Estonia, model de succes în agricultura europeană. Lecții pentru R. Moldova
După tranziția rapidă și aderarea la Uniunea Europeană, Estonia a reușit să-și transforme agricultura într-un sector competitiv și modern. Ivari Padar, fost ministru estonian al Agriculturii, explică într-un interviu pentru ZdG strategiile de succes, provocările depășite și lecțiile pe care R. Moldova le poate învăța.
— Domnule Padar, Estonia a trecut printr-o tranziție rapidă și de succes după independență. Care au fost principalele politici agricole care au ajutat la modernizarea acestui sector?
— Am folosit cu succes, chiar înainte de aderarea la Uniunea Europeană, acele resurse și programe care ne-au oferit posibilitatea de a investi. Pentru că după prăbușirea Uniunii Sovietice, agricultura noastră a fost și ea în aceeași situație ca și cea din alte republici, majoritatea câmpurilor erau exploatate cu tractoare de tip Belarus. Apoi, în timp, am putut investi. Este foarte important că am investit nu doar în agricultură, ci și în sectorul alimentar, adică în fabrici de lactate, fabrici de prelucrare a cărnii ș.a.m.d.
Și din anii 2000 am avut o oportunitate bună de a exporta. Înainte de căderea Uniunii Sovietice aveam o singură piață de export – în cadrul Uniunii Sovietice. Ulterior, totul s-a schimbat. Adevărul este că acum nu avem aproape niciun comerț cu partea rusă, deloc, aș putea spune. Ne-am concentrat asupra Uniunii Europene și țărilor lumii a treia. Dar totul a început de la investiții. A fost necesar să se investească atât în agricultură, cât și în industria alimentară.
— Care au fost cele mai mari provocări pentru agricultura estoniană după aderarea la Uniunea Europeană?
— Odată cu declinul Uniunii Sovietice, am pierdut piața de desfacere, am pierdut foarte multe produse. Bineînțeles, pentru a găsi noi piețe, a trebuit să fim pregătiți pentru cerințele de calitate care erau necesare pe alte piețe. A fost greu, foarte greu. Reorganizarea întregii agriculturi nu este ușoară. Au fost și probleme sociale. Acum avem mai puțini oameni care lucrează în agricultură, dar agricultura este încă pe picioare puternice.
— Cum a influențat integrarea în UE competitivitatea fermierilor estonieni pe piața europeană?
— Când Uniunea Sovietică a căzut și am negociat cu Uniunea Europeană să devenim membri, oamenii au fost pesimiști cu privire la modul în care am putea obține produse de înaltă calitate și care ne-ar permite să intrăm pe noi piețe. Dar am reușit acest lucru – indicator pozitiv că suntem pe calea cea bună. Acesta este cel mai important lucru. Pentru că i-am avut și pe cei cu o influență foarte negativă, care tot repetau că nu ne așteaptă nimeni în Uniunea Europeană, dar piața europeană este o piață foarte stabilă.
— Țările mici, precum Estonia și R. Moldova, au nevoi specifice în agricultură. Cum poate o țară mică să își apere interesele în cadrul Politicii Agricole Comune a UE? Ce lecții poate învăța R. Moldova din experiența Estoniei în acest sens?
— În fiecare lună are loc o ședință a miniștrilor Agriculturii la Bruxelles și în fiecare lună are loc o întâlnire a prim-miniștrilor. Trebuie să existe pregătire la fiecare nivel, ceea ce înseamnă să vorbești în numele tău și al Europei, pentru că în Uniunea Europeană nimic nu o să-ți reușească dacă ești egoist și vrei doar binele țării tale. Ar trebui să te uiți ce mișcări există și la nivelul Uniunii Europene în general, să poți merge la compromis, dar în același timp, să ai grijă ca fermierii tăi să nu piardă. Membrii Parlamentului European, la nivelul lor, ar trebui să fie implicați în politicile europene și, bineînțeles, în paralel, să se asigure că avem ce pune în frigider. Trebuie să aibă grijă ca această competitivitate între țările europene să fie într-o balanță.
— Estonia are un climat mai rece și soluri mai puțin fertile decât multe alte țări europene. Ce măsuri ați luat pentru a asigura productivitatea agriculturii în aceste condiții ostile?
— Noile tehnologii sunt foarte importante și faptul ca oamenii să cunoască atât teorie, cât și practică. Și știința trebuie să fie la nivelul necesar. Dacă luăm în considerare tehnologiile care erau acum 30 de ani și cele de acum, modernizate, este o diferență colosală. Vorbim de tehnologii IT, tractoare și combine moderne, care funcționează în câmp. Nimeni nu credea că vom reuși. În perioada URSS nu am produs niciodată atât de multe cereale ca acum, bunăoară.
Cât priveşte cooperarea ştiinţifică şi ştiinţifico-tehnică, știința trebuie să fie în sprijinul Ministerului Agriculturii, iar personalul științific progresist trebuie reunit, de exemplu, pentru efectuarea analizelor. În agricultură este foarte importantă cooperarea. Întotdeauna este dificilă, pentru că de multe ori fermierii nu vor să coopereze. Din experiența dumneavoastră, aveți întreprinderi mari, de exemplu, în industria cerealelor, care au porturi și exportă producția. La noi, fermierii de cereale au creat o organizație ce cuprinde producătorii mari, care livrează 30% din totalul cerealelor. Această cooperare stabilizează piața. Cooperarea este necesară și în agricultura globală, pentru ca fermierii să-şi protejeze drepturile atât la nivel de stat, pe piaţa internă, cât şi pe piaţa de import. Aveți dificultăți în această privință, la fel ca noi acum 25 de ani.
— Moldova are un sector agricol puternic, dar se confruntă cu probleme legate de secetă, infrastructură și acces la piețe. Ce recomandări ați avea pentru fermierii și autoritățile din Republica Moldova?
— E un subiect dificil. Dacă este secetă timp de trei ani la rând, asta-i o mare problemă. Când noi am avut condiții extreme, fermierii beneficiau atât de subsidii interne, cât și de ajutor din partea Uniunii Europene. Uniunea Europeană are rezerve și dacă este secetă sau alte probleme climatice într-o regiune, atunci UE ajută cum poate.
— Moldova își dorește integrarea europeană. Ce sfaturi din experiența dvs. aveți pentru autoritățile moldovenești privind reformele necesare pentru a beneficia de sprijinul UE?
— Ei bine, trebuie să vă mișcați activ, să adaptați legislația în primul rând. Când am devenit pentru prima dată ministrul Agriculturii, în 1999, primul lucru pe care l-am făcut a fost să reorganizez departamentul juridic al Ministerului Agriculturii. Aceasta a fost axa principală. Și de acolo am reformat departamentele specifice. Bineînțeles, trebuie să încercați să obțineți calitate la cel mai înalt nivel. Astăzi aveți deja experiență în multe industrii, știți cum să vindeți în Europa. Trebuie să continuați pe această cale.
— Odată cu aspirațiile R. Moldova de aderare la UE, s-au înmulțit narațiunile false atât despre Uniunea Europeană, cât și despre domeniul agricol implicit. Ce recomandări de luptă cu dezinformarea ați avea pentru țara noastră din experiența Estoniei?
Am avut și noi așa ceva. Ziceau că vor veni străinii să ne sape pământul și să-l ducă în străinătate cu rucsacul. Nu s-a întâmplat nimic de genul ăsta. Avem străini care dețin pământuri în Estonia, dar ei au investit în agricultură și chiar activează în domeniu. Ce aș putea să sugerez autorităților voastre în acest sens – este imperativ ca odată cu aderarea la Uniunea Europeană să negociați perioada de transfer, de 5 sau 10 ani. Fermierii trebuie să lucreze în liniște pe pământurile lor. Este absolut necesar ca statul să aibă un fel de instituție de creditare care să susțină achiziționarea terenurilor, dar trebuie să vă asigurați că acestea nu vor fi cumpărate de oligarhi, iar ceilalți oameni vor rămâne fără pământ. Există structuri care ajută în acest proces și nu este nevoie să intrați în panică.
Cât despre dezinformare, dușmanii sunt activi și trebuie să ai ureche bună și un ochi bun. Inamicii potențiali folosesc destul de des mișcările politice de extremă peste tot în lume. Fiecare stat ar trebui să se ocupe de asta, să contracareze acest fenomen, pentru că este periculos, mai ales că trăim în vremea rețelelor de socializare, în care fiecare informație zboară ca o pasăre. În acest sens, cele mai importante politici ale fiecărui stat sunt politicile din Educație. O persoană educată știe ce este și ce nu este informația veridică.
— Vă mulțumesc.
