Stoianoglo, despre cum Procuratura a distrus business-ul și a urmărit ilegal cetățeni. Discursul rostit în fața procurorilor
Șeful Procuraturii Generale (PG), Alexandr Stoianoglo, a prezentat vineri, 28 februarie, în cadrul Adunării Generale a Procurorilor, un raport de activitate a Procuraturii Generale. În raportul prezentat, Stoianoglo s-a referit la mai multe acțiuni, pe care organele Procuraturii „nu ar trebui să le mai repete” în activitatea sa.
Raportul integral rostit de Procurorul General:
„Stimați colegi – procurori,
Am ales anume această formulă de adresare pentru că și eu, la fel ca și dvs, am fost procuror de rând, procuror teritorial, dar și printre conducătorii Procuraturii Generale.
Am revenit în sistem, după doisprezece ani de absență și, spre marele meu regret, am găsit o absolut altă procuratură, parcă ruptă de realitate. O procuratură în care drepturile omului au încetat să mai fie valoare, unde cultul fricii și al forței a fost ridicat la rang de normalitate, unde zilnic urmăream festivalul disperat al arestărilor ilegale în masă, unde se inițiau dosare la comandă și se interceptau toți laolaltă.
Sunt departe de ideea, că în procuratura cea, de altă dată, era totul ideal, dar atunci, procurorii-șefi purtau răspundere personală pentru fiecare caz de reținere, arestare sau percheziționare ilegală. Fiecare sentință de achitare era obiect al cercetării, iar cetățenii, cu adevărat veneau la Procuratură în căutarea adevărului și dreptății.
Poate că o parte din aceste lucruri și-au pierdut în timp actualitatea, dar nimeni nu le-a dat procurorilor dreptul să neglijeze drepturile elementare ale omului și în fiecare cetățean să vadă un bandit.
Sper foarte mult că, ceea ce spun acum nu se referă la majoritatea dintre dvs., dar faptul că acest fenomen persistă în rândurile procurorilor o știm bine cu toții, dar mai ales – societatea. Și acest lucru indică asupra unor serioase probleme, cu care se confruntă actualul sistem al procuraturii.
Noua conducere a Procuraturii Generale a intrat în funcție cu o lună până la încheierea anului 2019 și ar fi, cred, incorect, din partea mea, să prezint bilanțul pentru un an în care nu am activat, decât o lună.
Iată de ce, mă voi împărtăși cu unele gânduri și constatări, bazate pe activitatea anumitor procuraturi, pe care le voi denumi în felul următor: ”Cum nu trebuie de lucrat”.
Una din prioritățile noastre constă în neimplicarea în activitatea agenților economici, cu excepția cazurilor de încălcări, constatate de organele abilitate și care comportă răspundere penală.
Eu interzic show-urile cu mascați la agenții economici, arestarea oamenilor de afaceri pentru abateri economice și financiare, efectuarea altor măsuri speciale de investigație și de urmărire penală, care nu rezidă din situația reală.
Evaluarea acestei activități pentru perioada precedentă a demonstrat o ineficiență absolută a acestor măsuri și au dus la încălcări în masă ale drepturilor omului, la distrugeri de afaceri, la cercetarea ilegală a sute și sute de persoane.
Capitolul unu: Cum distrugem business-ul
Am putea aduce multe exemple de fapte eroice ale procurorilor.
Unul dintre cele mai grăitoare este lupta cu colectorii și exportatorii de nuci. În ultimul deceniu, statul a depus mari eforturi pentru dezvoltarea acestui sector al economiei. A fost elaborată o bază legislativă, zeci de ani fiind acordate subvenții pentru înființarea livezilor de nuc. Sute de cetățeni fiind antrenați la culesul nucilor. Exportul miezului de nucă devenise o afacere de-a dreptul atrăgătoare și solicitată.
Erau mulțumiți practic toți: cetățenii – pentru că aveau un câștig și ban în plus, statul – pentru că acumula impozite și recepționa valută. Dar ce am făcut noi – procurorii? Am pornit zeci de dosare, am audiat, absolut neîntemeiat, mii de oameni, am sistat activitatea tuturor agenților respectivi, am contribuit la monopolizarea acestei piețe, la diminuarea esențială a prețului la miez pe piața internă, am pus sechestru pe zeci de tone de nuci, care, în consecință – au putrezit.
Știu că, veți spune că exportatorii se eschivau de la achitarea taxelor. Vreau să vă amintesc însă că procuratura nu substituie atribuțiile inspectoratului fiscal, toate dosarele fiind declanșate în lipsa oricăror acte care ar confirma ilegalitățile corespunzătoare. În plus, procurorii s-au pasionat până întra-atât de această practică, încât fiecare procuratură califica acțiunile bănuiților după bunul său plac, competență și fantezie:
De exemplu, PA – le califica drept ”evaziune fiscală”, ”abuz de serviciu”, articolul preferat fiind totuși ”spălarea banilor”;
PCCOCS le califica – ”fals în acte publice” și ”contrabandă”.
Se întâmpla în condițiile unei lipse totale de control din partea Procuraturii Generale.
Totul însă s-a dovedit a fi banal de simplu. Am analizat aceste dosare cu participarea procurorilor de caz, am solicitat opinia experților și am constatat că în aceste cazuri, acțiunile colectorilor de nuci, în cel mai bun caz, puteau fi calificate ca ”fals în acte”, acțiuni care, începând cu ianuarie 2019, urmau a fi cercetate prin prisma Codului contravențional.
V-aș ruga, acum, să estimați, câte mijloace și resurse umane au fost antrenate, și care au fost prejudiciile aduse statului și agenților economici, câte persoane au fost urmărite ilegal. Mai mult decât atât, pe astfel de dosare există și persoane condamnate!
O atare situație se atestă în raport cu practic toți colectorii și exportatorii de producție agricolă: miere de albini, prune, mere și altele. Ne-am pomenit într-o situație, din care cu toții trebuie să ne gândim cum să găsim ieșire.
Capitolul doi: Cum am urmărit ilegal cetățenii
O situație și mai tragică e atunci când sunt cercetați ilegal cetățenii noștri. Au fost urmăriți practic toți: de la activiștii politici și civici, avocații incomozi, oamenii de afaceri și jurnaliști, până la simpli cetățeni. Competiția spectacolelor cu mascați, reținuți, arestați, percheziționați – devenise un set obișnuit de lucru, mai cu seamă pentru cele două procuraturi specializate.
Nici chiar după două luni de controale la cele două procuraturi, nu știm cifra exactă a persoanelor reținute și arestate de procurorii anticorupție și cei de la PCCOCS.
Am ajuns până la punctul în care Parlamentul European să emită o Declarație prin care recunoaște că, în Republica Moldova există dosare politice și să solicite autorităților noastre să ia măsuri pentru restabilirea drepturilor persoanelor.
Ar trebui oare să menționez cine anume urmărea penal aceste persoane??
Desigur, anume Procuratura, care era utilizată ca bâtă și instrument de presiune asupra persoanelor incomode.
Știți deja că am constituit un Grup care va analiza și va da apreciere următoarelor acțiuni care urmează a fi întreprinse pe aceste dosare. Putem declara chiar azi că pe multe din ele, procurorii au admis abateri grave și trebuie să fie investigați sub aspect penal.
Vă rog să vă imaginați situația în care, o persoană a fost deținută, timp de un an, în Penitenciarul nr.13, pentru o infracțiune economică de eschivare de la achitarea impozitului și contrabandă. Remarc din start – ambele dosare au fost pornite în lipsa actelor de constatare ale organelor competente, inspectoratul fiscal și serviciul vamal.
Peste un an de detenție, oamenii sunt eliberați și imediat reținuți pe dosare conexe, care mai bine de un an, erau în lucru. Această tactică a fost aplicată în cazul lui Valeriu Cucu și Valentin Eșanu. Ultimul, în genere, a fost ridicat din spital și arestat pentru un gard construit ilegal.
Ambele persoane au stat sub strajă, în Penitenciarul 13, încă câte un an de arest preventiv.
Cazul lui David Davitean e și mai interesant. Acesta a fost reținut și arestat pentru tentativă de omor. Accentuez că, probe în privința acestuia, pe acest dosar – nu sunt. Ulterior, au fost reluate dosarele care au fost încetate încă acum 12 și, respectiv, 4 ani în urmă, pe unele articole fiind expirat termenul de prescripție, și condamnat la 13 ani închisoare.
Un alt caz: Olga Punga, o tânără femeie care timp de 3 ani se află în detenție, fiind condamnată la 8,5 ani închisoare, cu executare, din cauza unei calificări greșite a infracțiunii.
Vreau să remarc aici faptul că, în toate aceste ilegalități a fost implicată și Procuratura municipiului Chișinău, împreună cu unele procuraturi teritoriale.
Nu am vrut să dau astăzi nume, ci să pun, în mod primordial, accent pe procesele care au avut loc în Procuratură. Cazurile menționate mai sus, demonstrează, clar, gradul de degradare instituțională și, în acest context, mesajul meu categoric către dvs – toți, constă în aceia că, în procuratură nu vor mai fi dosare la comandă, nici a unui grup de interese economice, politice sau de alt ordin.
Acum o lună, în cadrul întrevederii cu conducătorii procuraturilor teritoriale am cerut ca în decurs de 30 de zile să se clarifice cu dosarele penale care reies din relații civile. Ca să înțelegeți, este vorba despre cauzele în care persoanele fizice sau juridice se împrumută sau investesc bani. Calific implicarea Procuraturii în asemenea litigii drept metodă de presiune directă pentru soluționarea intereselor anumitor părți și sunt sigur că în toate aceste cazuri, există componenta coruptibilă. Este curios un lucru aici. Nu am întâlnit cazuri în care să fie vorba despre sume a câte 10 sau 20 de mii de lei, majoritatea acestor dosare vizând sume de ordinul zecilor și sutelor de mii de dolari și euro.
Astfel de cazuri sunt în procedura tuturor procuraturilor, mai ales în cea a capitalei.
Vă atenționez ca, în timpul imediat următor, pe aceste categorii de dosare să fie luate decizii legale. Mă refer și la dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată. Încetați să vă mai preocupați de soluționarea intereselor persoanelor cointeresate și alte activități care nu țin de competența instituțională. Mai mult ca atât, aceste acțiuni contravin practicii CEDO.
În caz de veți continua aceste acțiuni, procurorii care au în procedură astfel de cazuri, împreună cu procurorii-conducători, vor fi trași la răspundere.
Un alt fenomen asupra căruia vreau să mă opresc – statistica
Noi – procurorii, am devenit ostaticii unor cifre formale și în fiecare an încercăm să demonstrăm evoluția unor indici. Pe noi – actuala conducere a Procuraturii Generale, nu ne interesează indicatorii, mai ales cei artificiali. Ne interesează calitatea lucrului, respectarea termenilor rezonabili la toate etapele urmăririi penale și cel mai important – respectarea drepturilor omului. Munca noastră cotidiană trebuie să rezulte din starea reală a situației criminogene, iar acțiunile procuraturii trebuie să fie adecvate și legale. Nici procuratura, cu atât mai mult societatea, nu au nevoie de o criminalizare artificială a societății.
Investigarea cauzelor penale cu implicarea unor mari resurse financiare și umane pe aspecte ce formal, întrunesc ”elementele constitutive ale infracțiunii”, dar absolut inoportune și nejustificate din toate punctele de vedere.
Să ne imaginăm că în gestiunea procuraturii se află o cauză penală, în care urmează a fi trase la răspundere 700 de persoane pentru colectarea a câte 200 de lei pentru susținerea cu succes a examenelor. Fără îndoială, astfel de cazuri nu pot fi excluse, dar este inoportun să irosești atâtea resurse și să tragi la răspundere penală atâtea persoane. Vă asigur că astfel de dosare avem destule.
Încă acum un secol, renumitul industriaș auto american Henry Ford, după ce a instalat prima linie de asamblare a mașinilor din lume, remunera echipa de reparații nu pentru repararea propriu zisă a liniei de asamblare, ci pentru buna-funcționare a acesteia. Adică, intervalul de timp cât linia era nefuncțională, nu se achita, prin urmare, aceștia erau cointeresați de funcționarea, fără de cusur, a instalației.
Transpunând acest concept în activitatea procuraturii, trebuie să încetăm să mai vedem în fiecare persoană un infractor, ci să înțelegem, de ce, într-o anumită situație, acesta a procedat anume așa. Să ne dezicem de aprecieri formale care nu fac altceva decât, să criminalizeze artificial societatea. Trebuie să putem înțelege dacă o persoană concretă poate să se corecteze, fără a fi cercetată penal și fără a i se limita drepturile.
Un alt aspect important – climatul moral-psihologic din Procuratură.
Intrigile și grupările nu-și au locul în activitatea procuraturilor. Acolo unde ele se regăsesc, rezultatele în muncă lipsesc, deoarece toată energia și eforturile se irosesc pe lucruri goale. În procuraturile teritoriale, climatul moral, în mare parte, depinde de autoritatea conducătorilor și corectitudinea organizării muncii. Spre marele meu regret, această problemă există și o resimt în fiecare zi. În luna decembrie, toate deciziile importante, chiar și cele neînsemnate – ajungeau în presă, desigur cu interpretările de rigoare.
Practic, în fiecare zi, în spațiul public sunt lansate diverse informații denigratoare la adresa instituției. Este cert că acest lucru se întâmplă cu un anumit scop. Chiar de la începutul mandatului am declarat că, nu avem subiecte secrete sau interzise pentru dezbateri. Cei care au însă o altă viziune de realizare a problemelor să știți că ușile conducerii Procuraturii Generale sunt mereu deschise.
De aceea, reiterez că, în Procuratură nu e loc pentru intrigi și grupări, și sper foarte mult că, acest mesaj să fie înțeles corect.
Lupta cu corupția – acest subiect i-a obosit deja pe toți. Nu mă voi opri prea mult la el și nici nu voi încerca să conving pe cineva. Punctez doar:
Regula nr.1 – Procuratura nu e locul unde poți face business;
Regula nr.2 – Monitorizarea modului de viață a tuturor procurorilor;
Regula nr.3 – Responsabilitatea pentru starea corupției în organele procuraturii e pusă în sarcina procurorilor-șefi.
Procurorii care acceptă și se conformează acestor reguli, își pot trasa planuri ambițioase. Procurorii ”businessmani” – trebuie sa-și caute de lucru în altă parte.
Să nu uitați că trăim într-o țară foarte mică, în care toți știu totul despre fiecare. Acest lucru e și mai evident în teritoriu. De aceea, nu tratați mesajul meu ca pe o amenințare, ci ca pe o necesitate dictată de timp. Mai mult ca oricând, statul a găsit posibilitate de a motiva salarial procurorii, de aceea, cine crede că poate câștiga mai mult, să se regăsească într-un alt domeniu.
Încă ceva. Etica procurorului. Poate cu asta ar fi trebuit să-mi încep astăzi discursul, având în vedere importanța incontestabilă a subiectului. Poți fi un profesionist desăvârșit și o persoană corectă. Aceste calități își pierd însă din valoare dacă nu se respectă anumite reguli și norme morale.
Profesia de procuror, în mare parte, limitează acțiunile noastre cotidiene, dar ne-am asumat aceste ”restricții” atunci când am ales acest tărâm profesional. De aceea, unde nu ați fi și ce nu ați face, vă rog, să nu uitați că sunteți procurori și asta ne obligă la multe. Și anume, să fim un model de comportament și mod de viață decent. E urât când procurorii se pomenesc în centrul unor conflicte și scandaluri.
La finele anului trecut am fost martorii unui scandal cu implicarea unor angajați ai procuraturii. Chiar nu știu de unde procurorii au preluat această tendință a petrecerilor corporative. Vreau să vă reamintesc că profesia impune anumite restricții pe care trebuie să le respectăm pe viitor. Da, suntem și noi oameni, da – avem și noi familii, tradiții, dar țineți cont de faptul că un comportament nepotrivit nu va aduce plus imagine și autoritate nici dvs, și nici instituției pe care o reprezentați.
Un alt principiu important al unei bune funcționări instituționale constă în neimplicarea procurorilor în activitatea politică și invers. Spre regret, mulți dintre procurori mai uită despre acest principiu sau, se fac a uita.
Aflăm din arealul mediatic despre întâlnirile unor procurori cu personaje politice, deputați și chiar cu primele persoane în stat. Nu căutați protecție politică și nu bateți pe la ușile birourilor ”sus-puse”.
Vă declar franc că, în organele procuraturii nu vor mai fi numiri și avansări pe criterii politice. Unicul criteriu luat în calcul va fi cel bazat pe meritocrație. Punct. Dialogul cu sfera politicului îl poartă doar conducerea Procuraturii Generale și strict sub aspect de funcționalitate legală a instituției. Celelalte contacte și interacțiuni cu politicul vor avea loc în condițiile legii și cu aprobarea conducerii Procuraturii Generale.
La nivel local, aceiași situație – coordonarea tuturor acțiunilor și contactelor cu organele administrației locale, doar prin intermediul procurorului-șef.
Criterii similare vor fi respectate și în raport cu organizațiile și partenerii internaționali. Toate întrevederile cu partenerii de dezvoltare – strict prin subdiviziunea de profil a Procuraturii Generale, care reprezintă instituția. Procuratura nu e o asociație obștească.
Avem atribuții clar delimitate și fiecare procuror trebuie să-și cunoască locul în acest sistem, cu respectarea statutului.
Să trecem la un alt capitol
La finele anului trecut, am fost sesizat de un grup de magistrați de la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana cu privire la presiunile exercitate de către procurorii unei procuraturi specializate. Verificările au confirmat faptele semnalate de către magistrați și au arătat problemele serioase din relațiile procurorilor cu judecătorii.
Astfel, pe parcursul anului 2019, Procuratura Anticorupţie a înregistrat șaizeci și două de procese penale cu privire la pretinse fapte prejudiciabile, săvârșite de judecători, cincizeci și cinci din ele, fiind înregistrate în a doua jumătate a anului trecut.
Studiul a indicat că o parte din aceste autosesizări, pot fi calificate ca mijloc represiv față de judecătorii care nu „dădeau soluțiile solicitate” de către procurori în demersuri – formă ascunsă de imixtiune în activitatea de înfăptuire a justiției. Spre exemplu, respingerea de către judecători a demersului cu privire la aplicarea arestul preventiv, era catalogat de procurorii anticorupție ca ”încheiere ilegală”, în condițiile în care nu exista o decizie a Curţii de Apel sau o sentință definitivă pe caz.
Iată de ce, am solicitat tuturor procurorilor-șefi să ia act de cele constatate și să nu admită, pe viitor, astfel de practici atâta timp cât cauza nu este soluționată prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Fără îndoială, că procuratura și sistemul judecătoresc trebuie să colaboreze și să-și coordoneze acțiunile. Acest lucru trebuie să aibă loc într-un câmp legal. Presiunile și imixtiunile asupra judecătorilor nu doar că sunt inacceptabile, ci urmează a fi cercetate, comportând răspundere conform legii.
Nu înseamnă că magistrații pot face orice, chiar să încalce legea.
Despre toate abaterile judecătorilor de la lege trebuie să fie informată Procuratura Generală, care va decide asupra ulterioarei reacționări și decizii de responsabilizare corespunzătoare a magistraților.
Pe durata ultimilor ani, Procuratura a trecut printr-o serie de încercări și provocări.
Angajamente politice, dosare la comandă, show-uri cu mascați, arestări, filări și interceptări ilegale – toate trebuie să rămână în trecut. Din ”temele” parcurse trebuie să desprindem lecțiile cuvenite, care ne vor permite să asigurăm o funcționalitate normală a organelor procuraturii și să așteptăm o altă atitudine din partea societății.
Lecția nr.1 – neimplicarea în procesele politice;
Lecția nr.2 – activitatea Procuraturii trebuie să decurgă în strictă conformitate cu legislația în vigoare;
Lecția nr.3 – urmărirea penală, la toate etapele procesului penal, trebuie să se desfășoare în lumina prioritizării drepturilor fundamentale ale omului.
Stimați colegi,
Să ne rupem definitiv și irevocabil de trecut, dar să nu-i uităm lecțiile. Dacă se vor uita prea ușor, semn că istoria se va repeta. Urmările firești ale acestei inconștiențe: îngenuncherea statului, o societate traumatizată și tot mai plină de oameni ”mutilați” fizic și psihic.
A venit timpul să construim o altă Procuratură. O Procuratură în slujba oamenilor de pe această mică palmă de pământ. Nu uitați că și noi, procurorii, mai întâi de toate suntem oameni, iar atitudinea și calitățile omenești, în toate timpurile, au fost și vor fi cea mai mare valoare.
Vă mulțumesc pentru atenție”.
