Colaci de la Corjeuți, copți la Paris
Colacul este un simbol al recunoștinței, oferit nanilor la botez, la nuntă sau împodobind toiagul colindătorilor. Gospodinele împletesc colaci în trei, șase sau douăsprezece vițe și se străduiesc să-i gătească cât mai puhavi și deosebiți. Deși este stabilită în Franța de ani buni, Nadejda Groza a descoperit de un an de zile pasiunea de a coace colaci. Creativitatea a făcut-o să-i împletească deosebit de frumoși. Mai multe detalii despre această măiestrie am aflat chiar de la ea.
— Dna Groza, de unde ați ajuns aici, în Franța?
— Sunt născută în satul Corjeuți, raionul Briceni, într-o familie cu șapte copii. Am avut o copilărie mai puțin ușoară, pentru că muncesc de când mă știu. Am prins vremurile în care se lucra în colhoz. Acolo am lucrat cu mama din copilărie. Trebuia să o înlocuiesc de multe ori la muncă, pentru că ea rămânea acasă să se ocupe de frații mai mici. Îmi amintesc iernile în care țeseam la război covoare. Mama broda, cosea în cruciuliță… De la ea am învățat multe lucruri și de atunci mă pasionează lucrul manual tradițional.
— De cât timp faceți parte din diasporă ?
— În 2005 m-am căsătorit, iar în 2006 am decis împreună cu soțul să plecăm la muncă în Franța. Am ajuns peste hotare, ca fiecare cuplu tânăr, cu speranța ca vom munci un an sau doi și ne vom întoarce în R. Moldova, să ne construim o casă. Au trecut deja 15 ani de când suntem în diasporă.
— Aflându-vă de atâta timp printre străini, cum a apărut pasiunea de a coace colaci?
— Acum un an, în prima lună de pandemie, nu aveam dreptul să ieșim din casă. Atunci am început să coc pâine pentru familia mea. Până atunci, coceam pâine doar în familia în care lucram. Colaci știam să împletesc doar în 3 sau 4 fire. Într-o zi, întâmplător, am găsit pe YouTube videouri cu împletituri diferite, de la împletitura în trei fire până la cea în douăsprezece fire. Am reușit să le fac pe toate. După aceasta, imediat ce aveam un pic de timp liber, încercam din propria imaginație să dublez sau să triplez împletiturile. A început să-mi placă atât de mult, încât noaptea mă gândeam la o nouă împletitură, iar o doua zi o făceam exact cum mi-o imaginasem. În același timp, urmăream un grup culinar pe rețelele de socializare și acolo am văzut doamne care postau poze cu colaci. Treptat, culegând informații și idei, am reușit să coc primii colaci. Împletituri știam deja multe.
— De unde vă inspirați pentru a-i ornamenta atât de frumos ?
— Multe modele și ornamente sunt din propria imaginație. Chiar și rețeta de pâine îmi aparține. Am început cu rețeta mamei mele, iar acum am inventat rețeta personală.
— Am văzut din postările dvs. că ați copt zeci de colaci într-o zi. Cine vă ajută? Cum reușiți ?
— În primul rând, sunt recunoscătoare Domnului pentru dar și binecuvântare. Colacii, de obicei, îi fac singură, după ce vin de la serviciu. În spatele tuturor reușitelor stă mama care mă ajută cu sfaturi, dar și cea mai bună prietenă a mea, Dorina. Datorită prietenei care m-a încurajat tare mult, am început să fac colaci la comandă. Mereu îmi spune „vei reuși”.
— În planurile de viitor, vă vedeți revenită definitiv acasă?
— Da, desigur! Îmi doresc mult să ne întoarcem în ţara noastră. În acești ani munciți în diasporă am reușit să ne construim casa noastră în satul natal, fiind mereu cu gândul și cu inima că într-o zi vom reveni acasă.
