Cine, când și cum le-a deschis poarta spre libertate condamnaților pe viață
Drumul spre libertate pentru condamnații pe viață a fost deschis prin Legea amnistiei și amendamentele ulterioare, dar și prin modificările aprobate în 2024 la legislația penală propuse de Ministerul Justiției. Totodată, condamnații eliberați au beneficiat și de „suportul” conducerii Penitenciarului nr. 17 Rezina, care a susținut în majoritatea cazurilor demersurile privind amnistia, reducerea pedepsei sau liberarea condiționată înainte de termen, acceptate într-un final de judecători.
Până la Legea amnistiei din 2021, condamnații pe viață puteau fi eliberați din închisoare, în anumite condiții, doar după 30 de ani de detenție, în baza articolului 91 din Codul penal. Acest articol însă nu a fost niciodată aplicat în raport cu această categorie de condamnați. Legea amnistiei din 2021, cu modificările ulterioare, este prima lege similară care a inclus printre beneficiari și condamnații la detenție pe viață. Conform unui răspuns anterior primit de ZdG de la ANP în luna ianuarie 2025, în R. Moldova, în cei 33 de ani de independență, au fost pronunțate 128 de condamnări la detenție pe viață. Niciun condamnat nu a fost grațiat.
Începutul – Legea amnistiei și trei amendamente din 2022
În decembrie 2021, Parlamentul R. Moldova, cu voturile guvernării, dar și ale opoziției, a adoptat Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței R. Moldova. Legea respectivă prevedea categoriile deținuților care sunt pasibili de absolvirea executării pedepsei, iar articolul 7 prevedea că norma putea fi aplicată inclusiv condamnaților pe viață. În forma sa inițială, legea stabilea că „persoanei condamnate la pedeapsa cu închisoare la data intrării în vigoare a prezentei legi, căreia nu i se pot aplica prevederile art. 4-6, i se reduce termenul de pedeapsă la 30 de ani de închisoare dacă este condamnată la detențiune pe viață, cu condiția lipsei riscului de recidivă, constatată de un expert psiholog judiciar atestat.”
Ulterior, în martie și iulie 2022, legea a fost modificată prin două amendamente propuse de deputata Olesea Stamate, pe atunci, membră a Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS).
Inițial, a fost exclusă prevederea prin care era necesară constatarea lipsei riscului de recidivă de către un expert psiholog judiciar atestat, iar ulterior a fost exclus textul „cu condiția lipsei riscului de recidivă” în cazul condamnaților pe viață a căror pedeapsă era redusă la 30 de ani de detenție.
Într-o explicație publică, deputata Olesea Stamate a menționat că „necesitatea implicării evaluării psihologului nu a fost exclusă, ea fiind în continuare prezentă în primul alineat al legii, care se referă la absolut toate categoriile de condamnați” și că „următoarea modificare, cu privire la riscul de recidivă”, a fost necesară deoarece „prevederea se bătea cap în cap cu prevederea din alineatul întâi al legii, care prevedea următoarea formulare: «în condițiile riscului de recidivă mediu sau redus».”
Legea privind amnistia a fost modificată a treia oară în noiembrie 2022, de data asta decisiv. Autoarea amendamentului a fost tot deputata Olesea Stamate. Modificările au fost strecurate în legea Nr. 316 pentru modificarea unor acte normative (asigurarea drepturilor victimelor în cazul infracțiunilor privind viața sexuală și violența în familie).
PAS: „… Din cauza unor lacune create deliberat în legislație”
Potrivit modificărilor, articolul 7 din Legea amnistiei urma să aibă următorul conținut: „Persoanei condamnate la data intrării în vigoare a prezentei legi, căreia nu i se pot aplica prevederile articolului 4-6, i se reduce termenul de pedeapsă sau i se comută pedeapsa…” Astfel, în Legea amnistiei apare pentru prima dată termenul „comută” (schimbă, n.r.), termen care le-a permis, într-un final, deținuților pe viață să beneficieze de Legea amnistiei.
În amendament, Olesea Stamate motiva necesitatea introducerii termenului „comută” prin faptul că în urma informației prezentate de Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), „s-a constatat o carență în implementarea acesteia (a Legii amnistiei, n.r.) anume sub aspectul că instanțele de judecată amână examinarea demersurilor privind aplicarea amnistiei în privința condamnaților la detențiune pe viață. Amendamentul propus are drept scop asigurarea aplicării actului amnistiei asupra tuturor subiecților vizați.”
Într-o postare publică, Stamate a precizat că modificarea a fost una tehnică, „deoarece Codul penal prevede la articolul 107 anume termenul de comutare (adică schimbare) a pedepsei când vine vorba de deținuții pe viață, deoarece, logic, unui deținut pe viață nu-i poți reduce termenul cu X număr de ani.”
După ce subiectul privind eliberarea din penitenciar a unor persoane controversate condamnate la detenție pe viață a ajuns să fie dezbătut pe larg în mediul online, PAS, printr-un comunicat, a anunțat că Olesea Stamate a fost exclusă din partid „din cauza unor lacune create deliberat în legislație, dar și din cauza unor abuzuri în sistemul de justiție (…). Unele prevederi ale legii au fost inserate pentru a servi la eliberarea unor deținuți cu infracțiuni excesiv de grave.”
Extras din comunicatul PAS: „Prin amendamentul din noiembrie 2022, s-a introdus posibilitatea comutării detenției pe viață cu închisoarea de 30 de ani. De ce a fost nevoie de asta? Deoarece termenul inițial prevăzut în legea amnistiei – cel de reducere a termenului pedepsei – nu se aplica deținuților pe viață. De aceea, s-a completat legea cu termenul de «comutare», care a permis, la primă etapă, schimbarea pedepsei celor condamnați la detenție pe viață în pedeapsă cu închisoare pe 30 de ani. La a doua etapă – având pedeapsa redusă la 30 de ani de închisoare, deținutul putea apela la prevederile art. 91 alin.4 lit.d) Cod penal, care permite eliberarea din închisoare a deținuților care au ispășit 2/3 din termen.”
Olesea Stamate a declarat ulterior că toate modificările la legislație au fost transparente și că ea a semnat amendamentele „deoarece nu era deloc nimic dubios sau problematic în modificările respective. Totodată, toate amendamentele au fost publicate pe pagina parlamentului și transmise deputaților din comisia juridică pe poșta electronică anterior examinării în comisie.” Deputata a mai precizat că susține „pe deplin o anchetă minuțioasă privind toate aceste cazuri. Sunt direct interesată ca adevărul să iasă la iveală. Voi coopera deplin cu toate instituțiile abilitate.”
Cum a facilitat MJ eliberarea condamnaților pe viață
Totuși, modificările la Legea amnistiei nu au fost singurii pași care au deschis poarta spre libertate pentru condamnații la închisoare pe viață. ZdG a constatat că facilitarea eliberării din închisoare pentru deținuții condamnați pe viață a fost promovată și de către Ministerul Justiției (MJ). Instituția a solicitat, iar deputații au acceptat în anul 2024 modificarea articolului din Codul penal (91) privind „liberarea condiționată înainte de termen”.
Astfel, pe 6 iunie 2024 au fost publicate modificările care stabileau „posibilitatea acordării liberării condiționate pentru persoanele care execută pedeapsa detențiunii pe viață după executarea efectivă a termenului de 25 de ani față de termenul de 30 de ani cum este la moment”, aspect evidențiat inclusiv într-un comunicat de presă distribuit de MJ pe 6 iunie 2024. Cu alte cuvinte, condamnații pe viață care beneficiau de Legea amnistiei, adică de comutarea pedepsei din detenție pe viață în 30 de ani de închisoare, puteau fi eliberați deja dacă au ispășit 25 de ani de detenție.
Tot atunci a fost modificat și un alt articol din Codul penal (92), care prevedea „înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă”. În premieră, în acest articol din Codul penal apare o prevedere care-i vizează pe condamnații la detenție pe viață. Astfel, în acest articol se menționează că „în privința persoanelor care execută pedeapsa detențiunii pe viață, înlocuirea părții neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă poate fi aplicată numai după ce condamnatul a executat cel puțin 25 de ani de închisoare.”
Astfel, deși articolul privind „liberarea condiționată înainte de termen” stabilește că acesta nu poate fi aplicat dacă sunt acțiuni civile neachitate față de partea vătămată, articolul 92 din Codul penal (înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă) a deschis calea spre înlocuirea pedepsei cu închisoarea cu o pedeapsa mai blândă fără a fi necesară recuperarea prejudiciului material cauzat prin infracțiune.
Ministerul Justiției nu a comentat subiectul
Veronica Mihailov-Moraru, ministra Justiției, nu a argumentat public necesitatea modificărilor la Codul penal în privința deținuților pe viață. Contactată de ZdG, ministra nu a răspuns la apeluri.
Conform unui ordin al ministrei Justiției din 23 aprilie 2024, Ruslan Lungu, secretar de stat al instituției, era desemnat coordonator al domeniului gestionat de Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP). Lungu a fost procuror între anii 2003-2021. A ajuns la MJ în aprilie 2023 în calitate de consilier în cabinetul ministrei Justiției, iar ulterior a activat o perioadă în funcția de șef al Direcției Inspectare, Protecție Internă și Anticorupție din cadrul ANP.
Conform unor surse din sistemul penitenciar, toate eliberările înainte de termen, mai ales cele ale persoanelor „speciale”, ar fi fost „la stricta evidență a lui Ruslan Lungu”. Contactat de ZdG, nici Lungu nu a răspuns la apeluri.
UPDATE/ Ministerul Justiției a transmis către ZdG un comentariu la subiect. Reprezentanții Ministerului Justiție au explict necesitatea modificărilor la Codul Penal, operate la solicitarea instituției în 2024. „Modificările din 2024 privind liberarea condiționată și înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu una mai blândă fac parte dintr-un proces legislativ mai larg, destinat alinierii legislației la standardele internaționale și îmbunătățirii sistemului de justiție penală”, susțin reprezentanții MJ.
Explicații de la Ministerul Justiției: „Modificările legislative aduse Codului penal au urmărit uniformizarea legislației naționale și alinierea acesteia la standardele europene”
Vedeți, mai jos, comentariul integral al MJ.
„Codul penal reglementează politica penală națională și aplicarea sancțiunilor penale, în timp ce legile de amnistie reprezintă măsuri excepționale, menite să răspundă unor necesități temporare și să asigure implementarea principiului umanismului, ce se răsfrânge și asupra persoanelor condamnate (în circumstanțe extraordinare, de o anvergură națională, cum a fost celebrarea a 30 de ani de independență a Republicii Moldova).
Este esențial să se înțeleagă faptul că aceste măsuri nu trebuie aplicate abuziv, nu trebuie să creeze impresia unei nedreptăți sociale și a unei lezări a drepturilor victimelor, și nu ar trebui să influențeze aplicarea normelor prevăzute în Codul penal, care constituie cadrul legal permanent pentru pedepsirea faptelor ce reprezintă infracțiuni.
Astfel, modificările din 2024 privind liberarea condiționată și înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu una mai blândă fac parte dintr-un proces legislativ mai larg, destinat alinierii legislației la standardele internaționale și îmbunătățirii sistemului de justiție penală.
Modificările legislative aduse Codului penal au urmărit uniformizarea legislației naționale și alinierea acesteia la standardele europene, inclusiv la cele prevăzute de articolul 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), privind detențiunea pe viață. Aceste standarde permit o mai bună înțelegere a garanțiilor solicitate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și sunt detaliate în Ghidul privind jurisprudența derivată din Convenția Europeană a Drepturilor Omului din 31 iulie 2021.
În analiza presupuselor încălcări ale articolului 3 CEDO privind detențiunea pe viață, Curtea a constatat că majoritatea statelor părți la Convenție nu aplică deloc această pedeapsă, iar în cazul în care o aplică, prevăd posibilitatea reexaminării acesteia după o perioadă de aproximativ 25 de ani de detenție.
Astfel, s-a considerat că un termen de 25 de ani este suficient pentru a evalua dacă comportamentul persoanei condamnate în timpul detenției demonstrează progrese reale în procesul de reintegrare socială, și pentru a convinge că aceasta nu va recidiva, iar liberarea sa anticipată nu va reprezenta un pericol pentru societate. Acest termen este în concordanță cu principiul umanismului și contribuie la asigurarea unei practici unitare privind previzibilitatea acordării liberării condiționate, indiferent de momentul condamnării.
Modificarea din 2024 a Codului penal, care introduce termenul de 25 de ani, a fost implementată la inițiativa Administrației Naționale a Penitenciarelor și a fost supusă consultărilor publice între 2022-2024. Termenul de 25 de ani nu este o noutate legislativă, fiind deja prevăzut în Codul penal din 1961 (art. 51) pentru condamnații la detențiune pe viață, și a fost aplicabil ca normă mai favorabilă pentru persoanele condamnate în baza vechiului cod.
Această ajustare urmărește eliminarea tratamentelor juridice diferențiate pentru aceleași categorii de persoane condamnate la detențiune pe viață, fiind în concordanță cu principiul umanismului și aplicând uniform normele referitoare la liberarea condiționată.
În majoritatea țărilor membre ale Uniunii Europene, termenul pentru posibilitatea liberării condiționate variază între 12-25 de ani (de exemplu, 12 ani în Danemarca și Finlanda, 15 ani în Austria și Germania, 20 de ani în România, și 25 de ani în Polonia, Cehia, Letonia). De asemenea, instanța decide liberarea condiționată, subliniind caracterul facultativ al acestei măsuri.
Modificarea la art. 92 alin. (3¹) din Codul penal extinde posibilitatea înlocuirii părții neexecutate din pedeapsă cu una mai blândă și pentru condamnații la detențiune pe viață, în conformitate cu angajamentele de protejare a drepturilor omului și alinierea legislației naționale la standardele europene.
În plus, conform art. 92 alin. (4), instanța poate impune obligații suplimentare pentru condamnați, cum ar fi repararea daunelor cauzate victimelor sau familiilor acestora, participarea la programe de reintegrare, muncă în folosul comunității, și alte măsuri de protecție și recuperare.
La baza intervențiilor legislative care vizează atât articolul 91, cât și articolul 92 din Codul penal au stat și concluziile formulate în Raportul privind aplicarea sancțiunilor penale în Republica Moldova, elaborat în cadrul Programului Consiliului Europei „Promovarea unui sistem de justiție penală bazat pe respectarea drepturilor omului în Republica Moldova”.
Evaluarea realizată în cadrul acestui program a evidențiat necesitatea revizuirii severității pedepselor privative de libertate, precum și a sancțiunilor penale în general, în ceea ce privește durata, tipologia, modul de aplicare și politica de condamnare efectivă la închisoare. Potrivit concluziilor formulate de experți, deși legislația națională prevede un număr considerabil de alternative la pedeapsa cu închisoarea, aceste opțiuni nu sunt aplicabile în majoritatea cazurilor de infracțiuni deosebit de grave sau în situațiile de recidivă periculoasă și extrem de periculoasă.
În aceste cazuri, șansele reale de liberare anticipată sunt minime, ceea ce conduce la perspective iluzorii pentru reintegrarea socială a condamnaților, contrar standardelor europene privind drepturile omului”, se menționează în răspunsul MJ.
Reprezentant ANP: „Chiar dacă conducerea penitenciarului nu este de acord cu asta, urmează să se conformeze hotărârilor Comisiei penitenciarului”
Aceleași persoane din cadrul sistemului au precizat pentru ZdG că înainte de a fi prezentată la comisia penitenciarului, cererea unui deținut privind liberarea condiționată înainte de termen este transmisă șefului Direcției statistică, evidență deținuți și transfer din cadrul ANP, Sergiu Buzdugan.
Solicitat de ZdG, ultimul a negat acest lucru. Buzdugan a mai spus că deciziile privind eliberarea deținuților sunt luate de Comisiile din penitenciare, iar conducerea penitenciarelor trebuie să se conformeze.
„Demersurile către instanța de judecată se înaintează de conducerea penitenciarului, în baza hotărârii Comisiilor penitenciare, care sunt comisii colegiale și deciziile sunt adoptate cu votul majorității. Toate deciziile, dacă se iau pentru aprobarea unor caracteristici bune și înaintare către instanțele de judecată, chiar dacă conducerea penitenciarului nu este de acord cu asta, urmează să se conformeze hotărârilor Comisiei penitenciarului”, a spus Buzdugan.
„Din cadrul acestora fac parte reprezentanți ai penitenciarului, inclusiv conducerea, precum și reprezentanți ai Biroului de Probațiune, și alte persoane”, a spus acesta, subliniind că el personal, din funcția pe care o deține, nu a examinat cererile condamnaților privind eliberarea condiționată. „Noi putem doar să le studiem, dar nu putem să intervenim cu recomandări sau să dăm indicații.”
Anatolie Falcă, directorul ANP, a demisionat după izbucnirea scandalului la solicitarea premierului Dorin Recean. El a declarat pentru ZdG că toți „criminalii care au ieșit la libertate au ieșit legal, adică noi am acționat absolut legal. Noi suntem doar niște executori, legile vin de sus, dvs. știți prea bine”, a punctat Falcă.
CSM: amnistia a fost aplicată în 15 cazuri
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a venit cu precizări după eliberarea deținuților pe viață din închisoare prin decizii judecătorești. Instituția susține că încă „pe 10 noiembrie 2023 a organizat o ședință de lucru dedicată aplicării legii (amnistiei, n.r.) în privința persoanelor condamnate la detenție pe viață. În cadrul discuțiilor, judecătorii au subliniat că prin comutarea pedepsei aplicabile condamnaților la detenție pe viață, aceștia își schimbă statutul din «condamnat la detenție pe viață» în «condamnat la pedeapsa cu închisoarea» pentru o perioadă determinată. Aceasta presupune posibilitatea reducerii pedepsei în conformitate cu reglementările legale existente, inclusiv cele referitoare la condițiile de detenție.”
CSM a informat că „până în prezent (8 aprilie 2025), din totalul de 77 de demersuri înaintate de Penitenciarul nr. 17, amnistia a fost aplicată în 15 cazuri, fiind respinsă definitiv în 36 de cazuri. În continuare, instanțele examinează un număr semnificativ de dosare, iar practica judiciară în domeniu rămâne în dezvoltare.”
Cum funcționa „schema” eliberării condamnaților pe viață
ZdG a solicitat ANP lista persoanelor care au fost eliberate din Penitenciarul nr. 17 Rezina după modificările la Legea amnistiei și la Codul penal, dar instituția nu a răspuns solicitării ZdG până miercuri (9 aprilie 2025). Conform informațiilor verificate de ZdG, cel puțin 7 condamnați la închisoare pe viață au fost deja eliberați din penitenciarul nr. 17 Rezina (conform altor informații, ar fi fost eliberate 9 persoane) după ce au beneficiat de modificările legislative, iar alți condamnați pe viață sunt în plin proces de a parcurge drumul spre libertate conform aceluiași scenariu. Unii dintre condamnații eliberați au fost inițial, în anii ’90, condamnați chiar la pedeapsa cu moartea, modificată ulterior.
În majoritatea cazurilor, reprezentanții Penitenciarului nr. 17 Rezina fie au venit cu demersuri prin care condamnații la închisoare pe viață să fie eliberați ori să primească pedepse mai blânde, fie au susținut demersurile avocaților condamnaților. În unele cazuri, inițial, judecătorii s-au opus demersurilor de aplicare a amnistiei sau de liberare condiționată înainte de termen, constatând că reprezentanții Penitenciarului nr. 17 Rezina ar fi luat decizii care favorizau deținuții, dar ulterior le-au acceptat.
Solicitat de Ziarul de Gardă, directorul Penitenciarului nr. 17, Veaceslav Dascăl, a refuzat să explice de ce a pledat în instanță în favoarea comutării condamnării pe viață a unor deținuți în pedeapsă cu închisoarea la 30 de ani, precum și pentru eliberarea condiționată a acestora. „Eu vă înțeleg curiozitatea. Eu vă rog să vă adresați la ANP, la centrul de presă”, a spus Dascăl.
„Schema” prin care condamnații la închisoare pe viață ieșeau la libertate era simplă: în baza Legii amnistiei, condamnatului pe viață i se comuta pedeapsa din detenție pe viață în 30 sau 25 de ani de închisoare (în alte cazuri, pedeapsa era mai mică), iar ulterior, condamnatul se adresa în instanță și cerea să fie eliberat condiționat înainte de termen în baza articolului 91 din Codul penal, care prevede, printre altele, că acești condamnați pot fi eliberați dacă au ispășit ⅔ din pedeapsă.
ZdG a aflat că cel puțin unul dintre condamnații pe viață, Iurie Radulov alias „Bobior”, eliberat din penitenciar pe 10 martie 2025 printr-o încheiere a judecătorului Igor Negreanu, a fost „stimulat” de conducerea Penitenciarului nr. 17 Rezina „pentru împodobirea bradului de Anul Nou”.
Ca și în alte cazuri, Comisia Penitenciarului nr. 17 Rezina a decis că Radulov este pasibil de a fi eliberat din pușcărie. În şedinţa de judecată, reprezentantul penitenciarului a susţinut demersul şi a solicitat admiterea lui. Deși când a fost eliberat din penitenciar era reprezentat de un alt avocat, pe parcursul procesului, Radulov l-a avut în calitate de apărător și pe Vladimir Kovali, tatăl deputatei Olesea Stamate. Moldova 1 scrie că Radulov a părăsit fără restricții teritoriul R. Moldova pe 16 martie curent.
„Tatăl meu a reprezentat doi deținuți care au fost refuzați de instanțe. Persoana invocată – Radulov – a fost eliberată în baza art. 91 Cod penal, și nu în baza legii amnistiei. Mai mult, a fost reprezentat de un alt avocat. Al doilea condamnat este în continuare în penitenciar. Speculațiile și manipulările din presă au afectat profund imaginea mea și a familiei mele”, a punctat deputata Olesea Stamate, care susține că problema e în „modul în care ANP și instanțele de judecată au aplicat-o (legea, n.r.). Există semne de întrebare majore privind caracterizările pozitive oferite unor deținuți cu profil periculos.”
Într-un alt caz analizat de ZdG, după ce condamnatului pe viață Dorin Sușițchi i-a fost comutată pedeapsa din detenție pe viață în 30 de ani de închisoare, acesta a fost eliberat în februarie 2025 prin încheierea Judecătoriei Orhei (judecător Igor Negreanu), instanța dispunând ca „partea neexecutată a pedepsei penale a închisorii pe termen de 30 de ani, 5 ani, 10 luni şi 26 de zile să fie înlocuită cu pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunităţii pe termen de 240 de ore.”
Lui Dorin Suşiţchi instanța i-a stabilit, printre altele, obligaţiunea „să repare daunele cauzate familiilor victimelor infracţiunilor pentru care a fost condamnat, în mărime de 500 de mii de lei, în termen de 5 ani 10 luni şi 26 de zile din ziua eliberării”.
Citiți și: Cel puțin 7 condamnați pe viață, unii fuseseră anterior condamnați la moarte, au ieșit la libertate. Alții sunt pe același drum. Cronologia amendamentelor deputatei PAS, Olesea Stamate
Parlamentul a venit cu modificări legislative în regim de urgență
După ce eliberarea condamnaților a ajuns în atenția publică, pe 4 aprilie, fără consultări, Parlamentul a votat în două lecturi proiectul legii pentru „interpretarea” articolului 7 din Legea privind amnistia, la propunerea unui alt deputat PAS, Igor Chiriac. În aceeași zi, legea a fost promulgată de Maia Sandu.
Astfel, s-a stabilit că persoanele condamnate la detenție pe viață nu vor putea beneficia concomitent de comutarea pedepsei în baza Legii amnistiei și de liberare condiționată înainte de termen. Cei eliberați înainte de 4 aprilie riscă să revină după gratii după ce se va pronunța instanța de apel, conform deputatului Chiriac.
„Legea de interpretare spune că celor care au beneficiat de Legea amnistiei nu li se aplică articolul 91 și 92 (liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen și înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă, n.r). Acum înțelegem că există proceduri inițiate, aflate în curs. În cazul lor, fiindcă procedurile vor fi finisate în viitor, se va aplica Legea amnistiei în varianta interpretată”, a declarat parlamentarul.
Pe 8 aprilie, procurorul general Ion Munteanu a cerut eliminarea condiției privind lipsa riscului de recidivă pentru condamnații la detenție pe viață în vederea comutării pedepsei la 30 de ani de închisoare. În cele din urmă, Curtea Constituțională a dispus suspendarea acțiunii textelor „sau i se comută pedeapsa” din articolul 7 alin. (1) și „la 30 de ani de închisoare, dacă este condamnată la detenţiune pe viaţă”, ce se regăsesc în articolul 7 alin. (1) lit. d) din Legea privind amnistia.
Tot în ședința plenară din 4 aprilie, Parlamentul a adoptat în prima lectură un proiect de lege nou, care prevede că eliberarea condiționată înainte de termen va fi posibilă doar după ispășirea a 30 de ani de închisoare, și nu a 25 de ani, cum a propus Ministerul Justiției și cum au votat deputații în vara anului 2024. Schimbările legislative au fost propuse de un grup de deputați PAS, printre care și Igor Chiriac.
„După ce vor fi aplicate modificările în Legea amnistiei, prevederea privind persoanele condamnate pe viață va fi exclusă. Și în Codul penal, la articolul 91, nu va mai fi 25 de ani față de acele persoane, dar va fi 30 de ani. Și am propus ca articolul 92 să nu se aplice în general față de aceste persoane. Totodată, am mai propus ca încheierile judecătorilor de instrucție de la prima instanță să nu fie executorii din momentul pronunțării, dar să treacă verificarea în instanța de apel sau să treacă 15 zile de la data pronunțării, timp în care să nu fie formulată nicio contestație”, a conchis Igor Chiriac.
