Interviu cu Oazu Nantoi: Agentul de influenţă al Federaţiei Ruse la şefia statului

Interviu cu Oazu Nantoi, analist politic

„Vlad Plahotniuc, promovându-l şi susţinându-l pe Dodon în  funcţia de preşedinte al R. Moldova, nu putea să nu cunoască interdependenţele dintre Dodon şi Federaţia Rusă”

— Cât de sugestiv vi se pare faptul că Igor Dodon a mers în prima sa vizită oficială externă la Moscova?

— Nu trebuie să căutăm sugestii, aşa e traiectoria politică a dlui Dodon: după ce a plecat de la Partidul Comuniştilor, care l-a educat, a fost totalmente subordonat, să spunem aşa, rolului de agent de influenţă al Federaţiei Ruse. La 26 mai 2013, la Chişinău, a fost organizată o conferinţă internaţională, pretins ştiinţifică, în cadrul căreia Igor Dodon a prezentat Raportul cu privire la principiile de federalizare a R. Moldova. Era evident că Dodon se comportă ca o unealtă a Federaţiei Ruse, care doreşte prin aşa-zisa federalizare a R. Moldova să realizeze ideile fixate încă în cadrul memorandumul Kozak din 25 noiembrie 2003, şi anume transformarea R. Moldova într-un pseudo-stat totalmente controlat de Federaţia Rusă. Ulterior, dl Dodon s-a pronunţat în repetate rânduri ca agent de influenţă al Federaţiei Ruse. Ce-i drept, pe lângă asta, au fost şi mostre strigătoare la cer – într-o societate normală strigătoare la cer, la noi nu –, când, de exemplu, fiind invitat la Unimedia, după începutul agresiunii Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei, Dodon a declarat că a venit momentul ca R. Moldova să-şi revendice teritoriile istorice, de parcă d-lui nu ştie că frontierele R. Moldova au fost determinate nu de noi şi că suntem o creatură a regimului stalinist. Şi atunci când Rogozin a înnoptat special la Budapesta pentru ca la 3 noaptea să se întâlnească cu proaspătul ales, Igor Dodon, apoi, când Dodon, de Crăciunul pe vechi, a mers la Soci, era evident că se pregăteşte un spectacol, şi noi am devenit martorii acestui spectacol când la Moscova a mers o delegaţie de partid în frunte cu preşedintele ţării. Înainte de această plecare, la Chişinău a fost organizat Congresul extraordinar al Partidului Socialiştilor, în cadrul căruia Igor Dodon şi-a reafirmat ataşamentul faţă de această formaţiune politică, iar tonalitatea şi rezoluţia acestui congres sunt în strictă conformitate cu viziunile lui Vladimir Putin asupra spaţiului ex-sovietic, adică: noi suntem nişte pseudo-state, limitele suveranităţii cărora sunt determinate la Kremlin. Plahotniuc, promovându-l şi susţinându-l pe Dodon în funcţia de preşedinte al R. Moldova, nu putea să nu cunoască interdependenţele dintre Dodon şi Federaţia Rusă. Prin urmare, aici apar multe semne de întrebare. Deci, dacă Dodon ar fi fost preşedintele ţării, el n-ar fi început cu Moscova, dar, întrucât este agent de influenţă al Federaţiei Ruse, s-a dus la Moscova, a jurat credinţă şi, probabil, şi-a garantat suportul Federaţiei Ruse, nu neapărat legal, dacă ne gândim la aspectul financiar, ci mediatic, în perspectiva alegerilor parlamentare. Sugestivă a fost şi includerea în această delegaţie a dnei Irina Vlah, care a fost aleasă başcană cum am spus eu, fiind la Comrat, telespectatorilor din autonomia găgăuză: vouă vi s-a părut că voi alegeţi, în realitate, însă, aţi fost violaţi de propaganda rusească. Şi, probabil, un scenariu similar se pregăteşte şi în perspectiva alegerilor parlamentare din 2018.

— Ce părere aveţi despre felul în care Dodon trunchiază istoria?

— În primul rând, vreau să spun că acele regimuri politice care sunt preocupate de originea etnică a cetăţenilor ţării, de regulă, miros a fascism. Asta se referă şi la cei care insistă că noi suntem români, noi suntem cetăţeni ai R. Moldova. Dodon, fiind la Moscova, a primit de la Putin, care a comis un act de agresiune împotriva Georgiei, care a anexat Crimeea, care a declanşat un război împotriva Ucrainei – şi victime ale acestui război sunt cel puţin 10 mii de oameni, inclusiv copii, femei, bătrâni –, un cadou destul sugestiv: Putin i-a dăruit harta Moldovei medievale. Ce avem noi cu Moldova medievală, în afară de faptul că România a greşit, recunoscând ca stat de drept R. Moldova? Trebuia să procedeze aşa cum a procedat Grecia cu Macedonia, trebuia să ne recunoască în calitate de fostă Republică Sovietică Socialistă Moldovenească. Asta e părerea mea, dar să nu fim prea exigenţi în raport cu România, că n-avem niciun pod construit, nicio interconexiune în domeniul energetic, podul de flori a fost şi florile au fost duse de apa Prutului. Asta e. Prin urmare – eu nu vreau să fiu alarmist, ar fi fost optimist să spun că dodonii vin şi pleacă –, dar dacă ne gândim la Putin şi la faptul că Putin nu are probleme cu re-alegerea sa, acest cadou este sugestiv în acel sens că e continuarea politicii formulate pentru prima dată de un oarecare Vladimir Voronin, care a spus că pe teritoriul României locuieşte o minoritate de 10 mii de moldoveni. Noi zâmbim, dar războaiele din Georgia, din Ucraina sunt o realitate, nemaivorbind de baia de sânge din fosta Iugoslavie etc. Prin urmare, dacă cetăţenii R. Moldova se vor comporta în continuare ca o turmă preocupată de procesele biologice intestinale, atunci ne putem aştepta la mai multe porcării, inclusiv cu destabilizări de situaţie la nivel local. Dodon şi PSRM fac parte din acea reţea care realizează politicile lui Putin, şi rămâne deschisă întrebarea cum vor reacţiona cetăţenii R. Moldova. N-am posibilitatea să-l întreb pe cetăţeanul Plahotniuc…

— Un expert european afirma că Dodon este un risc pentru relaţiile internaţionale ale R. Moldova. Cum comentaţi această opinie?

— Concluzia este evidentă – fiind la Bruxelles, Dodon s-a comportat ca un provocator care, în opinia mea, doreşte să contribuie la demararea procesului de îngheţare a relaţiilor dintre R. Moldova şi Uniunea Europeană. După mine, starea de stat captiv este incompatibilă, în genere, cu noţiunea de stat de drept, nemaivorbind de reforme pro-europene sau implementarea Acordului de Asociere, deoarece Acordul este nu numai calibrarea castraveţilor pentru a fi vânduţi, ci e vorba, în primul rând, de funcţionarea instituţiilor unui stat de drept, respectarea drepturilor omului, independenţa mass-media ş.a.m.d. Aceste lucruri sunt incompatibile cu noţiunea de stat captiv şi, prin urmare, eu consider, atâta timp cât nimeni nu mi-a demonstrat contrariul, că Dodon a fost delegat de Plahotniuc atât la Moscova, cât şi la Bruxelles pentru a pregăti această îngheţare a relaţiilor, pentru ca UE să constate că noi ne ducem, cu tot respectul faţă de Lukaşenko, cam în direcţia ceea.

— De ce, în R. Moldova, cei de la conducere nu-i aud pe nemulţumiţi, pe cei care protestează? Se întâmplă asta pentru că protestatarii au, de obicei, culori politice? Vor putea oamenii noştri vreodată să se solidarizeze la fel cum au făcut-o cei din România?

— Eu… prea des menţionez, dar vârsta îmi permite să fiu tranşant: noi încă am rămas homo sovieticus, cu mentalitate de sclav. Acest behăit „cu cine suntem” durează de un sfert de secol, un sfert de secol târfele politice speculează pe denumiri şi se întâlnesc la treuca puterii şi ne jecmănesc. Uitaţi-vă la reacţia societăţii moldoveneşti la comportamentul Rusiei, la comportamentul lui Putin. În aprilie 2014, Barometrul de Opinie Publică a demonstrat că 74% din etnicii ucraineni de pe teritoriul R. Moldova consideră că Crimeea a intrat în componenţa Rusiei pe cale legală. Asta este. Uitaţi-vă la ce se întâmplă cu minorităţile noastre etnice – politicienii, de la început, de la apariţia frontului şi a interfrontului, prostituează pe clivajele etno-lingvistice create de regimul sovietic, şi până în prezent continuă acelaşi lucru. Cum şi-a început Dodon campania electorală? La 27 martie 2016, nu ştiu cui i-a trebuit să organizeze Sfatul Ţării 2, promiţându-ne că în 2018 va avea loc Marea Unire, varianta a doua. Eu tare aş vrea ca, la 27 martie 2018, cei care au stat acolo, în prezidiu, măcar să vină în Piaţă şi să se împuşte din praştie. Provocatori! Apoi, la 2 aprilie, la Comrat, a fost organizat marşul în susţinerea statalităţii R. Moldova, unde a apărut un oarecare Dodon şi, mătăhăind din degeţel, a spus că picior de jandarm român nu va călca pe pământul moldovenesc. E uşor să acuzi trecutul, dar s-a scurs un sfert de secol, a apărut o altă generaţie, şi „graţie” iresponsabilităţii şi cinismului politicienilor, noi nu suntem o comunitate de cetăţeni, ci o adunătură de oameni care percep statalitatea R. Moldova ca pe o celulă de închisoare din care trebuie de fugit. Uitaţi-vă la sindicatele noastre, în anii ’90, oamenii nu primeau salarii câte 6-8 luni. Pensiile erau plătite cu nişte produse alterate. Ce-au făcut oamenii? Au răbdat şi au tăcut. Acesta este comportamentul sclavului sovietic, care devine agresiv atunci când se urcă în fruntea turmei şi are un comportament docil atunci când este membru al turmei. Asta e explicaţia. În opinia mea, se observă nişte tendinţe destul de clare: procentul celor care sunt slabi, mulţi şi neputincioşi – creşte, cei tineri, cu studii, mai cu iniţiativă – pleacă din ţara asta şi rămâne un teritoriu, un stat captiv din care ultimii vor pleca vameşii şi politicienii.

— Aţi afirmat că Dodon a fost promovat de Plahotniuc în funcţia de preşedinte…

— Era evident…

— Cum credeţi, de ce Plahotniuc ar fi procedat aşa?

— Eu am auzit de teoria asta – că Dodon este folosit drept sperietoare şi aceasta să-i permită lui Plahotniuc ca UE, SUA să închidă ochii la unele, să spunem aşa, devieri de la normele statului de drept şi să-l susţină pe Plahotniuc drept ultima ripostă în faţa unei invazii a putinismului şi dodonismului în R. Moldova. Eu nu cred în viabilitatea acestei scheme din simplu motiv că, pentru ca statul să existe, cetăţenii trebuie să creadă în acest stat. Or, realităţile de azi nu ne permit să ne aşteptăm la o schimbare a traiectoriei, de la negativism, depresie, să trecem la optimism. Prin urmare, dl Plahotniuc poate să creadă orice, nu este dumnealui demiurg, nici baba Vanga.

— Se tot vorbeşte despre posibile tranzacţii în Parlament. O majoritate PD?

— Cu mai mulţi ani în urmă, eu am propus ca la intrarea în Parlament să fie afişată Kama Sutra politică şi taxele. Deci, ca să rezişti în faţa realităţilor de azi, trebuie să fii curat şi să ai un pic de cinci grame de demnitate, deoarece Plahotniuc, trebuie să spunem lucrurilor pe nume, utilizează două pârghii: şantajul şi coruperea. Şi faptul că astăzi, la noi, utilizând şantajul şi coruperea, o persoană a creat o majoritate pe care o controlează neavând nicio funcţie în stat şi se autointitulează modest „coordonator executiv” vorbeşte despre aceea că la noi a rămas doar ambalajul din structura de stat, în interior totul este putred, totul este cinic şi totul este în detrimentul cetăţeanului care vrea să se autorealizeze în ţara asta.

— Şi despre o posibilă schimbare a premierului, în timpul apropiat, ce ştiţi?

— Nu mă interesează. Eu de ani de zile am constatat… am putea oare noi să intuim ce o să se întâmple uitându-ne la programele de guvernare sau la programele de activitate ale partidelor politice? Nu, este un nonsens. Noi aşteptăm ce-i va trăsni prin cap dlui Plahotniuc, tot aşa cum s-a întâmplat că, după acţiunile de protest din 4 octombrie 2015, cineva a decis că Filat trebuie nimicit, că PLDM trebuie nimicit, şi asta a fost realizat cu complicitatea dlui Dodon.

— Proiectul promovat de V. Plahotniuc, despre parlamentare pe circumscripţii, este într-adevăr un risc pentru R. Moldova?

— Nu există sistem parlamentar ideal pentru o societate care nu se respectă şi care aşteaptă să fie coruptă, unu la mână. Tot aşa cum la noi partidele politice, de un sfert de secol, apar şi dispar, în opinia publică partidele se identifică doar cu liderul, mai mult – oamenii nu cunosc pe nimeni şi nici nu vor să cunoască, şi din momentul în care se răsuflă, se epuizează sau se compromite liderul, dispare şi proiectul politic. Nimic bazat pe doctrine, pe relaţii pe orizontală, în baza principiilor şi valorilor, şi cuvintele principii şi valori la noi au devenit cuvinte de batjocură şi de dispreţ… prin urmare, atunci când vorbim de sistemul electoral în cadrul căruia fie o jumătate, fie toată lumea este aleasă pe circumscripţii uninominale, apare un moment de principiu, noi ştim că Curtea Constituţională face miracole la noi – dar oricum, e vorba deci de locuitorii din stânga Nistrului, de o parte din teritoriu care, într-o manieră elegantă, a fost numit de către CC „teritoriu ocupat”, deşi n-au spus de cine este ocupat, şi eu n-am auzit ca dl Dodon să protesteze frenetic împotriva hotărârii prin care i s-a recunoscut câştigul, victoria… Eu am fost martor în ’93 când se discuta acest sistem electoral şi inclusiv noi am fost acei – naivi, proşti, cum eram atunci – care au propus acest sistem, pentru ca Igor Smirnov să nu spună că rmn nu participă la alegerile din ţara vecină. Aşa eram noi, aşa erau timpurile. Niciun sistem nu este ideal pentru cei care nu respectă. Deci, în acest caz: a) nu se respectă malul stâng şi b) este o aberaţie să spui că asta va responsabiliza deputaţii. Al doilea moment – această modificare a sistemului electoral are drept scop reducerea rolului diasporei din ţările democratice. Asta este evident.

— După părerea dvs., de ce Leancă nu s-a retras în favoarea Maiei Sandu? De ce aţi decis în electorală să vă implicaţi în favoarea PAS?

— Iurie Leancă este alesul poporului, spre deosebire de mine. Consider că dl Leancă s-a dovedit a fi cel puţin slab şi ne-a trădat pe noi, cei care am dorit să venim cu un proiect politic nou, calitativ nou, nu ca imagine. În toamna anului 2015, am constatat că nu merge şi, pur şi simplu, m-am retras în umbră, deoarece eu nu am plecat încolo de dragul ambiţiilor, cum i-am spus şi lui Iurie Leancă. Dacă aş fi avut eu ambiţii, aş fi rămas în Platforma Civică, aş fi călărit această platformă şi aş fi fost candidatul comun la funcţia de preşedinte…

— Situaţia Ucrainei din zona Donbassului se acutizează în ultimul timp. În acest context, de ce ar trebui să-i fie teamă R. Moldova?

— Ei, dar cum să ne temem? Bugetul armatei a fost redus cu 20%, ministru al Apărării nu avem, structurile de forţă sunt demoralizate de comportamentul comandantului suprem, care este un agent de influenţă al Federaţiei Ruse…

— În opinia dvs., cât de important e să ne orientăm spre UE?

— Noi avem nevoie de justiţie pentru că ea este peste gard sau pentru ca statul să fie stat? Ce este UE? Un sistem de valori. Acordul de asociere nu presupune aderarea politică la UE, pur şi simplu, noi suntem ghidaţi de nişte clişee şi mergem pe aceeaşi căi… Asta e.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Aliona Ciurcă