Un moldovean la Boeing: „Aici, în fiecare zi înveți ceva nou”
Nicolai Loghin s-a născut la Nisporeni, unde a și absolvit Liceul „Boris Cazacu”. Sunt zece ani de când a ajuns în SUA, unde a reușit să se simtă împlinit. După o facultate făcută la Chișinău, a decis să-și urmeze visurile, iar astăzi are deja în spate o carieră la Boeing.
— Nicolai, cum au fost primele tale începuturi în SUA?
— A fost destul de dificil, am lucrat la tot ce se găsea și aducea bani. Housekeeping, chelner, pizza delivery, valet parking, prep cook, agent de asigurări, asamblarea aparaturii medicale și a automobilelor… Tot ce era disponibil. Erau perioade în care aveam trei servicii în același timp și dormeam câteva ore pe noapte. A fost greu până am învățat bine limba și am decis să merg la școală. Odată ajuns aici, nu mă gândeam să mă întorc înapoi în Moldova, pentru că aveam un vis care trebuia realizat, iar eu știam că acasă ar fi fost imposibil.
— Ce te pasionează în munca ta de specialist în controlul calității la Boeing și cum ai ajuns să-ți faci o carieră la această companie?
— Locuiam în Washington State, unde Boeing are cea mai mare uzină de avioane comerciale din lume. Fiind pasionat de avioane și tot ce ține de ele, am decis să fac școală pentru Aerospace Assembly Mechanic. După absolvire, am obținut primul meu job la Boeing – electrician la avioane comerciale. După câțiva ani în care am schimbat diferite job-uri, toate fiind pentru avioane comerciale, am decis că vreau să încerc ceva nou și acum sunt Product Quality Specialist la programul spațial dintre Boeing și NASA. Am grijă de calitatea produselor care mai apoi ajung la Stația Spațială Internațională. Să lucrezi pentru o companie atât de mare precum e Boeing este extrem de interesant. Sunt foarte multe oportunități de dezvoltare. În fiecare zi înveți ceva nou, cunoști oameni din diferite sfere.
— Ce apreciezi cel mai mult în SUA, viața este cu mult mai diferită decât acasă?
— În SUA îmi place stilul de viață, posibilitatea de a călători mai mult, amabilitatea oamenilor în cele mai neînsemnate situații, faptul că atunci când muncești mult ești apreciat și asta îți dă și mai multă încredere. Din R. Moldova am amintiri frumoase și mereu mă voi întoarce cu drag, pentru că acolo sunt părinții mei, sora, nepoții, însă am simțit că nu voi putea avea cariera pe care mi-o doream, chiar și cu studii superioare terminate. Tinerii nu sunt apreciați la justa valoare și mulți nu ajung să își trăiască visurile, deși avem tineri foarte capabili, deștepți, care muncesc mult. Cunosc tineri care, peste hotare, ajung oameni de succes și e mare păcat că în Moldova nu sunt apreciați. Nu este exclus că voi reveni vreodată, dar în prezent îmi construiesc viitorul în SUA. Unele dintre cele mai marcante și emoționante momente ale vieții mele în SUA au fost când am reușit să locuiesc în zone pe care le urmăream de mic doar la televizor. Încă de pe la 15 ani țin minte că visam să ajung în Alaska și Hawai, vedeam la TV emisiuni despre aceste locuri. Le consideram fantastice. Printre cele mai tari lucruri care mi s-au întâmplat au fost că am locuit în ambele state și am avut ocazia să descopăr frumusețea acestor locuri.
— Care a fost momentul când ai decis că trebuie să pleci și de ce ai ales America?
— Ideea de a pleca din R. Moldova a venit după absolvirea universității. Voiam să mă angajez și, fiind proaspăt absolvent al universității, am aplicat la multe locuri de muncă conform specialității. Peste tot am fost respins. Așa am decis că ceea ce-mi doresc eu nu voi putea niciodată să realizez în R. Moldova.
— Ai avut momente când voiai să renunți sau ai știut tot timpul că ai făcut alegerea perfectă?
— Nu am avut niciodată momente în care să mă gândesc să renunț, fiindcă știam și credeam în ceea ce-mi doream cu adevărat.
— Poți face o paralelă între școala pe care ai făcut-o în SUA și facultatea din Moldova – modul de predare, abordarea profesorilor, atitudinea elevilor?
— Școala de aici și școala din R. Moldova sunt total diferite, începând cu atitudinea studenților. În SUA, dacă decizi să faci școală, atunci îți dedici timpul personal, banii investiții și foarte multă seriozitate. Profesorii au și ei un rol important, în mare parte te ajută cu tot ce ai nevoie ca să termini școala cu succes. Sunt amabili, înțelegători și mereu te ajută cu sfaturi. În special, pe studenții veniți din alte țări. Ei înțeleg că limba engleză este a doua limbă și dacă întâmpini ceva dificultăți, atunci ei cu mare drag încearcă să te ajute.
— În cei zece ani de experiență, te-ai adaptat stilului american de viață?
— Stilului de viață de aici m-am adaptat chiar din primii ani. Adaptarea la locuri noi pentru mine niciodată nu a fost o problemă, dimpotrivă, mereu mi-au plăcut schimbările și am încercat să iau ce e pozitiv din fiecare experiență.
— Ce ne lipsește nouă ca să putem avea viața de peste ocean, în afară de mulți bani?
— Cred că mentalitatea și pozitivismul oamenilor sunt cei mai importanți factori cu care R. Moldova ar trebui să înceapă, atunci când vine vorba de o schimbare. Cel mai simplu exemplu este comportamentul în public și respectul dintre oameni. Nu pot să-mi explic de ce după atâția ani așa și nu se vede nicio schimbare.
— Ți-ai găsit sufletul pereche tot peste ocean. Cum v-ați cunoscut?
— Aveam o vagă idee despre ea de acasă, am copilărit în vecinătate, adică în același oraș, Nisporeni. A fost pe lângă mine toată viața, dar abia aici ne-am unit inimile. Am învățat în aceleași școli, însă diferența de vârstă a făcut ca drumurile noastre să nu se intersecteze atâta timp cât viața nu ne-a adus în SUA. Ecaterina a studiat Jurnalismul la Chișinău și a plecat în SUA direct de pe băncile facultății. Aici ne-am cunoscut și creștem împreună un băiețel de toată frumusețea.
— Ce l-ai învăța pe copil trăind acum în SUA din ceea ce ai învățat tu fiind în Moldova și, invers, ce îți dorești să fi învățat înainte de a ajunge peste ocean?
— Copiii mei vor învăța mereu că prin muncă pot obține tot ce își doresc. Lucru care, la rândul meu, l-am învățat acasă, de la părinți. Cred că noi, moldovenii, suntem înzestrați cu multe calități care ne ajută să reușim oriunde ne-am afla. Îi voi mai învață să savureze din lucrurile mărunte ale vieții și că pentru a fi fericit nu ai nevoie de foarte multe avuții.
— Îl înveți pe copil limba română, cultura și tradițiile de acasă?
— Cu el vorbim doar limba română și încercăm să-l creștem în spiritul tradițiilor și culturii românești. Încercăm să îl educăm în așa fel, încât să știe de unde îi vin rădăcinile.
Pentru conformitate, Tatiana Popovici
Sursa: Hora în America
