Privatizări și concesionări contestate: încotro se duc gările și stațiile auto din R. Moldova?
La șase luni de la semnarea contractului de dare în concesiune a tuturor gărilor și stațiilor auto de pe teritoriul R. Moldova pentru o perioadă de 25 de ani, firma concesionară, „Gările Auto Moderne” SRL, și-a schimbat proprietarii. În locul companiei de construcții care deținea un pachet de 85% din capitalul social al firmei concesionare, asociați au devenit o cetățeană a Ucrainei, un francez cu afaceri la Chișinău și o companie autohtonă.
În decembrie 2018, după un concurs cu un singur participant, Agenția Proprietății Publice (APP) a dat în concesiune toate gările și stațiile auto din R. Moldova firmei „Gările Auto Moderne”, ai cărei fondatori erau compania de construcții „Exfactor-Grup” (85%) și cetățeanul american Lluka Muco (15%).
ZdG a scris atunci că „Exfactor-Grup”, deținută de Vladimir Tonu, a desfășurat, în ultimii ani, diverse afaceri cu firmele controlate de Ilan Șor și a efectuat lucrări de construcție și modernizare la Aeroportul Internaţional Chişinău, controlat de Ilan Şor prin intermediul companiei „Avia Invest”. „Exfactor-Grup” a fost și unul dintre sponsorii Partidului ȘOR în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 24 februarie curent.
Noii proprietari: o ucraineană, un francez și o firmă autohtonă
După mai puțin de jumătate de an de la câștigarea licitației de concesionare a autogărilor, „Exfactor-Grup” și cetățeanul american Lluka Muco au renunțat la calitatea de asociați la compania „Gările Auto Moderne”, aceasta ajungând în mâinile Oksanei Demchenko, cetățeană a Ucrainei.
Peste câteva săptămâni, firma concesionară a autogărilor și-a schimbat din nou proprietarii: 50% au rămas în portofoliul Oksanei Demchenko, iar 25% au ajuns la omul de afaceri francez Arif Franck Charles, cunoscut în R. Moldova ca fiind proprietar al companiei „Le Bridge”, cea care, la începutul acestui an, a privatizat o altă proprietate a statului – Tutun-CTC. Celelalte 25% din capitalul social al firmei „Gările Auto Moderne” aparțin societății „Ramin-Lux” SRL, fondată de frații Maria și Alexandru Vîlcu.
Alexandru Vîlcu este fondator sau cofondator a 10 firme înregistrate în R. Moldova. În iunie curent, acesta a devenit asociat și la „DFM” SRL, fostă companie din grupul Șor, cu activități în domeniul magazinelor duty-free.
„Am văzut că nu-i după potențialul nostru și am înstrăinat”
Am încercat să aflăm de la Vladimir Tonu, fondatorul companiei care deținea 85% din firma care a câștigat licitația de concesionare a autogărilor, ce l-a determinat să renunțe la afacere, dar și cine este ucraineanca Oksana Demchenko, căreia i-a vândut cota sa de la „Gările Auto Moderne”.
„Noi demult nu mai suntem proprietari. Noi am încercat, am văzut că nu-i după potențialul nostru și am înstrăinat”, ne-a spus Tonu, exprimându-și disponibilitatea pentru o întâlnire cu noi pentru vineri, 5 iulie, deoarece miercuri și joi nu se afla în țară. După ce am menționat că avem nevoie aceste precizări până miercuri, 3 iulie, Vladimir Tonu ne-a spus că ne va contacta mai târziu, deoarece în acel moment s-ar fi aflat la volan. Ulterior, însă, nu am mai reușit să discutăm.
Am trimis un set de întrebări și către omul de afaceri Arif Franck, fondator al companiei „Le Bridge” și unul dintre noii proprietari ai companiei „Gările Auto Moderne”.
„Domeniile de activitate ale grupului Le Bridge Corporation Limited, în care Dl Franck Arif este asociat unic sunt: distribuția de produse alimentare și nealimentare, activitatea magazinelor duty free la ieșirea din țară, precum și fabricarea înghețatei sub marca Sandra. Grupul este în continuă căutare de oportunități de business care să aducă beneficii nu doar companiei, dar și angajaților, care în prezent sunt peste 900 de persoane, iar ca rezultat și economiei Republicii Moldova.
Oferta privind asocierea la „Gările Auto Moderne” SRL în condițiile de parteneriat public-privat a fost o oportunitate pentru diversificarea activității noastre și pentru extinderea punctelor de vînzare a producției grupului Le Bridge Corporation Limited, datorită fluxului mare de oameni în gările auto.
Astfel ne-am asumat respectarea condițiilor de efectuare a investițiilor anuale conform contractului de parteneriat public-privat împreună cu Dl Alexandru Vîlcu cu care există relații amicale de lungă durată și, respectiv, cu dna Oksana Demchenko, care a vîndut o parte din cota ei”, se spune în răspunsul oferit de Arif Franck prin intermediul anticamerei sale.
Autogările, pe urmele aeroportului
Veaceslav Negruța, expert Transparency International Moldova, fost ministru al Finanțelor, afirmă că tranzacțiile de la „Gările Auto Moderne” sunt similare celor produse la „Avia Invest”, gestionara Aeroportului Internațional Chișinău, care, de asemenea, și-a schimbat în repetate rânduri proprietarii după ce a semnat contractul de concesiune cu statul.
„Nu este corect ceea ce se întâmplă. Statul ar trebui cu maximă atenție să examineze orice ofertant care se angajează în parteneriate publice private sau concesionări. Statul trebuie să aibă certitudinea că acest agent economic nu are doar nume, dar și resurse și capacități necesare pentru a face față acestor proiecte. Din păcate, până-n ziua de azi, toate aceste experiențe au fost triste și s-au finalizat cu „offshorizarea” și scoaterea proprietăților, juridic vorbind, din R. Moldova în zone offshore”, susține expertul.
Veaceslav Negruţă, expert Transparency International Moldova:
„O situație similară avem și în cazul Aeroportului Internațional Chișinău, când inițial apar niște nume care dau cât de cât o încredere că au intenții serioase, iar ulterior, la finalizarea tranzacției de preluare, proprietarii se schimbă. Deci, compania care a fost folosită ca interfață își ia probabil comisionul pentru că i s-a folosit numele, ulterior apar alte categorii de cetățeni care, de fapt, din start, au fost poate parte a aranjamentelor. În cazul gărilor auto, cel mai probabil are loc o migrare a activelor care au fost obținute de la stat de către cei afiliați grupului Șor, către alte grupuri care, probabil, vor încerca să-și revendice drepturile de a le exploata sau de a le avea în proprietate. Nu uitați că această companie (n.r.: Le Bridge) care apare acum ca și partener este exact aceeași companie care, acum câteva luni, în plină campanie electorală, a preluat „Tutun-CTC” și care, cu doar câteva zile înainte ca procurorii să pună sechestru pe activele unei rețele de magazine duty-free care era afiliată grupului Șor, a preluat și această rețea duty-free. Deci, vedem o migrare a activelor de la grupul Șor către alt grup care, din păcate, are experiență de a trage statul prin instanțe internaționale. Mai trist este că a și câștigat un litigiu împotriva statului care tot a fost cumva modelat de acești doi jucători din domeniul magazinelor duty-free (n.r.: Le Bridge și Dufremol), cu atragerea statului în aceste peripeții. Este un parteneriat concertat, iar procurorii ar trebui cu maximă atenție să analizeze situația și să-i pună pe toți la pachet în cadrul mai multor dosare care vizează proiecte de extragere a banilor din sectorul bancar, proiecte de așa numite parteneriate publice-private, de privatizări aranjate și așa mai departe. Atât cei care au preluat inițial, dar și cei care devin proprietari ulterior ar trebui să fie văzuți la pachet, iar procurorilor asta le este simplu s-o facă”, este de părere fostul ministru al Finanțelor.
„Gările și stațiile auto nu sunt gata de concesiune”
Și Oleg Tofilat, expert în politici publice și fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, observă similitudini între concesiunea aeroportului și cea a autogărilor. Tofilat afirmă că gările și stațiile auto nu trebuiau să fie date în concesiune.
„Nu cred că avem prevederi în legislație care să interzică schimbarea concesionarului, dacă nu este prevăzut altfel de contractul de concesiune. Însă contractul nu a fost publicat, respectiv nu ne putem expune asupra cerințelor față de concesionar și față de schimbarea lui. În mod normal, contractul de concesiune trebuie să reflecte cerințele față de concesionar din caietul de sarcini. Dacă aceste cerințe nu au fost transpuse în contract, atunci este cel puțin o neglijență de nivel penal din partea persoanelor responsabile din partea statului. Opinia mea vis-a-vis de oportunitatea concesiunii este absolut negativă. Gările și stațiile auto nu sunt gata de concesiune”, susține expertul.
În ianuarie 2019, ZdG a solicitat Agenției Proprietății Publice o copie a contractului de parteneriat public-privat semnat de APP cu „Gările Auto Moderne”. Printr-un răspuns semnat de Vadim Dermenji, directorul general adjunct al APP, ni s-a refuzat accesul la document fiind invocate „clauzele de confidențialitate” pe care le-ar conține.
Concesionarea autogărilor, pe masa unei comisii parlamentare de anchetă
Contractul de concesionare a gărilor și stațiilor auto a ajuns și în atenția Comisiei parlamentare de anchetă pentru evaluarea privatizărilor, concesionărilor proprietății publice din perioada 2013 – 2019. De rând cu acest contract, Comisia urmează să mai analizeze, în regim prioritar, concesionarea Aeroportului Internațional Chișinău, privatizarea „Air Moldova” și a Societății pe Acțiuni „Tutun CTC”.
Potrivit deputatului Igor Munteanu, președintelui Comisiei de anchetă, la baza selectării celor patru întreprinderi au stat următoarele criterii: relevanța întreprinderii, contracte cu rezonanță negativă în societate, cota statului, dar și situația economico-financiară.
„Volumul de lucru este imens. Aceste dosare s-a încercat și în legislatura precedentă să fie finalizate printr-un raport, dar probabil nu a existat voință politică și nu au fost duse până la capăt. Eu am deplina convingere că în perioada rămasă noi vom prezenta un raport care să răspundă publicului și tuturor celor interesați de ce s-au privatizat aceste obiective, cu ce s-au terminat aceste privatizări și dacă autoritățile care au fost investite cu dreptul de a gestiona procesul de privatizare și concesionare și-au îndeplinit sarcinile alocate conform legislației”, a declarat deputatul Igor Munteanu după cea de-a doua ședință a Comisiei de anchetă. Comisia are la dispoziție 120 de zile pentru a analiza cele patru contracte și a prezenta un raport în plenul Parlamentului.
