UE pe înțelesul meu Securitatea energetică în Uniunea Europeană și R. Moldova: Provocări și oportunități în era post-combustibili fosili

Sectorul energetic este unul fundamental pentru funcționarea economiilor moderne. În ultimul secol, continentul european a trecut printr-un proces de transformare a sectorului energetic bazat pe progresul tehnologic – de la arderea cărbunelui la descoperirea energiei nucleare și a combustibililor fosili ca petrolul și gazul natural și, într-un final, la tranziția către sursele de energie regenerabilă – cea solară, eoliană și pe bază de biomasă.

Capacitatea fiecărei țări de a fi rezilientă energetic depinde de mulți factori, precum poziția și condițiile geografice, prezența resurselor naturale, capacitățile economice de investiții în infrastructura aferentă, situația politică. În acest articol analizăm rolul Uniunii Europene în asigurarea stabilității energetice în țările membre, cum reușesc țările să își asigure un mix de energie bazat pe propriile necesități/capacități și cum putem beneficia la acest capitol de apropierea de UE.  

Importanța și complexitatea sectorului energetic 

Sistemul economic pe care au reușit să-l construiască țările vestice și care s-a dovedit a fi cel ce ne-a adus la nivelul de trai pe care îl avem în prezent, nu ar fi existat fără acces la surse de energie. Bunăoară, Uniunea Europeană s-a dezvoltat din inițiala Comunitate Europeană a Oțelului și Cărbunelui, ce a avut ca scop gestionarea surselor de energie după cel de-al Doilea Război Mondial. Electricitatea din casă, care ne încarcă telefoanele și oferă lumină, apa caldă la robinet, aragazul la care pregătim mâncare, motorina care ne pornește mașina, căldura din calorifere sau focul din sobă – toate sunt produsele directe pe care le simțim pe propria piele ca rezultat al dezvoltării sectorului energetic. Iată de ce, asigurarea unei stabilități energetice a devenit de-a lungul timpului prioritatea de bază pentru statele dezvoltate și în curs de dezvoltare, realizarea acestui obiectiv fiind însă plină de provocări. Complexitatea sectorului energetic face referire la o serie de compromisuri, fiind cunoscută ca și o „trilemă” –  securitatea aprovizionării, impactul asupra mediului și accesibilitatea acesteia.  

Războiul din Ucraina – un imbold pentru generarea de noi soluții energetice 

În 2021, adică până la invazia pe scară largă a Rusiei împotriva Ucrainei, țările europene importau peste 45% din necesarul de gaz natural din Federația Rusă, iar unele țări precum Austria sau Letonia depindeau de importurile de la acest furnizor în proporție de peste 80% din cererea lor. Cel mai mare consumator după volum era Germania, care importa aproape dublu față de Italia, cel de-al doilea mare consumator. Războiul de agresiune al Rusiei față de Ucraina a reprezentat un apel de trezire a țărilor europene în legătură cu dependența continentului față de gazul rusesc. Având acest imbold extern, a devenit și mai clar că Uniunea Europeană avea nevoie de soluții alternative pentru asigurarea necesarului său de energie. O continuare a procurării masive de combustibili fosili din Rusia însemna indirect finanțarea armatei ruse – în 2021, încasările din vânzarea respectivelor resurse naturale reprezentau 45% din bugetul federal al acestei țări.  

Prin Pactul European Verde, despre care am relatat în articolul despre criza de mediu, dar și prin alte pachete legislative premergătoare acestuia, Comisia Europeană își propune transformarea continentului european în unul neutru climatic până în 2050. Defosilizarea sistemului energetic este una din primele sale priorități, așa cum gazele cu efect de seră sunt rezultatul direct al arderii combustibililor fosili.

REPowerEU 

Având dezideratul intern de a reduce emisiile continentului cu 55% până în 2050 față de nivelurile din 1990 și împinsă de la spate de războiul de la granița Uniunii, Comisia Europeană lansează în mai 2022 planul REPowerEU, cu scopul de a elimina treptat importurile de combustibili fosili din Rusia până în 2027. Planul își propune să încurajeze economisirea energiei, diversificarea surselor acesteia și producerea energiei verzi. Din 2021 până în 2023, nivelul de import al gazului rusesc în UE a scăzut de la 45% la 15%.

La doi ani din momentul lansării, Uniunea a reușit să reducă cu 18% consumul de gaz, a produs mai multă electricitate din energia solară și eoliană decât din gaz pentru prima dată în istorie (46% din electricitate este acum asigurată de sursele de energie regenerabilă) și a crescut numărul de instalații pentru captarea energiei regenerabile. După revizuirea Directivei pentru Energie Regenerabilă în noiembrie 2023, se țintește obiectivul ca până în 2030, consumul total de energie la nivel european să fie 45% din resurse regenerabile în comparație cu 23% în 2022.  

Alte instrumente dezvoltate în ultimii ani ce susțin țările europene în a deveni mai reziliente energetic sunt EU Energy Platform, ce are ca scop achiziționarea în comun a gazelor, coordonarea investițiilor în infrastructura aferentă și utilizarea mai eficientă a infrastructurii existente; AggregateEU – instrument de agregare a cererii europene de gaz și de obținere a ofertelor competitive de aprovizionare.  

Comisia Europeană a mobilizat 300 de miliarde de euro pentru a finanța planul REPowerEU, alte 20 de miliarde fiind oferite sub formă de granturi statelor membre.  

Aceleași reglementări – mixuri diferite de energie  

Precum v-ați obișnuit să citiți în articolele campaniei noastre, știți deja că Uniunea Europeană are rolul de a seta tonul politicilor, așa cum se întâmplă și la capitolul energie, însă la final de zi, fiecare țară membră își decide propriul mix de energie, bazându-se pe necesitățile locale, consum, condițiile geografice. Până la începerea războiului, Germania recepționa 65% din necesarul său de gaz din Rusia. Începând cu octombrie 2022, Germania nu mai importă gaz rusesc, căutând să-și acopere necesitățile energetice de gaz prin stabilirea de noi contracte cu alți furnizori continentali și mondiali. Pentru că îi permite relieful și clima, Germania investește în același timp și în surse regenerabile precum energia solară și eoliană, acestea contribuind la generarea a peste 40% din necesarul de electricitate în 2023.

Sectorul energetic din România trece și el printr-o transformare semnificativă, țara fiind una cu un potențial mare de tranziție, datorită poziției geografice și resurselor naturale. Mixul de energie include energia regenerabilă, gazele naturale și petrolul, hidrogenul, energia nucleară, pe bază de biomasă și energia geotermală. În 2023, generarea de electricitate a fost acoperită în măsură de peste 30% de hidrocentrale, energia nucleară fiind și ea un actor important, de aproximativ 20%.  

Sectorul energetic din Moldova  

Istoria modernă a țării noastre este caracterizată de dependența de gazul rusesc, în 2021 aceasta fiind de 100%. Acest tip de dependență ne face vulnerabili în fața furnizorilor, așa cum se punctează și în Strategia Energetică a R. Moldova până în 2030: „O astfel de dependență puternică de resursele energetice externe face ca economia țării să fie vulnerabilă la orice întrerupere externă a aprovizionării cu energie sau la fluctuațiile prețurilor la energie, ce implică un grad ridicat de imprevizibilitate în viitor.” Moldova are nevoie de o diversificare a surselor de energie și de investiții în energia regenerabilă, cele mai fiabile fiind cea solară și cea eoliană. Începem a vedea prin țară din ce în ce mai multe turbine de vânt, panouri solare, Ministerul Energiei anunțând în acest an primul tender pentru proiecte de investiții în surse regenerabile, destinat investitorilor mari. Această acțiune se aliniază obiectivului național de a avea un minim de 30% din electricitate acoperit de resursele regenerabile până în 2030. Investitorii vin acolo unde există siguranța zilei de mâine, legi bine puse la punct și stabilitate politică. Trebuie să ne asigurăm că aceste lucruri funcționează bine.  

Pentru depășirea crizei energetice generate de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, Uniunea Europeană și partenerii externi au ajutat Republica Moldova prin programe de reziliență, dar și prin ajutor bugetar direct destinat acoperirii compensațiilor în factură pentru resursele energetice. Investițiile în dotarea a câtorva spitale cu panouri fotovoltaice, eficientizarea energetică a blocurilor de locuit – sunt câteva proiecte-pilot implementate din aceste fonduri, menite să demonstreze că soluții pentru eficientizarea energetică și diminuarea emisiilor de CO2 există.  

Apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană înseamnă integrarea țării pe piața unică energetică europeană, acces la surse de finanțare pentru dezvoltarea infrastructurii energetice, mecanisme și instrumente de protecție a consumatorului și îmbunătățirea securității aprovizionării.  

Ruxanda Tabuncic, Tinerii de Gardă