Primul președinte al R. Moldova: „Definitiv pot spune că Putin și rușii lui sunt agresori, sunt ucigași”
Mircea Snegur, primul președinte al R. Moldova susține că războiul purtat de Rusia în Ucraina este analog celui din regiunea transnistreană din 1992. Într-un final, Ucraina va cunoaște pacea, iar datorită politicii actualei puteri de la Chișinău privind neutralitatea țării, R. Moldova nu va fi atacată, crede fostul președinte.
Mircea Snegur susține că Ucraina se confruntă acum cu un război cu Rusia de aceeași natură cu cel care a avut loc în regiunea transnistreană în 1992, „doar că teritoriul nostru e mult mai mic”.
„E un război pe care eu personal îl condamn, de rând cu toți oamenii, mai ales pentru că noi, acum 30 de ani, am trecut printr-un război similar, doar că nu de aceeași intensitate. Este cunoscut faptul că atunci, cercurile ostile de la Moscova i-au înarmat pe separatiști, i-au susținut militar, logistic și economic. I-au trimis pe poziții cu sub pretextul că ar fi în calitate de instructori. Exact ca și acum – operațiune specială pentru a apăra Lugansk și Donețk. De fapt, ei bombardează toată Ucraina.
Eu cred că nimeni nu s-a așteptat că Putin va ataca Ucraina în întregime. Se putea gândi că doar va recunoaște așa-zisele republici independente Lugansk și Donețk, își va instala armata rusă acolo (la fel ca și în Transnistria), cu scopul ca să le desprindă cu totul de Ucraina, dar deja se vede ce vrea. Vrea să distrugă Ucraina cu totul, cu pretextul, mi-e și silă să spun ce prostii debitează Putin – „conducere fascistă, ultranaționaliști”.
„Definitiv pot spune că Putin și rușii lui sunt agresori, sunt ucigași”, punctează Snegur.
Snegur consideră că Putin „și-ar dori istorie veșnică”.
„Poate deplânge Uniunea Sovietică. E greu să înțelegi ce e în capul lui Putin și ce-și dorește cu adevărat, dar cred că o reconstituire a Uniunii Sovietice este practic imposibilă. Lumea s-a civilizat, țările singure își decid soarta”, susține Mircea Snegur.
Primul președinte al R. Moldova speră că într-un final, Ucraina va cunoaște pacea, deși, din proprie experiență, știe că Federația Rusă nu-și respectă angajamentele.
„Vor urma tratative, va înceta focul. Finalitatea va fi pacea, cu siguranță, dar este greu de spus sub ce condiții. Și mai ales, dacă aceste condiții vor fi îndeplinite. Nici după 30 de ani, Rusia nu și-a retras trupele din regiunea transnistreană, deși există decizii și la nivel de OSCE, de ONU. Rușii nu se supun regulilor. Ei încalcă dreptul internațional”, precizează Snegur.
„E greu de spus ce va urma. Vom trăi și vom vedea”.
Totodată, Mircea Snegur își exprimă convingerea că nu există pericole pentru R. Moldova.
„Conducerea noastră procedează absolut corect. Duce o politică corectă în vederea păstrării statutului de neutralitate și războiul nu va ajunge la noi. Vreau să le inspir acest optimist și celor care ne vor citi”, mai spune Snegur.
Primul preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, neafiliat politic, a ocupat funcţia în perioada 1991 – 1996. Snegur a susţinut proclamarea independenţei la 27 august 1991 şi s-a opus referendumului unional privind păstrarea URSS.
2 martie – Ziua Memoriei
Oficial, conflictul de pe Nistru a început la 2 martie 1992, dar primele ciocniri au avut loc mult mai devreme. Pe 2 septembrie 1990 a fost proclamată „Republica Moldovenească Nistreană”, iar la 27 august 1991 Parlamentul R. Moldova a adoptat Declarația de Independență a R. Moldova, a cărei teritoriu cuprindea și raioanele din stânga Nistrului. Parlamentul moldovenesc a cerut atunci guvernului URSS „să înceapă negocierile cu guvernul moldovenesc transnistrean cu privire la ocupația ilegală a Republicii Moldova și retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul moldovenesc”.
În acea perioadă, la Dubăsari exista o dualitate a puterii – consiliul orășenesc susținea separarea, pe când consiliul raional susținea autoritățile centrale. Separatiștii își organizaseră formațiuni paramilitare de gardiști, cazaci (veniți din Rusia) și miliție, iar autoritățile legitime erau reprezentate de poliție.
În zilele de 1-2 noiembrie 1990, au avut loc primele ciocniri pe podul de la Dubăsari, atunci au murit primii polițiști și localnici din Dubăsari.
sursa: Uniunea Voluntarilor din R. Moldova
Astfel, începând cu 1 noiembrie (1990), pe drumurile din oraș au fost instalate puncte de control, s-a blocat podul de peste Nistru, iar la 2 noiembrie au fost scoase cu forța mulțimii dirijată de separatiști, organele locale ale puterii (instanța de judecată, procuratura, executivul) din sediile administrative. Pentru restabilirea ordinii în Dubăsari, au fost trimise subunități ale Ministerului Afacerilor Interne ale Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, deja suverane. Pe drumul de acces spre Dubăsari au avut loc ciocniri cu populația civilă, în timpul cărora s-au înregistrat victime, în noiembrie 1991, pe același pod de la Dubăsari, au mai decedat încă trei polițiști.
După ce Moldova a primit statutul de membru al ONU (2 martie 1992), președintele moldovean Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva forțelor separatiste care atacaseră anterior și continuau să atace posturi ale poliției loiale Chișinăului de pe malul estic al Nistrului. Rebelii, ajutați de trupele sovietice și ruse (după 1991), și-au consolidat controlul peste cea mai mare parte din zona disputată.
În cele 4 luni de ostilități, cele mai grele lupte s-au dat pe platourile de la Cocieri, Coșnița și la Tighina.
sursa: Uniunea Voluntarilor din R. Moldova
La 21 iulie 1992 Republica Moldova și Federația Rusă au semnată o Convenție cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova.
La război au participat mii de combatanți, militari și rezerviști ai Armatei Naționale, angajați ai MAI și SIS, sute de voluntari și civili. Conform datelor oficiale, în urma conflictului au fost uciși 315 combatanți, iar 1180 au fost răniți. Acest conflict s-a soldat și cu persoane dispărute, inclusiv din rândul populației civile.
A cincisprezecea zi de război în Ucraina
Joi, 10 martie, este a 15-a zi de război în Ucraina. De la începutul „operațiunii militare speciale” anunțată de Rusia, pe teritoriul Ucrainei au fost bombardate mai multe orașe. Mii de cetățeni au fost evacuați în alte regiuni ale țării, după ce pe 8 și 9 martie, Kievul și Moscova au ajuns la înțelegerea privind încetarea focului în anumite zone și crearea coridoarelor umanitare.
