Mesajele președintei Maia Sandu și prim-ministrului Dorin Recean în contextul primului val al deportărilor comemorat astăzi în R. Moldova: „Trebuie să ne asigurăm că aceste atrocități nu se vor mai repeta”
În noaptea dintre 12 și 13 iunie, 1941, peste șase mii de familii de moldoveni au trăit cel mai mare coșmar al vieții lor, fiind deportați. Președinta Maia Sandu și prim-ministrul Dorin Recean au venit cu mesaje în contextul primului val al deportărilor comemorat marți, 13 iunie, în țara noastră.
„În total, în jur de 20 de mii de oameni – preoți, primari, învățători, întreprinzători de la sate și orașe – au fost ridicați sub amenințarea puștii și duși în vagoane pentru vite în Siberia și Kazahstan. Soțiile și copiii au fost separați de soții și tații lor, apă era insuficientă, iar drept hrană li se oferea de multe ori doar pește sărat”, spune președinta Maia Sandu.
Șefa statului a subliniat că cei mai „învățați oameni, intelectualitatea țării noastre, bunicii noștri plini de omenie, curaj și dragoste de neam” au devenit peste noapte „dușmani ai poporului”. Conform mesajului publicat de Președinție, regimului stalinist îi era teamă de oamenii gospodari care își apărau valorile neamului și a călcat în picioare drepturile elementare ale omului și demnitatea umană.
„E o rană a neamului nostru greu de vindecat. Trecutul în care bunicii sau părinții noștri au fost duși la muncă silnică sau au fost uciși pentru ceea ce erau, și nu pentru că ar fi comis ceva, ne doare și azi. Unicul mod de a le onora memoria este să ne opunem din răsputeri unor asemenea crime împotriva libertății și dreptului la viață”, menționează șefa statului.
Președinta Maia Sandu mai spune că, până recent, „noi toți credeam că aceste tragedii țin de trecut și că nu vom permite istoriei să se repete și familii întregi să fie ucise sau deportate din propriile case”.
„De mai mult de un an, astfel de crime au loc în Ucraina, iar regimul de la Kremlin a atacat o națiune liberă pentru simplul fapt că vrea să-și decidă singură destinul. R. Moldova va continua să ajute vecinii noștri care fug din calea războiului. Noi vom continua să fim solidari cu Ucraina, pentru că această lecție am moștenit-o de la bunicii noștri – credința, omenia și dragostea de libertate sunt valorile noastre de căpătâi, prin care ne vom regăsi împreună, într-un viitor nu prea îndepărtat, în familia popoarelor civilizate ale Europei, în Uniunea Europeană”, a conchis președinta.
Cu un mesaj în contextul primului val al deportărilor comemorat astăzi în R. Moldova a venit și prim-ministrul Dorin Recean.
„Prin deportările din zorii zilei de 13 iunie 1941 și trimiterea în lagăre de muncă forțată a peste 25 000 de oameni, regimul totalitar al lui Stalin a încercat să șteargă identitatea și să frângă spiritul poporului nostru. Fiecare poveste ne amintește de durerea și injustiția pe care oamenii noștri nevinovați au trebuit să le îndure. Fiecare istorie este și un exemplu de curaj, rezistență și spirit de neînfrânt al poporului nostru.
Onorăm memoria celor deportați în Siberia de gheață prin păstrarea vie a istoriei și prin transmiterea amintirii acestor evenimente generațiilor viitoare. Trebuie să ne asigurăm că trecutul nostru nu va fi uitat și că aceste atrocități nu se vor mai repeta. Acum, luptăm împreună pentru un viitor mai bun, un viitor în pace, în care drepturile omului și demnitatea fiecăruia dintre noi sunt respectate în întreaga noastră societate”, a menționat șeful Executivului de la Chișinău.
În perioada 7 iunie – 6 iulie 2023, Ministerul Culturii susține o acțiune de comemorare a oamenilor care au suferit în urma deportărilor în perioada ocupației sovietice (1940, 1944-1991).
Traseul și programul turneului realizat de Teatrul Național „Mihai Eminescu”:
Bălți – 13 iunie;
Hâncești – 14 iunie;
Edineț – 20 iunie;
Cimișlia – 21 iunie;
Rezina – 5 iulie;
Chișinău – 6 iulie.
Intrarea este liberă.
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei au fost o formă a represiunii politice puse în practică de autoritățile sovietice. Primul val de deportări a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 (ora 2.30) şi a cuprins teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940. Urmau să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul 26.173 de persoane – deportate (inclusiv 5.033 persoane arestate și 14.542 persoane deportate din RSS Moldovenească).
De obicei, o echipă formată din doi-trei militari înarmaţi şi un lucrător al securităţii (NKVD) bătea la geamul casei, în plină noapte, luând prin surprindere gospodarii. Într-un sfert de oră să fiţi gata!, acesta era ordinul care li se dădea oamenilor cuprinşi de spaimă de cele întâmplate, neînţelegând unde merg şi de ce. Deseori, printre cei care veneau să ridice oamenii se găsea şi binevoitorul sau binefăcătorul care a denunţat familia şi, astfel, ajuta NKVD-ul să depisteze elementele periculoase.
Deportaţilor le era permis să ia cîte 10 kg de fiecare persoană, numai că, de multe ori, tot ce era mai de preţ sau mai util în bagajele celor deportaţi le împărţeau între ei cei care i-au ridicat în miez de noapte. Îndată, erau urcaţi în camioane sau chiar – în unele sate – în căruţe, fiind duşi pînă la gara de trenuri.
