ZdG la 18 ani: Maturitate, provocări și profesionalism: Cum i-a maturizat ZdG pe oamenii din spatele celui mai abonat ziar din R. Moldova

Astăzi, 29 iulie, Ziarul de Gardă împlinește 18 ani. Atingând vârsta majoratului, echipa ZdG și-a împărtășit gândurile privind rolul Ziarului de Gardă în formarea lor profesională, amintindu-și, totodată, cum au ajuns aici, dar și ce i-au făcut să rămână. Impedimentele care au stat în calea fiecărui membru al ZdG i-au călit, pregătindu-i pentru maturitate.

Alina Radu, directoarea, cofondatoare ZdG

Am petrecut la Zdg 18 ani întregi și am învățat aici de la zero o a doua profesie. Când am fondat ZdG, pur și simplu, a apărut necesitatea unui manager, dar pe cine să angajezi când nu ai bani nici măcar de reporteri? Am început să îndeplinesc această muncă în paralel cu munca de reporteră, am învățat din ambele profesii în paralel, în fiecare zi. Deseori uram toată avalanșa de probleme care mă bulversau zilnic: nu-s bani, n-avem sediu, n-avem echipamente, avem amenințări, tipografia a scumpit tiparul, etc. Dar am iubit atât de mult jurnalismul, am crezut atât de mult că ZdG e cel mai bun loc de a face jurnalism, încât am reușit să devin un manager real al unei echipe de vis.

Aneta Grosu, ombudsmanul cititorilor, cofondatoare a ZdG

În 2004, un avion al unei companii egiptene s-a prăbușit în Marea Roșie. 148 de persoane, aflate la bord, au decedat. La Madrid, în urma a patru explozii simulate în patru trenuri diferite, au murit 200 de persoane. Un comando cecen a luat ostateci peste 1300 de oameni, printre care 777 de elevi ai unei școli din Beslan. Intervenția forțelor speciale rusești a cauzat moartea a 338 de persoane, dintre care 186 de copii. Un cutremur de 6 grade pe scara Richter, ce-i drept, fără victime, s-a produs în Vrancea, iar la scrutinul prezidențial din Rusia Vladimir Putin, cu 71,2%, obține încă un mandat de șef de stat. Și Miheil Saakaşvili ajunge președinte al Georgiei, iar Irlanda devine primul stat care interzice fumatul în localuri. Da, tot în 2004, în lume este lansată rețeaua de socializare Facebook, iar în R. Moldova – primul săptămânal de investigații – Ziarul de Gardă. M-am maturizat sau nu în acest răstimp? Da, din momentul în care am înțeles că viața continuă, oriunde aș fi.

Petru Grozavu, editorialist

La sfârșitul anilor︐80, începutul anilor︐90, luați de valul Mișcării de Eliberare Națională, rar cine ar fi admis că libertatea pentru Moldova de la est de Prut ar putea avea alternativă. Prima Mare Adunare Națională și Primul Pod de Flori au spulberat orice bănuială în acest sens. La nici doi ani de la primul scrutin parlamentar, Moscova provoacă Războiul de la Nistru, agrarienii (elita colhoznică) rup Parlamentul în două, se dau cu Moscova (primul act de mare trădare), iar în 1994 sunt aduși la guvernare.

Începe fragmentarea societății pe criterii politice și decăderea societății moldovenești. De la un examen electoral la altul – tot mai mult. Cei maturizați se dezamăgesc și, în majoritatea lor, pleacă, cei rămași se lasă manipulați și greșesc în continuare. Ultimul sondaj de opinie realizat de IMAS este cea mai proaspătă probă în acest sens. Nici liberalizarea frontierelor, nici prieteniile cu marile puteri, nici studiile la cele mai mari universități din lume nu rezolvă nimic, dacă nu avem pusă la punct, acasă, educația politică și conștiința istorică. Nu vrem să fie ca în Ucraina, dar ucrainenii procedează corect.

Victor Moșneag, redactor-șef

Eu am ajuns la ZdG la vârsta la care nu știam foarte multe despre jurnalism și nici despre viață. Atunci când am venit pentru prima dată în redacție, ZdG avea 4-5 ani, iar eu – doar câteva luni la facultatea de jurnalism. Dar, de atunci, între noi s-a legat o relație aproape familială.

Pe alocuri, am crescut și ne-am maturizat împreună, ajutându-ne reciproc. Am reușit și am greșit împreună. Am demis funcționari, am pornit dosare penale și, nu de puține ori, am creat agenda publică prin temele pe care le-am realizat.

La ZdG am cunoscut mii de oameni, mii de istorii care m-au marcat. Aici am legat prietenii. Și, cel mai important, din tot ce mi s-a întâmplat, am încercat, de fiecare dată, să învăț câte ceva. Și fiecare zi continuă să fie o nouă lecție. Pentru că maturizarea nu se termină niciodată.

Olga Bulat, redactor-șef adjunct

Acum zece ani, venisem la ZdG să fac stagierea, pentru ca, ulterior, să fiu angajată aici. Venind din cu totul alt domeniu, primii pași în această meserie au fost dificili, deși interesanți, iar responsabilitatea care mi s-a transmis, probabil, odată cu laptele matern, mi-a fost de mare ajutor. Ajunsă la ZdG, m-am bucurat să mă regăsesc printre oameni la fel de responsabili, care înțeleg valoarea fiecărui cuvânt scris/ rostit.

Ziarul de Gardă nu este doar o redacție, dar și o școală pentru cei care au făcut cândva aici stagierea sau care au activat, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp: o școală nu doar de jurnalism echidistant, dar și de maturitate, o școală a rezistenței. Pentru ZdG se potrivește perfect vechea deviză franceză, adoptată cândva și de „Junimea”: „Intră cine vrea, rămâne cine poate”!

Aliona Cenușă, manageră Finanțe

Ziarul de Gardă a devenit rapid mai mult decât un loc de muncă pentru mine. Am ales ZdG, pentru că suntem pe aceeași lungime de undă, spunem adevărul, pentru noi contează numele și etica profesională, mereu punem legea în capul mesei, păstrând valorile morale. Noi scriem despre oameni și pentru oameni. Iar varietatea materialelor ne face și mai aproape de comunitate – fiecare se poate regăsi la ZdG: investigații și anchete ample, istorii umane, cu milioane de vizualizări pe rețelele de socializare, interviuri cu personalități notorii, monitorizarea justiției, sfaturi din medicină, răspunsuri la solicitările cetățenilor și multe altele. ZdG a reușit să depășească diverse crize, să devină etalon, iar atunci când greșește, are puterea de a recunoaște. Are o echipă vibrantă, apreciată cu multiple premii.

Daniela Calmîș, reporteră, Departamentul Investigații

După absolvirea facultății de jurnalism, am aplicat la un stagiu pentru jurnaliști, la primul ziar de investigații din țară. Eram un copil care avea un vis, iar ZdG a crezut în el, m-a luat de mână și m-a așezat în barca jurnalismului. Mi-a dat o vâslă în mână și alta a luat-o ZdG. Așa am pornit la drum cu destinația „Adevărul” și cu promisiunea că împreună vom reuși.

La început, vâsleam cam neîndemânatic. În timp, experiențele din baltă și încurajările din barcă m-au învățat judecata de valoare, indispensabilă pentru îndeplinirea misiunii jurnalistice. Am trăit un curcubeu de experiențe și emoții, m-am redescoperit. Așa am reușit să-mi construiesc o ierarhie de valori, bazate pe informații și experiențe autentice. Mulțumesc ZdG și la mulți ani!

Victoria Borodin, reporteră, Departamentul Investigații

Aproape mereu am crezut că maturitatea înseamnă libertate în toate sensurile, apoi am înțeles că ea vine la pachet cu asumare și responsabilitate. Știam asta. Dar ZdG mi-a oferit lecții, care m-au făcut să înțeleg mai profund lucrurile.  

La ZdG am început să am mai multă încredere în abilitățile mele, am învățat cum să le pun în practică și să obțin rezultate bune pentru mine și echipă. Aici am început să devin mai atentă la necesitățile colegilor și la emoțiile lor, dar cel mai important este că ZdG m-a ajutat să înțeleg cu adevărat că îmi doresc o societate în care aleșii poporului respectă dreptul publicului de a fi informat, munca jurnaliștilor provoacă schimbări, iar un scandal de corupție se încheie cu o demisie.

Natalia Zaharescu, reporteră, Departamentul Investigații

La Ziarul de Gardă am ajuns acum jumătate de an, după 10 ani de radio. A fost o schimbare semnificativă, de la știri, urmărite oră de oră, la investigații jurnalistice care necesită documentare îndelungată. A fost ca o trecere de la sprint la maraton.

Mătușa mea Elena, o pasionată de alergări de distanță lungă mi-a spus odată, când am întrebat-o cum poate să alerge și să câștige curse de zeci de km: „Eu alerg un deal și, apoi, alerg o vale. Câte o bucată, până ajung la finiș”.

La ZdG am învățat să parcurg distanțe mari, să adun dovezile bucată cu bucată, pentru a documenta anchete ample. Am dobândit încrederea să abordez cu maturitate acest gen complicat de presă, dar satisfăcător din punct de vedere profesional.

Alex Macovei, reporter, Departamentul Investigații

Se spune că te maturizezi atunci când începi să înțelegi sensul lucrurilor din jurul tău. În primul an la ZdG, pe lângă faptul că am cunoscut un altfel de jurnalism, am înțeles cum funcționează anumite fenomene care, până acum, îmi păreau abstracte.

Asocierea mea cu ZdG, un loc în care mi-am dorit să ajung, mă responsabilizează și mă inspiră să încerc să greșesc mai rar. Nu știu dacă, neapărat, m-am maturizat în ultimul an, dar pot spune, cu siguranță, că am renunțat la câteva lucruri care decalau acest proces: ambiguitatea, frica față de ceva nou sau reticența de a-mi asuma anumite responsabilități. Un copil, când nu înțelege ceva, plânge, iar când înțelege – râde. Eu, de când sunt la ZdG, zâmbesc mai des.

Aliona Ciurcă, reporteră,Departamentul Narativ

Am venit la Ziarul de Gardă când eram încă la facultate. Student/ă fiind, poate fi o provocare să găsești un post de muncă, unde să fii acceptat fără experiență. Din fericire, am primit această șansă la ZdG.

De altfel, jurnalismul se învață mai mult din mers, „furând” meserie de la colegi și, bineînțeles, direct de pe teren, interacționând cu oamenii. Îmi amintesc câtă anxietate îmi dădeau, la început, apelurile telefonice și interviurile și cum am învățat, treptat, să-mi înving timiditatea.

După șase ani de activitate în jurnalism, ZdG a devenit, pentru mine, o școală a vieții, iar cele mai multe lecții pe care le-am prins aici nici nu pot fi contabilizate. Mulțumesc ZdG și la mulți ani înainte!

Marina Gorbatovschi, reporteră, Departamentul Narativ

Am ajuns la ZdG acum trei ani, într-o dimineață ploioasă de cireșar. Mă oprisem în fața porții ce purta insigna ZdG și mi-am zis: „Am ajuns exact acolo unde nu-mi doream”, dar nu puteam da înapoi. Probabil, acesta a și fost testul meu de maturitate – când, de fapt, îți dorești să faci altceva, te împotrivești, dar, fiind responsabilă de ceea ce ai promis, te resemnezi și îți asumi ceea ce ți se întâmplă. Aici urma să învăț cât de important e să deții puterea cuvântului, cât de esențial este să lucrezi pentru oameni, căci munca onestă, făcută cu dăruire, este apreciată și ajunge la inimile cititorilor.

Azi, la trei ani distanță, pot spune cu certitudine și împăcare că am ajuns exact aici unde mi-e locul.

Vasile Ursachi, reporter, Departamentul Narativ

Pentru mine, Ziarul de Gardă reprezintă prima experiență profesională în jurnalism. Începutul colaborării a avut loc în toamna anului trecut, participând la ziua ușilor deschise. Acea zi m-a motivat să fac jurnalism și să vin anume la ZdG.

După ziua ușilor deschise, am avut posibilitatea să lucrez la un subiect, având chiar și câteva zile pentru filmări, însă, din lipsă de experiență, nu mi-a reușit să termin materialul.

În luna martie, am avut șansa de a efectua practica la ZdG. Acele 4 săptămâni au fost încărcate cu noi cunoștințe și amintiri frumoase. Într-un final, după câteva luni de la prima ocazie de a interacționa cu ZdG și până la angajare, am parcurs un drum lung și intens, dar interesant.

Otilia Meica, reporteră, Departamentul Narativ

Povestea mea la ZdG a început în toamna anului 2021. Venisem, în luna octombrie, la Ziua Ușilor Deschise, un eveniment organizat de Ziarul de Gardă. Inițial, planificasem să îndeplinesc practica de specialitate în cadrul ZdG, pentru ca, ulterior, să rămân și să fac parte din echipa ZdG.

Prin urmare, aici, la Ziarul de Gardă, m-am maturizat datorită responsabilităților, dificultăților, dar și momentelor cognitive acumulate în cadrul activității jurnalistice. Totodată, am cunoscut mulți oameni interesanți și am aflat lucruri noi despre jurnalism și despre lumea ce mă înconjoară, ceea ce m-a determinat să evoluez într-un mediu în care sunt respectate valori precum adevărul, corectitudinea și imparțialitatea.

Cristina Dulea, șefa Departamentului Știri

Credeam că am ajuns matură la Ziarul de Gardă. Cel puțin suficient de matură. Bine, zic… credeam. Era 2019, șapte ani de jurnalism… ce putea să mai fie complicat în munca mea în calitate de jurnalistă? Totul! E ușor să zici că poți, fără să încerci. Iar ZdG mi-a oferit posibilitatea să încerc. Aici am început să fac un alt fel de jurnalism. Am găsit colegi maturi. De la fiecare „am furat” din avântul „de a face dreptate” prin articolele la care lucrau. Aici jurnalismul este pentru oameni, despre oameni și pentru a ajuta și informa corect publicul. Am vrut și eu să mă ocup cu asta, ceea ce și fac acum și voi continua atât timp, cât voi, ai noștri cititori, apreciați munca noastră, deloc ușoară și, da, matură.

Milena Onisim, reporteră, Departamentul Știri

Se împlinesc aproape doi ani de când fac parte din familia Ziarului de Gardă. Aici am dobândit abilitățile necesare pentru a activa în calitate de jurnalistă și am învățat de la colegii mei că jurnaliștii nu trebuie să fie indulgenți cu politicienii, dar trebuie să le taxeze greșelile.

La fel ca si sportul, această meserie are capacitatea de a-ți testa curajul, perseverența și tenacitatea. În această perioadă, mi-am testat deprinderile și am învățat că jurnalismul are o influență enormă asupra societății, fapt pentru care nouă, ziariștilor, ne revine unul dintre cele mai importante roluri – cel de a informa corect și echidistant publicul. Iubesc ZdG pentru libertate, curaj și pentru lupta continuă împotriva actelor de corupție.

Veronica Fetco, reporteră, Departamentul Știri

La Ziarul de Gardă am învățat să-mi fac munca corect, să verific sursele și să-mi placă rezultatul muncii mele, chiar dacă am lucrat la un text compus din 20 de fraze.

ZdG m-a maturizat într-o perioadă scurtă. Aici am înțeles că este foarte important să-ți asumi ceea ce faci.

Oxana Roșca, reporteră, Departamentul Știri

Am ajuns la ZdG, în calitate de stagiar, în primele zile ale agresiunii rusești în Ucraina. Câteva luni mai târziu, am revenit pentru a face parte din echipa de știri. ZdG, oamenii de aici, îndrumările și încrederea acordată m-au ajutat să devin mai matură profesional și să fiu sigură că sunt la locul potrivit. Pentru mine, ZdG este despre provocări, iar faptul că sunt printre oameni de la care am de învățat zilnic și a căror muncă o respect face ca acestea să fie absolut justificate. Cred că e abia începutul și, în ceva timp, aș putea deveni și eu o sursă de sprijin pentru cei care vor alege să vină aici, așa cum venisem și eu în martie, la început de drum.

Victoria Gandrabura-Voronțova, reporteră, Departamentul de Rusă

„Ziarul de Gardă” mi-a schimbat părerea despre jurnaliști şi jurnalism în Moldova. Întotdeauna am crezut că jurnaliştii scriu materiale sau articole comandate la ordinul cuiva, sub presiunea cuiva, nu credeam în jurnalismul independent.

În 2007, pentru prima dată am luat în mână una din edițiile ZdG cu o nouă anchetă despre corupție. Am rămas impresionată. Am realizat că este imposibil să scrii „la comandă” despre oficialii corupți din politică, din forțele de ordine și din alte structuri. Doar jurnaliştii independenți și curajoși sunt capabili de aşa ceva.

Astăzi fac parte din familia Ziarului de Gardă. De-a lungul anilor, m-am convins că nu toată presa din țara noastră a fost „cumpărată”, au mai rămas încă unele neclintite, care doar devin mai puternice cu timpul.

Vitalie Munteanu, design/machetare

La ai mei 18 ani munceam la primul job în jurnalistica de la Chișinău, învățând din „bucătăria” agențiilor de presă și a primelor ziare independente de la noi. Descopeream nume sonore de jurnaliști, dar și lumea tehnoredactorilor și a secretarilor de redacție, a echipelor care munceau la primele computere din țară…

Pentru mine, ZdG este astăzi un laborator super-performant, în care, zi de zi, se muncește la știri și la cele mai tari interviuri și investigații din țară. Un laborator în care și-au dat mâna jurnaliștii tineri cu cei cu experiență, pentru care contează fiecare cititor, dar și munca adevărată de jurnalist.

Andrei Muntean, editor video, Departamentul Video/Montare

Când am pășit pragul ZdG, era un ziar cu nume sonor, cu poziții ferme și ambiții de a deveni cel mai citit ziar. În ultimii cinci ani, Ziarul de Gardă a avut un parcurs de la copil la adolescent și se îndreaptă, cu pași solizi, spre maturitate. Odată cu el, am evoluat și noi, echipa. Cât despre mine, ZdG mi-a dat libertatea și pârghiile necesare de a crea, de a mă manifesta și a evalua frumos, pentru a oferi un rezultat demn de acest nume sonor din lumea presei libere.

Dan Cojocaru, cameraman, Departamentul Video/Montare

Am venit la Ziarul de Gardă în aprilie 2021 și, de atunci, fac parte din această echipă. Pentru mine, contează dezvoltarea continuă. De aceea, mă bucur că, de la fiecare angajat al ZdG, ai ce învăța, dar și fiecare cititor din țara noastră are ceva de învățat de la ZdG, la fel cum și membrii Ziarului de Gardă învață mereu de la cititori și intervievați. Această interacțiune contează foarte mult, ceea ce ne face, cu toții împreună, să fim și mai buni.

Igor Ionescu, cameraman, Departamentul Video/Montare

Am venit la Ziarul de Gardă acum câțiva ani. Aici filmez și montez, iar deplasările în teren, împreună cu reporterii, îmi oferă posibilitatea să interacționez cu mai mulți oameni. Deși venisem practic din același domeniu, aici, la ZdG, am oportunitatea să fiu mai flexibil. Spre deosebire de filmarea/ montarea știrilor, unde sunt niște cerințe stricte, aici pot să fac mai mult și am libertatea să gândesc filmările astfel, încât să trezească interesul publicului. Pot spune că ZdG mi-a oferit posibilitatea să mă descopăr.

Simona Tabuncic, specialistă Social Media

Am venit la ZdG știind că redacția este o sursă de informare sigură pentru zeci de mii de cetățeni ai R. Moldova. Știam că, zilnic, sunt scrise știri din surse sigure, săptămânal apar materiale de interes public, citite de zeci de mii de oameni. Nu era o noutate faptul că abonații, cititorii pe site și ai rețelelor de socializare, patronii fac parte dintr-o comunitate mare de oameni care doresc să trăiască într-o țară lipsită de corupție. La Ziarul de Gardă, am învățat că jurnalismul independent are nevoie de susținerea cititorilor. M-a maturizat responsabilitatea de a aduce mesajele promovate de ZdG mai aproape de cititorii online, încercând să mărim comunitatea de oameni care valorează munca jurnalismului independent.