Video/„Să te simți cu adevărat cetățean al acestei țări” – trei decenii de limba română
La 31 august, se împlinesc 30 de ani de la proclamarea limbii române ca limbă de stat și revenirea la grafia latină. În acest răstimp subiectul limbii vorbite în R. Moldova a fost motiv de dispută în parlament și în societate. La 30 de ani de la readucerea oficială a limbii române în R. Moldova, Ziarul de Gardă a comunicat cu persoane de diferite etnii și i-a întrebat cum le-ar fi fost viața fără limba română și cât de important este pentru ei să o vorbească.
„Nu îmi închipui viața fără ea”
Gabriela Isac este activistă de mediu și provine dintr-o familie multietnică. Este descendentă din bunei de origine rusă, osetină, belarusă și moldovenească. Din spusele Gabrielei, limba română a învățat-o din clasa întâi, dar neavând un mediu în care să o vorbească, aceasta nu a fost mai mult decât o materie predată în școală. Și la universitate limba română nu a fost parte din viața de zi cu zi a tinerei. Totul s-a schimbat în 2015, atunci când și-a început activitatea la Asociația „EcoVisio”, un ONG care promovează cetățenia activă, reziliența ecologică, economică și antreprenoriatul social. Între timp, a participat la numeroase evenimente și întâlniri cu oameni care nu cunoșteau foarte bine limba rusă. „Am înțeles că dacă vreau să le transmit oamenilor o informație, trebuie să o redau în limba lor”, spune Gabriela. „Lucrând aici, am primit și câteva cadouri de la viață – prietenii, care sunt vorbitori nativi de română. Astfel limba română și-a găsit tot mai mult loc în viața mea”, spune tânăra activistă.
A fost o perioadă în care i-a fost frică să o vorbească, pentru că făcea greșeli. Simțea că și felul în care își exprimă gândurile se deosebește de cel al vorbitorilor nativi. Calea spre însușirea limbii române a fost una anevoioasă. La început, tânăra își scria și redacta textele mai întâi pe hârtie, pentru a se asigura că ceea ce va rosti este corect, iar acum a ajuns chiar și să gândească în limba română. Se bucură atunci când vorbește cu elevii din școli sau cu oamenii de la sate și le transmite mesajele sale. „Pentru mine, limba română este o parte din viață și nu îmi închipui viața fără ea. Mai ales unele expresii precum „amuș” sau „oleacă”. Eu nu pot fără ele”, spune Gabriela. De cele mai multe ori se prinde că în discuțiile cu rudele sau prietenii folosește expresii din limba română și trebuie să le traducă sau să le explice ce înseamnă acestea. Întrebată cât de important este să cunoști limba română, tânăra spune că e foarte important: „în primul rând, poți să comunici cu mai mulți oameni. Atunci când înveți o limbă și o vorbești, se transformă personalitatea, așa cum m-a transformat și pe mine. Când vorbeam doar rusa și engleza, mă simțeam o persoană, iar acum, când vorbesc și limba română, sunt cu totul o altă persoană. Mergi pe stradă și nu te deosebești de alți oameni, ceea ce nu se întâmpla atunci când vorbeam doar rusește”, zice Gabriela.
„Se deschid multe uși, dacă vorbești limba română”
Ivan Duminică a crescut în sudul R. Moldova. Mama sa este bulgăroaică, iar tatăl este rom. Din copilărie, a fost atras de cultura românească și obișnuia să privească emisiunile de cultură de la postul românesc de televiziune. A decis pentru sine că trebuie să învețe să vorbească româna „ca la televizor”. A încercat să caute cărți în limba română la biblioteca din Tvardița, un sat populat de etnici bulgari, unde a copilărit. A găsit doar varianta rusă a cărții lui Ion Druță „Păsările tinereții noastre”. „În clasele superioare, mai des urmăream postul de televiziune Moldova 1 și repetam ce se vorbea la televizor”, povestește tânărul, acum cercetător la Institutul Patrimoniului Cultural din cadrul Academiei de Științe. „După absolvirea liceului, dintre toți colegii mei, am fost singurul care a venit să facă studii universitare la Chișinău. Jumătate dintre colegi au plecat la studii în Rusia, iar cealaltă jumătate – în Bulgaria”, povestește tânărul. Pentru a învăța mai bine limba română, a cerut să fie cazat în camera de cămin cu un student care cunoștea doar româna, ca să o învețe.
„El nu cunoștea nimic în limba rusă, iar eu nimic în limba română. Eram ca Robinson Crusoe și Vinerea. Împreună am început să învățăm”, spune Duminică. Întrebat despre importanța cunoașterii limbii române, tânărul cercetător spune că „pentru că am cunoscut-o, m-am integrat ușor în societate. Chair faptul că am ajuns să fiu doctor în istorie și am susținut teza de doctor, apropo scrisă în limba română, mă face să fiu mândru că o cunosc. Între timp, am editat prima carte în limba română despre bulgarii din Basarabia. Se deschid multe uși la noi în țară, dacă vorbești limba română. Noi trăim în acest stat și chiar suntem obligați să o știm. Dacă cunoști limba acestui popor, înseamnă că îl stimezi și nu trebuie să îl impui să vorbească limba ta, dar tu vorbești limba lui, pentru că el e majoritatea și întotdeauna minoritatea, vrem sau nu, trebuie să se supună majorității”, conchide Duminică.
„Dacă trăiești, poți învăța ceva”
Ivan Artamonov este rus de naționalitate. Acesta a început să vorbească limba română de când s-a pensionat. „Nu văd diferența dintre viața mea până a învăța româna și după”, spune bărbatul. Fiind cercetător științific în domeniul tehnologiilor informaționale, manualele și lucrările de cercetare pe care le studia erau scrise în rusă sau în engleză. Din această cauză, nu a avut mare necesitate de a învăța limba română. Implicat fiind în activitatea sa, nu a avut și prea mult timp să o învețe și nici un mediu în care să o vorbească. „În anii ‘90, am început să lucrăm cu funcționarii publici și m-am gândit că trebuie să o știu mai bine”, spune cercetătorul, care împreună cu echipa sa a programat sistemul informațional pentru parcul municipal de autobuze, care funcționează și astăzi. „Când am ieșit la pensie, am avut mai mult timp și am început să învăț limba. Foarte mult am vorbit în limba de stat cu fiica și cu nevasta. A fost o practică foarte bună. Anul trecut, am fost cu fiica la Iași. Am tradus pentru niște ruși. Atunci am înțeles că nu știu perfect limba, dar pot să o însușesc. Dacă trăiești, poți învăța ceva. Acum când nu sunt atât de implicat în probleme științifice, am timp și dorință. Citesc cărți și vorbesc cu fiica doar în limba de stat”, zice Artamonov.
Bărbatul a mai spus că, atunci când a avut posibilitate, a vorbit limba de stat chiar și cu greșeli, iar în opinia sa, pentru ca alolingvii să cunoască limba de stat, trebuie să existe mai multe cursuri de studiere a acesteia. Întrebat despre cât de important este să cunoști limba română, Artamonov a citat spusele lui Tolstoi „Cколько языков ты знаешь, столько раз ты человек” (n.r. câte limbi știi, de atâtea ori ești om). Știind engleza, pot citi ziarele din Bulgaria, știind limba moldovenească, înțeleg ce scrie în limbile italiană și spaniolă”, a conchis bărbatul.
„Nu am avut un mediu în care să vorbesc româna”
Emilia Bancova este de origine bulgară și s-a născut în satul Corten, raionul Taraclia. A început să învețe limba română încă pe când era elevă, dar, pentru că nu a existat un profesor în școală, nu a însușit-o foarte bine. În localitatea sa, toți oamenii vorbesc limba bulgară, iar în afara localității folosesc pentru comunicare limba rusă. Și la universitate nu a avut șansa de a învăța limba română, deoarece unele materii erau predate în rusă chiar și pentru grupele cu studiere în limba română. „Nu am avut un mediu în care să vorbesc româna. Acasă vorbim limba bulgară, la serviciu – la fel. Atunci când există un mediu de comunicare, se formează un anumit bagaj de cuvinte”, spune Bancova, cercetătoare la Institutul Patrimoniului Cultural din cadrul Academiei de Științe. Totul s-a schimbat atunci când, la serviciu, ședințele au început să fie organizate în limba română și articolele de cercetare au început a fi publicate în limba de stat. Atunci cercetătoarea a început să studieze limba română la cursurile organizate de Casa Limbii Române, de care a rămas foarte mulțumită.
„Acum pot să mă descurc în troleibuz sau la piață”, a spus femeia. Într-un an a plecat la stagiere în Bulgaria și la gara din București a trebuit să ia trenul spre Sofia. A fost foarte bucuroasă atunci când a vorbit cu operatoarea în limba română, a reușit să afle toată informația de care a avut nevoie și nu a scăpat trenul. „Vreau să citesc din scriitorii români, însă mai am nevoie de practică. Colegii moldoveni scriu articole foarte interesante în limba română, pe care vreau și trebuie să le citesc. Limba română este limba de stat și noi toți trebuie să o știm. Dacă locuiești aici, trebuie să știi limba, trebuie să poți citi, să te simți liber. Atunci te simți cu adevărat cetățean al acestei țări”, conchide Bancova.
„Să trăiască o viață și să nu cunoască limba, nu există așa ceva în Lituania”
Rimante Olărescu este lituaniană și locuiește în R. Moldova de 15 ani. După ce s-a căsătorit cu un moldovean, nici nu a stat la dubii dacă că învețe sau nu limba română. Procesul de învățare i-a luat jumătate de an și, după cum spune ea, i s-a dat destul de ușor. „Atunci când toți în jur vorbesc limba română, ai nevoie să te exprimi și să înțelegi tot ce se întâmplă în jurul tău”, spune tânăra, care este și președinta Uniunii tinerilor lituanieni din R. Moldova. Spune că nu își poate imagina viața fără limba română, fără să înțeleagă ce se vorbește în jurul său, fără ca să se poată descurca singură atunci când merge la instituțiile statului și fără a se exprima. „Cunoașterea limbii române îți oferă libertatea de a obține singur ceea de ce ai nevoie, fără a apela la ajutorul cuiva”, spune Rimante. De cele mai multe ori, atunci când vorbește în limba română, tânăra este întrebată de ce naționalitate este, pentru că interlocutorilor săi le atrage atenția accentul pe care îl are în română. Oamenii se miră și apreciază faptul că ea cunoaște limba, iar acest lucru o bucură.
”În Lituania, cei care trăiesc de mulți ani cunosc limba de stat. În copilăria mea am avut mulți prieteni ruși. Ei acasă vorbeau limba rusă, iar atunci când ieșeau la joacă, vorbeau mereu limba lituaniană. Chiar dacă oamenii au posibilitatea să vorbească acasă limba rusă, să învețe în școlile ruse, toți cunosc limba lituaniană. Dacă sunt veniți în țară pentru o lună sau două și nu cunosc lituaniana, se descurcă și sunt tolerați. Dar ca să trăiască o viață și să nu cunoască limba, nu există așa ceva în Lituania”, a spus tânăra.
„NU ESTE corect să trăim aici și să nu cunoaștem limba”
Sachin Sachdev este indian de origine și a venit în R. Moldova acum 15 ani, pentru a face specializarea în ortodonție la Universitatea de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”. Universitatea le-a oferit studenților posibilitatea să învețe una din limbile română sau rusă. El a ales să învețe limba română și, treptat, peste două luni, a început să vorbească românește.„Mulți se tem să vorbească pentru că mai comit greșeli, dar eu cred că prin greșeli putem învăța să vorbim mai corect și să fim mai siguri în noi”, spune medicul. Acum limba română o vorbește cursiv: „Pot să comunic cu oricine și mă mândresc cu faptul că știu limba română și pot vorbi cu oamenii în limba lor. Atunci când merg în afara orașului, lumea se miră când mă vede că vorbesc româna”, spune stomatologul. Uneori, mamele care vin cu copii la consultație, îl întreabă dacă cunoaște limba română, iar medicul le răspunde „da” cu zâmbet pe buze.
Întrebat despre cum stau lucrurile la capitolul limbii vorbite în India, medicul spune că, în țara sa, oamenii cunosc trei limbi: limba statului în care trăiește, limba hindi și limba engleză, care este la baza studiilor. Limba engleză și limba hindi rămân a fi limbile de circulație în toate statele. „Eu am terminat universitatea în alt stat, nu acolo unde m-am născut și când am ajuns acolo mi-a fost interesant să cunosc și limba lor: să pot citi ce scrie pe stradă, să pot vorbi liber cu oamenii. Cred că pentru toți oamenii din țara noastră este foarte interesant să cunoaștem cât mai multe limbi, pentru că asta ne face și comunicarea mai ușoară și ne simțim siguri pe noi atunci când mergem undeva. Toți oamenii care trăiesc în această țară trebuie să cunoască limba de stat, pentru că nu este corect să trăim aici și să nu cunoaștem limba. Chiar și dacă îți este rușine să vorbești la început, dar dacă încercăm, cred că putem trece de oricare frică și să vorbim liber în limba de stat”, a conchis Sachdev.
