„Arată-mi peisajul mediatic și îți voi spune în ce țară trăiești”. INTERVIU cu Olaf Steenfadt, fondator al Global Media Registry

În R. Moldova a fost lansat recent Media Ownership Monitor, o cercetare despre proprietarii instituțiilor de presă, realizată de Asociația „Media-Guard”, organizație  parteneră a Ziarului de Gardă și Global Media Registry (GMR), o organizație caritabilă care promovează transparența, responsabilitatea și pluralismul în spațiul informațional.

Olaf Steenfadt, fondatorul Global Media Registry, a subliniat într-un interviu pentru Ziarul de Gardă că în contextul în care rolul presei este să solicite transparență instituțiilor și persoanelor publice, mass-media, la rândul ei, trebuie să dea dovadă de transparență. El a relatat despre experiența GMR în aproape 30 de țări în care a fost implementat proiectul până în prezent. 

— Sunteți fondatorul Global Media Registry, care a implementat monitorizarea proprietății mass-media în mai multe țări. Cum a apărut această idee de a face acest tip de monitorizare?

— Este oarecum ca o privire profundă în oglindă. Deci, jurnaliștii sunt întotdeauna buni să solicite transparență de la alții: de la politicieni, de la oamenii de afaceri, celebrități etc. Dar când este vorba despre transparența propriei noastre industrii, aceasta este uneori o mare problemă. Așadar, acesta a fost unul dintre punctele de plecare, deoarece am văzut că încrederea în mass-media este în scădere peste tot. Iar o cerință sau o condiție pentru încredere este întotdeauna transparența: să știi cu cine ai de-a face, cine este de cealaltă parte. Și dacă acest lucru nu este furnizat în mod activ de mass-media, și nu doar date despre cine o deține, cine o controlează, ci și cum funcționează jurnalismul, atunci încrederea în mass-media va continua să scadă. Așadar, aceasta este ideea care stă la baza GMR și a monitorizării proprietății mass-media.

— Această cercetare a fost făcută în aproape 30 de țări din întreaga lume. Erau pregătite aceste țări să afle mai multe despre mass-media lor? Cum au reacționat? Poate ne puteți aduce câteva exemple interesante.

— Evident, toate țările sunt diferite. Cred că similitudinea este că, de obicei, oamenii spun: „Noi știm cine deține mass-media. Putem face asta într-o după-amiază.” Și după ce începe procesul de investigare, chiar și experții în domeniu ajung să fie surprinși, pentru că descoperă atât de multe fapte și povești în spatele proprietății mass-media pe care nu le știau. Și pentru că suntem jurnaliști, nu este vorba doar de prezentarea faptelor brute, ci și de a le povesti, a explica ce înseamnă, de fapt, atunci când o anumită persoană deține un canal de televiziune, este căsătorită cu altcineva care poate deține o companie de publicitate. Aceste tipuri de conexiuni contează foarte mult atunci când este vorba de concentrare și, în cele din urmă, de limitarea pluralismului într-o țară.

Legat de particularități, sunt câteva exemple despre rolul bisericilor în unele țări, ca Filipine sau Brazilia, unde se poate vedea un centru de putere al grupurilor religioase, care nu este deloc despre misiunea religioasă. Este vorba de profituri, de spălare de bani, de putere prin deținerea de companii media care, practic, susțin anumiți politicieni. De asemenea, avem o mare varietate de intermediari care dețin companii media: soția unui primar sau șoferul ce deține un post de radio, care, în mod evident, doar reprezintă pe altcineva. Acest lucru poate fi întâlnit în multe, multe locuri. 

Iar ceea ce m-a surprins în Germania, țara mea natală, este că dacă nu luăm în considerare sectorul media public, întregul sector media privat comercial este complet dominat de femei. Nu  există nicio companie media mare care să nu fie deținută sau controlată de o femeie, ceea ce sună destul de inovator și minunat, cu excepția faptului că toate afacerile sunt moștenite. Și avem indicator de risc pe echilibrul de gen, pentru că deși avem companii media deținute de femei, managementul este format numai din bărbați, iar redactorii-șefi sunt aproape toți bărbați, ceea ce mi se pare o constatare interesantă. 

— Ce ați aflat despre mass-media din R. Moldova după această cercetare? A fost ceva care să vă surprindă sau totul e așa cum v-ați așteptat?

— Cred că este surprinzător pentru oricine vine aici să vadă o piață relativ mică ce pare supraaglomerată: multe posturi de televiziune, mulți actori media în acest spațiu, ceea ce, în mod evident, nu este sustenabil. Pentru că dacă vrei să conduci o afacere media pe bază de publicitate sau abonament, ai un anumit plafon, o anumită sumă pe care o țară de această dimensiune o poate oferi. Și, în mod clar, sectorul media este mult mai mare decât ar putea fi sustenabil din punct de vedere economic. Nu este o mare surpriză să vedem acest lucru, dar următoarea întrebare este: cum funcționează toate aceste canale și de unde vin banii sau finanțarea? De aceea, cercetarea „Media Ownership Monitor” a analizat finanțele și oamenii din spatele acestora și, evident, interesele politice, economice și personale. 

— Cum influențează politicienii și contextul politic sectorul media?

— La GMR avem o zicală sau un motto intern care spune „Arată-mi peisajul mediatic și îți voi spune în ce țară trăiești.” Și pentru Moldova, cred că este corect să spunem că peisajul mediatic este destul de polarizat. Și probabil că acest lucru este valabil și pentru întreaga societate, și întreaga țară. Ceea ce înseamnă că este un sistem binar. Ori ești în tabăra pro-europeană, ori, dacă nu ești, ești în mâinile lui Putin, ceea ce probabil nu este corect, deoarece cred că foarte mulți oameni nu sunt nici una, nici alta. Și pentru ei este foarte greu să găsească un loc în politică sau poate și în mass-media. Și am văzut multe cazuri în care oamenii au ezitat să îmbrățișeze ideea europeană sau care nu sunt mulțumiți de actuala președintă și s-au trezit acuzați că sunt de partea lui Putin. Și ei nu sunt. Ei sunt doar neutri sau au alte idei. Iar acest lucru nu este sănătos pentru o țară și cu siguranță, nici pentru mass-media, pentru că nu ar trebui să aparțină unei tabere.

— Asta se întâmplă pentru că societatea noastră, inclusiv mass-media, se află acum într-un context foarte specific, contextul unui război lângă granițele noastre, precum și al unor alegeri foarte importante. 

— Desigur, da. Aș putea adăuga că mediul de reglementare este dominat în mod evident de procesul de aderare la UE. Așadar, există o presiune uriașă să fie respectate normele europene, setul de legi și valori europene, unde noi credem că din punct de vedere tehnic,  Moldova este deja destul de avansată în multe domenii, precum în cel ce privește autoritatea de reglementare a mass-media, de exemplu. În teorie. Dar când vine vorba de aplicarea și respectarea practică a tuturor acestor legi, atunci este uneori dificil.

— Una dintre dificultățile de pe piața media de aici este cum să devii independent din punct de vedere financiar și o mulțime de media sunt dependente de granturi, de proiecte finanțate de diferite organizații internaționale și acesta este lucrul pe care noi cred că vrem să-l schimbăm și să fim independenți financiar. Cum credeți că se poate întâmpla acest lucru și ce schimbări ar trebui făcute în această piață? Dacă acest lucru este posibil.

— Cred că revenim la discuția despre dimensiunea țării. Chiar dacă țara ar fi, să spunem, foarte bogată și foarte dezvoltată, oricum ar fi posibilă existența unui număr limitat de mijloace de informare în masă care funcționează în mod durabil. Următoarea întrebare este cum ar putea un număr mai mic de mijloace de informare în masă într-o țară ca Moldova să fie mai pluraliste pe intern? Întotdeauna dăm exemplul Suediei, care este, probabil, cea mai concentrată piață media din Europa, pentru că e formată, în principal, din mass-media publică și o singură familie deține restul. Dar este totuși foarte pluralistă, pentru că există o mulțime de pluralism intern în aceste companii. Așa că este în regulă. Și avem exemplul Turciei, care are multe instituții media și pentru că este o țară mare, acestea operează în mod sustenabil, au profit. Dar nu există pluralism, pentru că toate sunt aliniate președintelui Erdogan. Deci, numărul de instituții de presă nu îți spune nimic despre varietatea reală sau pluralismul de opinii. Și uneori, mai puțin înseamnă mai mult. În ce privește finanțarea, aceasta este o problemă peste tot. Pretutindeni, mass-media luptă pentru a transforma în bani reach-ul digital și numărul de urmăritori.

— Spațiul mediatic din Moldova pentru o lungă perioadă de timp a fost total neprotejat de influența externă, în special de influența rusă. Am avut o mulțime de programe rusești, o mulțime de posturi de televiziune și radio rusești, lucru ce s-a schimbat recent. Dar încă mai putem simți influența rusă aici. Acest lucru se arată în cercetarea MOM. Ce credeți că ar trebui să facem cu această constatare?

— Părerea mea ar fi că, și poate nu este doar cazul în Moldova, ci în multe țări, că limba rusă este parte din identitatea multor oameni, ceea ce nu este nici bine, nici rău. Este doar un fapt, nu? Și nu este vorba doar de Putin. Adică, identitatea rusă înseamnă mult mai mult pentru mulți oameni, probabil de generații întregi. Și nu poți pur și simplu să ștergi asta și să spui că este interzis sau anulat. Deci, cred că este importat de a deconecta identitatea rusă legitimă și valoroasă din această țară de Putin, care este, probabil, exact opusul identității rusești. Adică, el este un criminal de război. Faptul că ai identitate rusă nu înseamnă automat că susții agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.

— Când mă refer la influența rusă, mă refer și la propaganda rusă, pentru că așa influențează, de fapt, aici.

— Bineînțeles, Rusia profită de identitatea rusă în străinătate și o folosește pentru influențe și scopuri malefice. Aceasta este o chestiune de reducere a fluxurilor financiare. Întotdeauna este vorba despre urmărirea banilor, pentru că nimeni nu l-ar sprijini pur și simplu pe Putin, întotdeauna este vorba de bani. În termeni mai generali, și acest lucru nu este un secret, Rusia încearcă să destabilizeze țările apropiate și îndepărtate. Și Moldova, împreună cu statele baltice, reprezintă o țintă principală.

— Cercetarea MOM în R. Moldova măsoară unii indicatori de risc privind mass-media și pluralismul. Și vedem că avem niște puncte roșii în ceea ce privește controlul politic asupra mass-media, controlul statului, precum și concentrarea pieței. Iar întrebarea mea este, din nou, ce facem cu aceste informații și cu aceste constatări?

— Ceea ce pot să spun este că o problemă în Moldova, dar și în alte țări, este lipsa datelor. Și acesta este deja un risc. Deci, dacă, de exemplu, pentru televiziuni ratingurile de audiență disponibile se referă doar la 18 canale, pentru că doar aceste posturi sunt pregătite să plătească, iar alții nu, atunci nu avem o imagine completă. Așadar, ce faceți cu acest eșantion incomplet? Este foarte greu să avem o imagine clară asupra concentrării și dinamicii pieței. Iar pentru noi, acesta este un risc. Deci, acesta este motivul pentru care indicatorul ar deveni probabil roșu. O altă problemă, care nu este vizibilă doar în Moldova, ci aproape peste tot, este lipsa de date în sectorul on-line, deoarece acesta este complet nereglementat, nu există măsurători pentru a avea o idee cine și la câți oameni ajunge. Și acest lucru înseamnă că nu poți calcula nivelul de concentrare, cu atât mai puțin să-l reglementezi, deci, acesta este, evident, un risc, cu atât mai mult cu cât on-line-ul devine tot mai important.

— Mulțumim.