Un alt judecător acuzat că ar fi luat mită, achitat de instanţele de judecată
Ion Cazacu, fostul preşedinte al Judecătoriei Glodeni, reţinut în flagrant în urmă cu patru ani şi jumătate, a fost achitat de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chişinău pe motiv că „nu s-a constatat comiterea infracţiunii”. Împreună cu judecătorul a fost achitat, din acelaşi motiv, şi Petru Tincu, cel învinuit de procurori că ar fi dat mită. Este pentru a doua oară în ultimii doi ani când cei doi sunt achitaţi de instanţa de Apel, după ce, anterior, dosarul a fost trimis la rejudecare de Curtea Supremă de Justiţie.
Ion Cazacu a fost reţinut în flagrant de procurorii anticorupţie şi ofiţerii Centrului Naţional Anticorupţie (CNA) pe 16 aprilie 2014, în incinta Judecătoriei Glodeni, instanţă pe care acesta o conducea. Reţinerea a avut loc imediat după ce ar fi primit 10 mii de lei de la un inculpat dintr-un dosar pe care-l avea în gestiune, Petru Tincu. Mita fusese transmisă prin intermediul unui procuror din Glodeni, Liviu Velişco. În schimbul acestei sume, inculpatul Tincu urma, potrivit procurorilor, să fie absolvit de pedeapsă pentru comiterea unui accident rutier fiind în stare de ebrietate. Procurorii l-au reţinut atunci pe judecătorul Ion Cazacu, dar şi pe Petru Tincu, iar la scurt timp, ambii au fost trimişi în judecată, magistratul fiind suspendat din funcţie pe durata anchetei penale.
Prima instanţă: inculpaţii au fost victima unei provocări
Şirul achitărilor în acest dosar a început la 25 aprilie 2016, când un complet de judecători de la Judecătoria Grigoriopol cu sediul la Chişinău, format din magistraţii Nicolae Costin, Djeta Chistol şi Angela Catană i-a considerat pe Petru Tincu şi Ion Cazacu nevinovaţi, pe motiv că fapta acestora nu „întruneşte elementele infracţiunii”. „Instanța de judecată constată că vinovăția inculpaților nu a fost confirmată prin probe admisibile, iar sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, dubiile în probarea învinuirii urmând a fi interpretate în favoarea inculpaților”, se preciza în sentinţa Judecătoriei Grigoriopol.
În cadrul ședinței de judecată inculpații au pretins că au fost victime ale provocării din partea persoanelor care au acționat sub supravegherea organului de urmărire penală, instanța fiind obligată să examineze aceste afirmații. Astfel, completul de judecată a ajuns la concluzia că cei doi inculpaţi au fost victima unei provocări pusă la cale de organul de urmărire penală. „Ca măsură specială de investigație – controlul transmiterii banilor, dispusă prin ordonanța din 11 aprilie 2014, reprezintă o acțiune de provocare din partea organului de urmărire penală, iar celelalte măsuri speciale de investigații au avut menirea să fixeze și să documenteze comportamentul simulat, provocat cu ajutorul persoanelor care au acționat ca agenți sub acoperire”, au concluzionat judecătorii din prima instanţă.
„Prin declarațiile martorilor audiați în cadrul cercetării judecătorești nu se confirmă transmiterea de către Tincu Petru și primirea mijloacelor financiare de către Ion Cazacu. Inculpatul Tincu Petru a declarat în ședința de judecată că mijloacele financiare erau destinate pentru procurorul Liviu Velișco, fapt despre care a indicat și în autodenunțul depus la organul de urmărire penală”, constatau judecătorii.
Actele de corupţie nu ar fi fost comise fără implicarea organelor de drept
Sentinţa de achitare a fost confirmată şi de CA Chişinău, la 25 ianuarie 2017. Completul format din magistraţii Nichifor Corochii, Oxana Robu şi Stelian Teleucă a respins ca nefondat apelul declarat de procurorul în Procuratura Anticorupţie, Victor Muntea, concluzionând că probele administrate de acuzatorul de stat „au fost obţinute cu încălcări esenţiale de către organul de urmărire penală a dispoziţiilor legale şi prin încălcarea dreptului inculpaţilor la apărare”. Pe lângă alte neconformităţi şi devieri de la legislaţie, judecătorii au mai punctat că „nu s-a stabilit o coroborare dintre învinuirea înaintată inculpatului Cazacu Ion şi probele administrate de acuzatorul de stat în acest sens, or, faptul că în anticamera preşedintelui Judecătoriei Glodeni, în masa de lucru a angajatului Judecătoriei Glodeni, Pavel Barcari, care se află pe partea dreaptă de la uşa de intrare în încăpere, în primul sertar de sus al mesei au fost depistate 50 de bancnote cu nominalul de 200 lei nu constituie o probă veridică care să demonstreze că inculpatul Cazacu Ion ar fi pretins această sumă de la Tincu Petru şi că această sumă de bani a fost destinată acestuia, deoarece acuzarea de stat nu a elucidat aceste aspecte”.
Mai mult ca atât, instanţa de apel a constatat că „implicarea organului de urmărire penală în stabilirea infracţiunii de corupţie imputată inculpaţilor Cazacu Ion şi Tincu Petru a fost decisivă, or, organul de urmărire penală nu s-a limitat doar la asistarea persoanelor private la înregistrarea săvârşirii unor acţiuni ilegale, ci au exercitat o influenţă pentru a provoca săvârşirea actelor de corupţie, care, în caz contrar, nu ar fi fost comise”.
CSJ a trimis dosarul la rejudecare
A urmat Curtea Supremă de Justiţie (CSJ), care, pe 20 iunie 2017, printr-un complet format din judecătoriii Nicolae Gordilă, Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan şi Ion Guzun au admis recursul ordinar al procurorilor Djulieta Devder şi Victor Muntean, şi a dispus rejudecarea cauzei în aceeaşi instanţă de apel, dar în alt complet de judecată. Colegiul penal al CSJ a ajuns la concluzia că cei care anterior au examinat dosarul „nu au judecat cauza în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu şi au conchis confuz că contradicţiile şi divergenţele nu au fost înlăturate la urmărirea penală, or, această chestiune, potrivit Codului de procedură penală, urma să o soluţioneze însăşi instanţa în cadrul aprecierii probelor administrate pe caz, inclusiv declaraţiile inculpatului”.
„Totodată, judecătorii din prima instanţă şi de la CA Chişinău nu au apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenţei, concludenţei, utilităţii şi veridicităţii ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanţele concrete, de fapt şi de drept, indicate în rechizitoriu diferenţiat pentru fiecare inculpat, şi nu a indicat motivele pentru care a respins toate probele aduse în sprijinul învinuirii”, se mai preciza în decizia motivată a CSJ.
„Prima instanţă nu a judecat fondul cauzei conform rigorilor prevăzute de lege şi a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluţia, motivarea soluţiei contrazicând dispozitivul hotărârii”, susţineau judecătorii de la CSJ.
Curtea de Apel, repetat, i-a achitat pe inculpaţi
Astfel, dosarul în care figurau Ion Cazacu şi Petru Tincu a fost remis la rejudecare. După aproape un an de şedinţe, pe 17 septembrie 2018, un complet de la CA Chişinău condus de judecătorul Ghenadie Lîsîi a casat sentinţa emisă anterior de colegii lor, au rejudecat cauza, dar au pronunţat o nouă hotărâre prin care Petru Tincu şi Ion Cazacu au fost achitaţi „pe motiv că nu s-a constatat comiterea infracţiunii”. Hotărârea motivată a CA Chişinău pe acest dosar va fi pronunţată şi publicată la 16 octombrie. Dacă aceasta va fi menţinută şi de CSJ, atunci Ion Cazacu va putea cere anularea suspendării din funcţia de judecător, achitarea salariului restant pe perioada celor patru ani şi jumătate în care a lipsit de la serviciu, dar şi reîncadrarea în funcţia de judecător.
„Decizia este definitivă şi executorie, dar poate fi atacată la CSJ. Nu am discutat cu clientul meu despre următoarele acţiuni. Pe noi ne-a interesat acum fondul cauzei şi obţinerea unei decizii de achitare. Instanţa de judecată a constatat că lipseşte fapta infracţională. La mijloc a fost provocare, aşa cum am încercat să demonstrăm. În acest dosar chiar e vorba de provocare. Reprezentanţii organului de urmărire penală, când au venit să facă percheziţii şi au cerut transmiterea banilor, i-au cerut de la alte persoane, nu de la judecătorul Cazacu. Până la urmă, însă, judecătorul a fost acuzat, pentru că în acea perioadă autorităţile statului urmau să demonstreze cum combat corupţia în sistemul judecătoresc. Depistezi banii la o anumită persoană, dar înaintezi învinuirea în privinţa altei persoane. Asta demonstrează că organul de urmărire penală nu a fost obiectiv şi a avut un scop prestabilit”, explică Vasile Nicoară, avocatul care i-a reprezentat interesele lui Cazacu în acest dosar.
