7 aprilie 2009 Ghimpu, Filat și Urechean, după 11 ani de la evenimentele în care erau în prim-plan
Mihai Ghimpu, Vlad Filat și Serafim Urechean, mai târziu devenind colegi de alianță, erau, la protestele organizate după alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, politicienii care le inspirau speranță tinerilor ieșiți să-și manifeste nemulțumirea față de o nouă victorie înregistrată de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM). Astăzi, la o distanță de 11 ani, cei trei politicieni nu mai conduc partide și, practic, și-au încheiat carierele politice.
Mihai Ghimpu a ocupat fotoliul de deputat timp de aproape 10 ani, iar din august și septembrie 2009 până la sfârșitul lui decembrie 2010 a fost speaker și, respectiv, președinte interimar al R. Moldova. În decembrie 2018, acesta i-a cedat conducerea Partidului Liberal (PL) nepotului său, prim-vicepreședintele formațiunii, Dorin Chirtoacă. După alegerile parlamentare din 24 februarie 2019, PL nu a mai acces în Legislativ.
Ghimpu: „Avem aceeași putere comunistă”
Astăzi, Ghimpu consideră că, deși R. Moldova a înregistrat unele progrese, treptat, se îndreaptă spre aceeași situație, iar la guvernare sunt „aceiași comuniști”.
„Din păcate, mai târziu, timpul a arătat că unii oameni au folosit ieșirea tinerilor, care voiau o viață mai bună, pentru a se îmbogăți, pentru a se arăta mari și tari astăzi, avem din nou aceeași putere comunistă, numită socialistă, dar, de fapt, ei sunt comuniști, împotriva cărora s-a ridicat atunci tineretul. Foștii colegi de alianță, cu care le-am promis oamenilor că noi nu vom fi ca și comuniștii și vom schimba lucrurile, oamenii se vor simți liber, democrația va funcționa, au foloist această zi unde tinerii au ieșit pentru libertate ca mai apoi să pună mâna pe toate schemele care erau controlate de comuniști în frunte cu Voronin”, menționează președintele de onoare al PL pentru ZdG.
Ghimpu susține că „e o mare rușine și un mare păcat” faptul că blocul ACUM „a dat puterea foștilor comuniști, socialiștii de azi”.
„Asta înseamnă nerespectarea față de toți cei care au luptat în acești 30 de ani împotriva comunismului, dar și împotriva celor care au ieșit pe 7 aprilie”, a firmă acesta.
„7 aprilie a însemnat o rezistență mai mult decât a tinerilor ieșiți în stradă, a fost și o rezistență din partea lui Putin, care nu a fost de acord că a fost nevoit să coboare din avion, pentru că Voronin a refuzat să semneze memorandumul Kozak, a fost și o reacție a oamenilor de afaceri care au fost strangulați și faptul că nici guvernarea comunistă timp de câteva luni n-a scos la iveală cine e vinovatul și nici, din păcate, AIE, din care am făcut parte, bănuiesc că la mijloc sunt și unii, și alții, pentru că unii s-au ridicat împotriva lui Voronin și am ajuns la aceea că a ars Parlamentul și Președinția, pe de altă parte, Voronin pentru tortura care s-a produs și moartea unor tineri – la fel. Știți cine conducea procurorul general și în subordinea cui era MAI. Dacă analizezi toate aceste lucruri, vezi că am avut oameni care s-au folosit de ieșirea tinerilor și și-au rezolvat propriile probleme, iar, din păcate, multă lume și-a lăsat mâinile în jos, a înțeles că mare diferență nu este între guvernarea comunistă și ceilalți, toți se gândesc la ei, la a fura și amăgi lumea”, consideră el, arătându-se convins că „va veni timpul când vom avea organe de drept independente și lucrurile vor ieși la iveală”.
Totuși, acesta remarcă și o evoluție: „primii ani de AIE am mers înainte, am făcut niște reforme, am primit și libera circulație pe piața europeană, presa a devenit mai liberă, dar încet-încet, știți că unii care se urcă în scaun se urcă ceva la cap și se cred Dumnezeu și iată că am dat înapoi în jos și astăzi suntem izolați, nu avem relații cu UE”.
„Este o diferență. Eu cred că până la 2016-2017, când a început toată această dictatură pusă de Plahotniuc, să arate că el e mai mare decât marii omenirii, totuși democrația a funcționat la noi. Acum, din păcare, nu putem spune că țara a fost întoarsă înapoi, ca în acel slogan. Țara s-a întors altfel, în brațele Rusiei, de unde am vrut cu multă trudă și dorință s-o scăpăm”, conchide Mihai Ghimpu.
În 2009, Serafim Urechean era președintele Alianței „Moldova Noastră” (AMN), ocupând, din august 2009 până în septembrie 2010, funcția de prim-vicepreședinte al Parlamentului. Totodată, în perioada 2011-2016, după ce în urma anticipatelor din 2010 AMN nu a mai acces în Parlament, acesta a fost președintele Curții de Conturi, după care a dispărut din vizorul public.
Urechean: „Cumpără-vinde” rămâne să fie vectorul principal în politica moldovenească
Astăzi, Urechean declară că în R. Moldova „practic, nu s-a schimbat nimic”, accentuând existența corupției din domeniul politic. Și el menționează că blocul ACUM trebuia să rămână la guvernare.
„S-au mai făcut niște pași în direcția integrării în UE, a fost semnat acordul cela care, cu părere de rău, nu înregistrează prea multe progrese în acest domeniu. Dacă s-ar fi menținut la guvernare coaliția PSRM-ACUM, ar fi fost un lucru mai bun, dar cele întâmplate îndreptățesc păstrarea păstrarea majorității parlamentare în această situație atât de dificilă pentru întreaga lume”, afirmă fostul politician.
El își amintește că în 2009, „venind în Parlament, imediat s-au început acele trădări tradiționale, care se mențin și astăzi: cumpărări, vinderi.
„Cine au fost acei care au cumpărat și vândut au ieșit la suprafață mai târziu, nimerind în închisorile din R. Moldova și nu numai. „Cumpără-vinde” rămâne să fie vectorul principal în politica moldovenească. Până în 2009 toată puterea era consolidată în mâinile lui Voronin, astăzi mass-media îl laudă zi și noapte, neobosit. PCRM a distrus tot în R. Moldova. Din 2009, totuși, într-o măsură oarecare, ne-am debarasat de dictatura comunistă, a lui Voronin, fiindcă era un monopol absolut în țară. Vrem, nu vrem, au apărut și alte forțe democratice, care nu au dat voie ca la guvernare să vină un partid care să aibă majoritate parlamentară, ceea ce vorbește despre extinderea democrației la nivel parlamentar. Cu părere de rău, sunt foarte slab pregătiți liderii noștri așa-numiți politici, dar succese au fost înregistrate și sunt: debarasarea de un partid monopolist la guvernare, asta e foarte mult. Cred că pentru viitor este exclus ca în Moldova să vină la guvernare un partid majoritar”, subliniază Serafim Urechean.
Soarta lui Filat
La protestele din aprilie 2009, Vlad Filat, pe atunci președinte al Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM), se afla în epicentrul protestelor, fiind lăsat de tineri să vorbească în fața mulțimii. În septembrie 2009, el devine prim-ministru, funcție deținută până în martie 2013. La 15 octombrie 2015, fiind bănuit de acte de corupție, în urma unui denunț al lui Ilan Șor, Filat rămâne fără imunitate parlamentară și este reținut. În 2016, acesta a fost condamnat la 9 ani de închisoare, dar este liberat condiționat în decembrie 2019, fiindu-i redus termenul drept compensare a condițiilor inumane și degradante în care a fost deținut. Pe rolul Judecătoriei Chișinău se află al doilea dosar penal pe numele lui Vlad Filat, în care ex-premierul este acuzat de spălare de bani în proporții deosebit de mari.
Filat nu a răspuns la întrebările ZdG.
În urma alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009, PCRM obținuse 60 de mandate, PLDM și PL câte 15, iar AMN – 11. După anticipatele din 29 iulie 2019, PCRM avea 48 de fotolii în Legislativ, PLDM – 18, PL – 15, PDM – 13 și AMN – 7, ultimele patru formațiuni formând Alianța pentru Integrare Europeană.
