Curtea Constituțională a publicat hotărârea privind neconstituționalitatea Acordului de împrumut din Rusia: Încălcările constatate de Înalta Curte
Curtea Constituțională (CC) a publicat marți, 12 mai, Hotărârea nr. 12 din data de 7 mai curent, privind controlul constituționalității Acordului semnat între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Federației Ruse cu referire la acordarea autorităților molovene un împrumut financiar de stat în sumă de 200 de milioane de dolari, semnat pe 17 aprilie 2020.
Aprecierea Curții:
Înalta Curte susține că autorii sesizărilor au pus în discuție două aspecte ale neconstituționalității Acordului contestat, și anume:
- Acordul a fost negociat, semnat și ratificat cu încălcarea procedurilor legale;
- Unele prevederi din Acord contravin intereselor naționale.
,,Curtea reține că articolul 1 din Constituție garantează valoarea preeminenței dreptului, care obligă autoritățile publice, inclusiv Guvernul și Parlamentul, să-și conformeze deciziile cu prevederile legii și ale Constituției. Autoritățile publice beneficiază de o marjă discreționară în vederea îndeplinirii sarcinilor lor, inclusiv în domeniul încheierii tratatelor internaţionale, însă deciziile pe care acestea le iau trebuie să se subordoneze Constituției și prevederilor legale care le reglementează activitatea”, se specifică în hotărâre CC.
Curtea a constat că, din textul Hotărârii nr. 169 din 13 martie 2020, din răspunsul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova prezentat la solicitarea Curții și din explicațiile reprezentanţilor Guvernului oferite în ședința publică, nu rezultă că Guvernul a desemnat şi a împuternicit vreo delegație oficială pentru negocierea proiectului Acordului.
Având în vedere materialele dosarului, CC reține lipsa avizului Comisiei politică externă şi integrare europeană a Parlamentului și a avizului Ministerului Justiției privind compatibilitatea proiectului Acordului cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova şi cu legislația naţională.
Mai mult, deși avizul Comisiei politică externă şi integrare europeană a Parlamentului este necesar atât pentru inițierea negocierii asupra tratatului internațional, cât și, în anumite circumstanțe, pentru aprobarea semnării acestuia, Guvernul, prin Hotărârea nr. 169 din 13 martie 2020, în lipsa acestor avize, a inițiat negocierile și a aprobat semnarea Acordului, nerespectând consecutivitatea procedurilor.
Concluzia Curții Constituționale
Curtea notează că procedura încheierii Acordului contestat este afectată de următoarele vicii:
- Guvernul nu a desemnat şi nu a împuternicit vreo delegație oficială pentru negocierea proiectului Acordului;
- negocierea a fost inițiată în lipsa avizului Comisiei politică externă şi integrare europeană a Parlamentului și a avizului Ministerului Justiției privind compatibilitatea proiectului Acordului cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova şi cu legislația naţională;
- semnarea acordului a fost aprobată în lipsa avizului Comisiei politică externă şi integrare europeană a Parlamentului;
- Parlamentul a ratificat Acordul în lipsa unei hotărâri a Curții Constituționale privind constituționalitatea acestuia, Curtea fiind sesizată în acest sens.
Pe de altă parte, Curtea constată că pe 23 aprilie 2020, în ziua în care Parlamentul a adoptat Legea nr. 57 pentru ratificarea Acordului contestat, Comisia politică externă şi integrare europeană a Parlamentului a prezentat un coraport asupra proiectului de lege prin care a susținut ratificarea acestui Acord.
,,Curtea reiterează că Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului, este abilitat cu funcţia de control şi informare a poporului despre modul de realizare a prerogativelor puterii poporului. Controlul parlamentar reprezintă o necesitate imperioasă, prin intermediul căruia se evaluează modul în care opţiunea politică se transformă într-o decizie normativă, care se aplică imediat ori treptat în viaţa socială”, se stipulează în hotărârea CC.
CC consideră că Parlamentul trebuia să-și exercite controlul efectiv asupra negocierii și semnării Acordului contestat, prevăzut de articolul 66 lit. i) din Constituție. Așa cum această condiție nu a fost respectată, Curtea susține că Acordul contestat a fost încheiat cu încălcarea prevederilor articolelor 1 alin. (3) și 66 lit. i) din Constituție.
,,Curtea își va consolida raționamentele, verificând dacă autoritățile au ținut cont de interesele naționale, așa cum stabilesc prevederile articolelor 126 și 129 din Constituție, atunci când au negociat, semnat și ratificat Acordul”, se menționează în hotărâre.
Cu privire la constituționalitatea articolului 7 punctul 2 din Acord
Articolul 7 punctul 2 din Acord, contestat de către autorii sesizărilor, prevede că în cazul în care datoria restantă și/sau dobânzile la datoria restantă pentru oricare din obligațiile Părții Moldovei pentru împrumuturile de stat oferite de către Partea Rusă sau pentru creditele acordate, cu acordul Părții Moldovei, de către băncile rusești debitorilor moldoveni și asigurate cu garanții de stat ale Federației Ruse sau asigurate de către societatea pe acțiuni „Agenția rusă pentru asigurarea creditelor de export și investiții”, nu sunt rambursate în termen de 180 de zile calendaristice de la data apariției restanțelor, Partea Rusă are dreptul să consolideze întreaga sumă a datoriei restante conform prezentului Acord, inclusiv suma principală, dobânda pentru împrumut și dobânzile pentru datoria restantă și să declare datoria consolidată către plată urgentă.
Astfel, Înalta Curte constată că clauza inserată în teza I a articolului 7 alin. (2) din Acord este formulată incert, nu permite a determina clar întinderea răspunderii statului Republica Moldova în caz de restituire tardivă a împrumutului și dobânzilor datorate. În formula complexă a acestei clauze se regăsesc o serie de expresii și noțiuni care pot fi interpretate în mod divers și contradictoriu, fără a putea determina cu precizie ce au intenționat semnatarii să prevadă.
În special, autorii sesizărilor, autoritățile și organizațiile care și-au prezentat opiniile scrise asupra sesizărilor, precum și participanții la dezbaterile publice în fața Curții Constituționale au evidențiat neclaritatea textelor „datoria restantă și/sau dobânzile la datoria restantă pentru oricare din obligațiile Părții Moldovei”, „debitori moldoveni”, „cu acordul Părții Moldovei”.
Întreaga hotărâre emisă de judecătorii Curții Constituționale poate fi examinată mai jos:
