Undă verde în dosarele penale ale judecătorilor
Curtea Constituțională a declarat constituțional articolul Codului Penal prin care judecătorii sunt pedepsiți pentru pronunțarea cu bună știință a unei hotărâri ilegale. Totuși, instanța a atenționat Consiliul Superior al Magistraturii că trebuie să ţină cont de faptul că răspunderea penală pentru un judecător trebuie să rămână „o măsură la care se recurge în ultimă instanță” și că trebuie să se analizeze, de fiecare dată când procurorul cere urmărirea penală a unui magistrat, „dacă alte măsuri decât cele de ordin penal, cum ar fi sancțiuni de natură disciplinară, nu ar putea fi eficace”. În ultimii doi ani și jumătate, circa 30 de actuali și foști judecători au fost vizați în dosare penale privind infracțiunea de pronunțare cu bună știință a unei hotărâri contrare legii.
La 15 decembrie 2016, Colegiul Curţii Supreme de Justiţie (CSJ), format din judecătorii Iulia Sârcu, Iuliana Oprea, Galina Stratulat, Ala Cobăneanu, Maria Ghervas, Mariana Pitic, Dumitru Mardari, Sveatoslav Moldovan şi Ion Druţă, a ridicat, din oficiu, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 din Codul Penal, în cadrul dosarului pe care-l aveau în gestiune, Domnica Manole vs Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Judecătoarea de la Curtea de Apel (CA) Chișinău este urmărită penal pentru pronunțarea cu bună știință a unei hotărâri contrare legii, în mai 2016, după o sesizare depusă de procurorul general Eduard Harunjen. Manole este învinuită de faptul că, ilegal, a decis anularea unei hotărâri a primei instanțe și a dat undă verde organizării de către Platforma „Demnitate și Adevăr” a unui referendum pentru alegerea directă a șefului statului. Ulterior, hotărârea ei a fost anulată de CSJ ca fiind ilegală.
Argumentele CSJ: Poate fi utilizat abuziv pentru exercitarea presiunilor asupra judecătorilor
În cadrul acestui dosar, CSJ a cerut Curții Constituționale (CC) ca art. 307, Cod Penal, în baza căruia Manole, dar și alți zeci de judecători au fost urmăriți penal în ultimii ani, să fie declarat neconstituţional, pentru că acesta ar încălca mai multe articole din Constituție și nu s-ar regăsi în legislația penală a altor state europene, cu excepția Germaniei. „Colegiul CSJ observă, de exemplu, că dacă o sentinţă atacată cu apel este casată de instanţa superioară, judecătorul care a pronunţat sentinţa poate fi urmărit şi condamnat în baza art. 307, Cod penal. Alineatul 1 al acestui articol prevede ca element material al infracţiunii pronunţarea, cu bună știință, de către judecător, a unei hotărâri, sentinţe, decizii sau încheieri contrare legii. E greu de imaginat un judecător care pronunţă o sentinţă altfel decât cu „bună ştiinţă”. Totuşi, termenul poate fi aplicat și în mod imprevizibil. Prin urmare, judecătorii ale căror sentinţe au fost casate de instanţe superioare după verificarea legalităţii şi temeiniciei acestora, adică judecătorii care au greşit în interpretarea legii, pot fi sancţionaţi penal. Această soluţie conduce la situaţia în care sistemul judiciar din R. Moldova ar putea rămâne fără o parte din judecători, întrucât, deseori, adevărul judiciar nu este unul singur”, se spune în argumentele Colegiului CSJ.
În fața CC, cauza a fost susținută de Iulia Sârcu, președinta Colegiului. „CSJ consideră că art. 307, Cod Penal, nu este formulat suficient de precis pentru a garanta independența judecătorilor și imunitatea lor funcțională. Prevederile vagi, imprecise și larg formulate în acest articol care definește răspunderea penală a judecătorilor pot manifesta un sentiment de inhibiție în privința interpretării independente și imparțiale a dreptului, a stabilirii faptelor și a cântăririi probelor de către judecători. Poate fi utilizat abuziv pentru a exercita o presiune nepotrivită asupra judecătorilor”, a declarat Iulia Sârcu în fața completului de la CC. De cealaltă parte, reprezentanții Ministerului Justiției și ai Parlamentului au susținut că prevederea este constituțională.
CC: Trebuie demonstrată intenția
Iar CC, prin judecătorii Alexandru Tănase, Aurel Băieșu, Igor Dolea, Tudor Panțâru, Victor Popa și Veaceslav Zaporojan, le-a dat, parțial, dreptate, stabilind că articolul din Codul Penal contestat este constituțional, însă a atras atenția, în special CSM-ului, că acordul privind începerea urmăririi penale pe numele unui judecător trebuie tratat în mod special. Curtea a menționat, cu titlu de principiu, că responsabilitatea de a nu recurge nejustificat la aplicarea art. 307, Cod Penal, împotriva judecătorilor şi de a evita un efect stigmatizant asupra acestora, ţine nu doar de procurorul general şi instanţele de judecată, ci, în special, de CSM, în calitate de garant al independenţei puterii judecătoreşti.
„Prin urmare, CSM, la autorizarea pornirii urmăririi penale în baza art. 307, Cod Penal, este obligat să ţină cont de faptul că răspunderea penală trebuie să rămână întotdeauna o măsură la care se recurge în ultimă instanță. Trebuie să se analizeze, de fiecare dată, dacă alte măsuri decât cele de ordin penal, cum ar fi sancțiuni de natură disciplinară, nu ar putea fi eficace”. Curtea a constatat că „judecătorul poate fi tras la răspundere penală pentru această componență de infracțiune exclusiv în cazul în care este demonstrată intenția acestuia de a pronunța hotărârea, sentinţa, decizia sau încheierea contrar prevederilor legale, iar remediul principal pentru corectarea erorilor judiciare constă în exercitarea căilor de atac, casarea unei hotărâri, sentinţe, decizii sau încheieri de către instanțele superioare nefiind temei în sine pentru pornirea urmăririi penale împotriva judecătorului”.
Totuși, Curtea a subliniat și faptul că „independenţa judecătorului nu exclude angajarea responsabilităţii acestuia, ea fiind realizată sub rezerva unei prudenţe determinate de necesitatea garantării libertăţii depline a judecătorului contra tuturor presiunilor induse”.
Art. 307, Cod Penal: 30 de judecători urmăriți penal în ultimii doi ani și jumătate
Datele statistice ale CSM arată că, începând cu 2015, procurorul general a venit cu 32 de sesizări prin care a solicitat acordul pentru începerea urmăririi penale pe numele a nu mai puțin de 36 de magistrați. CSM a acceptat 26 de sesizări, în care au fost vizați 30 de foști sau actuali judecători. Acum, aceste dosare, majoritatea dintre ele aflându-se în instanța de judecată, pot fi finalizate. Totuși, așa cum ZdG a scris anterior, art. 307, Cod Penal, declarat constituțional de către CC, se regăsește în lista infracțiunilor care sunt pasibile de a fi amnistiate conform Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la adoptarea Declaraţiei de Independenţă a R. Moldova, adoptată de Parlament la 29 iulie 2016 și publicată în Monitorul Oficial pe 9 septembrie 2016. Astfel, toți judecătorii cercetați penal pentru comiterea acestei infracțiuni, dacă-și recunosc vina, pot fi amnistiați. În decembrie 2016, Andrei Balan, care a fost judecător la Judecătoria Rezina, urmărit penal în baza acestui articol, a scăpat de dosar, fiind amnistiat, după ce a fost acuzat că ar fi emis o încheiere ilegală prin care Vitalie Proca, reținut ulterior pentru tentativă de omor, a fost eliberat din pușcărie înainte de termen.
16 din cei 30 de judecători urmăriți penal în 2015-2017 în baza art. 307 din Codul Penal figurează în dosarul spălării celor 20 de miliarde USD din Rusia, prin intermediul unor încheieri emise de ei. Astăzi, dosarele în privința a 14 din cei 16 magistrați sunt trimise în judecată. În gestiunea procurorilor anticorupție se află dosarul lui Victor Orândaș, anunțat în căutare, iar dosarul ex-judecătorului Iurie Țurcan nu poate avea o finalitate pentru că acesta a decedat. Art. 307, Cod Penal, incriminează pronunțarea unei sentințe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii. Comiterea ei se pedepsește cu amendă sau cu închisoare de până la 5 ani. În varianta sa agravată, fapta se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.
Avocat: Dacă faci greșeli, trebuie să porți răspundere
„Hotărârea CC e una echilibrată. Nu cred că ea se va răsfrânge asupra dosarelor care sunt deja intentate pe numele judecătorilor. Poate, pe viitor, CSM va fi mai reticent atunci când se va cere acordul privind urmărirea penală a unui judecător. Să nu uităm că, prin modul în care a fost structurată sesizarea, se crea impresia că se încerca scoaterea judecătorilor de sub acțiunea legii, astfel încât ei să nu răspundă pentru activitatea lor. Adică, eu decid așa și lăsați-mă în pace. Dar, nu e corect. Fiecare dintre noi trebuie să răspundă pentru ce face. Dacă faci greșeli, trebuie să porți răspundere. În dependență de gravitatea abaterii, trebuie să porți răspundere disciplinară, contravențională, civilă sau penală. Hotărârea, repetat, accentuează că judecătorii, totuși, sunt și trebuie să fie responsabili de activitatea pe care o prestează”, afirmă Vitalie Nagacevschi, președintele Asociației Obștești „Juriștii pentru Drepturile Omului”.
„Decizia CC nu ne influențează. Asta spunea și norma penală. CC nu ne-a spus nimic nou, decât ce spunea legea. Societatea nu înțelegea esența normei penale care prevedea răspunderea penală pentru o decizie cu bună știință, intenționat ilegală. Norma penală era însă foarte clară. Judecătorul putea și poate fi pedepsit doar dacă se demonstrează intenția și rea-credința”, comentează decizia CC Viorel Morari, șeful Procuraturii Anticorupție. „Judecătorii nu sunt oameni simpli, din câteva considerente. Ei au câteva bariere de protecție. Urmărirea penală în privința lor se pornește doar cu acceptul CSM. Până la pornirea urmăririi penale este necesară inițierea unui anchete de serviciu, care trebuie să constate bănuiala rezonabilă. Totodată, pornirea urmăririi penale e posibilă doar de către procurorul general, nu de alt procuror, iar în final, cauzele penale în privința judecătorilor sunt examinate tot de către judecători, nu de procurori sau polițiști. Tot de colegii lor. E mai democratic decât în democrație”, susține Morari. Procurorul a pus creșterea numărului de dosare penale în privința judecătorilor deschise conform art. 307, Cod Penal, pe seama dosarului deschis pentru spălarea celor 20 de miliarde USD prin intermediul instanțelor de judecată din R. Moldova. „Eu îmi cer scuze, dar cu „Laundromatul” a fost argumentat. Ce vină am eu că 14 judecători, examinând în procedură specială, au emis hotărâri vădit neîntemeiate și ilegale, nu au respectat procedura și au admis o neglijență gravă? Ce puteam eu să fac ca procuror?”, conchide Morari.
