu. Am râs mult. Totuşi, l-a devorat Plahotniuc. De fapt, Filat este unul dintre cei care m-au ţinut închis, iar acum stă în aceeaşi celulă. Cred că e corect.

— În ultimii ani, în R. Moldova, au apărut câţiva politicieni noi. Unul dintre ei este Renato Usatîi, despre care se spune că ar fi protejatul Kremlinului. Îl cunoaşteţi? Ce părere aveţi despre el?

— Da, ne cunoaştem cu Renato, deşi cam superficial. Cât despre Kremlin, nu sunt la curent, dar, în viaţa de zi cu zi, Renato mi-a creat impresia unui om şi a unui politician sincer, pasionat. În plus, Usatîi este un adevărat patriot. Deşi şi-a făcut avere în Rusia, iubeşte Moldova şi în pasă de starea acesteia. Cred că şi personal vedeţi acest lucru. Ar fi să ţinem cont de faptul că Renato este un om foarte bogat, chiar şi conform standardelor capitalei Rusiei, dar pentru nivelul Moldovei averea lui, în genere, este cosmică. El nu are nevoie să fure: în toată Moldova, pur şi simplu, nu există aşa bani, care ar putea să-l intereseze. Ar putea să se bucure de viaţă, dar şi-a ales misiunea de a lucra pentru Moldova şi investeşte acolo bani proprii. Nu ştiu ce perspective electorale are, acest lucru trebuie să-l decidă poporul, doar el. Personal, însă, respect o astfel de atitudine.

— Cum vedeţi Moldova peste 10 ani: membră a UE, unită cu România sau având alt statut?

— Peste 10 ani, Moldova va fi membră a Uniunii Vamale. În orice caz, aşa ar fi logic. Deoarece Rusia este singura ţară din lume care ar putea cu adevărat să ajute Moldova muribundă, dar nu cu fiţuici şi baliverne populiste. În UE nu veţi fi acceptaţi niciodată: un stat, ca şi instituţie, voi, practic, nu aveţi. Aveţi vital nevoie de noi principii politice. Acum, Moldova înfloritoare de cândva este doar un teritoriu jefuit, un bantustan sărac, lipsit de drepturi.

Pentru conformitate, V. M. şi O.B.