INVESTIGAŢIE SCOOP: Cum ies condamnaţii ILEGAL din PUŞCĂRII

Chiar dacă eşti condamnat, pentru crime grave, la zeci de ani de puşcărie, în schimbul a câteva mii de euro poţi obţine eliberarea din penitenciar peste doar câţiva ani de detenţie. Evident, prin metode ilegale. Se întâmplă în R. Moldova, iar secretul constă în relaţiile financiare pe care, dacă eşti deţinut, trebuie să le stabileşti cu unii avocaţi, cu experienţă în astfel de scheme, cu angajaţii penitenciarelor, cu judecătorii de instrucţie sau chiar cu procurorii.

Procesul de eliberare din închisoare a unui deţinut începe chiar din momentul în care acesta ajunge după gratii. Bineînţeles, pentru cei cu bani, el poate începe încă înainte de a fi condamnat definitiv, prin mituirea magistraţilor. În judecată, apărătorii încearcă să obţină, dacă nu eliberarea infractorului prin «demonstrarea» nevinovăţiei acestuia sau aplicarea unei pedepse non-privative de libertate, măcar o pedeapsă cât mai blândă, soldată cu un termen cât mai redus de închisoare, pentru ca eliberarea din penitenciar să se realizeze cât mai rapid.

Vis pentru săraci, realitate pentru cei cu relaţii şi conturi pline

În anii ‘90, dar chiar şi la începutul anilor 2000, nu era o noutate că în R. Moldova făceau puşcărie doar cei care nu aveau bani să-şi cumpere libertatea. Procurorii cu ştate vechi îşi amintesc chiar de cazuri când condamnaţii activau în calitate de şoferi ai unor oameni importanţi sau când aceştia erau implicaţi în omoruri la comandă. Acele timpuri au trecut, dar eliberările ilegale rămân o realitate pentru cei cu relaţii şi conturi pline şi un vis pentru cei săraci. «Procesul de ieşire din puşcărie înainte de termen nu mai e ca în anii ‘90, cu ilegalităţi pe faţă, pentru că, în prezent, controalele, şi din partea mass-media, şi din partea societăţii civile, sunt mult mai serioase decât atunci», ne spune un angajat al Ministerului Justiţiei, abilitat cu monitorizarea executării deciziilor judecătoreşti. «Acum, eliberarea ilegală se ascunde în spatele unei aparente legalităţi, iar procesul pentru libertate poate continua ani în şir. Practic, acum nu mai sunt judecători care să comită ilegalităţi evidente, pentru că riscă prea mult», continuă funcţionarul.

Focşa — «cea mai prolifică escroacă din R. Moldova»

Societatea a fost şocată pe 4 iulie 2011, când Marian Lupu, preşedintele interimar de atunci al R. Moldova, semna un decret prin care graţia 8 deţinuţi închişi pentru diferite crime: de la omor până la trafic de persoane. În acea perioadă, decizia preşedintelui interimar a provocat reacţii aprinse, pentru că asupra majorităţii persoanelor graţiateplanau semne de întrebare. Cele mai mari dubii vis-a-vis de legalitatea graţierii au apărut în cazul Larisei Focşa. Însă, la doar câteva săptămâni de la semnarea decretului, spiritele s-au stins, iar oamenii au uitat de cele întâmplate la 4 iulie 2011.

Larisa Focşa a devenit cunoscută publicului larg încă la mijlocul anilor ‘90, când şi-a câştigat renumele de «cea mai prolifică escroacă din R. Moldova», renumită prin «talentul» său de a estorca sume impunătoare de bani de la partenerii de afaceri, sume pe care «uita» să le returneze. Presa semnala că mulţi dintre cei care îşi revendicau datoriile sufereau ulterior diverse accidente, în urma cărora îşi pierdeau viaţa.

Totuşi, în 2005, Focşa ajunge după gratii, fiind condamnată prin sentinţa Judecătoriei Ciocana la 12 ani de închisoare pentru escrocherie în proporţii deosebit de mari. Au urmat numeroase procese, cu recursuri de ambele părţi. La 16 iunie 2009, Colegiul Penal al Curţii Supreme de Justiţie (CSJ) o condamna pe Focşa la 13,6 ani de închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. Doar că, sentinţa definitivă nu a rămas definitivă. Avocatul ei a atacat-o cu recurs în anulare, iar la 22 noiembrie 2010 recursul era admis, dosarul fiind trimis la rejudecare, la acelaşi Colegiu Penal al CSJ.

Graţiată în baza unei sentinţe nule…

Pe 5 iulie 2011, Colegiul Penal al CSJ decidea condamnarea Larisei Focşa, din nou, printr-o decizie irevocabilă, la 13,6 ani de puşcărie, cu obligarea condamnatei de a achita prejudiciul mai multor victime pe dosar, care ajungea la aproape 2 mln de lei.

Doar că, aşa cum s-a specificat mai sus, Larisa Focşa, la 4 iulie 2011, adică cu doar o zi înainte de condamnarea definitivă, fusese graţiată de către Marian Lupu, preşedintele interimar de atunci al R. Moldova. În Monitorul Oficial se motiva graţierea prin faptul că Focşa fusese condamnată la 16 iunie 2009 de către CSJ. Cei care au pregătit graţierea au omis însă faptul că acea decizie a CSJ din 2009 a fost ulterior anulată, ea nefiind definitivă.

Stupefiate de graţierea Larisei Focşa, mai multe persoane care nu au primit de la ea banii pe care li-i datora au atacat decretul lui Lupu în judecată şi au trimis o cerere pe adresa Procuraturii Generale (PG) prin care cereau tragerea la răspundere penală a celor care au pregătit actele pentru graţiere.

Însă instanţele de judecată nu au acceptat cererea de chemare în judecată. Pe rând, Judecătoria Centru, Curtea de Apel Chişinău (CAC) şi Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) au decis respingerea cererilor lui Mihail Ţăruş, Petru Carastan şi a Olgăi Onofrei, pe motiv că «decretul contestat este un act politic, care nu poate fi atacat în instanţele judecătoreşti». În acest caz, doar procurorii mai pot face ceva. Andrei Pascari, procurorul responsabil de caz, a refuzat dialogul cu ZdG despre cazul Focşa. Surse din cadrul PG ne-au spus însă că nici procurorii nu pot schimba prea multe. «Focşa nu mai poate fi reîntoarsă în puşcărie. Pot doar să fie pedepsite persoanele care au pregătit decretul de graţiere», ne-au spus procurorii, care, neoficial, au recunoscut ilegalităţile din procesul de graţiere a Larisei Focşa. Rămâne însă de văzut dacă aceştia vor putea întreprinde ceva, ţinând cont de faptul că PG este condusă de un om numit în funcţie de Partidul Democrat, condus de Marian Lupu, cel care semna în ultimă instanţă decretul de graţiere.

…şi cu dosar penal în puşcărie

Interesant este faptul că Focşa a fost graţiată, deşi în timp ce se afla în închisoare s-a ales cu un alt dosar penal, la fel pentru escrocherie. Focşa era acuzată că ar fi luat prin înşelăciune, de la o colegă de penitenciar, nu mai puţin de 52 mii de lei. Zilele trecute, deşi procurorul a cerut 10 ani de închisoare pentru Focşa, judecătoarea Daria Suschevici a decis clasarea dosarului penal.

Una peste alta, conform legii, la examinarea cererilor de graţiere, se ia în considerare caracterul şi gradul de pericol social al infracţiunii comise, personalitatea condamnatului, comportamentul, starea civilă, atitudinea lui faţă de cele săvârşite, partea executată a pedepsei, informaţiile privind repararea prejudiciilor materiale, părerile administraţiei instituţiei penitenciare. Nu este clar cum a fost posibil ca părerea administraţiei Penitenciarului nr. 13 (P.13) vis-a-vis de Focşa să fie pozitivă, din moment ce, în timp ce era închisă, aceasta s-a ales cu un nou dosar penal, dar şi cum a fost posibilă eliberarea sa, deşi pe numele ei exista un titlu executoriu de încasare a prejudiciului de 163 mii 900 dolari, echivalentul a 1,9 mln lei.

Vitalie Munteanu, şef al Penitenciarului nr. 13 din iulie 2011, ne-a spus că doar a auzit de Larisa Focşa, dar că nu a avut tangenţe cu ea. «Eu ştiu doar că a fost o aşa deţinută, una, maximum două săptămâni, şi apoi a fost graţiată. Nu i-am scris eu caracteristica. Cred că a făcut-o administraţia veche», s-a rezumat să declare Munteanu. Deşi am încercat să-l găsim pe Victor Petrachi, ex-directorul P.13, tot ce am putut afla este că după ce a mai activat o perioadă în funcţia de şef-adjunct al P. 10 – Goian, Petrachi a plecat la pensie, după ce, la 26 decembrie 2011, «este demisionat cu dreptul la pensie pe linia Ministerului Justiţiei».

Cine a încălcat regulamentul?

Regulamentul de examinare a cererilor de graţiere şi de acordare a graţierii individuale condamnaţilor spune clar că «cererile de graţiere a condamnaţilor se examinează numai după ce sentinţa pronunţată pe numele acestor persoane rămâne definitivă». «Scăparea» Comisiei pentru problemele graţierii persoanelor condamnate în cazul Larisei Focşa este evidentă. A fost însă o simplă scăpare sau un gest intenţionat, venit din partea membrilor comisiei şi a anturajului fostului preşedinte? Am încercat să aflăm, prin toate sursele posibile, care au fost motivele pentru care Larisa Focşa a beneficiat de clemenţa lui Marian Lupu.

Gheorghe Mustea, preşedintele Comisiei pentru problemele graţierii persoanelor condamnate, s-a arătat surprins să audă despre cazul Larisei Focşa. Cu o voce nesigură, compozitorul ne-a întrebat: «Ce, ea nu era judecată? Eu habar n-am. Prima dată aud despre sentinţe şi toate astea. Noi primim documentele, îi audiem şi vedem doar dacă nu-s bolnavi psihic… Preşedinţia se ocupă de toate actele», ne-a spus Gheorghe Mustea, reiterând că această comisie are doar misiunea de a «sta de vorbă cu condamnaţii şi a vedea dacă totu-i bine». Artistul poporului nu crede că ceilalţi membri ai comisiei ar putea fi influenţaţi, pentru că «sunt oameni de treabă». Această discuţie cu Gheorghe Mustea avea loc în luna iulie 2011.

Nici la aproape un an de atunci, Mustea nu a putut să ne explice cum a ajuns Focşa în lista celor opt persoane graţiate. «A trecut un an şi voi tot reveniţi la ce a fost. Preşedintele să răspundă, juriştii, eu nu ştiu nimic», se apără artistul poporului.

Ohotnicov, cheia graţierii?

Surse demne de încredere din cadrul Comisiei au susţinut cele spuse de Gheorghe Mustea, precum că acesta nu ar avea o foarte mare influenţă în cadrul ei, deşi oficial este preşedinte. «Persoana care de fapt ar conduce comisia este Alexandru Ohotnicov», ne-a spus sursa.

Ohotnicov face parte din Comisia pentru problemele graţierii persoanelor condamnate încă din 1994, fiind şi cel mai vechi membru al ei. Din 1994, deşi prin fruntea ţării s-au perindat mai mulţi preşedinţi şi toţi membrii Comisiei s-au schimbat, Ohotnicov, din motive necunoscute, şi-a păstrat locul. Deşi, neoficial, Ohotnicov conduce şi Comisia pentru problemele graţierii persoanelor condamnate, de facto, acesta conduce o altă comisie, cea care se ocupă de selectarea persoanelor care urmează să fie propuse spre graţiere. Ohotnicov însă nu a dorit sub nicio formă să poarte un dialog cu ZdG. Prin intermediari, acesta ne-a transmis că toate comentariile la tema graţierii îi revin lui Gheorghe Mustea.

De precizat că din Comisie, în iulie 2011, făceau parte 8 persoane. Pe lângă artistul poporului, Gheorghe Mustea, din ea mai făceau parte Alexandru Ohotnicov, pe atunci şef adjunct al Serviciului acte al Preşedinţiei (acum, şeful Direcţiei drept şi relaţii publice a Preşedinţiei), Otilia Stamatin, conferenţiar universitar, Ioan Plămădeală, parohul Bisericii «Schimbarea la Faţă» din Chişinău, Diana Gurschi, şefa Direcţiei asistenţă juridică a Primăriei, Alexandru Teleucă, doctor în drept, Andrei Timuş, membru-corespondent al AŞM, şi Constantin Ţurcan, psihiatru.

Deşi am contactat mai mulţi membri ai Comisiei, niciunul dintre ei nu şi-a amintit cum a ajuns Focşa graţiată. De remarcat şi faptul că unii membri ai Comisiei, deşi iniţial păreau deschişi să abordeze subiectul, ulterior nu au mai răspuns la apelurile ZdG pentru a discuta la această temă.

Focşa, apărată de o prietenă, şi ea eliberată înainte de termen

Am încercat să discutăm şi cu Larisa Focşa. Aceasta activează acum la Asociaţia obştească Centrul de ajutorare a persoanelor aflate în dificultate «Sandra», condusă de prietena sa, Rodica Gheorghiţă, şi ea fostă condamnată, la fel pentru escrocherie, şi, la fel, eliberată înainte de termen. Asociaţia a fost fondată în toamna anului 2011, la doar câteva luni după ce Focşa fusese graţiată.

Am găsit-o la numărul de telefon al Asociaţiei. Ea a ţinut să precizeze că a fost graţiată după ce i-a scris preşedintelui, şi încă din start a menţionat că actul prin care a devenit liberă nu se mai poate modifica. Focşa ne-a mai spus că cei care contestă legalitatea actului de graţiere îi vor răul şi că ei nu vor de la ea datoria, ci s-o vadă în puşcărie. Aceasta i-a acuzat, la rându-i, pe cei care-i contestă graţierea că i-au distrus viaţa şi a spus că, de fapt, ei îi sunt datori cu bani şi nu invers.

Focşa ne-a invitat apoi la o discuţie, la sediul Asociaţiei. Stabilisem ca discuţia să aibă loc peste câteva zile. Nu au trecut însă nici 10 minute că am fost telefonaţi de către Rodica Gheorghiţă, care s-a interesat de ce am telefonat-o pe angajata sa. Aceasta ne-a cerut să nu scriem de rău despre Focşa, pentru că Asociaţia din care ambele fac parte are legături cu organizaţii internaţionale şi nu ar da bine ca numele Larisei Focşa să apară în vreun scandal. Gheorghiţă ne-a invitat pentru ziua următoare la sediul Asociaţiei, pentru a avea o discuţie cu Larisa Focşa.

«Larisei Focşa i s-a făcut rău»

Ajunşi acolo, am aflat însă că Focşa nu va fi prezentă la discuţie, pe motiv că i s-a făcut rău “şi a fost luată de Salvare». După ce Gheorghiţă şi-a descris în termeni laudativi subalterna, ne-a povestit cât de greu îi este ei acum să ducă o viaţă normală, după toate câte i s-au întâmplat. «Acum ea lucrează şi chiar a început să-şi plătească datoriile», a punctat aceasta. Între timp, preşedinta Asociaţiei şi-a schimbat discursul, uitând că ne-a spus cu câteva minute în urmă că «Larisa Focşa a fost luată de Salvare», menţionând că, «pentru că i s-a făcut rău, i-am dat voie să plece acasă».

Am stabilit totuşi ca în zilele următoare să avem o discuţie cu Focşa, discuţie care însă nu a mai avut loc din motive care nu ţin de ZdG. Cert este că ea a ieşit din închisoare cu 7,6 ani înainte de termen, fără a sta măcar jumătate din pedeapsă, iar procesul în urma căruia a devenit liberă este unul ireversibil.

Oameni din sistemul penitenciar ne-au spus că, de multe ori, doritorii de a ajunge pe lista persoanelor graţiate, chiar dacă întrunesc toate condiţiile necesare graţierii, ar fi nevoiţi să scoată din buzunar circa 5 mii de euro şi că întotdeauna, când se face graţierea, pe lângă unii care merită, s-ar regăsi cel puţin o persoană suspectă. Nimeni însă nu a putut să ne spună cât ar costa includerea în lista de graţiere a unei persoane care nu îndeplinea mai multe criterii.

Veaceslav Ceban, directorul interimar al Departamentului Instituţii Penitenciare (DIP), susţine că au fost mari probleme cu eliberarea Larisei Focşa, dar că mingea este acum în terenul PG. «Ce să se lămurească? Eu nu ştiu. Noi am remis materialele la PG. Să se descurce ei. De ce până acum ei nu au făcut nimic, eu nu ştiu», afirmă Ceban.

Ce spune legea?

Graţierea, deşi din punct de vedere juridic, pare cea mai simplă cale de a scăpa de puşcărie, nu este unica metodă prin care persoanele condamnate la ani grei, pot ieşi la libertate fără a-şi ispăşi întreaga pedeapsă.Conform Codului Penal al R. Moldova, deţinuţii pot scăpa de puşcărie înainte de termen, prin executarea termenului de pedeapsă cu calcularea privilegiată a zilelor de muncă, prin liberarea condiţionată înainte de termen (art. 91 Cod Penal), prin graţiere, amnistiere, pe motive de boală, prin înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsa mai blândă şi prin înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu amendă.

Totodată, conform Codului Penal, persoanele pot deveni libere înainte de termen doar dacă au reparat integral daunele cauzate de infracţiunea pentru care sunt condamnate, dacă au participat la executarea şi care nu au refuzat executarea muncilor remunerate sau neremunerate de îngrijire sau amenajare a penitenciarului şi a teritoriului, de îmbunătăţire a condiţiilor de trai şi medico-sanitare de detenţie şi dacă instanţa de judecată va considera posibilă corectarea condamnatului fără executarea deplină a pedepsei.

Conform legislaţiei naţionale, condamnaţii pot fi eliberaţi înainte de termen de judecătorii de instrucţie, la propunerea Comisiei penitenciarului, după ispăşirea a cel puţin jumătate din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvârşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, cel puţin 2/3 din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvârşirea unei infracţiuni grave şi cel puţin 3/4 din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvârşirea unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave.

De faptul că zvonurile privind eliberarea ilegală a deţinuţilor înainte de termen au suport factologic ne vorbesc şi acţiunile unor avocaţi. Aceştia îşi asigură clienţii de faptul că au influenţă asupra judecătorilor şi, în schimbul unei sume considerabile de bani, le promit libertatea.

Libertate pentru 1400 de euro

La finele anului trecut, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei (CCCEC) l-a reţinut în flagrant pe avocatul Roman Medeleanu, suspectat de trafic de influenţă. După cum au stabilit ulterior procurorii anticorupţie, Medeleanu, susţinând că are influenţă asupra membrilor Comisiei Penitenciarului nr. 15 din or. Cricova, mun. Chişinău, şi asupra unor magistraţi de la Judecătoria Râşcani şi de la Curtea de Apel Chişinău (CAC), a primit de la un intermediar, Gheorghe Griţco, 1400 de euro. În schimbul acestei sume, avocatul trebuia să asigure eliberarea lui Ion Munteanu, deţinut care îşi ispăşeşte pedepasa în Penitenciarul nr. 15 din or. Cricova.

Însă, la 3 zile după reţinere, în baza art. 55 din Codul Penal (CP), urmărirea penală în privinţa lui Medeleanu a fost încetată, respectivul fiind tras la răspundere contravenţională, pe motiv că «a săvârşit o infracţiune mai puţin gravă pentru prima dată, este caracterizat pozitiv la locul de muncă şi de trai, a recunoscut vina pe deplin în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 326 (Traficul de influenţă – n.r.) alin. 1 CP, a restituit echivalentul mijloacelor băneşti primite […]». Dar dacă Medeleanu avea sau nu influenţă şi asupra cui, dosarul n-a răspuns la aceste întrebări. «E greu de mers mai departe din cauza imunităţii judecătorilor», se scuză procurorii anticorupţie.

Solicitat de ZdG, avocatul Roman Medeleanu ne-a anunţat că «la moment nu pot discuta» şi că nu ne poate spune când să revenim în legătură cu subiectul respectiv. Cert este că Medeleanu a fost reţinut în flagrant chiar lângă sediul CAC, în momentul în care primea ultima tranşă de bani, asta după ce avocatul şi-a anunţat clientul că banii primiţi anterior nu sunt de ajuns şi că, în afară de membrii Comisiei penitenciarului şi de magistratul de la Râşcani, mai este nevoie de plătit şi la judecătorii de la CAC.

De precizat şi faptul că la judecătoria Râşcani în acea perioadă, la fel ca şi acum, sunt 2 judecători de instrucţie, Ghenadie Morozan şi Anatolie Galben. Dacă e să credem procurorilor, atunci avocatul s-ar fi înţeles pentru a emite o încheiere contrară legii cu unul dintre aceşti judecători. Morozan a refuzat să discute cu ZdG. Andrei Galben a spus că îl cunoaşte pe Medeleanu, dar când a fost întrebat dacă a fost contactat de către acesta în vederea eliberării ilegale a unui condamnat înainte de termen, a negat: «Avem relaţii doar după adoptarea legii. Nu cunosc să se fi apropiat el de mine pentru a elibera pe cineva. Nu ştiu», ne-a spus, vizibil emoţionat, Galben.

«Cine v-a spus aşa prostii?»

Într-o situaţie practic similară a ajuns şi avocatul Grigore Gargotov, care, în toamna trecută, era reţinut tot de către angajaţii CCCEC. Respectivul susţinea că are influenţă asupra unui judecător şi că, în schimbul a 6000 de euro, îl poate determina să elibereze un deţinut condamnat pentru escrocherie. Ion Neguriţă, procurorul anticorupţie care instrumentează cazul, susţine că, deşi a fost reţinut în flagrant, Gargotov nu-şi recunoaşte vina.

«Procuratura a stabilit cu certitudine că persoana susţinea că are influenţă asupra unor judecători de la Curtea de Apel, dar dacă o are sau nu, nu a fost stabilit. Avocatul n-a recunoscut fapta şi n-a fost posibilă audierea lui în contextul stabilirii asupra căror judecători avea influenţă, dacă avea influenţă», ne explică Neguriţă.

«Nu este adevărat, cine v-a spus aşa prostii?», a reacţionat Grigore Gargotov atunci când am încercăm să-i aflăm poziţia în dosarul intentat pe numele său. Deşi ne-a asigurat că «nu am niciun dosar acolo (Procuratura Anticorupţie – n.r.)», avocatul a insistat să afle numele procurorului care ne-a furnizat informaţia. «Să intru la el să discut», îşi explică avocatul insistenţa.

În momentul de faţă, dosarul intentat pe numele lui Gargotov se află în instanţa de judecată. Dacă va fi găsit vinovat de trafic de influenţă, avocatul riscă până la 6 ani de detenţie sau o amendă în mărime de până la 60000 lei.

De menţionat că numele lui Grigore Gargotov a apărut în presă după protestele din aprilie 2009, când mai mulţi tineri reţinuţi de poliţie l-ar fi acuzat că, după ce s-ar fi prezentat drept avocat din oficiu, ar fi solicitat de la rudele acestora sume exorbitante de bani, fără să le acorde asistenţa juridică promisă.

De menţionat e şi faptul că, la 6 februarie 2012, Comisia de etică şi disciplină a Uniunii Avocaţilor din R. Moldova (UA) l-a sancţionat disciplinar sub formă de avertizare pe Gargotov, pentru «acţionarea cu rea credinţă şi contrar intereselor clientului», precum şi pentru întocmirea contractelor de asistenţă juridică şi a bonurilor de plată prin imitarea semnăturii clientului.

«Neamuri cu cei de la Centru»

«Din păcate, încă mai avem aşa avocaţi. Sunt şi condamnaţi, sunt şi acuma traşi la răspundere, pentru trafic de influenţă, ca de obicei, dar, ce poţi să zici, pădure fără uscături nu-i», a comentat Gheorghe Amihalachioaie, preşedintele UA, situaţia din domeniu.

Amihalachioaie consideră că unii avocaţi îşi permit să încalce etica profesională din mai multe motive, inclusiv setea de bani. «Sunt în relaţii bune cu judecătorii şi se înţeleg sau, câteodată, nici nu sunt în relaţii bune, dar spun clientului că trebuie de plătit. Sunt mai multe, dar în fiecare caz concret ei găsesc lămuriri», susţine preşedintele UA. Aceeaşi sursă a mai ţinut să precizeze şi faptul că, uneori, clientul este cel care interpretează greşit vorbele avocatului, iar ulterior îl acuză că nu şi-ar fi îndeplinit promisiunile. «Mai sunt persoane care sunt cumetri sau neamuri cu cei de la Centru (CCCEC – n.r.), mai sunt informatori… Avem probleme», a conchis Amihalachioaie.

Avocat: «Eu pot să mă înţeleg»

Am găsit şi noi un avocat despre care am aflat din surse sigure că s-ar ocupa şi cu eliberarea condamnaţilor înainte de termen. Sursele noastre ne-au spus că acesta a scos mai mulţi oameni din puşcărie înainte de termen, prin diverse metode.

Ne-am prezentat drept sora unui deţinut condamnat pentru omor, care tocmai s-a întors de peste hotare, unde s-a aflat mai mulţi ani şi care este dispusă să plătească orice sumă pentru a-şi elibera fratele de după gratii. V.M. activează de mai mult timp în calitate de avocat. Acesta deţine şi un birou de avocaţi într-un oraş din nordul R. Moldova. El ne-a spus clar că poate să se înţeleagă cu judecătorul şi cu angajaţii penitenciarului, pentru a elibera condamnatul înainte de termen, doar că, cel mai uşor ar fi dacă el ar avea ispăşit măcar jumătate din termen. Precizăm aici că, legal, un condamnat pentru omor poate pretinde la eliberarea înainte de termen doar după ispăşirea a 2/3 sau chiar a 3/4 din pedeapsă, şi nicidecum după jumătate de termen. Iată, în mare parte, care a fost discuţia:

ZdG–Banii nu sunt o problemă. Eu vă plătesc pentru deplasare, benzină, tot ce trebuie.

V.M.– Adunaţi toate documentele, sentinţa, decizia Curţii de Apel şi a Curţii Supreme de Justiţie.
ZdG–Dar cam cât ar costa?

V.M.– Nu ştiu. Eu trebuie să văd documentele şi pe urmă de vorbit.

ZdG–Eu, din câte am înţeles de la el, vă spun că, dacă nu am fost în ţară, nu ştiu multe despre caz, cu documentele nu prea se poate de făcut nimic, numai dacă de înţeles cu cei de la penitenciar sau cu judecătorul.

V.M.– Eu pot să mă înţeleg, dar trebuie deodată să văd pentru ce stă el.
ZdG– Pentru omor. 15 ani.

V.M. – Aduceţi-mi sau transmiteţi documentele acestea şi pe urmă eu pot să vorbesc. Trebuie să văd perspectiva.

ZdG– S-ar putea nici să nu reuşim? De ce depinde asta, că noi facem tot ce trebuie.
V.M.– Trebuie să văd. El a stat trei ani. Asta-i exclus acuma.

ZdG– Staţi, el are 5 ani staţi.

V.M. – Până nu trece jumătate de termen nu se prea poate de discutat problema. Eu înţeleg că se spune că, cu banii, faci tot, dar nu întotdeauna. Nu prea merg ei, judecătorii, acum la orice, trebuie să fie cel puţin oleacă legitim ceea ce fac. Dar, încercăm.

2011. Procurorii au luat «la ochi» 83 de eliberări înainte de termen

Vitalie Bordea, procurorul-şef al secţiei control al executării pedepselor şi locurilor de detenţie din cadrul Procuraturii Generale (PG), admite că există situaţii când condamnaţii, ajutaţi de către avocaţi, şefi de penitenciare, dar mai ales de judecători, «driblează» legile şi devin, contra unor sume de bani sau a altor favoruri, liberi.

«Există aşa ceva, dar luptăm cu acest fenomen», ne-a spus Bordea, care se mândreşte cu faptul că din 2008, de când a preluat conducerea acestei secţii, lucrurile au evoluat mult spre bine. “Înainte de a veni eu aici, era groaznic. Nu vreau să mă laud, dar pot spune ferm că am schimbat lucrurile. Anterior, era o practică stabilită de ani de zile. Era un sistem fix. Am depus toate eforturile pentru a sparge fenomenul. Doar în 2008 am scris 192 de recursuri la deciziile judecătorilor de instrucţie de a elibera persoanele înainte de termen. Este foarte mult. Tot în 2008, din 18 şefi de penitenciare, 11 au fost eliberaţi din funcţie, exact atunci când s-a început lucrul intensiv cu ei», explică Bordea. Acesta ne-a adus şi un exemplu din 2008. Un deţinut, care era condamnat la 24 de ani de închisoare, fusese eliberat după doar 11 ani.

În 2011, de către procurori au fost atacate cu recurs 83 de încheieri emise de instanţele de judecată privind eliberarea condamnaţilor înainte de termen, 52 fiind admise. «Asta înseamnă că în privinţa a 52 de condamnaţi a fost anulată eliberarea înainte de termen şi, fie au fost întorşi imediat în penitenciare, fie dosarul a fost trimis la rejudecare», a precizat Bordea.

«Calcularea privilegiată — moştenire din URSS»

De cele mai multe ori, condamnaţii care doresc să ajungă acasă înainte de a-şi ispăşi întreg termenul, participă la diverse munci, remunerate sau neremunerate. Astfel, acestora le sunt compensate zilele de puşcărie prin zile de muncă. Raportul a fost stabilit printr-un ordin al Ministerului Justiţiei din 8 august 2007, când au fost aprobate instrucţiunile cu privire la procedura compensării privilegiate a zilelor de muncă din contul duratei pedepsei.

Acel ordin, semnat de Vitalie Pârlog, ministrul Justiţiei de atunci, prevede, printre altele, că, pentru condamnaţii antrenaţi la lucrări în subteran sau la lucrări cu condiţii grele şi nocive (vătămătoare), deosebit de grele şi deosebit de vătămătoare, se aplică raportul o zi de muncă pentru 3 zile de detenţie. Astfel, de exemplu, o persoană condamnată la 20 de ani de închisoare poate ieşi din detenţie după doar 7 ani dacă lucrează sau dacă în dosarul său se indică faptul că a lucrat, deşi în realitate lucrurile ar putea sta cu totul altfel.

Vitalie Bordea spune că, acum, în Parlamentul R. Moldova este un proiect de lege cu privire la modificarea Codului de Executare, pentru a nu mai avea o zi de lucru pentru 3 zile de detenţie. «S-au propus modificări pentru a fi 3 zile de muncă la 4 zile de detenţie. Calcularea aceasta privilegiată a rămas, practic, doar la noi, moştenire din URSS. Nu e corectă», consideră procurorul, care spune că prin intermediul ei se fac multe ilegalităţi.

«Doar judecătorii decid»

Pe lângă amnistie, destul de frecventă în R. Moldova, mai ales pe timpul guvernării comuniste, şi schimbările dese în legislaţie care înlesnesc pedepsele condamnaţilor, «cea mai simplă şi des întâlnită metodă de eliberare a condamnaţilor înainte de termen este înţelegerea dintre condamnat, avocatul acestuia şi judecătorul de instrucţie», spune Bordea.

“Condamnaţii se adresează instanţei de judecată. Doar judecătorii decid dacă eliberează sau nu condamnatul. Comisia penitenciarului, conform legii, trebuie să ia o decizie dacă trimite sau nu în judecată dosarul de eliberare înainte de termen a deţinutului, dar, în ultimul timp, comisiile nu prea prezintă materialele în judecată. Nimeni însă nu-i îngrădeşte condamnatului dreptul de acces liber la justiţie. El angajează un avocat sau scrie singur instanţei. Iese că se trece peste Comisie. Judecătorii n-ar trebui să examineze asemenea dosare, dar ei de multe ori neglijează faptul ăsta», povesteşte procurorul.

«Nu neg faptul că şi procurorii pot fi uneori implicaţi în aceste scheme de eliberare înainte de termen, dar nu au fost situaţii în care să nu reacţionăm, dacă suntem sesizaţi. Dar, ele sunt rare», ne asigură Bordea.

Eduard Verstivschii fusese condamnat în Rusia, în august 2007, la 6 ani de închisoare pentru «viol» şi «acţiuni violente cu caracter sexual». Pe 12 august 2011 a fost transferat în P. 13 din Chişinău, pentru a-şi ispăşi întreg termenul în ţara sa natală.

Condamnat în Rusia la 6 ani, eliberat în R. Moldova după o lună şi jumătate

Însă, peste doar o lună şi jumătate după ce era adus în R. Moldova, mai exact, pe 30 septembrie 2011, acesta era eliberat condiţionat înainte de termen, în baza art. 91 Cod Penal, printr-o încheiere a lui Vladislav Babenco, judecător de instrucţie la Judecătoria Centru, cu aproape 2 ani înainte de ispăşirea integrală a pedepsei.

Contactat de ZdG, Babenco ne-a reamintit că art. 91 CP prevede eliberarea condiţionată înainte de termen a unei persoane care se caracterizează pozitiv. «Eu, din câte ştiu, el a fost transferat din Rusia şi el acolo avea multe sancţiuni, pardon, menţiuni. A avut vreo 7…, 3 diplome pentru că a învăţat în toată perioada asta. Legea prevede că la expirarea a 2/3 (66%) din termen, dacă condamnatul se caracterizează pozitiv, dacă este recuperată paguba, poate fi eliberat. Iar eu am emis o hotărâre de eliberare la cererea condamnatului. Hotârârea este în vigoare. Nu a fost atacată de nimeni, nici de procuror, nici de Verstivschii, nici de penitenciar», s-a rezumat să ne spună Vladislav Babenco. Cert este că magistratul a luat decizia de a-l elibera pe Verstivschii fără aprobarea de eliberare din partea Comisiei penitenciarului.

2500 de euro pentru a fi eliberat

Una peste alta, eliberarea lui Verstivschii a provocat panică în rândurile angajaţilor DIP, asta după ce, în noiembrie 2011, peste 2 luni de la eliberare, pe adresa DIP şi a Preşedinţiei R. Moldova a venit o scrisoare, semnată de acesta, prin care se reclama faptul că, aflându-se în P. 13, de la el s-ar fi estorcat 2500 euro. 500 euro ar fi cerut Svetlana Calalb, şefa Unităţii Speciale a P.13, pentru a nu-l transfera în alt penitenciar, şi alte 2000 pentru a-i organiza eliberarea înainte de termen.

Şi DIP, dar şi PG au examinat plângerea respectivă. «Noi am pedepsit-o pe Svetlana Calalb pentru că, într-adevăr, nu l-a inclus la etapare pe Verstivschii. Nu am putut însă demonstra că s-au dat bani pentru asta. Totul mergea bine, dar când l-am audiat pe Verstivschii, acesta a negat că el ar fi scris acea scrisoare. Şi el, şi avocatul lui au spus că este exclus aşa ceva. Astfel, totul s-a terminat. Am decis neînceperea urmăririi penale pentru că nu aveam probe», ne-a spus Vitalie Bordea, procurorul-şef al Secţiei control al executării pedepselor şi locurilor de detenţie din cadrul PG.

Aceleaşi informaţii ni le-a oferit şi DIP. Aceştia însă ne-au spus că Svetlana Calalb, şefa Unităţii Speciale din P.13, nu a fost pedepsită în niciun fel pentru că nu s-au adeverit cele scrise în scrisoare, care s-a dovedit a fi una anonimă. Surse din P. 13 ne-au spus că Verstivschii urma să fie transferat la un alt penitenciar, dar, pentru că s-a pus la cale eliberarea sa înainte de termen şi totul era deja stabilit cu judecătorul, Calalb ar fi stopat transferul acestuia.

Verstivschii spune că nu el a făcut denunţul

Adevărul în acest dosar se bazează pe mai multe presupuneri, iar ipotezele nu sunt negate de către procurori. Fie că acea scrisoare a fost scrisă într-adevăr de Verstivschii sau de către o rudă a acestuia, doar că el nu a avut curajul să meargă mai departe şi să recunoască asta, pentru că i-ar fi fost teamă chiar şi pentru faptul că s-ar fi putut întoarce în puşcărie, fie că plângerea a fost scrisă de angajaţi ai P. 13, care ar fi ştiut despre acest caz, dar s-au răzbunat pentru că nu le-ar fi revenit nimic din cei 2500 de euro care s-ar fi plătit în acest scop, cred oamenii legii.

Una peste alta, spune Bordea, toate acestea sunt doar presupuneri, fără probe, care nu pot duce la un dosar penal. Însă ambele ipoteze enunţate mai sus certifică faptul că eliberarea lui Verstivschii lasă în urmă multe întrebări, la care nici organele abilitate să găsească răspunsuri nu au făcut-o.

Remarcăm aici şi faptul că Valeriu Sârbu, procuror în Procuratura sect. Centru, cel care urma să decidă dacă atacă sau nu încheierea prin care Verstivschii era eliberat, nu a făcut-o şi nici nu a dorit să ne explice motivele. «Nu mă ocup eu de niciun caz de felul ista. Este serviciul de presă al PG. Adresaţi-vă lor. Nu intră în atribuţiile mele oferirea de informaţii. Eu audiez o persoană şi sunt ocupat», ne-a spus iritat Sârbu.

Contactat de ZdG, Eduard Verstivschii şi-a menţinut discursul avut în faţa oamenilor legii. «Nu ştiu cine a avut nevoie să scrie aşa ceva. Eu nu am scris nimic. De la mine nu s-au cerut bani. Avocatul meu s-a ocupat de toate», s-a rezumat să zică Verstivschii.

Gheorghe Ionaş, avocatul său, ne-a spus şi el că acele scrisori, «care au fost vreo 4, au fost scrise în grafie latină, iar Verstivschii nu cunoaşte decât limba rusă. Le-a scris cineva din penitenciar», crede Ionaş. Avocatul susţine că refuzul penitenciarului de a-l elibera pe Verstivschii a fost contestat în judecată, iar aceasta i-a dat câştig de cauză. Totodată, Ionaş a precizat că lui Verstivschii nu i s-a cerut niciun leu pentru a fi eliberat, pentru că el întrunea toate condiţiile. «A lucrat vreun an şi jumătate, avea vreo 15 mulţumiri şi 2 copii minori la întreţinere», a precizat avocatul.

44 extrădaţi, 14 eliberaţi peste câteva luni

Cazul lui Verstivschii nu este unul singular. ZdG a intrat în posesia unei liste a tuturor persoanelor care au fost transferate din Rusia în R. Moldova în anul 2011. Dubios este faptul că, din cei 44 de condamnaţi transferaţi aici pentru a-şi ispăşi pedeapsa, nu mai puţin de 14 au fost eliberaţi înainte de termen, la doar câteva luni după ce au ajuns, majoritatea în baza art. 91 CP, «liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen».

Un alt lucru demn de remarcat este faptul că 8 condamnaţi au fost eliberaţi în timp ce se aflau încă în P. 13, care trebuia să fie pentru ei doar un loc provizoriu de detenţie, până a fi transferaţi în alte închisori. Ceilalţi 6 condamnaţi în Rusia au ieşit la libertate în R. Moldova la puţin timp după ce au fost transferaţi în penitenciarele unde urmau să-şi ispăşească toată pedeapsa.

«Ajung în închisorile din R. Moldova cei cu relaţii sau bani. Mulţi, nu obţin extrădarea şi rămân în închisorile din ţările unde au fost condamnaţi. Toţi însă vor să ajungă în ţară, pentru că aici e mai uşor de ocolit legile şi e mult mai uşor să fii eliberat înainte de termen», ne-a spus un angajat al P. 13 din Chişinău, acolo unde ajung iniţial cei condamnaţi în străinătate.

Un an şi jumătate munciţi fictiv

Rezultatele anchetelor organelor de drept privind eliberarea ilegală a condamnaţilor înainte de termen, de cele mai multe ori, nu se fac publice. Astfel, despre ilegalităţile din domeniu aflăm doar peste câţiva ani sau poate niciodată.

Aşa am aflat că, la 13 august 2007, administraţia P. 16, Pruncul, a emis hotărârea cu privire la eliberarea de executare a pedepsei cu închisoarea, conform compensării privilegiate a zilelor de muncă, în privinţa condamnatului Grigore Ţurcan, care a fost eliberat din detenţie ilegal, cu 1 an 6 luni şi 27 de zile înainte de termenul care i-ar fi permis eliberarea înainte de termen. “În afară de aceasta, prin infracţiunea sa, condamnatul Ţurcan adusese la 3 părţi vătămate o pagubă materială de 124.490 lei, sumă care n-a fost achitată», se arată în rechizitoriul unui dosar penal iniţiat pe faptul eliberării ilegale a deţinutului.

Grigore Ţurcan fusese condamnat la 12 ani de închisoare pentru banditism, în 2000. În 2005, a fost transferat la P. 16, Pruncul, cu statut de penitenciar-spital (aici sunt trataţi deţinuţii care suferă de diverse maladii), pentru tratament medical, pe motiv că suferea de o patologie a inimii. Totodată, Ţurcan se afla în permanenţă în vizorul serviciului securitate al penitenciarului, ca autoritate criminală de orientare negativă. De remarcat că, o regulă nescrisă spune că asemenea deţinuţi nu lucrează niciodată în penitenciar.

Puşcăriaşul – liber, vinovaţii – amendaţi

Totuşi, în aprilie 2007, la aproape 2 ani după ce era transferat la P.16, Ţurcan depunea o cerere prin care solicita recalcularea zilelor privilegiate de muncă începând cu 19 mai 2005 (exact la o săptămână după transferul său în acest penitenciar), motivând că a activat ca muncitor în secţia de deservire a penitenciarului. Au fost pregătite actele necesare, care au fost avizate şi aprobate de către director. La insistenţa acestuia, Comisia penitenciarului ar fi decis recalcularea zilelor privilegiate de muncă.  Astfel. peste 4 luni, Ţurcan era deja liber. Unul dintre motivele invocate de instituţie pentru a-l elibera a fost acela de a scuti penitenciarul de cheluielile pentru tratamentul lui Ţurcan, care s-ar fi ridicat la 100 mii lei.

Alexandru Chiriţă, procurorul militar care a investigat cazul, susţine că a fost imposibil de demonstrat că ar fi existat vreun act de corupţie în eliberarea lui Ţurcan, chiar dacă se presupunea acest lucru. La o lună de la iniţierea dosarului penal, ambii angajaţi ai penitenciarului care au participat la eliberarea sa au depus cereri de concediere şi au ieşit la pensie. Peste aproape un an de la săvârşirea infracţiunii, la 1 iulie 2008, Anatolie Lozovschi, care timp de un an a exercitat atribuţiile şefului P. 16, Pruncul, împreună cu şeful serviciului logistică, Ghenadie Scutelnic, au fost condamnaţi de Judecătoria Militară pentru abuz de serviciu şi fals în acte publice. Ambii au fost pedepsiţi cu câte o amendă în valoare de 2 mii de lei.

«Greşeala mea este că am semnat fără să înţeleg»

Lozovschi, care actualmente activează în calitate de consultant principal în cadrul Direcţiei Sănătate a Primăriei municipiului Chişinău, susţine că, în depoziţiile sale din dosar a indicat aşa cum au zis procurorii, deşi toţi ştiau că nu-i aşa. Spune că a făcut asta pentru că nu dorea să meargă prin instanţe şi să mai tragă după el şi alte persoane.

«Acest caz este acoperit, cum se zice în rusă, «s tiomnîm mrakom» (cu o beznă neagră — n.r.). Nu-i chiar aşa cum a mers dosarul, dar aşa am fost impus, ca să scap şi eu mai repede. Pe mine m-au indus în eroare subalternii, care au calculat incorect. Greşeala mea este că am semnat fără să înţeleg. Ei s-au jucat cu chestia asta, iar eu nu am intrat în detalii, eu doar nu sunt jurist, ci medic. Chiar şi în judecată am spus că nu am primit niciun bănuţ. El era om bolnav şi cu oamenii bolnavi nici nu te gândeşti la prostii de acestea. Mi-au pus o amendă de 2000 de lei şi atât. N-am mers mai departe pentru că m-am gândit că nu-i o sumă chiar atât de mare şi că nu-mi trebuie bătaie de cap şi umblătură. Şi aşa sunt bolnav», a declarat Lozovschi, care a admis că, pe vremea când activa la penitenciare, mai erau cazuri când condamnaţii simulau diverse maladii pentru a fi eliberaţi înainte de termen.

Deşi, la intervenţia Procuraturii, eliberarea lui Ţurcan a fost anulată, iar directorul DIP a dispus reîntoarcerea condamnatului pentru executarea pedepsei, nu s-a mers niciodată în instanţă cu un demers pentru căutarea condamnatului. Nimeni nu ştie nimic despre Grigore Ţurcan, care a fost eliberat ilegal. Procurorul Chiriţă a dat de înţeles că acesta se află deja de mult timp peste hotarele ţării.

Condamnat la 20 de ani, eliberat după 8

Există şi cazuri când, deşi eliberarea unui deţinut din penitenciar provoacă mari semne de întrebare, ilegalitatatea, deşi pare evidentă, nu poate fi demonstrată, cel puţin nu în faţa judecătorilor.

După ce în 2002 fusese condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare pentru mai multe infracţiuni grave, inclusiv «apartenenţă la grupare criminală» şi participare la asasinarea lui Valeriu Rotari, zis «Zelionii», Iurie Lungu, fost angajat al Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate şi a Corupţiei, a fost eliberat în 2008, petrecând doar 8 ani după gratii. Acum, Lungu conduce o firmă din domeniul tutunului, iar anul trecut a fost audiat în dosarul asasinării omului de afaceri Igor Ţurcan, cu business în acelaşi domeniu. Abia atunci s-a aflat că Lungu ieşise din închisoare cu mult timp înainte de termenul stabilit de instanţa de judecată.

Eliberarea înainte de termen a lui Iurie Lungu Ştefan îşi are începutul, oarecum legal, în 2004, la 4 ani de la arestarea sa şi la 2 de la condamnarea definitivă. În baza legii amnistiei din 2004, printre cei 2500 de cetăţeni cărora statul le-a iertat «greşelile» se regăsea şi Lungu.

S-a plâns că munceşte fără contract

Astfel, i-a fost redusă pedeapsa cu 4 ani, deşi acesta nu prea se încadra în categoriile stipulate de lege pasibile amnistiei, care se referă la «femeile gravide şi cele cu copii în vârstă de până la 8 ani, minorii, invalizii de categoria I-a şi a II–a şi bătrânii; persoanele care au fost pedepsite cu închisoare de până la 7 ani şi cele care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, au executat cel puţin jumătate din termenul stabilit; deţinuţii care au fost condamnaţi la un termen mai mare de 10 ani de închisoare şi, la data emiterii legii, au ispăşit mai mult de 2/3 din termenul de pedeapsă stabilit pentru bărbaţi şi jumătate din termenul stabilit pentru femei».

Deşi Iurie Lungu nu era nici gravidă, nici invalid, nici minor şi nici măcar nu ispăşise 2/3 din termenul de pedeapsă (în cazul lui ar fi 13 ani, nu 4), a beneficiat de amnistie. După asta, termenul de pedeapsă al lui Lungu urma să expire la 4 aprilie 2016.

Peste alţi 4 ani, Lungu a depus în judecată o plângere împotriva administraţiei P. 5, Cahul, precum că el a muncit la biblioteca penitenciarului, dar administraţia nu a semnat contract de muncă cu el şi astfel nu i-au fost calculate corect zilele privilegiate de muncă. La 1 august 2008, Vasile Vulpe, judecătorul de instrucţie al Judecătoriei Cahul, a emis o hotărâre prin care obligă administraţia P. 5să includă în termenul de executare a pedepsei condamnatului Lungu, drept compensări privilegiate în perioada 2006-2007, 547 zile de muncă, calculând 1 zi de muncă pentru 3 de detenţie. Cu aceste zile, compensări privilegiate, reieşea că Lungu executase efectiv 12 ani şi 5 luni şi era pasibil eliberării condiţionate înainte de termen, lucru care s-a şi întâmplat.

Procuratura, deranjată de hotărâre

Încheierea judecăţii a fost atacată de către Igor Serbinov, adjunctul Procurorului General, care solicita casarea totală a încheierii, ca fiind una ilegală şi neîntemeiată, cu dispunerea rejudecării plângerii deţinutului. Recursul a fost admis de către CSJ din mai multe motive. De exemplu, pentru că în dosarul personal al deţinutului lipsea ordinul prin care acesta ar fi fost angajat în calitate de bibliotecar sau ar fi activat în cadrul bibliotecii penitenciarului.

Ulterior, acesta a fost angajat în calitate de planton (pază) în bibliotecă, de asemenea în lipsa ordinului şefului penitenciarului, plus că, această funcţie, nu este inclusă în lege, ca muncă în condiţii grele şi deosebit de vătămătoare, pentru care condamnaţilor li se stabileşte 1 zi de muncă pentru 3 zile de detenţie, ca în cazul Lungu. De asemenea, procurorul a mai invocat câteva divergenţe ce ţin de numărul de zile, care era diferit, în diferite acte, de funcţia deţinută, care de asemenea era diferită de la un act la altul.

Şi Lungu, şi judecătorul – eliberaţi legal

Au urmat un şir de procese de judecată. În final, tot CSJ a constatat că hotărârile privind eliberarea condiţionată înainte de termen a lui Lungu sunt «legale, neafectate de viciu fundamental în cadrul procedurilor precedente».

În acea perioadă, în cadrul procuraturii se discuta şi despre o acţiune legală împotriva judecătorului Vulpe, decizia căruia procurorii susţineau că ar fi ilegală. Lucrurile nu au avut însă o finalitate. Cert este că în 2009, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a propus Preşedintelui R. Moldova eliberarea din funcţie a judecătorului Vulpe, pe motivul expirării împuternicirilor, iar în martie anul trecut preşedintele semna decretul prin care îl elibera din funcţie pe judecătorul care a luat o hotărâre decisivă în eliberarea din închisoare a lui Iurie Lungu.

Am încercat să-l contactăm pe fostul judecător Vasile Vulpe. El nu era acasă, dar soţia acestuia, care a ridicat tonul vocii, ne-a spus să uităm adresa, numărul de telefon şi numele lor, pentru că noi le-am distrus viaţa (nu a specificat cine anume), şi că, dacă mai revenim, vom avea de furcă nu cu soţul ei, ci cu dânsa. Iurie Lungu nu a fost de găsit pentru a discuta la acest subiect.

Libertatea ilegală nu este însă la îndemâna oricui. Vladimir (numele i-a fost schimbat – n.r.) este întemniţat pentru omor. Acesta, sub protecţia anonimatului, ne-a spus că de-a lungul timpului, fiind închis, a avut mai multe propuneri de la diverse persoane, care s-au oferit să-l ajute să iasă din închisoare înainte de termen.

«Aş da 10 mii de euro, dar de unde?»

Acesta afirmă însă că nu toţi cei care se oferă să te scape de puşcărie au intenţii serioase. «Nu am încredere în toţi cei care îmi spun să le plătesc o sumă de bani pentru a ieşi din închisoare. Mulţi ar putea să te amăgească, să-ţi ia banii şi să nu te mai ajute. Dar, eu ştiu o persoană care mi-a propus deja de vreo două ori să mă ajute. În el am mare încredere, doar că nu am banii pe care mi-i cere. Pentru a mă ajuta să ies de aici, trebuie să-i dau 10 mii de euro. Aş da suma asta, dar de unde s-o iau? Nu am aşa bani», ne-a povestit Vladimir. Cu aceşti bani, ne-a spus condamnatul, «intermediarul», un civil cu relaţii în sistemul judecătoresc, îi va «răscumpăra» anii pe care îi mai are de stat închis.

Am găsit şi un fost deţinut care, sub protecţia anonimatului, a recunoscut că ar fi plătit 5 mii de euro pentru a fi eliberat înainte de termen. Deşi am încercat să-l convingem să vorbească, acesta a fost laconic. «Nu vreau să-mi mai amintesc ce a fost şi nu vreau să le fac rău celor care m-au ajutat. Pot spune doar că îi mulţumesc avocatului meu pentru ajutor», s-a rezumat să ne spună bărbatul, care fusese condamnat pentru omor, dar care a fost eliberat în 2010, cu aproape 7 ani înainte de termen.

Şef de penitenciar – judecător – procuror

Despre posibilitatea de a elibera condamnaţii înainte de termen, contra unor sume de bani sau a altor favoruri, ştiu nu doar şefii de penitenciare sau cei care au funcţii importante în sistem, ci şi gardienii simpli, pentru că, spun aceştia, «pentru nimeni nu este un secret că aceste lucruri se practică».

“Schema este simplă. Te înţelegi cu judecătorul să te elibereze şi cu procurorul să nu atace încheierea la Curtea de Apel», ne-a spus un şef-adjunct de penitenciar. «Totul însă este mult mai simplu când vine un ordin de sus. Atunci, totul se rezolvă foarte simplu», a precizat acesta, care a recunoscut că există asemenea ordine.

Un procuror, care a ţinut şi el să-şi păstreze anonimatul, ne-a spus că sumele pentru eliberarea înainte de termen nu sunt fixe, şi că ele diferă de la caz la caz, în funcţie de numele condamnatului, purtarea acestuia în penitenciar şi crima pentru care este condamnat. «Cert este că un judecător nu se apucă de caz fără 500 de euro. La fel, nici procurorul sau şeful penitenciarului», ne-a spus acesta.

1 an — 1000 de euro

Artur Nercaş, fost angajat în sistemul penitenciar, a acceptat să ne descrie câteva dintre metodele ştiute de el prin care condamnaţii ies la libertate, cu mult timp înainte de termenul legal. «Toate astea se fac cel mai des prin intermediul şefilor de sector, care au în vizor 70-100 de deţinuţi, pe care îi monitorizează zilnic. Se notează cei care au participat la trânte, la dansuri, la diferite meşteşuguri. Printre deţinuţii simpli, şefii de sector primesc comenzi de la superiori pentru a include în lista cu persoane cumsecade şi câte un deţinut «blatnoi», înfoiat şi cu «ruble». Chiar dacă judecătorul de instrucţie este cel care decide eliberarea, el se uită în caracteristica făcută de şeful de sector. Dacă judecătorii văd că deţinutul este băiat de treabă, nu au ce face şi-l eliberează», ne-a relatat Nercaş.

Acesta susţine că cei care practică acest business sunt foşti deţinuţi, care au rămas în relaţii bune cu angajaţii penitenciarului, sau persoane cu trecere la judecători şi procurori. «Dar în toate astea sunt implicaţi şefii penitenciarelor. Fără ei, nici musca nu mişcă acolo», este sigur Nercaş. «Când eşti condamnat, iar lumea a uitat de tine, e mai uşor şi e şi mai ieftin să ieşi. Răscumpărarea unui an de puşcărie costă vreo 1000 de euro», afirmă Nercaş.

«Vreo 15% dintre cei eliberaţi înainte de termen recidivează»

Judecătorii de instrucţie sunt cei care decid, în prima instanţă, admiterea sau respingerea cererii de eliberare a unui deţinut. Din acest motiv, mulţi dau vina eliberărilor ilegale anume asupra lor. Ei însă susţin că sunt limitaţi în acţiuni, spre deosebire de administraţia penitenciarelor, care ar putea să facă foarte multe pentru a-i scăpa de puşcărie pe cei care nu merită.

Petru Vacula este de aproape 7 ani judecător de instrucţie la Leova. În acest an, el spune că a primit spre examinare aproape 300 de cereri de eliberare înainte de termen a deţinuţilor. «Multe cereri nu sunt acceptate de cele mai multe ori pentru că cei care le scriu au antecedente penale, pentru că au mai beneficiat de liberarea condiţionată sau pentru că au avut sancţiuni cât au stat la penitenciar. Am avut un caz când a venit cineva la mine şi a încercat să vorbească despre cum ar putea cineva să fie eliberat. Dar cum a intrat, aşa a ieşit», spune judecătorul.

El admite că despre judecători se crede că ar elibera ilegal, cu toate acestea, el susţine că în cazul eliberării deţinuţilor, multe depind de administraţia penitenciarelor. Magistratul crede că nici rolul procurorului în aceste procese nu este de neglijat. Petru Vacula nu admite că ar putea fi eliberaţi deţinuţi care nu ar merita acest lucru. El a spus doar că este regretabil că vreo 15 % dintre cei eliberaţi înainte de termen recidivează şi revin după gratii.

Judecător: Cele mai multe pârghii – la penitenciar

«Majoritatea cererilor sunt respinse pentru că nu întrunesc condiţiile», susţine şi judecătorul de instrucţie al Judecătoriei Buiucani, Ion Morozan. El ne spune că de când activează în această funcţie nu a avut situaţii de ingerinţă în luarea deciziilor de eliberare a deţinuţilor. Întrebat dacă admite că un deţinut care nu tocmai merită a fi eliberat poate ieşi din închisoare, judecătorul a spus că la acest subiect sunt mai multe întrebări decât răspunsuri. «Eu activez la etapa urmăririi penale şi ştiu că sunt multe cazuri când diferite persoane, reprezentanţii administraţiei penitenciarului, alţi condamnaţi, solicită bunuri materiale sau sume de bani de la condamnat în schimbul influenţării hotărârii de eliberare condiţionată înainte de termen», susţine judecătorul Morozan.

El a mai spus că articolul 91 din Codul Penal, cel în baza căruia sunt eliberaţi condamnaţii înainte de termen, este practic acelaşi ca în perioada sovietică. Printre modificările necesare, care ar duce şi la evitarea situaţiilor de eliberări nu tocmai legale, magistratul a enumerat participarea la munci (care nu sunt întotdeauna transparente şi care sunt insuficiente pentru toţi condamnaţii, astfel, unii fiind nedreptăţiţi pentru că vor, dar nu au ce lucra, a explicat el) şi schimbarea calculării zilelor privilegiate, «nimeni de peste hotare nu înţelege cum poţi să lucrezi 1 zi şi să fie calculate ca 3 de pedeapsă», a specificat Morozan. «Dacă s-ar dori eliberarea unui deţinut care nu întruneşte criteriile legale, cele mai multe pârghii de a face acest lucru se află în mâinile celor de la penitenciar, care gestionează dosarul personal al deţinutului», este convins judecătorul.

«Se apropie persoane civile, rude, pentru a se interesa cum se poate evita legea»

Şefii de penitenciare însă neagă implicarea lor în ilegalităţi. Vitalie Gaju, şeful P. 3, Leova, zice că nu cunoaşte nimic despre eliberările ilegale în penitenciarul pe care-l conduce. «Este exclus aşa ceva. Comisia peniteciarului activeată minuţios. Toţi membrii se pronunţă în privinţa fiecărui deţinut. Noi nu facem nicio şedinţă fără prezenţa procurorului», ne-a spus Gaju.

Şi Sergiu Mereanu, şeful P.1, Taraclia, spune că nu a auzit despre eliberări ilegale înainte de termen. «Chiar dacă Comisia penitenciarului aprobă eliberarea cuiva, este procurorul, care se pronunţă, apoi judecătorul… Comisia nu eliberează singură», zice Mereanu.

Victor Deviza, şeful P. 7, Rusca, ne-a spus că de el s-au apropiat «de câteva ori rudele deţinutelor, care, nu aş spune că au propus, dar s-au interesat cum s-ar putea de evitat legea. Normal că eu le răspund că asta e imposibil şi le sfătuiesc să nu facă asta, pentru că ar putea da peste o persoană care ar putea să le spună că e posibil şi să le amăgească de bani», ne-a spus Deviza. «Noi nu ne jucăm cu legea. Deşi mulţi ne întreabă cum e posibil de făcut ceva, le spunem din start că e imposibil», afirmă Deviza.

Eugen Caraman, şef adjunct la P.4, Cricova, îşi apără şi el instituţia şi spune că nu există eliberări ilegale înainte de termen în P.4. «Condamnaţii se adresează instanţei de judecată, care decide dacă-i eliberează sau nu. Există cazuri când deţinutul nu primeşte aviz pozitiv din partea penitenciarului, dar vine cu încheierea judecătorului de instrucţie de la Judecătoria Râşcani, care-i permite eliberarea. Au fost cazuri când noi nu am fost de acord să-l eliberăm, dar judecătorul l-a eliberat. Sunt momente când se apropie de noi persoane civile, rude, care se interesează cum s-ar putea de eliberat pe cineva, dar situaţia e clară. Dacă persoana corespunde cerinţelor, este eliberată, dacă nu, nu», este sigur angajatul P.4.

Comisiile penitenciarelor sunt formate din 11 oameni, angajaţi ai penitenciarelor, psihologi, aleşi locali din raza penitenciarului, consilieri de probaţiune şi procurori. Pentru ca o persoană să poată fi eliberată înainte de termen, ea are nevoie de aprobările pozitive ale 6 din cei 11 membri.

60% dintre condamnaţi, eliberaţi înainte de termen

În ultimii 3 ani, doar aproximativ 40% dintre condamnaţii care au ieşit din puşcărie au făcut-o pentru că şi-au ispăşit integral termenul de pedeapsă stabilit de instanţa de judecată. Conform datelor oferite de DIP, în 2009 au fost eliberate din penitenciare 2053 persoane, dintre care, 801 după executarea integrală a termenului de pedeapsă. În 2010, din cele 1792 de persoane plecate acasă, 707 au făcut-o după ispăşirea întreg termenului, iar în 2011, din cele 1404 persoane eliberate, 596 au făcut-o după ispăşirea integrală a pedepsei. Restul au devenit libere înainte de termen, prin diverse metode, legale sau ilegale.

Astfel, conform statisticii oferite de DIP, în 2009 au fost eliberate condiţionat înainte de termen 755 de persoane (conform art. 91 CP), 348 de persoane au devenit libere după ce pedeapsa le-a fost calculată prin cumularea zilelor privilegiate de muncă, 10 pentru că au fost graţiate, 38 amnistiate, 3 pentru că erau bolnave, iar 59 prin înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă.

În 2010, au fost eliberate condiţionat înainte de termen 541 de persoane (conform art. 91 CP), 332 prin calcularea privilegiată a zilelor de muncă, 15 prin graţiere, 14 prin amnistiere, una pe motiv de boală şi 56 prin înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă.

Anul trecut, 382 de persoane au fost eliberate înainte să ispăşească întregii pedepse, conform articolului 91, CP, 368 pentru că le-a fost calculată pedeapsa prin cumularea zilelor privilegiate de muncă, 12 pentru că au fost graţiate, 6 amnistiate şi 36 pentru că le-a fost înlocuită partea neexecutată a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă. De precizat că în 2011 nu a fost eliberată nicio persoană pe motiv de boală.

Totodată, în ultimii 3 ani, 7 şefi de penitenciare au demisionat cu dreptul la pensie. Niciunul nu a fost demis.

Ceban: Parcă ar lucra la Magadan, la mina de scos aur

Veaceslav Ceban, directorul interimar al DIP, recunoaşte fenomenul eliberărilor ilegale din închisori, dar spune că, de când a preluat şefia DIP, a făcut totul pentru a schimba situaţia. «Eu un pic am mai închis acest cerc vicios. Dacă cunoaşteţi, anul trecut, când s-au sărbătorit 20 de ani de independenţă, s-a dorit o amnistiere mare, dar eu am fost împotrivă, pentru că amnistii au fost aplicate foarte multe de Voronin. Aşa am ajuns de la 10 mii de deţinuţi la 6 mii, în doar câţiva ani. Acum, la eliberarea unui deţinut, penitenciarele au autonomie totală. DIP-ul doar e anunţat. Totuşi, sunt cazuri când Comisia penitenciarului nu vrea să elibereze deţinutul înainte de termen, dar judecătorul da. Ce putem face noi dacă ni se pune pe masă încheierea judecătorului?“, se întreabă Ceban.

“Cea mai mare prostie din legislaţie este posibilitatea de a compensa o zi de muncă cu 3 de puşcărie. Iese că, în loc de 9 ani, stai 3. Nu e normal. Noi dorim să schimbăm asta, pentru că nicăieri în Europa nu e aşa. Doar în R. Moldova deţinuţii au aşa privilegii, de parcă ar lucra la Magadan, la mina de scos aur, dar în realitate, ei lucrează bibliotecari. Cadrul legal este imperfect. În 2-3 luni vom propune schimbări», promite Ceban. «Plângeri, precum că sunt implicaţi angajaţi ai penitenciarelor în eliberările ilegale — nu vin. Informaţii da, dar până nu avem un caz concret, în care cineva să ne spună că a plătit cuiva, nu putem face nimic», conchide Veaceslav Ceban.

«La general, soluţia pentru a eradica acest fenomen este una simplă. Toate aceste lucruri se întâmplă din cauza salarizării proaste. Judecătorul primeşte 3200 de lei pe lună. Procurorul – 3400. Cu asemenea salarii, sunt uşor de convins», crede Vitalie Bordea, procurorul-şef al secţiei control al executării pedepselor şi locurilor de detenţie din cadrul PG.

Victor MOŞNEAG, Tatiana EŢCO, Nicolae CUŞCHEVICI, iunie 2012

Investigaţia a fost realizată cu suportul financiar al Asociaţiei Jurnaliştilor de Investigaţie din Danemarca FUJ/SCOOP