Accidentul de la Buiucani. Mărturiile victimelor
În urma accidentului din 30 septembrie, produs la intersecția străzilor Onisifor Ghibu cu Alba-Iulia, din sectorul Buiucani, Chișinău, 25 de victime, cu vârsta cuprinsă între 19-67 de ani, cu grad diferit de severitate a traumatismelor, au primit îngrijiri speciale la Institutul de Medicină Urgentă (IMU), doi copii fiind spitalizați la Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco”. Potrivit medicilor, au fost mobilizate toate autospecialele de ambulanță libere din Chișinău, iar imediat ce victimele au început să fie aduse la IMU, în cadrul institutului s-a declanșat Cod Roșu de Urgență.
Victimele își amintesc cu groază ziua de 30 septembrie. Acestea spun că accidentul le-a marcat viața și că, de acum încolo, le va fi frică să meargă în transportul public. Victimele recunosc că își imaginează cu greu cum a fost posibil să se întâmple așa ceva și dau vina pe nivelul înalt de corupție din R. Moldova.
Echipa ZdG a mers la IMU, ca să asculte relatările victimelor despre acea zi, dar și pentru a afla de la medici cum a fost pentru ei ziua de 30 septembrie.
Cod Roșu de Urgență
În 25 de minute, ambulanțele au adus 25 de victime. A fost declanșat Cod Roșu de Urgență, iar toți medicii care erau liberi au coborât în Departamentul de Urgentă și, în funcție de profil, investigau starea pacienților. Era gălăgie. Rudele victimelor – panicate. A fost nevoie de intervenția psihologilor pentru a-i calma.
Mihai Ciocan, directorul IMU, spune că, din 25 de persoane, nouă au fost spitalizate, două au plecat acasă din propria inițiativă, neavând traumatisme serioase, iar alte 14 au primit îngrijiri medicale în departamentul de primiri de urgență a IMU.
„Acum, în secții (neurochirurgie, ortopedie) avem șapte pacienți. Traumele sunt grave, dar nu pun în pericol viața acestora. Toți se vor recupera și, pe parcursul a zece zile, vor pleca acasă. Evident, ei vor avea nevoie de susținere psihologică, de adaptare la situația post traumă, căci se vor teme să stea deja lângă stațiile de troleibuz, fiind afectați de situația precedentă. Vor avea nevoie de consiliere psihologică: cu ei va trebui să se discute, să fie orientați spre o atitudine pozitivă față de mediu, doar așa se pot reface”, spune directorul IMU.
„Ușa din spate a troleibuzului a zburat și eu am zburat cu ea”
La etajul cinci al IMU, în secția de neurochirurgie, o găsim pe Denisa Irina Calistru, una dintre victime. Denisa are 19 ani și a fost internată în mod urgent, având comoție cerebrală și multiple plăgi ale feței și a mâinii. Ion Marina, șeful secției neurochirurgie, spune că, atunci când a fost adusă, avea cefalee, dureri în regiunea facială, în regiunea mâinii. Era în stare de șoc. Acum capul și mâna îi sunt bandajate, iar fața umflată și plină de vânătăi.
„La moment, pacienta e în afara oricărui pericol. Pelungește tratamentul sub supravegherea medicilor. Sperăm să fie bine. E o leziune mai puțin gravă, care nu ar trebui să lase vreo consecință. E vorba de un traumatism cranio-facial. Pentru recuperare are nevoie de patru săptămâni. Psihologic, e mult mai compensată, conștientă, ține minte tot ce a fost”, spune șeful secției.
Denisa este studentă la Colegiul Financiar-Bancar din Chișinău. După ore, lucrează în calitate de recepționeră. Denisa povestește că ziua de 30 septembrie era una obișnuită. Se întorcea acasă de la colegiu, intenționa să mănânce și să plece la muncă.
„Nu o să uit niciodată ziua de 30 septembrie. Mi-a marcat viața. Sper să se schimbe ceva după acest accident. Sper, după asta, autoritățile să ia măsuri la timp. Vreau să fie mai bine în țara asta. Trăim, totuși, în Europa, dar ce fel de democrație e asta?”, se întreabă retoric și nervos tânăra.
Denisa spune că se simte mai bine și starea ei e stabilă. Povestește că primele zile, fiind în stare de șoc, nu prea simțea durerea, „dar, de ieri seara, a început să mă doară mâna, dar cel mai tare mă doare sufletul pentru ce se întâmplă”.
În momentul accidentului, tânăra a avut nenorocul să fie la ușa din spate. Tocmai se pregătea să coboare. Își amintește că troleibuzul s-a pornit imediat după ce s-a aprins culoarea verde la semafor, era aproape de stație, când a auzit bubuitura. Atunci, Denisa și-a pierdut cunoștința.
„Când s-a produs bubuitura, nu realizam ce se întâmplă, mi s-au astupat urechile, nu auzeam bine. Totul s-a întâmplat într-un minut maxim, după care am leșinat. Cei care au văzut ce s-a întâmplat, mi-au spus că ușa din spate a troleibuzului a zburat și eu am zburat cu ea”, spune Denisa cu voce tremurândă.
S-a trezit pe trecerea de pietoni, avea halucinații, s-a ridicat și a mers sub un copac. Mai mulți oameni s-au apropiat de ea și cineva a contactat tatăl tinerei.
„Îmi curgea sânge din gură, din nas, din față, din mână. Mă durea foarte tare. Oamenii mi-au acordat primul ajutor, le mulțumesc pentru asta. Apoi a venit ambulanța și m-a luat. Timp de vreo patru ore, m-au dus în diferite secții, mi-au făcut Roentgen, diferite proceduri, după care m-au adus aici, în secție”, povestește victima accidentului.
„Noi ne ducem la școală, peste tot, așa-i de mare corupția”
Denisa spune că nu știa că s-a produs un accident, „mi s-a părut că troleibuzul a explodat”. Abia mai târziu a aflat despre cele întâmplate.
„Am înțeles că troleibuzul mergea normal, urma să se oprească în stație. Din spate, a venit un Porsche negru, la volanul căreia se afla o femeie. În acel moment, în troleibuz erau vreo 30 de persoane, dintre care 25 au ajuns la spital”, spune aceasta.
Tânăra are sentimente contradictorii față de șoferița care era la volan, a afla din mass-media despre cele cinci dosare penale și cele 43 de procese contravenționale ale acesteia. Cel mai mult, Denisa se arată furioasă pe autoritățile care nu au intervenit la timp. Tânăra invocă nivelul înalt de corupție, care ar fi factorul principal care a dus la producerea accidentului.
„Puteți să-mi spuneți în ce țară trăim? Adică, atâtea procese verbale și ea mai conducea automobilul? E normal că avea să se întâmple acest accident. Poliția ar trebui să se ocupe de toate lucrurile astea, nu să ia mită la orice pas. Noi ne ducem la școală, peste tot, vedem cât de mare-i corupția. Eu aș vrea să se schimbe ceva în țara asta, nu să trăim așa! Adică, unele persoane influente controlează tot în țara asta. Vreau ca asta să se schimbe! Eu acum am dat la USM, la Facultatea Relații Internaționale și vreau să mă implic și eu, vreau să schimb ceva aici. Tineretului ar trebui să-i pese mai mult de ceea ce se întâmplă, dar și poliției”, spune Denisa cu lacrimi în ochi.
„Dacă ea se lovea în troleibuz, nimeni nu avea să supraviețuiască”
În secția de ortopedie a IMU, după accidentul din 30 septembrie, au fost spitalizate trei persoane cu multiple traume. Unei persoane fracturile i-au fost rezolvate în regim de urgență, iar alte două victime sunt în pregătire preoperatorie și urmează să suporte intervenții chirurgicale pentru a le fi rezolvate definitiv problemele.
„Persoana care a fost pe urgență a avut o comoție cerebrală, îi era fracturat antebrațul și mai avea o fractură la pelvis, care nu necesită intervenție chirurgicală. O altă pacientă are o fractură a osului femural, iar a treia are o fractură în regiunea genunchiului. Starea lor generală e de gravitate medie, stabilă, fără pericol pentru viață. Psihologic, clar, e greu, acum sunt calme, nu fac psihoze. Ele vor depăși mai ușor atunci când se vor deplasa singure, dar, așa, încă e devreme de vorbit despre reabilitarea psihologică. Orice traumă lasă consecințe în viața unui om, asta nu-i un mod normal, să stai la oprire sau să mergi în troleibuz și să te alegi cu fracturi, clar că rămân amprente”, explică Andrei Munteanu, medic ortoped-traumatolog.
Nina Smacinîh este pacienta care a suportat intervenția chirurgicală de urgență, partea stângă a corpului fiind în totalitate vătămată. La fel ca și Denisa, Nina se afla în partea din spate a troleibuzului. Nu își amintește prea multe despre momentul producerii tragediei. Își pierduse cunoștința imediat, iar peste șase ore s-a trezit la spital. Spune că e internată la spital pentru prima dată și asta o face să plângă.
Nina are 67 de ani și lucrează la Policlinică nr. 5 de la Buiucani. Femeia se ducea la muncă, a urcat în troleibuz de la strada Paris. Își amintește că a intrat pe ușa din spate, erau mulți oameni, troleibuzul s-a pornit, însă mai departe „filmul se rupe”.
„La început, durerea era așa de mare, că nici nu puteam să mă mișc. Aici mi-au făcut operație, mă lecuiesc, au grijă de mine, dar mi-i dureros și jignitor de ceea ce s-a întâmplat. Când totul te doare, e foarte greu. Vor fi și consecințe, îmi dau bine seama de asta. În primul rând, am comoție și nu una ușoară, mâna ruptă, crăpătură la bazin și asta deja e o mare problemă. Mizez pe faptul că totul va fi bine, dar nu cred”, zice plângând femeie.
Despre cele întâmplate, a aflat mai târziu. Nina spune că își imaginează cu greu „cum poți să mergi la intersecție cu așa o viteză”.
„Încă suntem norocoși că mașina nu s-a lovit în mijlocul troleibuzului, dar a lovit doar în roată și a amortizat. Dacă se lovea în troleibuz, nu rămânea nimic din noi, nimeni nu ar fi supraviețuit, asta am înțeles foarte bine”, spune îngrozită victima.
Nina povestește că toată viața a circulat cu transportul public, acum, însă, spune că îi va fi frică să se apropie de troleibuz sau autobuz după șocul pe care l-a suportat.
„Accidentul putea fi evitat, dar pentru asta, la volan, trebuie să urce oameni adecvați, să respecte regulile de circulație, să nu cumpere permisul, dar să îl obțină după merit. Să înțeleagă că, atunci când urcă la volan, viața lor și a celor din jur e în pericol. Dacă omul nu înțelege asta, atunci vor mai fi astfel de tragedii. Ceea ce se întâmplă pe străzile noastre e groaznic, noi șofăm neîndemânatic și asta e periculos”, spune femeia cu greu stăpânindu-și emoțiile.
„Cauza la 80% din accidentele de la noi – alcoolul”
La 8 octombrie, după nouă zile în care s-a zbătut între viață și moarte în secția de reanimare a IMU, șoferița mașinii s-a stins din viață. Medicii povestesc că starea acesteia era foarte gravă, femeia suportase hemoragii abdominale, șansele sale de supraviețuire fiind de 5-7%. După ce a fost adusă cu ambulanța, a fost dusă imediat în sala de operații, unde a și început intervenția chirurgicală. Chiar dacă operația se considera a fi de succes, starea pacientei rămânea critică.
„Nu a fost un traumatism simplu, a fost unul care a afectat absolut toate organele pe care le are omul: creierul, membrele superioare, inferioare; absolut tot. Ca să vedeți cât de gravă a fost trauma, vă uitați la volanul mașinii, cât e de încovoiat. Acest volan a fost în burta pacientei, afectând toate organele”, povestește Mihai Ciocan, directorul IMU.
Cât despre cea de-a doua victimă a cărei stare, la fel, era gravă, pacienta, având un traumatism toracic, Mihai Ciocan ne asigură că starea acesteia s-a stabilizat, fiind transferată de la reanimare în secția chirurgie toracică. Directorul spitalului susține că pacienta nu mai are nevoie de terapie intensivă și că, cel puțin opt zile, va rămâne în cadrul institutului pentru tratament specializat.
„Cei implicați în accident au consumat alcool și asta a fost cauza de bază. Cu astfel de viteză să circuli prin mijlocul unui cartier – e foarte riscant. Asta este cauza, să vă zic eu, cam la 80% din accidentele de la noi – alcoolul”, constantă Mihai Ciocan.
„Când am ajuns, am văzut o situație teribilă”
Vasile Todiraș este unul dintre medicii de urgență care a ajuns la victimele accidentului din 30 septembrie. Bărbatul activează în acest domeniu de mai bine de 21 de ani, însă spune că va ține minte pentru toată viața acest „accident teribil”.
„Astfel de solicitări sunt foarte rare, dar sunt dintre cele pe care le ții minte ani înainte, poate chiar o viață. Și acum, pe 30 septembrie, e unul din ele. Probabil, nu o să-l uit vreodată”, spune acesta.
Până la accident, se întorcea de la altă solicitare, fiind încă în drum, când a parvenit urgența și au plecat direct la locul tragediei, acolo unde deja erau trei ambulanțe, poliția și pompierii.
„Nu știam ce ne așteaptă la intersecția străzilor Alba Iulia cu Onisifor Ghibu. Ne-am deplasat pe cât de repede a fost posibil. Când am ajuns, am văzut o situație teribilă, cu foarte multă lume. Era mult sânge, multă panică, multe plăci pe jos, lume speriată. Între copaci, pe iarbă, pe bordură, erau foarte mulți oameni și fiecare doi-trei cetățeni țineau câte o victimă. Auzeam multe strigăte, pentru că fiecăruia i se părea că pacientul pe care-l ține el e cel mai grav”, povestește medicul de urgență.
Vasile Todiraș spune că, în practica sa, a avut doar cinci astfel cazuri, dar, „ca număr de persoane, cred că deține întâietatea, fiindcă aici au fost 25 de victime traumatizate. Din experiența mea, a fost unul dintre cele mai grave cazuri”.
„Șoferii ar trebui să fie mai culți în sensul șofării, să ne mai stimăm unii pe alții. Majoritatea dintre noi suntem șoferi și nu cred că ne-am dori un asemenea destin”, punctează medicul de la urgență.
