Ala Nemerenco, ministră a Sănătății, Muncii și Protecției Sociale: „O să mai declar un război – corupției și plăților informale”
Noua ministră a Sănătății promite majorări de salarii pentru medici
— Recent, ați spus pe rețelele de socializare că declarați război „indiferenței, aroganței, incompetenței, inculturii manifestate de unii colegi medici sau asistenți medicali în raport cu pacienții”. Cum veți face asta în contextul în care R. Moldova se confruntă cu o criză de cadre în medicină?
— Foarte simplu. În primul rând, ei trebuie contabilizați, și nu în sens financiar, ci să conștientizeze faptul că lumea stă cu ochii pe ei. Și eu o să mai declar un război – corupției și plăților neformale. Un astfel de comportament al multora dintre colegii noștri afectează imaginea tuturor medicilor și lucrătorilor medicali, în special al acelora care-și fac bine și cu dedicație meseria. Vestea, ca și faima proastă, cunoaștem că se răspândește repede… Ține de reponsabilitatea conducătorilor de instituții și subdiviziuni să facă astfel încât să dispară această comunicare urâtă cu pacientul, să dispară aceste tutuieli, uneori chiar obrăznicia. Indiferent de studiile și educația pe care le are pacientul, un lucrător medical trebuie să se comporte respectuos în raport cu acesta. Dar mai e nevoie ca și societatea să stea cu ochii pe cei care își permit o așa atitudine, și iată așa încet o să eradicăm aceste practici. În instituțiile medicale există Comitete de etică care trebuie să pună în discuție comportamentul nesănătos al colaboratorilor, pot fi organizate instruiri în comunicare, însă lucrurile se pot îmbunătăți numai atunci când recunoști că există problema. Pacientul și așa are multă durere fizică, poate uneori comportamentul lui nu e foarte adecvat sub influența bolii, dar de asta suntem medici – ca să putem gestiona orice tip de conflict, deși nu prea ne învață pe băncile universității nimeni cum s-o facem. Și nu e normal ca între medic și pacient să existe conflicte, noi nu ne aflăm pe diferite baricade. Nu poți doborî boala în așa condiții. În fine, acolo unde oamenii nu vor înțelege, vom găsi mecanismele respective, chiar și cu riscul de a pierde cadre, dar sunt ferm convinsă că nu vom pierde cadrele bune, ci doar pe cele care aduc o imagine proastă medicinei și s-ar putea ca competența dumnealor să fie exact ca și comportamentul – sub orice critică.
— Ați menționat acest război cu corupția, dar salariile pe care le primesc medicii sunt foarte mici. De obicei, asta e justificarea lor. Și din acest motiv, mulți și aleg să plece peste hotare.
— Da, din cauza salariilor mizere mulți lucrători medicali acceptă aceste plăți informale, inclusiv în plicuri, sau sub alte forme. Sunt și unii care condiționează pacientul, și se cunoște foarte bine cam cine, în ce instituții și cum condiționează. Sunt și care nu condiționează, dar sunt impuși de situația lor materială precară să accepte mulțumire bănești ale pacienților pentru a supraviețui. Eu nu-i îndreptățesc nici pe unii, nici pe alții. Da, sunt de acord că e greu, dar nu imposibil. Sunt multe țări care au trecut prin asta, s-au confruntat cu așa practici și au luptat cu ele.
Desigur că o să încep cu majorarea salariilor. Cred că o să avem în curând o surpriză pentru personal la acest subiect. O să înaintăm pas cu pas, pentru că nu avem fonduri prea mari pentru a crește salariile peste noapte la nivelul celor din Germania sau măcar din România. Dar am găsit resurse și sper să bucurăm o mare categorie de personal medical (medici, asistenți medicali, alt personal) și să venim cu o creștere considerabilă, nu doar 100-200 lei, însă nu deschid acum toate cărțile. Nu am făcut publică vestea până acum, fiindcă identificam sursele, făceam calculele și acum am respirat ușurată căci e posibil. Odată cu majorarea salariilor, vom crea și alte politici motivaționale. De exemplu, vom majora îndemnizația unică care astăzi e egală cu 45 mii de lei pentru medici și farmaciști și 36 mii de lei pentru personalul medical și farmaceutic cu studii medii până la 120 mii de lei și 96 mii lei corespunzător. Vom încerca să găsim și alte modalități. Am fost marți la București cu un grup de miniștri și am discutat la Guvern propuneri de proiecte care vor fi susținute de către România. Am discutat cu reprezentanții Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii și Justiției Sociale referitor la colaborarea în domeniului medicamentelor, și anume: aplicarea și în R. Moldova a metodologiei de selectare a produselor rambursate (mecanism internațional HTA), dezvoltarea sistemului electronic de monitorizare a stocurilor și consumabilelor de către Agenția Medicamentelor și CNAM, colectarea de la populație și eliminarea prin incinerare a medicamentelor expirate pentru protecția mediului ambiant, dar și studierea posibilității de achiziționare comună cu România a unor medicamente. Un alt subiect pus în discuție a fost transformarea migrației în mobilitate circulară de muncă în cadrul unor acorduri bilaterale pentru mai multe profesii, necalificate/sezoniere și înalt calificate cum ar fi cea a medicilor. De asemenea, analizăm posibilitatea de încadrare în programe de rezidențiat pe o anumită perioadă a rezidenților noștri. Aceasta ar oferi medicilor și rezidenților posibilitatea de a munci în condiții mai bune, dar și a câștiga, deoarece salariile în România sunt destul de mari. În același timp, se vor întoarce acasă, asigurând transferul de cunoștințe și practici noi.
— Înțeleg că ați pornit cu aceste acțiuni acum, dar în general, în ce stare ați găsit ministerul? Înaintea dvs. s-a perindat multă lume pe acolo în funcție de miniștri.
— Eu am crescut în acest sistem. Am o experiență de lucru de durată cu ministerul, în special în domeniul implementării reformelor în asistența medicală primară care a fost una din cele mai reușite și importante reforme a anilor ‘90-2000. Ceea ce pot să spun e că am găsit ministerul într-o stare mai deplorabilă decât mă așteptam. În ultimii ani, s-a distrus mult – reforme negândite, incorect aplicate, număr de cadre redus, pregătirea cadrelor medicale absolut neplanificată, proceduri de achiziții dubioase, instituții care utilizează banii ineficient. Apropo, cu privire la eficiență – avem în țară 12 maternități în cadrul spitalelor raionale în care numărul de nașteri înregistrat este de la 45 până la peste 300 nașteri pe an, în legătură cu scăderea drastică a numărului populației. În aceste cazuri, trebuie să ne gândim bine dacă avem nevoie de maternitate chiar în fiecare raion sau poate e mai util să avem ambulanțe care vor transporta imediat viitoarea mămică la un spital mai bun și mai echipat. 45 nașteri pe an ar însemna o naștere la 8 zile și în așa condiții competența medicului scade. Nici într-un caz să nu se înțeleagă că ne dorim să închidem spitale, dar dacă avem secții ineficiente, poate e mai bine să le transferăm în altă parte, iar acolo, în loc, să organizăm altele, de care oamenii au mai multă nevoie, așa ca geriatria, asistența paliativă, recuperarea în legătură cu îmbătrânirea populației și creșterea poverii maladiilor cronice.
— Ați spus despre ambulanțe și despre ele s-a discutat des în spațiul public, în ultimul timp, inclusiv cu referiri la cazuri dramatice, când medicii au ajuns prea târziu. Ce veți face pentru a schimba lucrurile?
— În primul rând, este vorba de aplicarea unui protocol de triere a solicitărilor (sunetelor) la 112. După care – de aplicarea unui protocol de clasificare a solicitărilor în critice, urgente și non-urgente. De asemenea, e necesar de aplicat algoritmi pentru diferite situații în dependență de natura lor. Și e necesar să se revină cu un sunet de monitorizare a situației până ajunge ambulanța. Nicăieri în lume nu se pun toate solicitările într-un rând comun ca într-o listă de așteptare. Dacă cazul îl gestionează o persoană foarte bine instruită (ați văzut prin filme cum se face) și se mai revine cu telefoane, se monitorizează de la distanță pacientul până ajunge ambulanța, atunci am putea evita tragediile. Și unde este un accident cerebrovascular, un infarct, timpul joacă un rol critic. Trebuie să analizăm aria geografică, numărul de personal, dar și de ambulanțe și să ne apreciem – avem nevoie de o așa instituție mare pentru toată țara care gestionează mai mult de jumătate de miliard de lei și înglobează tot serviciul și nu are nici ambulanțe suficiente, și nici medici sau e mai eficient să ne întoarcem la forma veche, pe câteva regiuni care gestiona serviciul mult mai bine și suntem martorii acestei înrăutățiri.
— Spuneați altundeva că v-ați stabilit trei priorități: plata salariilor, capitalul uman și a treia – calitatea medicamentelor. Să ne oprim la ultima. Într-un interviu pentru ZdG, un neurolog opina că în majoritatea spitalelor din Moldova se mai folosesc medicamente ineficiente, dar exagerat de scumpe. Cum veți redresa situația?
— Aceste sarcini sunt puse în fața Agenției Medicamentului, avem acolo o conducere nouă, avem deja experți străini contractați prin intermediul donatorilor internaționali. În primul rând, trebuie să reevaluăm costurile medicamentelor, deoarece în farmaciile noastre ele sunt adesea mai mari decât în alte țări din regiune. Trebuie să facem ca medicamentele esențiale din lista OMS să fie cât mai accesibile pentru cetățeni, atât ca preț, cât și ca distribuire, pentru că noi avem azi multe localități care nu dispun de farmacii și nici măcar de un punct farmaceutic și e foarte greu pentru oameni să se deplaseze în centrele raionale, așa că, de multe ori, ei pot întrerupe tratamentul. În al doilea rând, este importantă calitatea medicamentelor aduse în țară, or asta ține de procedura de înregistrare a lor în R. Moldova și trebuie să avem un mecanism care ne asigură că aceste medicamente sunt calitative. Referitor la medicamentele din spitale, aici e o problemă mai complicată, deoarece la achiziții, câștigă cel care vinde cel mai ieftin medicament. Totuși, Legea achizițiilor ne lasă o ferestruică – e stipulat clar că trebuie să existe legătura dintre preț, eficiență și calitate. Legea nu te impune neapărat să-l alegi pe cel mai ieftin, trebuie să-l alegi pe cel mai cost-eficient, iar această cost-eficiență – să o poți demonstra.
— Ziceam de lipsa de cadre. Aceasta se face resimțită, mai ales, la sate și, mai ales, în cardiologie. Și dvs. ați vorbit anterior despre aceste lucruri. Cum pot fi aduși înapoi medicii care pleacă? Pot fi ei aduși înapoi, în genere?
— Eu cred că o parte din ei s-ar putea întoarce și am primit foarte multe mesaje în acea zi de 8 iunie, când am fost investiți. Cei plecați știu că nu se vor schimba repede lucrurile în țară, dar își doresc o stabilitate aici și siguranța că țara se mișcă spre o democrație adevărată. Mi-au scris medici, care au spus că se gândesc să se întoarcă acasă, fiindcă au aici părinți, copii, case. Dar mai important este cum să îi păstrăm pe cei care sunt și pe cei care îi producem. Probabil, vom schimba și modalitatea de înscriere în rezidențiat – o vom face așa cum e peste hotare. Foarte des tinerii specialiști nu merg conform repartizării de stat în zone rurale îndepărtate din cauza unei infrastructuri proaste. Acum analizăm posibilitatea ca tinerii specialiști să poată să locuiască în centrele raionale și să facă zilnic naveta. Pentru un stat e mai ieftin să asigure naveta zilnică pentru o distanță de 14-15 km decât să-și permită luxul de a nu avea deloc medic în acea localitate. Și apoi, în acel centru raional sunt și alte condiții pentru familii și copii – licee, școală muzicală, sportivă, cinematograf, uneori chiar teatre.
— Am vorbit mai devreme despre atitudinea medicilor față de pacienți, dar mai e și cealaltă parte a monedei. Au fost cazuri de medici bătuți de către pacienți…
— Este legea, și Codul Penal face referiri clare despre modul de pedeapsă a celui care a agresat un lucrător medical – de la amenzi usturătoare până la închisoare pe un termen de 5 ani. Și cred că trebuie să fim mai insistenți când apărăm un lucrător medical. Eu am spus că voi fi de partea celui nedreptățit – fie el pacient sau lucrător medical. Avem multe cazuri de agresivitate, violență, mai ales la serviciul de urgență. Mulți se miră cum pot rezista medicii acolo, mai ales, că sunt în ture a câte 24 ore, iar la sfârșit sunt epuizați total, încât nu excludem că medicii ar putea face și greșeli. Însă deocamdată eroarea medicală este un tabu la noi în sistem, nu se discută, mai mult se trece sub tăcere acest subiect. Și asta când în lume este înregistrat un număr foarte mare de decese în urma erorilor medicale, de exemplu, în SUA ele se află pe locul 3 în clasificarea mortalității după decesele de maladii cardiovasculare și oncologice. Circa 240 mii decese pe an… În R. Moldova însă nu este nici un caz.
— Apropo, noi nu avem o Lege a malpraxisului…
— Da, nu avem. Și MS a făcut o greșeală mare cu trecerea la practica liberă a medicului de familie, neavând această lege. Practic, a aruncat toată responsabilitatea pe umerii medicului de familie, abandonându-i singuri în fața problemelor care vor urma.
— Revenind la rezidenți, cum pot fi ei convinși să rămână în R. Moldova?
— Rezultatele nu se obțin prin politici punitive. Cunoașteți că MS a inițiat o vendetă contra tinerilor absolvenți de la medicină. S-au inițiat procese judiciare și s-a cerut returnarea costurilor pentru studiile realizate din surse bugetare dacă tinerii nu au plecat conform repartizării, or, aceste costuri sunt foarte mari pentru ei, vorbim în medie de o cifră de 250 mii de lei. Și nimeni nu se gândește că dacă un tânăr ar deține acești bani, nici nu ar pleca nicăieri, pentru că s-ar putea întreține aici. Rezultatul e unul urât și dureros, fiindcă, de fapt, a creat o reacție inversă. Până acum, au fost returnați în trezorerie doar vreo 400 mii de lei, dar procese sunt foarte multe pe rol. Între timp, tinerii specialiști, ca formă de protest, au plecat mai masiv anul trecut din sistem. Mulți au plecat definitiv peste hotare. Eu am discutat cu mulți dintre ei și știu că i-a ofensat faptul că statul a aplicat doar față de mediciniști această politică de pedeapsă, și nu față de toți care și-au făcut studiile din contul acestuia – pedagogi, ingineri, juriști, asistenți sociali. Părerea mea e că tinerii pot fi motivați doar prin politici de atragere – condiții de muncă, salarii, creștere profesională.
— La ce etapă se află acum aceste litigii?
— La diferite etape cu fiecare din ei. Noi încercăm să negociem personal cu fiecare, să obținem promisiunea că se vor întoarce, atunci când sunt la studii peste hotare. Dar, pentru cei care au pierdut judecata și avem deja execuția judecătorească, din păcate, nu mai putem interveni nici într-un fel. Dacă vine hotărârea definitivă, noi trebuie să ne supunem și s-o executăm. Îmi pare rău, dar asta este, noi culegem doar rezultatele unei explozii declanșate de alții.
— Trebuie sau nu ca guvernarea să aibă clinică separată, spital separat, medici aleși? Cum e în alte state?
— Nu există un spital pentru Guvern, pentru parlamentari în alte state. Acesta e un atavism sovietic, pe care noi l-am păstrat. S-a încercat, în primii ani de independență, sub Guvernul Druc, o transferare a lui, dar apoi s-a întors totul pe vechi. Eu cred că dacă parlamentarii, guvernanții și alți demnitari ar fi mers în aceleași instituții de rând unde se duc toți cetățenii, acestea ar fi fost astăzi într-o altă stare, mult mai bună.
— Dvs. și familia dvs. la ce medici mergeți?
— La cei obișnuiți, merg la clinica de sector, la instituțiile de stat. Recent, o spitalizasem pe mama pentru câteva zile și am mers la o instituție municipală. Vreau să vă spun că eu dau mereu preferință pentru mine și familia mea instituțiilor publice și consider că medicii din sectorul public sunt foarte buni profesioniști, iar condițiile hoteliere nu au o mare influență, decât crearea unui mediu confortabil.
— Vă mulțumim.
Pentru conformitate, Aliona Ciurcă
