OPINIE: Roata morţii în Ucraina
18 000 de soldați, care, chipurile, au „finalizat” instrucţiunile de vară, părăsesc taberele din Rostov şi revin în cazarme. Poate fi înţeleasă această figură ca sfârşit de răzoi în Ucraina?
Nici întrevederile preşedinţilor Putin şi Poroșenko la Milano, dar nici ordinul liderului de la Kremlin de retragere a trupelor din zona de frontieră, nu au consolidat optimismul general. Kremlinul, e pe înţelesul măgarului vecinului, trişează. Să recunoşti că cizmele soldaţilor tăi au călcat pămîntul ucrainean, iar din localitatea Gukovo, peste frontieră, „Katiușile” moderne atacau Garda Naţională, voluntari și civili ucraineni pentru Putin, acest „enfant terrible” al Europei ar echivala cu recunoaşterea – „Da, eu sunt de vină !”. Sondajele recente arată că 70% dintre ucraineni şi 26% dintre ruşi consideră că cele două ţări duc un război.
În ultimul timp apar noi accente. Vina, vedeţi Dvs., o poartă militarii ucraineni care provoacă „milițiile” separatiste – ceceni și cazaci asupra cărora căpeteniile Novorosiei nu au influență. Care este în acest caz logica elementară şi realitatea? Pe 1 martie 2014, Consiliului Federației îi dă lui Putin undă verde pentru folosirea armatei în Ucraina “până la normalizarea situației politice.” La 25 iunie, preşedintele cere legiuitorilor retragerea deciziei. Tocmai de aici începe faza fierbinte a războiului. În rândurile teroriştilor apar sute de „voluntari” din Federaţia Rusă. Urmează apoi un august sângeros, Donbasul este invadat, potrivit diferitor estimări, de 5-8 grupări operativ-tactice ale trupelor regulate şi mercenari. Unităţi ruse sunt plasate la frontieră, iar artileriea trimite zeci de tone de obuze şi rachete asupra trupelor ucrainene pentru a nu le permite să preia controlul graniţelor. Agresiunea directă rusă a salvat bandele separatiste şi a impus forţele ucrainene să treacă în defensivă. Ştiri care nu pot fi luate în serios, precum că trupele ruseşti se retrag, apar din când în când.
Poziția Kremlinului nu se schimbă nici în raport cu creşterea numărului victimelor. După ce a devenit cunoscut faptul că zeci de parașutiști din Pskov şi-au pierdut viaţa în țara vecină, comandantul trupelor aeropurtate, Shamanov, afirmă cu stupiditate, că “în divizia noastră toţi sunt vii şi sănătoşi”. În acest timp camioanele “convoaielor umanitare” scot din Donbas cadavre, pe lângă bunuri materiale, utilaje şi tehnică. Numărul militarilor şi mercenarilor ruşi căzuţi în Donbas în această jumătate de an este comparabil cu cel al soveticilor căzuţi în primii doi ani ai aventurii acordării ajutorului internaţional „fraţilor” din Afganistan. În morga militară din Rostov se găsesc cca. două mii de corpuri neidentificate. În timpul celor două războaie ruso-cecene această instituţie „deservea” trupele federale. Ministerul rus al apărării tăinuieşte pierderile, însă este clar că vorba e de sute şi mii de ucişi și răniți.
Săptămâna trecută se așteptau cu nerăbdare știri bune de la întrevedrea Putin – Poroshenoko din Milano, de la summit-ul “Asia – Europa”. Formatul negocierilor permitea să sperăm la mai bine, discuţiile s-au desfăşurat cu participarea liderilor UE. Fără izbândă, locomotiva nu s-a mişcat, tot aburul, provocând doar un sunet slăbuţ şi caraghios. Totul a început cu întârzierea controversată a preşedintelui rus la întîlnirea cu cancelarul german Angela Merkel, tratată ca un semnal putinist al inutilităţii discuțiilor cu privire la criza ucraineană. Pozitiile au fost expuse, însă la soluții nu s-a ajuns. Cele trei propuneri cruciale pentru Ucraina – și nu doar – oferite de cancelarul Merkel (retragerea trupelor din zonele de frontieră; controlul la frontiera ruso-ucraineană; alegeri parlamentare pe întreg teritoriul în conformitate cu legislația ucraineană), au fost necruţător torpilate de liderul de la Kremlin.
Putin a confirmat (a câta oară?) că nu este gata și nu doreşte soluţionarea crizei. Conferința de presă ulterioară este o dovadă convingătoare: Kremlinul nici în clin nici în mînecă nu are cu tragedia din ţara vecină (e culmea!); în Ucraina se duce un război civil; trupele ucrainene şi comabatanţii din Novorosia nu se conformează acordului de la Minsk; e necesară o linie de demarcație între armată și separatişi. Apropo, acest cuvînt „separatist” cu desăvârşire lipseşte din lexiconul putinist, liderul moscovit preferă altă formulă – „opolceneţ”, adică un fel de militant, luptător. Potrivit unuia dintre jurnaliștii prezenţi la conferință, Putin s-a prezentat ca “un om care trăiește în lumea iluziilor, cu unele profeții despre rolul deosebit și misiunea specială a Rusiei. Miroase a misticism”. Am mai auzit ceva de genul acesta despre cineva, cândva… Poziţia rigidă a fost observată de Occident. Ridicarea sancțiunilor asupra Rusiei nu se va produce, după cum au declarat mai mulți lideri europeni, ba chiar e posibiă o a patra etapă de sancțiuni.
Este din ce în ce mai clar că vecinii noștri ucraineni sunt în faţa unor noi încercări, mai grave şi mai sângeroase. Jacob Kedmi, un moscovit plecat în Israel și devenit cu timpul șef al serviciilor de securitate “Nativ”, vorbeşte în mod repetat de un scenariu, care, din păcate, se realizează: destabilizarea situației în sud-estul Ucrainei; crearea republicilor marionete proruse cu aglutinarea ulterioră la Rusia; lichidarea Ucrainei ca stat. Două etape sunt trecute: “Крым наш” (din rusă „Crimeiea e a noastră”), legalizarea liniei de demarcație între forțele de securitate și teroriști, ceea ce înseamnă că Ucraina se transnistrizează.
Nereuşitele din august curent au dat de înţeles vecinilor noştri că o confruntare directă cu măşinăria militară şi serviciile speciale ruse nu are izbândă. Se configurează şi intuieşte etapa a treia. 280 km. de porțiune a frontierei controlată de ruşi fac posibilă deplasarea (nu doar în zona de conflict) a trupelor, tehnicii, echipamentelor, pătrunderea spionilor, echipelor de diversioniști la orice oră. Crimeea dependentă de electricitatea şi apa continentală ucraineană se sufocă, feribotul spre Kerci nu îndestulează cerinţele. În apropierea de Mariupol se fortifică gruparea trupelor ruse care are ca sarcină ofensiva pe traseul Mariupol-Melitopol-Herson și crearea unui coridor terestru spre peninsulă. Prin Novoazovsk, coloane de automobile “Kamaz” alimenează trupele, în aşteptarea semnalului de atac, cu muniții, echipament şi produse alimentare. Teroriștii efectuează raiduri în regiunile ucrainene vecine, comit diversiuni la obiectivele militare şi industriale.
În Harkov, aruncătoare de grenade au tras într-un depozit cu combustibil al unei unitatăţi militare. Un grup de diversioniști, care planificau atacuri teroriste și revolte, este reţinut la Odessa. Unul dintre ei, un oarecare „Talib”, întreţinea legături cu separatiștii de la Tiraspol. La Belgorod, acesta avea întrevederi cu un ofițer din serviciile speciale ruseşti. La Kiev este arestat un grup subversiv care activa sub masca ONG-ului “Gromadska іnіtsіativa”. Într-unul din parcurile din oraș a fost depistat un depozit în care teroriștii aveau la îndămînă arme, aruncatoare de flăcări „Şmeli”, aruncătoare de grenade antitanc RPG-18 “Muha”, două complexe portative antiaeriene „Igla” și altele. Demoralizarea militarilor, aţâţarea revoltelor, distribuirea pliantelor „republicii populare Kiev”, incendierea CEC-ului, un act terorist la aeroport, iată doar unele din intenţiile acestui „ONG”. Costul total al “proiectului” era estimat la 74 000 de dolari. La Moscova, între timp, cu participarea stupidului politician Oleg Ţarev, este prezentat „imnul” Novorosiei. Cine arvuneşte, nu e greu de ghicit.
Kievul, natural, este obligat să reacţioneze. La sfârșitul lui septembrie, Poroșenko a semnat decretul cu privire la măsurile urgente pentru apărarea Ucrainei și întărirea capacității sale defensive. Clar că nucleul documentului este înfruntarea agresiunii ruse. Lecțiile Crimeii și situația din Donbas sunt amare și povăţuitoare, impun acţiuni şi măsuri, inclusiv non-divulgare, pentru întărirea armatei, dezvoltarea industriei de apărare și consolidarea spiritului combativ.
Un prieten, cu care aproape patruzeci de ani în urmă am studiat la liceul militar din Kiev, este plecat la război. Mii de soldați, gardieni și voluntari nu se eschivează de la luptă. Cu mult curaj se opun agresorului lîngă Mariupol, Debalţevo și într-un orăşel cu un nume atît de drăguţ şi totodată nenorocit – Sciastie (fericire). Parașutiștii, care timp de șase luni au apărat aeroportul Donetsk, au devenit în ţară adevăraţi eroi. Inamicii lor din rândurile comandourilor şi mercenarilor ruşi, îi etichetează cu termenul ”cyborgi” pentru curaj și perseverență.
Ex-ministrul polonez de Externe, președintele Seimului, Radoslaw Sikorski, afirma recent într-un interviu că Moscova a început pregătirea unor scenarii sângeroase pentru vecinii săi – Georgia, Ucraina și R. Moldova, țări cu aspiraţii europene şi euroatlantice – după Summit-ul NATO de la București din aprilie 2008. Atunci, la București, Putin a afirmat că Ucraina e ceva artificial, este un stat-fantomă. Politicianul polonez sugerează că în cazul continuării războiului de acaparare a noi spaţii, Rusia se va confrunta cu un razboi de gherila, iar nevoile unei mobilizări militare permanente presupune 200-300 mii de militari, deci cheltuieli enorme. Aceste calcule, posibil, l-au impus pe președintele rus să renunţe la o agresiune cuprinzătoare în acest an. În Afganistan, cu o infrastructură mai puțin sofisticată și o populație mai numeroasă, URSS avea un contingent militar de ceva mai puţin de o sută de mii.
În final – câteva întrebări. Poate fi calificat comportamentul Kremlinului din peninsula Crimeea și în estul Ucrainei ca o continuare a conflictului de secole între Rusia și restul lumii? Ar putea această confruntare pentru regimul Putin să aibă un sfârşit trist, așa cum s-a întîmplat cu imperiul ţarist în 1917 şi URSS în 1991?
În acest an s-au marcat o sută de ani de la începerea Primului Război Mondial. În multe țări, din cauza numărului enorm de morți și răniți (fiecare al zecelea mort era civil) este numit Marele Război. În cel de-al Doilea Război Mondial, „copilaşul” lui Hitler și Stalin, pierderile umane au fost şi mai groaznice. Ceva mai puțin de jumătate dintre victime, 40 %, erau oameni nevinovaţi, femei, copii și bătrâni. Care (Doamne ferește!), ar putea fi „contabilitatea” sângeroasă a unei noi conflagraţii mondiale spre care, cu tempo-uri stahanoviste, se duce Putin?
Va mai avea oare cine să facă această „contabilitate”?
Andrei COVRIG, colonel (rez), Chişinău, 22 octombrie 2014
