Dorin Purice: „Dacă în presă se vorbeşte des despre poliţişti de frontieră reţinuţi pentru acte de corupţie, înseamnă că noi ştim să curăţăm sistemul din interior”

Interviu cu Dorin Purice, şeful Poliţiei de Frontieră a R. Moldova

— În contextul atentatelor teroriste din Franţa, dar şi al stării de alertă din celelalte state europene, este sau nu pregătită R. Moldova pentru a reacţiona în cazul unor stări excepţionale?

— Într-adevăr, în lume au loc lucruri periculoase, impredictibile. Europa se loveşte de o mare ameninţare din punct de vedere al atacurilor teroriste. R. Moldova, în urma analizelor şi prognozelor, nu este considerată ţintă a unui atac terorist, totuşi, cred că autorităţile statului ar trebui să întreprindă toate măsurile pentru a-şi securiza cetăţenii. Din acest punct de vedere, Poliţia de Frontieră (PF) a întreprins mai multe acţiuni. În primul rând, intensificăm schimbul operaţional de date şi informaţii cu instituţiile internaţionale de profil, cum sunt Interpol, Europol, Frontex sau parteneri din alte servicii de securitate europene. În anumite segmente de frontieră cu risc sporit sau în punctele de trecere mai aglomerate, a fost suplinit numărul de personal. În acelaşi timp, pe parcursul anilor 2014-2015 am pregătit nişte subdiviziuni specializate ale poliţiei de frontieră care sunt antrenate, în mod special, în activităţi antiteroriste şi alte activităţi antidiversioniste. Se utilizează mai larg serviciul canin pentru depistarea explozibilelor. Se întreprind şi alte măsuri, care nu pot fi făcute publice.

— Ar putea deveni R. Moldova o alternativă de refugiu pentru migranţi sau pentru unele elemente teroriste?

— Chiar dacă nu este ţinta unui atac terorist, asta nu înseamnă că R. Moldova nu poate fi sau nu este utilizată pe post de loc de adăpost, loc de retragere sau de aflare temporară a unor elemente teroriste. R. Moldova ar putea fi folosită ca o platformă de dirijare la distanţă a unor atacuri teroriste care au loc în lume. R. Moldova este deseori traseu de tranzit al migranţilor şi refugiaţilor spre UE, deşi nu ne aflăm chiar pe calea cea mai solicitată.

— Şi în acest caz, cum ar putea fi identificate aceste elemente teroriste la trecerile de frontieră?

— Noi le identificăm cu succes şi acum, datorită faptului că la punctele de frontieră avem cele mai performante mijloace de examinare a documentelor, rolul definitoriu îl joacă, însă, resursa umană, care pe parcursul ultimilor trei ani a fost pregătită în mod special. Toţi inspectorii Poliţiei de Frontieră au beneficiat de nenumărate cursuri de instruire în toate domeniile. Atunci când migranţii călătoresc în baza unor acte falsificate sau care aparţin persoanelor străine, ei sunt identificaţi mai uşor. Mai greu este atunci când persoana, în ruta sa de tranzit, până la destinaţie, circulă fără documente, ca refugiat.

— Aţi vorbit anterior despre intenţia de patrulare comună, împreună cu parteneri din România, a frontierei de pe Prut, după modelul activităţii la hotarul moldo-ucrainean. Ce efecte ar putea avea această colaborare?

— Într-adevăr, există un astfel de proiect cu omologii din Ucraina. Avem deja peste 500 de patrulări comune, atât pe teritoriul R. Moldova, cât şi pe teritoriul Ucrainei. Este un exerciţiu foarte bun, deoarece, în mod direct, ridică calitatea supravegherii. Din punct de vedere colegial, relaţiile sunt mult mai bune, se face un schimb de experienţă şi de informaţii. Atunci când se patrulează pe teritoriul statului vecin, angajaţii PF au posibilitatea să cunoască specificul acestui teritoriu, amplasarea, specificul geografic. Acum suntem în proces de negociere cu omologii din România şi sper că la începutul anului viitor vom face primii paşi.

— Cel mai vulnerabil punct al frontierei de stat rămâne a fi segmentul transnistrean pe hotarul moldo-ucrainean. Care sunt ultimele noutăţi pe acest segment?

— Acolo lipseşte controlul. Dacă peste tot pe frontieră PF este prezentă, atât pe frontiera „verde”, cât şi la punctele de trecere, atunci pe segmentul de frontieră între Ucraina şi partea centrală a frontierei cu autoproclamata republică moldovenească nistreană, noi nu suntem prezenţi, deci nu putem controla procesele care au loc acolo. Prin urmare, hotarul este controlat şi supravegheat doar de colegii noştri din Ucraina. Ei s-au activizat pe acest segment, avem acum un schimb de date. La 4 noiembrie am semnat un acord interguvernamental cu şeful Serviciului Grăniceresc de Stat din Ucraina, Victor Nazarenco, referitor la schimbul online de informaţii despre persoanele şi mijloacele de transport care traversează frontiera noastră comună. Deci, schimbul va include şi segmentul central. Vorbind despre ameninţările teroriste, acest mecanism ne va permite să stăpânim mult mai eficient tabloul situaţional din regiune. Nu vom fi prezenţi nemijlocit, dar vom cunoaşte exact mişcările ce au loc acolo.

Un alt document semnat este Protocolul despre instituirea controlului comun la frontieră, la punctul de trecere Pervomaisk – Cuciurgan. De data asta, ne vom afla chiar pe teritoriul Ucrainei, pe o parte a sectorului central. Acest punct de trecere este unul dintre cele mai aglomerate, anual sunt înregistrate circa 3 mil. de traversări.

— În 2005, a fost lansată Misiunea UE de Asistenţă la Frontieră în R. Moldova şi Ucraina (EUBAM). Cum influenţează prezenţa reprezentanţilor EUBAM activitatea la hotarul moldo-ucrainean?

— Cooperăm cu EUBAM începând din 2005. Dacă iniţial instituţiile noastre partenere erau mai puţin dezvoltate, acum am devenit nişte instituţii mult mai mature, am trecut anumite evaluări UE. Acum rolul şi scopul misiunii EUBAM sunt mult mai pragmatice. Misiunea participă la procesul de asigurare a demarcării frontierei de stat. Tot EUBAM este lider atunci când vorbim despre anumite grupuri de lucru sau task-force-uri pe problema maşinilor furate, a traficului de persoane, a contrabandei şi a multor alte aspecte ilegale. Sub egida EUBAM se fac trimestrial rapoartele de evaluare a situaţiei la frontiera comună. Prin urmare, este un produs analitic, care relatează exact situaţia curentă la frontieră şi ne permite să ne orientăm eforturile la diminuarea sau prevenirea riscurilor şi ameninţărilor. EUBAM îşi asumă, de fapt, responsabilitatea de organizare a cursurilor de instruire, de dezvoltare a sistemelor de evaluare a performanţelor lucrătorilor din serviciile partenere. Misiunea EUBAM nu se va afla permanent aici. De aceea noi, împreună cu serviciile partenere, ar trebui să dăm dovadă de maturitate, de bună cooperare, astfel încât să ne putem organiza activităţile la fel de bine şi în lipsa misiunii EUBAM.

— Chiar dacă în ultimii ani sunt implementate reforme şi sporite măsurile de securitate, cazurile de contrabandă, de trafic de persoane, de trecere ilicită rămân un fenomen permanent. Pentru cetăţeni nu este un impediment?

— Aceste fenomene vor persista atâta timp cât va exista cererea în UE. Da, RM este una dintre sursele pentru traficul de fiinţe umane, n-o spun eu, o spun organismele internaţionale. Sunt multe fenomene periculoase, cum ar fi traficul de droguri, R. Moldova fiind ţară de tranzit în acest sens. Pe parcursul ultimilor ani, am reuşit să depistăm şi să capturăm cantităţi destul de mari de droguri. Se munceşte, dar asta nu înseamnă că atunci când organele statului lucrează, fenomenul dispare definitiv. Au fost destructurate foarte multe grupări criminale care se ocupau de organizarea migraţiei ilegale. Cel puţin trei astfel de grupări mari au fost destructurate anul trecut. Imediat după asta, fenomenul migraţiei ilegale a scăzut, chiar s-a oprit, însă a fost reluat în câteva luni de alte grupări. Sarcina noastră este să fim cu un pas înaintea acestor grupări criminale.

— În ultimii ani s-a implementat activ reforma PF. Cum s-au întâmplat lucrurile pe plan intern?

— Reforma PF, într-adevăr, poate fi văzută pe interior şi pe exterior. Sigur că pe exterior avem deja destule semnale pozitive de la cei care traversează frontiera. Pentru oameni e important că timpul de aşteptare în punctele de trecere s-a redus, iar calitatea serviciilor prestate de PF s-a îmbunătăţit. Există acum o altfel de cultură de comunicare. Persoana nu mai are presentimente de teamă, ci traversează frontiera liniştit. Pe cetăţeni nu-i preocupă amplele procese demarate între instituţiile noastre. Sunt procese enorme în domeniul de management al resurselor umane, în selectarea personalului, în instruirea lui iniţială, dar şi în instruirea continuă. Se desfăşoară activităţi complexe în domeniul desfăşurării supravegherii frontierei şi al controlului. Au fost achiziţionate pe parcursul a câţiva ani cele mai moderne echipamente de citire şi verificare a documentelor, au fost procurate echipamente moderne de supraveghere fixă şi mobilă a frontierei de stat. De exemplu, din numărul total de unităţi de transport doar cinci la sută sunt de model sovietic, în rest, toate sunt noi, având maximum doi ani de utilizare. Sunt mai multe programe şi planuri strategice de dezvoltare a PF. Am elaborat şi este aprobată, prin hotărâre de Guvern, strategia naţională de management integrat al frontierei de stat. Structura organizatorică a PF a fost optimizată succesiv – în prezent există 3 paliere ierarhice (local, regional şi central); numărul direcţiilor regionale s-a redus de la 9 la 4, iar cel al sectoarelor PF, de la 73 la 41. Numărul posturilor de conducere s-a redus cu 35% în favoarea celor executive.

— Odată cu reformarea instituţiei, din februarie 2013, poliţiştii de frontieră au obţinut competenţe noi în domeniul investigaţiilor speciale şi urmăririi penale. Ce rezultate au fost înregistrate?

— Procesul de investigaţie face parte din noile competenţe care i s-au atribuit PF cu trei ani în urmă. Aici ne referim la investigaţiile speciale şi la urmărirea penală. După preluarea acestor competenţe, valenţa PF şi capacitatea de prevenire a infracţiunilor a crescut enorm. Ne referim acum la contrabanda pe frontiera „verde”, la tot ce ţine de elementul transfrontalier, deci poate fi trafic de arme, circulaţia ilegală a maşinilor furate, migraţie ilegală, traficul de persoane şi multe alte infracţiuni. În susţinerea acestei activităţi de investigaţii speciale au fost create şi alte subdiviziuni de analiză criminală, activităţi de inteligenţă şi analiză de risc.

— Care este situaţia în acest an?

— În primele 9 luni ale anului 2015, numărul de cazuri înregistrate şi de persoane implicate în traficul ilicit cu ţigări a crescut cu 14%. Astfel, la frontieră au fost ridicate peste 200 de mii de pachete cu ţigări în 134 de cazuri de tentativă de contrabandă cu ţigări. Subdiviziunile Poliţiei de Frontieră au documentat 102 cazuri de trafic ilicit al mijloacelor de transport. Comparativ cu perioada similară a anului 2014, numărul acestor cazuri a crescut cu 20%. În aceeaşi perioadă au fost documentate 25 de cazuri de trafic ilicit de alcool.

— După liberalizarea regimului de vize al R. Moldova cu statele UE, s-a majorat semnificativ fluxul de călători. Care sunt dificultăţile la această etapă?

— Ar trebui să cunoaştem că temerile celor sceptici din UE referitor la R. Moldova nu s-au adeverit. Cetăţenii noştri circulă fără probleme. Nu au fost foarte multe cazuri legate de depăşirea termenului de şedere. Cei mai mulţi nu au fost admişi în UE din motivul că nu au avut destui bani pentru scopul călătoriei, nu au avut rezervări de hotel sau bilet retur. Conform datelor, de la începutul anului, din diferite motive, de către autorităţile de frontieră ale UE au fost deportaţi 247 cetăţeni ai RM şi nu a fost autorizată intrarea altor 478.

— Cu ce probleme se confruntă Poliţia de Frontieră?

— Una dintre problemele noastre este insuficienţa de finanţare. Acest lucru nu ne permite să rezolvăm în termeni record problema infrastructurii, în unele puncte ea fiind delăsată, veche. De exemplu, pe frontiera moldo-ucraineană puteţi găsi sectoare ale PF care au fost instalate în grădiniţe de copii, şcoli sau chiar brigăzi de tractoare. Starea lor de atunci şi până acum a devenit deplorabilă. Nu s-a investit practic nimic în aceste sectoare şi eu mă consider dator să îmbunătăţesc infrastructura şi mediul în care se află colegii noştri din teritoriu. O altă problemă este lipsa resurselor financiare pentru anumite lucrări inginereşti care ar trebui făcute la frontieră, dar acest lucru îl vom rezolva în cel mai scurt timp, pentru că urmează să primim utilaj special în câteva luni. O problemă este şi insuficienţa de personal, deoarece, până la transformarea în Poliţia de Frontieră, Serviciul grăniceresc număra, inclusiv, ostaşi în termen, sub şase mii de persoane. Acum suntem 3 400 de persoane. Noi simţim nevoia de personal, chiar dacă frontiera s-a modernizat şi am devenit posesori ai mai multor sisteme automate de supraveghere. Avem nevoie de personal şi din simplul motiv că punctele de trecere sunt mult mai solicitate.

— Ce salariu are un poliţist de frontieră? Este acesta pe potriva riscurilor pe care le comportă munca sa?

— Responsabilitatea este mare, activitatea grănicerească este foarte grea şi complicată. Aş putea spune că nivelul salariului nu este corespunzător riscurilor şi ameninţărilor pe care le comportă activitatea. Este un salariu care, comparativ cu cele ale funcţionarilor publici, este puţin mai mare, dar este insuficient ca să poţi trăi decent, ca să poţi întreţine o familie. Cât ţine de motivaţie, nu doar salariul este un mijloc de motivaţie. Dacă ne-am referi la Colegiul Poliţiei de Frontieră, anul curent a fost un concurs destul de mare. La băieţi a fost un concurs de trei persoane pe un loc, iar la fete – de cinci persoane. Ceea ce înseamnă că PF a devenit mai atractivă pentru tineri. Tindem să le creăm condiţii optime de activitate. Dacă acum câţiva ani frontiera era supravegheată doar pedestru, în prezent toate patrulele mobile sunt dotate cu tehnică performantă, cu mijloace de termoviziune, mijloace de vizibilitate pe timp de noapte, transport de teren.

— Şi totuşi, care este salariul mediu al unui poliţist de frontieră?

— O persoană care vine după universitate şi care, de exemplu, are primul grad de ofiţer, începe cu un salariu de 4 700 de lei. Dar fiecare are potenţial de a creşte şi, în funcţie şi în grad, creşte şi salariul.

— Care este ponderea femeilor în Poliţia de Frontieră?

— În cadrul PF, 25% dintre angajaţi sunt femei, ceea ce mi se pare foarte bine. Asta nu înseamnă, însă, că tindem să majorăm acest procentaj, cred că ne oprim aici, pentru că activitatea la frontieră este foarte grea, se munceşte în orice condiţii climaterice: furtuni, ninsori, ploi, noroi. O femeie rezistă mult mai greu decât un bărbat. Iar vârsta medie în PF este de 31 de ani, deci este o echipă foarte tânără.

— Despre unii colaboratori vamali se vorbeşte că ar fi corupţi. Se mai spune că, deseori, în aceste cazuri sunt implicaţi şi poliţişti de frontieră. Cunoaşteţi poliţişti de frontieră implicaţi în cazuri de corupţie?

— Cred că, la noi, corupţia e un sport naţional. Aş vrea să pornesc de la faptul că, în majoritatea cazurilor de reţinere a poliţiştilor de frontieră, noi am administrat aceste cazuri. Ne-am autosesizat, am iniţiat anumite proceduri, ne-am adresat la CNA sau la Procuratura Anticorupţie şi le-am soluţionat cu succes. Da, am avut mai multe persoane care au fost reţinute pentru corupţie, dar dacă în presă se strecoară destul de des cazurile de reţinere a poliţiştilor de frontieră, nu înseamnă că în alte organe ale statului nu există fenomenul corupţiei, asta înseamnă că noi ştim să curăţăm sistemul din interior, avem aceste capacităţi şi aceste forţe. Corupţia, ca fenomen, se dezvoltă, de multe ori, acolo unde salariul este destul de mic şi insuficient pentru o viaţă decentă. Noi avem o conlucrare foarte bună cu CNA-ul.

— Sunt poliţişti de frontieră condamnaţi pentru acte de corupţie?

— Primul caz de rezonanţă pe care l-am avut, cel puţin de când sunt eu aici, a fost cel de la punctul de trecere Leuşeni – Albiţa. Au fost reţinuţi vreo 14 poliţişti de frontieră şi vameşi. Până acum, acest caz se mai examinează în judecată. Avem doar doi poliţişti de frontieră condamnaţi în România. Şi iarăşi, acest lucru s-a întâmplat datorită unei activităţi comune cu serviciile speciale din România, mă refer la DNA şi DIICOT. A fost desfăşurată o operaţiune de amploare, în cadrul căreia au fost reţinute aceste persoane şi cantităţi impunătoare de ţigări, în stânga Prutului. Cazuri de condamnare în isntanţă mu cunosc.

— Cum se luptă împotriva acestui „sport naţional”?

— Prin intermediul subdiviziunii specializate a PF în domeniul integrităţii şi menţinerii disciplinei de serviciu este asigurată o comunicare strânsă cu societatea, fiind asigurată funcţionalitatea liniilor telefonice (lin. Roşie/Verde), prin care suntem sesizaţi despre problemele de integritate, dacă acestea au loc. În 2015, au fost aplicate 200 de sancţiuni pentru abateri disciplinare. Dintre acestea, 6 cu eliberarea din serviciu.

— Ce probleme mai rămân pe lista de aşteptare pentru a fi soluţionate?

— Un pas important a fost făcut atunci când am implementat regimul liberalizat de vize şi ca o precondiţie a fost reformarea sistemului grăniceresc. Acum avem în faţă un alt examen, care este Acordul de Asociere. În linii mari, vrem să ajungem într-un an-doi la standardele Schengen de organizare a managementului integrat al frontierei. Prin urmare, ştim exact ce avem de realizat. Pentru asta avem nevoie de suport bugetar, de suportul partenerilor strategici.

— Dacă e să vorbim în termeni concreţi, ce există la acest moment în punctele de trecere şi ce urmează de schimbat şi dezvoltat?

— Vom implementa sistemul de recunoaştere facială, care e unul foarte complex. Iniţial, va fi implementat în Aeroportul Internaţional Chişinău. Totodată, vom implementa un sistem informaţional integrat, care presupune integrarea modulelor ce funcţionează acum separat. Acesta va fi compatibil cu sistemele altor instituţii ale MAI, prin urmare fluxul de informaţii va fi mai simplu de organizat. În paralel, vom dezvolta sistemele de supraveghere fixă a frontierei. În decembrie, vom primi opt autospeciale cu termoviziune, care vor fi repartizate Direcţiilor regionale şi care ne vor permite să efectuăm supravegherea în orice condiţii climaterice, pe o distanţă extinsă. Planificăm să dezvoltăm şi Centrul chinologic al PF, or, câinii de serviciu sunt o componentă indispensabilă, aducând rezultate semnificative. Planificăm să dezvoltăm şi infrastructura PF.

— Modernizarea şi dotarea tehnică a sistemului transfrontalier este o latură semnificativă, dar care este rolul omului în demararea unor schimbări? Înţeleg că aveţi în subordine mii de persoane.

— Într-adevăr, principala resursă a Poliţiei de Frontieră este cea umană. Mi-am dorit întotdeauna să am în instituţii nu şefi, ci lideri. Liderul de echipă este cel care, prin exemplul personal, arată subalternilor ce ar trebui să întreprindă într-o situaţie sau alta, şi nu cere de la ei. Eu pretind că fiecare om ar trebui să fie parte dintr-un mecanism complex. Atunci când un singur element nu funcţionează, nu funcţionează întreg mecanismul. Pentru a avea o calitate înaltă a personalului, trebuie făcută o selecţie minuţioasă. Din păcate, începând cu 2007, au fost angajate persoane cu o pregătire îndoielnică pentru activitatea dată. Aşa au ponit şi problemele. La angajare, candidaţii ar trebui testaţi la tentaţiile de corupţie. Personalul ar trebui să beneficieze de condiţii optime de muncă, deoarece, la muncă, ne trăim o mare parte a vieţii. Personalul trebuie să aibă o certitudine pentru ziua de mâine, un calcul al carierei. În cadrul serviciului nostru, din păcate, persistă o speranţă mică de viaţă. Persoanele „ard” la serviciu sau sunt afectate de boli profesionale. Angajaţii Poliţiei de Frontieră sunt permanent în mişcare, merg pe jos în condiţii climaterice aspre, fiindu-le afectate articulaţiile, coloana vertebrală. Ei au nevoie şi de protecţia socială necesară. Ca să primeşti de la o persoană ceva, trebuie să-i oferi destule în schimb. Încercăm să-i remunerăm pentru orele lucrate extra-program, în limitele bugetului naţional este greu să faci acest lucru, dar depunem eforturi.

Pentru conformitate, Marina Ciobanu