Mănăstirea Răciula, locul credinţei şi al liniştii interioare

La o oră distanţă de Chişinăul aglomerat şi zgomotos, găsim un loc liniştit, curat, unde poţi să aprinzi o lumânare şi să te refugiezi în inima unui sătuc al credinţei şi împlinirii sufleteşti, care se numeşte Mănăstirea Răciula.

După porţile masive din lemn, care sunt mereu deschise, se ascunde un „sat în sat”, cu ulicioare, căsuţe de peste 100-300 de ani, garduri scunde şi grădini îngrijite în care descoperi obiecte vechi, care mai păstrează atmosfera şi tradiţia neamului nostru.

În sătucul Mănăstirii Răciula trăiesc 70 de călugăriţe. Fiecare are propria căsuţă şi gospodărie de care îngrijeşte. Totodată, în sătuc mai observăm şi săteni care şi-au construit casele după ce mănăstirea a fost distrusă în perioada comunistă. În 1959, biserica de vară a mănăstirii a fost transformată într-un depozit, în timp ce biserica de iarnă devenise casă de cultură. După declararea independenţei R. Moldova, au început lucrările de reconstruire a mănăstirii, la care vin zilnic oameni pentru a se ruga, odihni şi a-şi aminti de „liniştea locurilor, unde persistă Duhul Sfânt. În fiecare biserică este Duhul Sfânt. Caută şi vei afla, bate şi ţi se va deschide”, ne-a spus cu o voce caldă o călugăriţă, pe care am găsit-o în biserica de vară – înaltă, îngrjită, cu mobilă tradiţională, în care domnea liniştea şi căldura credinţei.

La Mănăstirea Răciula, slujba este făcută în fiecare zi, începând cu ora 3:00 dimineaţa. Creştinii care vin seara pot fi cazaţi în una dintre căsuţele rezervate mirenilor.

„Postul trece în rugăciuni şi smerenie”, ne spune o călugăriţă, pe care am întâlnit-o pe una din ulicioarele mănăstirii. Potrivit ei, în timpul postului călugăriţele gătesc mâncare fără ulei. „Supe, cartofi, mâncare ca la bunica, legume, fructe, coacem pâinea noastră…”, explică ea. Călugăriţele părăsesc rar teritoriul mănăstirii, în cazul în care îşi vizitează părinţii sau merg cu animalele pe câmp. „Iarna brodăm, pictăm, coasem, iar vara muncim pe câmp, în grădină, livezi şi vii”, ne spune călugăriţa.

Privind spre porţile impunătoare ale mănăstirii, o întrebăm dacă acestea sunt închise în timpul nopţii. „Poarta e pentru omul bun. De ce să o închidem?”, se arată nedumerită călugăriţa, în timp ce intră în biserică.

Creştinii spun că vin la Mănăstirea Răciula pentru a-şi regăsi pacea interioară. Cele patru mănăstiri din raionul Călăraşi (Răciula, Frumoasa, Hârbovăţ şi Hârjaupca) sunt cunoscute departe de frontiere, fiind un loc de pelerinaj îndrăgit atât de moldoveni, cât şi de străini. Traseul turistic este numit de credincioşi „Drumul Crucii Pravoslavnice”, datorită amplasării lăcaşelor. Simbolul sfânt poate fi observat dacă trasăm pe hartă două linii imaginare, care se intersectează.