R. Moldova pe drumul (lung) către UE: Între „o mișcare importantă” și „simbolică” vs oportunism

R. Moldova a semnat la 3 martie o cerere de aderare la Uniunea Europeană, la opt zile după începerea invaziei Rusiei în Ucraina. A doua zi, regiunea transnistreană și-a cerut independența față de Chișinău, iar Partidul Socialiștilor din R. Moldova a condamnat semnarea cererii de aderare, considerând că o astfel de decizie putea fi luată doar după organizarea unui referendum.

Unii experți salută decizia autorităților de la Chișinău de a depune cerere de aderare la UE, precizând că momentul depunerii este unul specific și, chiar dacă nu ar fi fost actualul context de securitate, R. Moldova oricum ar fi făcut acest pas. Pe de altă parte, sunt și voci care spun că autoritățile s-au grăbit să depună cererea de aderare. Toți însă cred că este puțin probabil ca R. Moldova să adere în curând la UE, pentru că nu există o procedură de urgență care să fie aplicată în contextul securității din regiune.

Cât privește doleanțele regiunii transnistrene, analiștii afirmă că așa-numitele autorități de la Tiraspol nu au vreo voce și nu se pot opune obținerii statutului de candidat. Totuși, susțin analiștii, Chișinăul va trebui, pe parcurs, să decidă dacă renunță sau nu la teritoriul său din stânga Nistrului.

R. Moldova cere să intre în UE. Regiunea transnistreană solicită independență

Președinta R. Moldova, Maia Sandu, însoțită de prim-ministra Natalia Gavrilița și președintele Parlamentului, Igor Grosu, au semnat, în seara zilei de joi, 3 martie, cererea de aderare la Uniunea Europeană (UE). A doua zi, cererea a fost înmânată ambasadorului Philippe Léglise-Costa, reprezentant permanent al Franței pe lângă UE.

„Dacă unele decizii au nevoie de timp, altele trebuie luate prompt și hotărât, folosind oportunitățile oferite de peisajul schimbător al lumii. (…) Maturitatea unui popor se vede cel mai bine în vremuri grele. Ea se citește în calmul oamenilor, atunci când un pericol real bate la ușă. Am demonstrat că suntem un popor matur și am arătat că vrem să trăim după reguli europene atunci când am apărat democrația la alegeri. Acum suntem maturi și oferim ajutor vecinilor, ne păstrăm neutralitatea, dar rămânem calmi și generoși. Maturizarea ne-a luat 30 de ani, acum cu lecțiile învățate suntem gata să ne asumăm responsabilitatea viitorului. Vrem să trăim ca parte a lumii libere”, a declarat Maia Sandu.

În discursul său, șefa statului a menționat că împlinind aspirațiile europene ale cetățenilor R. Moldova, Uniunea Europeană va arăta întregii lumi cât de mare e puterea democrației și libertății.

„Cetățenii au ales această opțiune. R. Moldova trebuie să aibă un parcurs european clar. Suntem pregătiți să facem totul pentru realizarea acestui obiectiv național fundamental”, a declarat șefa statului la ceremonia de semnare a documentului.

Tot la 3 martie, cerere de aderare a depus și Georgia. Ucraina, cea de-a treia țară care face parte din „Trio Asociat” în grupul de țări din Parteneriatul Estic, a fost prima care a cerut aderarea la UE, printr-o cerere de aderare semnată de  președintele Ucrainei Volodymyr Zelensky, la 28 februarie. 

La 4 martie, Partidul Socialiștilor din R. Moldova, formațiune politică de stânga, a condamnat semnarea cererii de aderare la UE de către R. Moldova, numind această inițiativă drept una „pur populistă”. Fruntașii PSRM au spus că cererea a fost depusă în „grabă” și consideră că o astfel de decizie putea fi luată doar după organizarea unui referendum.

„Orice modificare a statutului politic extern al statului nostru, aderarea la structuri integraționiste, care prevăd restricționarea suveranității noastre și asumarea unor angajamente politice este posibilă doar printr-un referendum și cu condiția unui consens național durabil, așa cum au demonstrat un șir de state europene pe parcursul ultimilor 20 de ani”, susțin socialiștii.

Tot la 4 martie, Tiraspolul a cerut Chișinăului să recunoască independența regiunii separatiste transnistrene și să poarte un dialog „în scopul reglementării civilizate definitive a relațiilor, bazate pe existența pașnică, de bună vecinătate a două state independente, prin semnarea unui acord interstatal cuprinzător”. În aceeași declarație Tiraspolul cere Organizației Națiunilor Unite, OSCE, mediatorilor și observatorilor în formatul „5+2” „să recunoască o realitate care există deja de 30 de ani”, adică existența Transnistriei ca entitate statală și să stabilească relații diplomatice cu Tiraspolul.

UE a început procedura de examinare a cererilor de aderare la comunitate, depuse de Ucraina, Georgia și Moldova, însă analiștii spun că este foarte puțin probabil ca aceste trei țări în curând să adere la UE.

Cererea de aderare, de la „o mișcare importantă” și „simbolică”, la oportunism

Iulian Groza, directorul executiv al Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune că momentul depunerii de către R. Moldova a cererii de aderare la UE este specific și reprezintă un „act formal de a solicita UE inițierea, la nivel european, a procedurilor interne de extindere”.

„Mi-aș fi dorit ca această cerere de aderare să fi fost depusă în cu totul alt context. De ani de zile, R. Moldova a făcut demersuri pentru perspectiva europeană. Momentul depunerii acestei cererii de aderare la UE este specific. Pe de o parte avem contextul regional, pe de altă parte, mesajele de sprijin venite din partea oficialilor europeni, inclusiv din partea președintei Comisiei Europene, care a menționat foarte clar că locul Ucrainei, R. Moldova și Georgiei este în UE. Acum, așteptarea R. Moldova, Georgiei și Ucrainei este ca UE să transmită un mesaj puternic politic de promisiune de aderare”, a comentat Iulian Groza pentru ZdG.

Expertul opinează că, acum, așteptarea R. Moldova, Georgiei și Ucrainei este ca UE să transmită un mesaj puternic politic de promisiune de aderare. „Asta ar însemna acordarea unei perspective de a deveni membre a UE”, spune el.

Ecaterina Mardarovici, directoarea Clubului politic al femeilor 50/50, este de părere însă, că R. Moldova nu trebuia să depună acum cerere de aderare. 

„Consider că nu trebuia acum să depunem cerere de aderare la UE. Am urcat și noi într-o căruță, în care nu trebuia. Da, este o oportunitate, dar eu nu sunt omul oportunităților de acest gen. Această oportunitate pe mine nu mă face să fiu mândră pentru R. Moldova”, a concluziont experta. 

Decizia autorităților de la Chișinău, de a depune cerere de aderare la UE, este apreciată de Sorin Ioniță, președintele Expert Forum de la București, drept „o mișcare importantă” și „simbolică”. 

„Chiar și fără actualul context de securitate, R. Moldova oricum ar fi depus cerere de aderare. Aceasta era calea R. Moldovei. După depunerea cererii de aderare, următorul pas trebuie să fie făcut în Consiliul European, unde toate țările, în unanimitate, trebuie să aprobe candidatura R. Moldova. Cei 27 de șefi ai statelor UE se întâlnesc o dată la trei luni în ședința Consiliului European. Pentru sfârșitul lunii martie este programată o ședință, dar nu știu dacă este suficient timp până atunci. O altă ședință va fi în luna iunie. Dacă Consiliul aprobă candidatura, R. Moldova va deveni stat candidat și din acel moment sunt inițiate negocierile pe cele 35 de capitole. Pentru a demara negocierile, toate cele 27 de țări trebuie să spună „da”, iată de ce cererea de aderare este depusă pe masa Consiliului European în momentul în care țara este sigură că nimeni nu se opune”, a spus Sorin Ioniță. 

„Formal, regiunea transnistreană nu are vreo voce în acest proces, cel puțin în primele etape”.

Comentând solicitarea Tiraspolului de recunoaștere a regiunii separatiste și impedimentele pe care așa-numitele autorități le pot crea în parcursul european al R. Moldova, Sorin Ioniță spune că „formal, regiunea transnistreană nu are vreo voce în acest proces, cel puțin în primele etape”.

„Subiectul vizează Guvernul de la Chișinău, șefii celor 27 de state și Comisia Europeană. Regiunea transnistreană nu este un actor recunoscut, care să aibă o poziție, iată de ce nimeni, pe parcurs, nu întreabă ce vrea această regiune. La un moment dat, în procesul de negocieri, R. Moldova va trebui să decidă cu privire la regiunea transnistreană. Va trebui să se știe clar unde punem frontiera externă a UE. Timp de 30 de ani, regiunea transnistreană a jucat după cum i-a convenit. Celor de la Tiraspol le convine să exporte în UE, să beneficieze de avantaje, iar când nu le convine, scot din sertar independența pregătită și flutură cu ea. Această chestie nu poate continua și, pe parcursul negocierilor, se va lămuri. Acum ei nu pot bloca obținerea statutului de țară candidată a R. Moldova decât printr-o destabilizare sau să-i ridice mingea lui Putin și el să facă destabilizare. Legal, ei nu se pot opune obținerii statutului de candidat”, a mai comentat Sorin Ioniță pentru ZdG.

Cât privește UTA Găgăuzia, expertul spune că, cel mai probabil, la un moment oarecare, ar putea fi puse în discuție concesiile pe care aceasta le-a obținut în anii ‘90 de la Guvern.

„Dacă vor independență, să le dăm independență, să stea cu rușii, dar nu să ne hărțuiască 30 de ani”.

La rândul ei, Ecaterina Mardarovici spune că acum autoritățile de la Chișinău ar trebui să decidă ferm parcursul regiunii transnistrene. 

„Nu avem forțe militare sau altfel de forțe pentru a scoate forțele ruse din regiunea transnistreană, așa că, dacă vor independență, să le oferim independență. Înțelegem cât este de mare interesul rușilor pentru regiunea transnistreană și de ce. În acest caz, eu spun că nu trebuie să le oferim statut special. Eu sunt total împotriva statutului special. Dacă vor independență, să le dăm independență, să stea cu rușii, dar nu să ne hărțuiască timp de 30 de ani. Din cauza acestei hărțuiri noi nu am putut să ne mișcăm înainte. Cei din regiunea transnistreană s-au folosit de toate beneficiile pe care R. Moldova le-a avut, pentru că am făcut eforturi să ne integrăm, să ajustăm legislația, să democratizăm societatea. Independenți sau cu noi, și niciun fel de statut special. Să îi lăsăm să își construiască ei relații cum vor și cu cine vor”, a punctat Ecaterina Mardarovici.

Parcursul lung al aderării la UE

Pentru ca să devină stat membru al UE, R. Moldova mai are de parcurs multe etape, susține Iulian Groza, conform căruia țara a făcut, din 2017 încoace, pași spre această direcție, prin implementarea Acordului de Asociere și Liber Schimb cu UE.

„Acordul de Asociere implică și un angajament al R. Moldova de armonizare a legislației naționale cu cea a UE. Peste 70% din legislația europeană este inclusă în Acordul de Asociere, iar din acest pachet, la moment, R. Moldova, practic, a transpus în cadrul național peste 60% din legislația europeană. Contează ca R. Moldova să avanseze în transpunerea și implementarea celorlalte directive din Acordul de Asociere pentru a fi implementat pe deplin. În momentul în care noi avansăm în implementarea acestui Acord, ne va fi și mai simplu să avansăm în discuțiile la nivelul UE cu privire la următoarele etape”, a spus Groza. 

Acesta mai spune că nu există vreo procedură de urgență de aderare la UE și că fiecare țară este responsabilă de parcursul pe care îl are în acest proces. 

„Pentru R. Moldova acum pornește un proces care ar putea dura de la 5 la 10 ani sau chiar mai mult. Țările din Balcanii de Vest – Croația, Serbia, Muntenegru, Macedonia și Albania au obținut această perspectivă la începutul anilor 2000. Doar Croația a devenit țară membră UE, în 2013, celelalte țări fiind la diferite etape, unele au statut de țară candidat, altele negociază tratatul de aderare. Deci, în procesul de negocieri a aderării contează foarte mult nivelul de pregătire”, crede analistul. 

La rândul său, Sorin Ioniță spune că succesul în acest proces depinde de rapiditatea cu care se vor mișca autoritățile R. Moldova. 

„Poți fi mulți ani țară cu statutul de candidat. Cred însă că nu va fi cazul R. Moldova, pentru că R. Moldova deja anticipează, aplică reguli și regulamente, tocmai ca să fie cât mai pregătită și să îi fie mai ușor la etapele de negociere. Până și criza refugiaților din Ucraina este o oportunitate de a te apropia de UE, de a lucra cu Comisia Europeană. Toate vizitele efectuate în R. Moldova, chiar și ale oficialilor americani, nu sunt fără semnificație”, a adăugat expertul de la București. 

UE începe discuțiile 

Prima discuție pe marginea celor trei cereri de aderare depuse în mijlocul războiului declanșat de Rusia în Ucraina a avut loc pe 7 martie, la Bruxelles.

O zi mai târziu, Comisia Europeană a recepționat cererile, cu solicitarea să facă o evaluare în fiecare caz în parte. Subiectul urmează a fi discutat și de liderii UE, la Reuniunea informală din 10-11 martie, la Versailles.

🔴 #COREPERII has agreed to invite the @EU_Commission to present an opinion on each of the applications for EU membership submitted by Ukraine, Georgia and Moldova.⤵️ 1/2 #EU2022FR pic.twitter.com/HPOCerxYEn

— Présidence française du Conseil de l’UE 🇫🇷🇪🇺 (@Europe2022FR) March 7, 2022

Albania a depus cerere de aderare în aprilie 2009, a obținut statutul de stat candidat în iunie 2014, iar decizia de deschidere a negocierilor de aderare a fost adoptată la 24 martie 2020. 
Republica Macedonia de Nord – în martie 2004 a depus cerere, din decembrie 2005 este candidat UE. 
Muntenegru – în decembrie 2008 a depus cerere, în decembrie 2010 a devenit candidat UE, iar negocierile au început în iunie 2012. 
Serbia – în decembrie 2009 a depus cerere, în martie 2012 a obținut statutul de țară candidat, iar negocierile de aderare au fost lansate în ianuarie 2014.
Turcia – în 1987 a depus cerere de aderare și a fost declarată țară candidată în 1999. Negocierile au fost deschise în octombrie 2005.
România, cea mai apropiată țară UE pentru R. Moldova, a depus cererea de aderare în iunie 1995, iar în decembrie 1999 a primit statutul de țară candidat. Negocierile au fost deschise în octombrie 2005, iar la 1 ianuarie 2007 România a aderat la UE, ca parte a valului cinci al extinderii.