NATO, între dialog constructiv și stereotipuri
De aproape 70 de ani, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este parte a sistemelor de securitate globale. În statele post-sovietice, opiniile despre activitatea NATO sunt împărţite. Unii consideră că R. Moldova ar trebui să devină cât mai rapid parte a acestui bloc, pentru a-şi asigura securitatea, alţii consideră că NATO ar avea intenţii cotropitoare. O mare parte din populaţia R. Moldova spune că nu este interesată de sectorul de apărare al ţării şi nu cunoaşte nimic despre NATO. În acelaşi timp, în societate circulă mai multe stereotipuri şi temeri precum că NATO ar fi un bloc exclusiv militar.
„Din câte ştiu, Moldova participă la Parteneriatul pentru Pace, care este un program de parteneriat militar în cadrul NATO. În ultimii ani a avut loc o apropiere la nivel de colaborare între R. Moldova şi alte state membre NATO pe plan militar”, spune un student la facultatea de istorie. Un bărbat recent întors din Portugalia constată: „Ţările care fac parte din blocul NATO au un trai mult mai decent decât Moldova noastră şi sunt protejate”.
Stereotipuri „militare”
În acelaşi timp, mai mulţi cetăţeni moldoveni spun că NATO ar reprezenta un pericol, pentru că „ar putea instala scutul antirachetă şi ar putea trimite forţe să construiască baze militare”, iar reprezentanţii partidelor şi grupurilor pro-ruse au organizat proteste anti-NATO şi au pichetat Centrul de Informare şi Documentare din Chişinău (CID NATO), considerându-l un cartier al NATO în R. Moldova. Manifestaţiile au fost reflectate tendenţios, atât de unele surse media autohtone, cât şi de cele ruseşti. De exemplu, protestul din 23 februarie 2016, organizat de PSRM şi activiştii grupului „Garda tânără”, a fost prezentat de portalul rus de ştiri „Блокнот” (bloknot-moldova.md) doar dintr-un singur punct de vedere, nerespectându-se principiul diversităţii surselor. Jurnaliştii au abordat doar surse pro-ruse şi nu au reflectat poziţia reprezentanţilor ambasadelor României, SUA sau a reprezentanţilor CID NATO. Mai mult, reporterii numesc Centrul de Informare şi Documentare din Chişinău „oficiul NATO” în R. Moldova.
Şi portalul moldovanews.md reflectă acest subiect, indicând în lead-ul ştirii că protestatarii au pichetat „oficiul reprezentanţei NATO”, fără a menţiona că acesta este un ONG şi nu cartierul NATO în R. Moldova.
Elena Mârzac, directoarea CID NATO din Chişinău, afirmă că cel mai vehiculat stereotip în societatea noastră este că „organizaţia ar fi un bloc agresiv, că colaborarea cu el nu ar fi benefică, că NATO hotărăşte totul în Statele Unite şi ne obligă să participăm la operaţiuni de menţinere a păcii. De asemenea, un stereotip foarte bine cunoscut este că R. Moldova ar fi, într-un fel, ruptă între F. Rusă şi NATO şi ne-ar fi impusă o anumită cale de asigurare a opţiunii de securitate. Un alt mit este că NATO ar fi doar o alianţă pur militară şi interesul său ar fi să oblige R. Moldova să devină o ţară membră, să-şi aducă bazele militare şi să oblige militarii moldoveni să participe la diverse conflicte sângeroase”. Pentru a combate aceste stereotipuri, CID NATO a editat în ultimii ani mai multe pliante informative despre activitatea Organizaţiei, domeniile de cooperare şi proiectele implementate.
Pe de altă parte, sunt difuzate informaţii cu caracter manipulator. Bunăoară, Agenţia de ştiri Sputnik, chiar prin titlul articolului „Ce va pierde Moldova deviind spre NATO”, sugerează că dialogul cu NATO ar însemna o deviere de la o oarecare axă de dezvoltare. Jurnaliştii nu indică faptul că afirmaţia aparţine unui personaj politic.
Neutralitatea: scumpă şi nefuncţională
În ultimul timp, se discută mult despre statutul de neutralitate stipulat de Constituţia R. Moldova. Experţi în domeniu afirmă că cooperarea cu NATO nu contravine stipulărilor constituţionale, dar şi că neutralitatea nu este funcţională. „Pentru noi neutralitatea, dacă ar fi recunoscută de toată lumea, ar fi un lucru extraordinar, fiindcă avem garanţii de la toate ţările din jurul nostru că nu ne vor ataca şi ne respectă neutralitatea, dar deocamdată neutralitatea noastră nu este funcţională din cauza prezenţei armatei ruse în Moldova”, menţionează Anatol Şalaru, ministrul Apărării.
Radu Burduja, maior în cadrul Direcţiei politică de apărare şi planificare a apărării a Ministerului Apărării, afirmă că neutralitatea costă scump: „De fapt, neutralitatea costă foarte scump şi necesită investiţii foarte mari în forţele armate. Şi atunci când statul nu poate să le investească, se caută parteneri străini, care pot să ne ajute în acest sens. Deci eu, ca parte a societăţii, nu văd cum colaborarea cu NATO ar încălca statutul de neutralitate, fiindcă noi nu aderăm la NATO”.
Mihai Samusi, director adjunct al Centrului de Studii al Armatei din Ucraina, declară că deformarea percepţiilor despre NATO se produce prin intermediul propagandei ruseşti. Acesta afirmă că peste tot în spaţiul post-sovietic unde sunt difuzate posturile de televiziune ale Kremlinului, populaţia este supusă unui permanent flux de informaţii manipulatorii şi, respectiv, NATO este prezentat drept un bloc militar agresiv: „Îndată ce Ucraina şi-a declarat statutul de neutralitate în 2010, i-a fost ocupată o parte din teritoriu. Adică, dacă o ţară post-sovietică, aflată anterior în componenţa Imperiului Rus, îşi declară neutralitatea, acest lucru înseamnă că ea se expune riscului de a fi ocupată de Rusia. Până la începerea războiului, în Ucraina persista influenţa informaţională a Rusiei, la fel cum se întâmplă acum în R Moldova, 90% din cetăţenii Ucrainei considerau că NATO este un bloc militar agresiv, pentru că propaganda rusească demonstra acest lucru”.
