COVID-19 ne vorbește despre „dulăpiorul” în care am depozitat, ani de zile, simptome, bănuieli, maladii netratate la timp

Interviu cu Angela Tomacinschii, doctoră de familie, directoarea Clinicii Universitare de Asistență Medicală Primară a USMF „Nicolae Testemițanu”

— În prezent, care este cea mai dificilă problemă cu care se confruntă medicii de familie din R. Moldova?

—
Cred că cea mai mare problemă acum este presiunea psihologică, medicii de familie fiind tot mai suprasolicitați. De când a apărut COVID-19, sunt restricționate consultațiile la doctor, accentul fiind pus pe asistența acordată copiilor, femeilor însărcinate și celor care suferă de maladii cronice. Dar aceasta nu înseamnă că avem mai mult timp liber, dimpotrivă – acum medicii de familie sunt solicitați prin telefon de către persoanele care sunt cu suspecție la Covid. De fapt, medicul de familie este prima persoană de contact. În afară de consultația medicală, medicul mai oferă și asistență psihologică în majoritatea cazurilor.

— De când a apărut COVID-19, ce probleme s-au acumulat în policlinici? Cum s-au implicat medicii de familie în combaterea COVID-19?

— Ne-am adaptat din mers. La început, a fost un stres pentru fiecare, însă, pe parcurs, ne-am adaptat la toate provocările. Avem lipsă de cadre medicale, medicii sunt suprasolicitați, se simte tot mai mult surmenajul psiho-emoțional.

— De altfel, ce dezvăluie pandemia despre starea sănătății oamenilor de la noi?

— COVID-19 ne deschide ochii spre ceea ce am neglijat o perioadă de timp. De câțiva ani, constat tendința de a vizita medicul, în scopul prevenirii unor maladii, dar până aici o mare parte a populației se adresa doar atunci când simptomele deveneau insuportabile și asta e o mare problemă. Astăzi COVID-19 ne vorbește despre „dulăpiorul” în care am depozitat, ani de zile, simptome, bănuieli, maladii netratate la timp. 

— Mortalitatea agresivă poate fi o consecință a problemelor de sănătate acumulate cu anii de oameni?

— Da, așa și este. Multe persoane au decedat pentru că aveau mai multe comorbidități, iar  infecția cu noul coronavirus agravează starea generală a pacientului și poate cauza decesul. 

— Cât de des un pacient ar trebui să apeleze la medicul de familie pentru o consultație preventivă?

— Fiecare cetățean trebuie să se prezinte la medicul de familie pentru examenele profilactice anuale, în cazul în care pacientul nu are alte maladii cronice, dar mai sunt examene profilactice pentru copii, pentru gravide. În ultima perioadă, observ că pacienții se adresează și în scop profilactic. Mulți dintre ei au înțeles, totuși, că e mai ușor să previi, decât să tratezi. În sectorul nostru de deservire, numărul consultațiilor de rutină a crescut. Deci, oamenii au început să vină la medic nu doar atunci când au o problemă stringentă de sănătate. Mulți dintre pacienții mei au abandonat fumatul, se informează, citesc articole științifice, se documentează din medicina bazată pe dovezi. Când vin la consultație, ei deja cunosc unele lucruri. Se interesează ce să mănânce, cum să prepare bucatele, practică sportul și plimbările în aer liber. În ultimul timp, observ o tendință de creștere a interesului față de propria sănătate și față de modul sănătos de viață și acest fapt ne bucură. E mai eficient să lucrezi cu pacienți bine informați, care doresc să facă o schimbare în modul lor de viață.

— Referitor la comunicarea medic-pacient și COVID-19, mai mulți medici de familie se plâng că sunt solicitați la telefon până seara târziu și de dimineață, cu noaptea-n cap. În cazul dvs. cum e? Sunteți remunerați suplimentar pentru asta?

— Poate nu o să vă vină să credeți, dar în mare parte, suntem contactați 24 din 24 de ore și majoritatea dintre colegii mei simt o presiune psihologică, de cea fizică nici nu mai vorbesc. 

De exemplu, la ziua de astăzi sunt la evidență 198 de pacienți, care sunt atribuiți la 14 medici de familie. Din 198, 99 sunt infectați cu COVID-19 și urmează tratament la domiciliu, iar ceilalți fie au fost în contact cu persoanele infectate, fie se află în autoizolare. Zilnic fiecare medic de familie își telefonează pacienții. Solicită date despre starea generală, despre efectele adverse ale tratamentului, dacă nu apar simptome noi, dacă nu se agravează starea, pentru a interveni cu recomandări, în cazul în care e nevoie. Da, suntem remunerați suplimentar pentru asta, în baza Ordinului MSMPS nr. 466 din 15.05.20 „Cu privire la motivarea personalului”, dar presiunea psihologică este mai mare decât orice spor salarial.

— De ce în această pandemie, în R. Moldova, au suferit atât de mult anume lucrătorii medicali?

— La început se invoca faptul că lipsesc echipamentele medicale. Poate și din cauza surmenajului fizic și psiho-emoțional scade imunitatea. Lucrătorii medicali se află acolo unde concentrația virusului este foarte mare. Aceasta se numește încărcătură virală. Încărcătura virală din spital este de mii de ori mai mare decât afară sau în parc, de aceea medicii se îmbolnăvesc. Medicii nu pot face intubarea la telefon, iar această procedură e însoțită de riscuri foarte mari pentru ei.  Aceasta demonstrează încă o dată că virusul este extrem de  contagios. Lucrătorii medicali se îmbolnăvesc în număr atât de mare și pentru că la noi, inițial, erau puține echipamente medicale corespunzătoare. Și lucrătorii medicali sunt oameni și au bolile lor, și lor le scade imunitatea. 

— Ce credeți despre acțiunile antiepidemice care au fost organizate în R. Moldova?

— A fost cam haotic, dar a trebuit să ne adaptăm din mers la toate cerințele impuse. Toți am învățat și încă învățăm din mers. Este important ca populația să respecte toate recomandările emise de autorități.

— Timp de 7 luni, lucrătorii medicali sunt expuși ca nimeni alții în fața COVID. Unii decedează, iar alții pleacă din sistem. Ce ne facem?

— Presiunea pe cei rămași va fi și mai mare și nu știu cât vor rezista. Îmi pare rău să spun asta, dar asta e realitatea. Lucrătorii medicali sunt tot mai afectați și tot mai puțini. Trebuie să fim solidari în această perioadă unii cu alții și să ne susținem.

— Ce părere aveți despre testarea în masă?

— Este o măsură necesară – să fie testați nu doar suspecții, dar și toți cei care au fost în  contact, astfel ar fi depistate cât mai multe cazuri de Covid. E chiar o măsură de prevenire.  Alta-i întrebarea dacă R. Moldova și-ar permite să facă acest proces. Vedem că unele țări deja au decis că vor implementa această măsură.

— La ce să ne așteptăm în următoarele luni? 

— Vine gripa sezonieră, iar odată cu ea va crește și numărul solicitărilor către medicii de familie și presiunea asupra sistemului medical. Totodată, va crește și panica în rândul populației. Important este să fim precauți și să avem grijă de sănătatea noastră. Din păcate, nimeni nu a anulat gripa și virozele sezoniere, va trebuie să facem față, poate unui efort dublu.

— Cum ne protejăm în perioada rece?

— Trebuie să purtăm corect măștile de protecție. Trebuie să ne spălăm pe mâini, cât mai des. Se recomandă să consumăm cât mai mult lichid călduț, să practicăm plimbări la aer curat, exercițiile cardio-respiratorii. În continuare, nu trebuie de frecventat spațiile închise. Trebuie  să ne reținem de la manifestări festive, chiar dacă au fost permise cu anumite condiții, nu e vreme de sărbătoare, totuși, virusul nu a dispărut. Trebuie să învățăm să trăim cu acest virus. Totodată, trebuie să ne asigurăm o alimentație bogată în fructe, legume, proteine. Și să nu uităm și de vaccinul antigripal.

— Dacă tot ați pomenit de vaccinuri, este evident că lipsa de informare a părinților, poate și dezamăgirea lor, au generat această stare de respingere a vaccinării. Cum pot fi ei convinși să-și imunizeze copiii?

— Ceea ce trebuie să întrepindem, noi, medicii, în această situație, este să le asculăm temerile, să comunicăm mai mult cu ei, să le acordăm mai mult timp pentru a discuta aceste aspecte și să le oferim răspunsuri la întrebările pe care le au.  Credem sincer că ceea ce facem noi, ca medici, sau ca și asistenți de familie, deși nu întotdeauna este recunoscut ca atare în societate, este esențial în acest sens. Faptul că astăzi nu avem poliomielită, difterie, tetanos și alte boli infecțioase, se datorează vaccinărilor. Sănătatea copiilor noștri pe viitor depinde de aceste vaccinări, mai ales în contextul actual mondial.

— Care sunt simptomele virozei și care sunt simptomele caracteristice COVID-ului?

— Atât în cazul virozelor, cât și la COVID-19 persistă febra, slăbiciunile și durerile musculare. Atunci ne întrebăm, cum le distingem? La viroze, este prezentă rinoreea, iar la coronavirus – nasul este uscat. La coronavirus – totul e uscat, este prezentă uscăciunea mucoaselor nazale, faringelui, dar la infecții respiratorii acute, tusea poate fi umedă, „se rupe”, cum se mai spune în popor. Totodată, cunoaștem deja că în cazul COVID-19 dispare gustul și mirosul.

— Medicii de familie au medici de familie?

— Da, medicii de familie au medic de familie. Când am nevoie, eu mă consult cu medicul de familie. Uneori am nevoie să ascult o a doua părere, chiar dacă sunt lucrător medical, mă consult cu medicul meu de familie. 

— Medicii, ca și profesorii, sunt susceptibili să sufere de sindromul burnout. De ce a devenit atât de stringentă problema acum, în raport cu două decenii în urmă, să zicem? Ce s-a schimbat în profesie, în viața de zi cu zi?

— Aceasta se întâmplă din cauza lipsei de cadre medicale în sistem. Un medic lucrează în mai multe locuri. Este angajat la locul de bază, dar muncește și prin cumul, din cauza exodului din sistemul medical, astfel devine suprasolicitat. Mai ales acum, în perioada pandemiei, au crescut solicitările din partea pacienților, uneori și neargumentate. Și asta se întâmplă din cauza panicii ce persistă în societate. La orice semn clinic care apare pacientul contactează medicul de familie. Nu trebuie să uităm de faptul că și medicii sunt oameni. 

— Care sunt principalele provocări cu care se confruntă managerul unei instituții medicale? Ce problemele există în policlinici? Cum le faceți față? Cum vă motivați echipa?

— Medicul-șef al Clinicii  Universitare de Asistenţă Medicală Primară este un medic obișnuit, cu provocări, obstacole, reusițe, la fel ca și ale oricărui alt coleg medic de familie. Echipa noastră este formată din medici serioși, dedicați, profesioniști, implicati în viața  comunității pe care o îngrijesc, așa că motivația vine de la sine. Relațiile noastre sunt bazate pe colegialitate, respect, omenie și ajutor reciproc. Îmi pare rău că nu pot motiva și financiar angajații, pentru că există regulamentul de salarizare care nu permite majorarea salariilor. Acum, de când ne luptăm cu pandemia,  mă interesez mai des și de starea de sănătate a fiecăruia, dar și a membrilor familiilor lor.

— Lăsând la o parte zona problemelor de zi cu zi, vă rog să ne spuneți dacă ați știut dintotdeauna că doriți să deveniți medic de familie? Poate ați avut un model?

— Nu, nu am știut și nici nu mi-am dorit să devin medic. Mă visam profesoară. După absolvirea școlii, am dat admiterea la Școala pedagogică din Cahul. La admitere trebuia să trec o probă – proba muzicală. Observatorul de acolo mi-a zis să caut o notă muzicală la pian,  doar că  eu nu mai văzusem pian în viața reală, așa că nu am găsit acea notă și nu am fost admisă la studii la pedagogie. Mama mea, însă,  își dorea ca eu să devin medic și după ce n-am trecut proba muzicală, am ieșit și ne-am îndreptat spre Școala de medicină. Am plâns tot drumul. În atestat aveam doar note de 5 și imediat am fost acceptată la Școala de Medicină. Acum nu-mi pare rău, dacă ar fi să o iau de la început, tot așa aș face. Și mama este mândră de mine. Stau uneori și mă întreb: de ce oare îmi doream să fiu profesoară?! 

— Care sunt, din punctul dvs. de vedere, calitățile necesare unui medic de familie profesionist?

— Un medic bun trebuie să dețină cunoștințe, în primul rând. Totodată, trebuie să posede calități de comunicare, să știe cum să se apropie de pacient. Pentru o relație reușită medic-pacient, trebuie să-ți placă comunicarea cu ei, dar și să fii răbdător. În discuțiile cu pacienții trebuie să vorbim de la egal la egal. E nevoie de receptivitate, comunicare și respect, dar și complianță între pacient și medic. 

— Ce sfaturi aveți pentru medicii de familie aflați la început de drum?

— Să nu le fie frică, este o specialitate importantă, ești aproape de familie, formezi o echipă cu membrii acestor familii. Nu pierzi nimic dacă alegi medicina de familie. Medicul de familie abordează pacientul holistic, adică în complex. Specialiștii se axează doar pe o problemă de sănătate a pacientului. Ulterior, pacientul oricum trebuie  să revină la medicul de familie cu toate consultațiile și recomandările specialiștilor, ca să elaboreze un plan de tratament eficient.

— Din ce ați făcut până acum, care-i lucrul cel mai extraordinar în plan profesional? O amintire plăcută legată de un pacient pe care ați reușit să-l ajutați

— Nașterea. Nici nu eram medic încă, eram studentă venită la practica de stat în satul Colibaș, Cahul. Era iarnă, tare frig, ajunul Sfântului Andrei. Am fost solicitați să mergem la o femeie însărcinată. Până a venit medicul de acasă, eu am primit nașterea. Acționam intuitiv, din ceea ce citisem în cărți. Și copilul a fost numit Andrei.

Apoi avusesem o bătrânică abandonată de copii, era dezastru în casă. Am făcut imposibilul, dar am găsit o persoană ca să îngrijească de ea, am apelat la un asistent social. 

Îmi mai amintesc de un copil dintr-o familie social-vulnerabilă, o fetiță. Frecventa grădinița de vizavi de policlinică. Între timp, am înțeles că nu participă la matinee, pentru că nu avea ce să îmbrace. Făceam așa ca s-o aprovizionez cu costume pentru sărbători. 

Mai cumpăram  medicamente la pacienți, când era clar că nu-și pot permite. Ce puteam face? Îi găseam singuri în casă, fără bani, fără mâncare. Ieșeam, mergeam la farmacie și cumpăram din banii mei. Poate astea nu sunt realizări profesionale, sunt mai mult gesturi omenești, dar sper că au fost de ajutor. 

— Cum poate fi oprit exodul medicilor din sistem?

— Nu o să spun o noutate. E nevoie de remunerare corespunzătoare și de aparate performante, nu doar în câteva centre din capitală, dar și în centrele raionale. Medicul să nu fie impus să aștepte rezultatele unei analize timp de o săptămână-două. Așa se pierde legătura cu pacientul, iar unii se dezamăgesc și aleg să meargă la centrele private. 

— Ați avut gânduri de plecare din sistem?

— Da, am avut chiar și oferte destul de atractive, dar mă oprește ceva mereu, poate mama mea. Gândul la mama mea, care stă singură, mă oprește. Mama mea, pe care am văzut-o ultima dată în februarie și ulterior, cam pe furiș, în august. În august, am mers s-o văd și atunci în ogradă, la distanță am discutat.

— Ce reguli respectați acasă? 

— Regulile încep de la pragul casei cu folosirea dezinfectantului, cu schimbarea hainelor, încălțămintei. Dezinfectez și mânerul de la ușă, și cheile, pungile de la magazin, cutiile, produsele – tot. Imediat schimb hainele și le pun la spălat. Păstrăm distanța și în casă, mâncăm la ore diferite. Nu mi-am îmbrățișat copilul de la Anul Nou, cred. Practic cat mai des curățarea umedă în casă și aerisirea încăperilor. 

— Totuși, ce-l tratează mai mult pe pacient, medicamentele sau discuția cu medicul?

— Comunicarea, evident, este un factor important în tratamentul pacientului. Mulți dintre ei vin doar ca să discute cu medicul, nu atât după tratament, dar să asculte o vorbă bună, un sfat, o încurajare, o recomandare. Aceasta e valabil nu doar în medicină, dar și în viața de zi cu zi, o vorbă bună înseamnă extrem de mult.

— Vă mulțumim.