Morţii suspecţi din aprilie 2009. Informaţii din dosare
Patru tineri au fost găsiţi morţi în aprilie 2009, la scurt timp după protestele masive împotriva guvernării comuniste. Deşi numele lui Valeriu Boboc, Maxim Canişcev, Evghenii Ţapu şi Ion Ţâbuleac sunt irevocabil legate de 7 aprilie 2009, oficial, s-a probat că singurul tânăr ucis atunci a fost Valeriu Boboc. În celelalte trei cazuri, anchetele penale au ajuns la concluzia că tinerii s-ar fi sinucis, după ce ar fi suferit, în prealabil, de probleme psihice. ZdG a solicitat şi a primit acces la dosarele celor trei morţi suspecte din aprilie 2009 şi vă prezintă, în premieră, informaţii din acele cauze penale.
Maxim Canişcev avea 21 de ani neîmpliniţi în timpul evenimentelor din aprilie 2009. Era născut la Ungheni, dar locuia în mun. Chişinău, într-un cămin din strada Studenţilor, fiind student la Universitatea Tehnică din Moldova, specialitatea Electroenergetică, anul 3. Trupul neînsufleţit al acestuia a fost găsit, la 19 aprilie, în lacul din satul Ghidighici.
Evghenii Ţapu, 26 de ani, născut la Soroca. Acesta a fost găsit strangulat la 15 aprilie 2009, în jurul orei 13.30, la etajul tehnic al unui bloc din str. Albişoara. Cadavrul său era atârnat de lemnul care ţinea acoperişul clădirii. Poliţia a fost alertată de un locuitor al blocului, care a descoperit cadavrul în timp ce încerca să facă ordine la acel etaj. Poliţiştii au stabilit că Evghenii era strangulat cu şireturile de la propria încălţăminte, care se afla lângă cadavru.
Ion Ţîbuleac, 7 aprilie 2009 avea 21 de ani. Era născut la Bolohan, r. Orhei, iar în ultimii săi ani din viaţă lucra în Federaţia Rusă. Cadavrul său a fost descoperit la 8 aprilie 2009, ora 07.00, în urma unui apel la 902. Ţîbuleac a fost descoperit „cu semne de moarte violentă” sub un pilon de tensiune înaltă, amplasat pe Calea Moşilor din Chişinău.
Maxim Canişcev a ieşit din cămin la 11 martie 2009
Confom informaţiilor din dosarul penal deschis pe marginea morţii lui Maxim Canişcev, acesta ar fi ieşit din căminul în care locuia încă la 11 martie 2009. La 23 martie 2009, Sergiu Paiu, şeful Comisariatului de Poliţie al sect. Râşcani, emitea un ordin prin care solicita „orientarea efectivului la stabilirea locului aflării persoanei pierdute fără veste”. Tot în acea perioadă, pe străzi erau postate anunţuri cu fotografia tânărului şi detalii despre dispariţia sa. În acel anunţ, ataşat la dosar, se menţiona că Maxim Canişcev „a ieşit la plimbare din căminul nr. 2 pe data de 11 martie, miercuri seara, pe la orele 18.00-20.00 şi nu s-a întors. Se simţea rău, era răcit, avea temperatură. Era îmbrăcat într-un mini palton negru, de caşmir, blugi albaştri, „fes” sur, o dungă roşie, pantofi negri”.
Corpul neînsufleţit al lui Maxim a fost găsit pe 19 aprilie, în lacul din s. Ghidighici. Cadavrul a fost identificat de fratele lui Maxim, Veaceslav. Peste trei zile, pe 22 aprilie 2009, acesta a depus o cerere prin care „ruga” organele de poliţie să înceteze căutarea fratelui său, pe motiv că acesta a fost găsit. Fiind audiat, iniţial, fratele lui Maxim declara că până la data de 11 martie 2009, i-a telefonat lui Maxim şi l-a invitat în ospeţie, dar că a fost refuzat. Acesta le-a spus poliţiştilor că, după 12 martie, îi telefona lui Maxim, dar acesta nu-i mai răspundea la telefon. La 19 martie, la telefonul lui Maxim răspundea robotul. Veaceslav le-a mai relatat anchetatorilor că, pe 21 martie 2009, i-a telefonat şeful grupei în care studia Maxim, comunicându-i că acesta nu frecventa orele de mai bine de o săptămână. La audieri, acesta a precizat că, în 2006, fratele său ar fi suferit un stres, în urma căruia şi-a pierdut, temporar, memoria, fiind internat pentru o scurtă perioadă şi la Spitalul de Psihiatrie, pentru tratament.
Urmărirea penală a fost reluată, dar finalizată cu aceeaşi concluzie
Reieşind din aceste circumstanţe, la 13 mai 2009, Grigore Botnaru, procuror în cadrul Procuraturii sect. Râşcani, accepta propunerea organului de urmărire penală a Comisariatului de Poliţie Râşcani de a nu începe urmărirea penală. Ulterior, însă, în urma presiunilor publice, chiar în aceeaşi zi, la 13 mai 2009, la indicaţia Procuraturii Generale, pe adresa Procuraturii Chişinău a parvenit o cerere de efectuare a unor investigaţii suplimentare în acest caz.
În cadrul cauzei penale au fost audiaţi ambii fraţi ai lui Maxim, dar şi mai mulţi colegi de-ai săi de cămin. Toţi au spus că nu şi-au făcut griji pentru dispariţia lui Maxim, timp de o săptămână, pentru că ştiau că acesta avea doi fraţi în Chişinău şi credeau că Maxim ar fi plecat la ei. În cadrul cercetărilor suplimentare, s-a efectuat şi un raport de examinare medico-legală, rezultatele căruia au fost finalizate la 15 iulie 2009. S-a stabilit că decesul lui Maxim Canişcev a survenit în urma asfixiei mecanice prin înec. Medicii precizau că „perioada de retenţie a cadavrului în apă constituia circa 2 săptămâni”.
S-au depistat echimoze pe corp, dar care nu cauzau prejudiciu sănătăţii
La examinarea medico-legală a cadavrului s-au depistat echimoze care au fost produse prin acţiunea traumatică a unui corp contondent sau la lovirea de acesta. Totuşi, medicii au ajuns la concluzia că acestea nu au influenţat asupra decesului, fiind calificate ca şi leziuni corporale fără cauzarea de prejudiciu sănătăţii. În certificatul medical constatator de deces prealabil s-a stabilit diagnoza de traumă vertebro-medulară închisă. Astfel, s-a examinat şi coloana vertebrală cu măduva spinării. Aceste date însă nu s-au confirmat histopatologic de laborator, se precizează în dosar. „Această traumă rămâne doar o versiune probabilă”, se spune în documentele din dosarul penal.
În cadrul cauzei penale a fost audiată experta judiciară medico-legală Ludmila Lungu, care a explicat că decesul lui Maxim Canişcev ar data din martie 2009. Experta a mai menţionat că, deşi „echimozele depistate sunt vitale, fiind produse cu puţin timp înainte de deces, ele nu au influenţat asupra decesului, fiind calificate ca leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătăţii”.
„Bileţel de adio? Nu vărsaţi lacrimi în zadar”
La 22 martie 2009, ofiţerul de urmărire penală I. Todoroşcan, în cadrul examinării camerei în care locuia Maxim, a precizat că a depistat şi a ridicat un plic cu inscripţii cu următorul conţinut: „Nu mai pot să lupt cu depresiile. Viaţa mea nu are viitor. Caracterul moale şi închis nu poate învinge. Mari greşeli am făcut şi multe necazuri am adus în trecut. Nu vărsaţi lacrimi în zadar pentru un copil lenos, prost, ce nu are putere de a se descurca în viaţă”. Conform raportului de constatare-ştiinţifică din 24 aprilie 2009, înscrierile ar fi fost executare de Maxim Canişcev.
Procurorii au anexat la dosar şi un extras de la Spitalul Clinic de Psihiatrie, prin care se confirma că tânărul ar fi stat la evidenţă cu dignosticul „schizofrenie paranoidă, sindrom halucinator paranoid”. În cadrul controlului efectuat, după ce a fost examinat Registrul Persoanelor deţinute în izolatorul de detenţie preventivă al Comsiariatului General de Poliţie Chişinău, nu s-a stabilit faptul că Maxim Canişcev ar fi fost reţinut de colaboratorii de poliţie în perioada protestelor.
Astfel, Veaceslav Balan, procuror în Procuratura Chişinău, la 1 septembrie 2009, a pus punct în acest dosar, fiind emisă o ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii.
Evghenii Ţapu, găsit strangulat cu şireturile de la încălţăminte
Conform informaţiilor din dosarul penal care a elucidat circumstanţele morţii lui Evghenii Ţapu, acesta a fost găsit strangulat cu şireturile de la încălţămintea proprie la etajul tehnic al unui bloc din str. Albişoara. În acest caz, medicul legist nu a depistat pe corpul tânărului leziuni corporale sau alte semne de moarte violentă. Conform documentelor din dosarul penal, în buzunarele victimei a fost depistat un permis de conducere emis pe numele său, o cheie, o brichetă, trei bilete de amanet şi o fişă de la depozitul Gării de Nord, unde ulterior au fost găsite două pungi cu lucrurile personale ale lui Evghenii.
Procurorii şi poliţiştii au interogat locatarii blocului în care a fost depistat cadavrul tânărului. Toţi au spus că nu cunosc persoana decedată şi că nu l-au văzut niciodată. În dosar a fost audiată şi sora lui Evghenii. Aceasta le-a spus anchetatorilor că fratele său şi-a făcut studiile, până în 2004, la Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport. Ulterior, a abandonat universitatea şi a plecat la muncă în Federaţia Rusă. A revenit în R. Moldova în februarie 2009 şi a locuit o scurtă perioadă de timp la ea, în Drochia, iar la 6 martie 2009 ar fi plecat la Chişinău, pentru a se angaja la serviciu. Aceasta le-a zis oamenilor legii că nu a contactat cu frartele său după ce ultimul a plecat la Chişinău.
„A transmis bijuterii din aur la case de amanet”
În dosarul penal se precizează că au fost vizionate înregistrările video despre „dezordinile în masă” care au avut loc la 7 aprilie 2009, iar Evghenii Ţapu nu a fost văzut printre participanţi. Bărbatul care a depistat cadavrul le-a spus oamenilor legii că, iniţial, doar el, vecinii săi şi persoana responsabilă de deservirea ascensorului din bloc aveau cheile de la etajul tehnic, dar că, „la un moment dat”, cineva a schimbat lacătul de la etajul tehnic, fără a informa locatarii.
În dosar a fost audiat şi un bărbat care susţinea că o cunoştea pe sora lui Evghenii. Acesta le-a declarat anchetatorilor că femeia i-ar fi spus că a descoperit, la câteva zile după plecarea lui Evghenii de la Drochia la Chişinău, că i-ar fi dispărut bijuterii din aur, fapt pentru care-l suspecta anume pe fratele său. Concomitent, poliţiştii şi procurorii au verificat cele trei bilete de amanet găsite la Evghenii. „S-a stabilit că Ţapu Evghenii a transmis bijuterii din aur la case de amanet”, se precizează în dosarul penal.
Conform raportului de examinare medico-legală din 16 aprilie 2009, moartea lui Ţapu Evghenii ar fi survenit în urma asfixiei mecanice consecutiv spânzurării, cu aproximativ 4-5 săptămâni până la momentul depistării, mai exact, în perioada 11-18 martie 2009. Conform aceloraşi informaţii, „controlul efectuat exclude implicarea cărorva persoane la strangularea cet. Ţapu Evghenii, iar faptul dat se confirmă şi prin lipsa leziunilor corporale vizibile pe corpul defunctului”. Conform expertizei medico-legale, în urma investigaţiilor toxico-narcologice, în sângele cadavrului a fost depistat alcool etilic în concentraţie de 0,7%, fapt ce indica asupra consumului de alcool înainte de deces. Ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale a fost semnată pe 29 iunie 2009 de procurorul Oleg Russu, care activa atunci în Procuratura Chişinău.
Doi bărbaţi ar fi văzut cum Ţâbuleac a căzut, au sunat la 903 şi… s-au culcat
Conform informaţiilor din dosarul penal deschis pe marginea morţii lui Ion Ţâbuleac, în seara zilei de 7 aprilie 2009, atunci când în PMAN se protesta, iar mai mulţi tineri erau reţinuţi şi duşi în izolator, un conducător auto de la compania „Elia” SRL ar fi observat, în jurul orei 20.40, un tânăr care escalada pilonul de înaltă tensiune de lângă întreprinderea respectivă. Conducătorul auto le-a spus oamenilor legii că, deoarece nu cunoştea motivul pentru care bărbatul întreprindea acele acţiuni, nu a încercat să intervină sub nicio formă (!). El a mai declarat că i-a comunicat despre cele văzute paznicului întreprinderii. Apoi, susţine că s-a uitat împreună cu acesta pe geam şi au observat că bărbatul deja se afla pe porţiunea de construcţie care forma trecerea în partea superioară, iar la scurt timp, au auzit un zgomot puternic, care i-a determinat să iasă afară.
Bărbatul susţinea că paznicul s-a apropiat de locul accidentului, iar după ce a revenit, i-ar fi spus că „persoana respectivă” era vie, şi că a telefonat de două ori la serviciul 903, informând despre cele întâmplate, după care a mers la culcare în automobilul de serviciu. Paznicul companiei a oferit declaraţii similare.
Martorii susţin că Ţâbuleac avea un comportament „inadecvat”
În dosar se precizează că asupra lui Ţâbuleac a fost descoperit paşaportul său, un certificat eliberat de Serviciul de Grăniceri al R. Moldova (în prezent, Poliţia de Frontieră) şi o foaie de parcurs prezentată de administraţia SRL „Orizont”. Din acele documente rezulta că, la 7 aprilie 2009, Ion a trecut frontiera de stat a R. Moldova, fiind pasager într-un autocar de model Mercedes, prin punctul de trecere Otaci, fiind inclus sub numărul 7 în foaia de parcurs.
Anchetatorii i-au chestionat pe conducătorii autocarului. Aceştia au menţionat că muncesc pe ruta Moscova-Chişinău şi că au pornit din capitala Rusiei spre Chişinău la 6 aprilie. În oraşul Tula, au urcat mai multe persoane, printre care şi Ion Ţâbuleac care, declarau cei doi şoferi, ar fi avut „pe tot parcursul drumului un comportament neadecvat”.
Şoferii au mai declarat că, la 7 aprilie 2009, în jurul orei 19.30, au ajuns la Gara de Nord. Ţâbuleac a coborât, s-ar fi aşezat pe o bancă. Între timp, ei au parcat autocarul la sediul companiei la care activau. Potrivit datelor din dosar, comportamentul „inadecvat” pe care l-ar fi demonstrat Ţâbuleac a fost confirmat de alţi trei pasageri ai cursei Moscova-Chişinău.
Prima ordonanţă de clasare a cazului, anulată ca „ilegală şi neîntemeiată”
Conform raportului de examinare medico-legală din 23 aprilie 2009, pe cadavrul lui Ion Ţâbuleac s-au descoperit numeroase leziuni corporale: fracturi coaste bilateral cu lezarea pleurei, fractura sternului, ruptura plămânului drept, fractura oaselor bazinului, fractura femurului drept, escoriaţii în regiunea feţei, membrelor superioare şi în regiunea lombară, leziuni corporale grave, periculoase pentru viaţă”. Totuşi, la 3 iulie 2009, ţinând cont de aceste circumstanţe, Victor Olărescu, procuror la Procuratura sect. Râşcani, a dispus neînceperea urmăririi penale pe faptul decesului lui Ion Ţîbuleac pe motivul lipsei infracţiunii.
În urma presiunilor publice, la 26 martie 2010, ordonanţa lui Olărescu a fost anulată ca „ilegală şi neîntemeiată”. A fost dispusă efectuarea unei examinări medico-legale în comisii pentru elucidarea naturii şi mecanismului leziunilor corporale descoperite pe cadavru. Conform unui raport din 8 februarie 2010, s-a stabilit că producerea leziunilor respective prin cădere se exclude, stabilindu-se că acestea puteau fi cauzate în urma aplicării loviturilor cu un obiect dur, contondent, inclusiv lovituri de pumn, picior sau baston.
Cadavrul, găsit pe 8 aprilie, dimineaţa, de doi angajaţi de la Regia Salubritate
Dosarul penal a fost redeschis printr-o ordonanţă semnată de procurorul Procuraturii Chişinău, Sergiu Croitor, pe motiv că exista „o bănuială rezonabilă” că a fost comisă o infracţiune prevăzută de art. 151 Cod Penal – cauzare de leziuni corporale grave, urmate de decesul persoanei. Urmărirea penală urma să fie exercitată de procurorul Vitalie Costişanu.
Ancheta suplimentară a Procuraturii Chişinău a relevat însă aceleaşi fapte, doar că, mai detaliate. În urma investigaţiilor s-a stabilit că, în dimineaţa zilei de 8 aprilie 2009, corpul neînsufleţit al lui Ion Ţâbuleac a fost descoperit de doi angajaţi ai Regiei Salubritate. Fiind audiaţi, aceştia au declarat că, la acea oră, măturau sectorul de traseu, iar în momentul în care strângeau resturile, au remarcat cadavrul unei persoane sub pilonul de înaltă tensiune. Ei au spus că, imediat, au cerut unui tânăr care trecea prin zonă să anunţe serviciile abilitate.
Suplimentar a fost audiat şi unul dintre şoferii cursei Moscova-Chişinău, autocar care l-a adus pe Ion Ţâbuleac la Chişinău în seara zilei de 7 aprilie 2009. Şoferul le-a spus anchetatorilor că Ion ar fi avut un „comportament ciudat, făcându-şi cruce de fiecare dată când se deschidea uşa de acces. Se purta agitat prin salon, făcea gesturi stranii, iar când au intrat pe teritoriul R. Moldova, fiind stopaţi de poliţia rutieră, a ieşit din salon, i-a luat mâna colaboratorului de poliţie şi i-a cercetat-o, făcându-i semnul crucii”, a declarat conducătorul autocarului.
Tatăl lui Ţâbuleac a povestit despre problemele de sănătate ale fiului
În cadrul urmăririi penale a fost audiat şi un pasager al autocarului, care a declarat că Ţâbuleac ar fi avut un comportament „inadecvat, făcea gesturi stranii, cu schimbări dese de dispoziţie”. Martorul a precizat că i s-a părut straniu faptul că Ţâbuleac ar fi cerut de la el zece ruble ruseşti, spunându-i că „Dumnezeu îi va da mai mult”.
Au fost audiaţi suplimentar şi cei doi angajaţi ai firmei „Elia” SRL, conducătorul auto şi paznicul, companie care deţinea o parcare auto în preajma locului incidentului. Cei doi şi-au menţinut declaraţiile anterioare, spunând că au telefonat la ambulanţă de două ori, după ce au văzut un bărbat căzut de pe stâlpul de tensiune înaltă. Cei doi au mai zis că, după ce au telefonat la ambulanţă, „au mers şi s-au culcat”, fără a explica de ce nu au încercat să-i acorde ajutor bărbatului sau de ce nu l-au transportat la spital. În materialele dosarului penal a fost audiat şi un şofer de taxi, care susţinea că l-a văzut pe Ţâbuleac la Gara de Nord în seara zilei de 7 aprilie 2009, precizând şi el că acesta ar fi avut un comportament „straniu”.
Procurorii l-au audiat şi pe tatăl lui Ion Ţâbuleac. Acesta le-a spus că, în 2008, Ion, după ce a revenit acasă din Federaţia Rusă, s-a simţit rău, fiind internat la Spitalul de Psihiatrie din Orhei, pentru tratament. Ulterior, acesta a revenit la lucru în Federaţia Rusă. Pentru că, după tratament, se simţea mai rău, Ion ar fi renunţat la prescripţiile medicale. Tatăl tânărului le-a mai zis oamenilor legii că, la 7 aprilie 2009, în ajunul sărbătorilor pascale, feciorul său s-a pornit acasă, la Bolohan, Orhei, dar că nu cunoaşte din ce considerente nu a coborât la Orhei, dar a mers în Chişinău.
Anchetatorii au audiat două surori care au declarat că l-au văzut în PMAN pe Ţîbuleac
În cadrul anchetei suplimentare, s-a dispus şi efectuarea unei expertize medico-legale în comisie, la solicitarea medicilor fiind dispusă exhumarea cadavrului lui Ţâbuleac. Raportul medical suplimentar susţine că moartea tânărului a survenit în urma traumatismului asociat: fractura femurului, trauma închisă a toracelui cu fractura coastelor, fractura sternului, coloanei vertebrale, lezarea plămânului, trauma bazinului, şoc traumatic hemoragic, stabilindu-se că leziunile respective s-au format în urma impactului corpului pe un plan dur.
După ce, pentru ZdG, două surori care au participat la protestele din 7 aprilie 2009 au relatat că l-ar fi cunoscut pe Ion Ţâbuleac în PMAN, iar ulterior, acesta ar fi fost reţinut de poliţişti, procurorii le-au găsit şi le-au audiat. Oamenii legii au hotărât însă să aprecieze critic declaraţiile lor, după ce ele ar fi oferit declaraţii contradictorii cu referire la îmbrăcămintea pe care o purta Ţâbuleac, dar şi automobilul poliţiei în care ar fi fost urcat.
Declaraţia lui Voronin şi negaţiile lui Papuc. „Probabil nu am fost înţeles corect”
În cadrul urmăririi penale suplimentare s-a stabilit că, la o emisiune din 3 martie 2010, Vladimir Voronin, ex-preşedintele R. Moldova, a declarat că i-a fost raportat faptul că, în dimineaţa zilei de 8 aprilie 2009, sub peretele Parlamentului R. Moldova a fost descoperit corpul neînsufleţit al lui Ion Ţâbuleac, care a fost transportat la Spitalul de Urgenţă.
În urma acestor declaraţii, Voronin a fost audiat. El le-a spus procurorilor că informaţia respectivă i-a fost furnizată telefonic de Gheorghe Papuc, pe atunci, ministru de Interne. Ulterior, a fost audiat şi Papuc. Acesta a declarat că i-a comunicat lui Voronin despre moartea lui Valeriu Boboc şi nu despre cea a lui Ion Ţîbuleac, dar că, probabil, nu a fost înţeles corect de către preşedinte. Papuc a negat că i-a raportat lui Voronin faptul că trupul neînsufleţit al lui Ion Ţâbuleac a fost găsit sub peretele Parlamentului R. Moldova.
Procurorii au mai stabilit că, în perioada indicată de tatăl său, Ion Ţâbuleac a fost internat la Spitalul de Psihiatrie din Orhei, de fiecare dată fiind externat sub supravegherea medicului de familie. Acestea, dar şi celelalte probe administrate, i-au făcut, pentru a doua oară, să constate că Ion Ţâbuleac s-ar fi sinucis, aruncându-se de la înălţime. Astfel, cauza penală deschisă pe marginea decesului a fost clasată la 26 iulie 2010.
Oficial, Valeriu Boboc e singurul tânăr ucis la 7 aprilie 2009
Oficial, în urma protestelor din aprilie 2009, un singur tânăr a decedat – Valeriu Boboc. Şi în cazul său, iniţial, oamenii legii constatau că Boboc a decedat „intoxicat cu un gaz necunoscut”. Ulterior, însă, după presiuni publice, insistenţele familiei, dezvăluiri în presă, procurorii au deschis un dosar penal pentru vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, soldată cu decesul victimei. Deşi din imaginile video se observă cum în Valeriu Boboc, care zăcea la pământ, au lovit mai mulţi poliţişti, într-un final, singurul identificat este Ion Perju. Acesta a fost judecat şi condamnat, definitiv şi irevocabil, la 10 ani de închisoare cu executare. Perju a plecat însă din sala de judecată înainte de pronunţarea hotărârii Curţii de Apel Chişinău, nefiind găsit şi până astăzi de organele de drept.
Oficial, în urma protestelor din aprilie 2009, au fost înregistrate şi examinate, în special de procuratura militară Chişinău şi procuratura mun. Chişinău, 108 sesizări cu privire la infracţiuni comise de factori de decizie, în special poliţişti. În 31 de cazuri procurorii s-au autosesizat din materiale apărute în presă sau din declaraţii. În 71 de cazuri au fost pornite dosare penale, dintre care, 42 pentru tortură şi 19 pentru exces de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu. La nouă ani de la evenimentele din aprilie 2009, nicio persoană cu funcţie de răspundere din acea perioadă nu a fost condamnată.